Uriasul cel rau, poveste populara

A fost odat ca niciodat, la marginea unui ora ndeprtat, o grdin minunat, numit Grdina
Uriaului. Printre florile parfumate i copaci, se adunau, dup ce ieeau de la coal, o mulime
de copii zburdalnici. Veneau s se joace aici pe orice vreme, chiar i iarna, cnd zpada i gheaa
ddeau o strlucire de vis acestui loc. Grdina rsuna de veselie i voie bun, iar copiii erau tare
fericii c se puteau juca n acest loc binecuvntat.Dar grdina aceasta neasemuit de frumoas
nconjura castelul unui uria de pe acele meleaguri, vestit pentru rutatea lui. ntr-o bun zi,
acesta se ntoarse acas, dup ce lipsise vreme ndelungat, i vzu pe copii jucndu-se
nestingherii printre flori i se nfurie ru.
Ce cutai n grdina mea? url el. Cine v-a lsat nuntru? Afar cu toii, s nu v mai prind pe
aici!ngrozii, copiii o luar la fug, iar uriaul puse s-i fie nconjurat grdina cu un gard nalt.
ncuie apoi poarta cu un lact mare i ls la vedere o tbli pe care scrise cu litere de-o
chioap: Intrarea interzis. Ba, mai cumpr i nite cini ri, care s-o pzeasc stranic de
musafirii nedorii.Curnd, veni i anotimpul rece n acele inuturi, iar apoi, primvara i intr
n drepturi. Numai n Grdina Uriaului, iarna nu mai pleca. Nu se mai zreau defel copii rznd
i jucndu-se printre copaci, iarba nu mai ncolea n grdina alb, fr via, se vedeau doar
omtul, gheaa i Pasrea Zpezii, care prea c i fcuse cuib acolo, pentru totdeauna.Uriaul
sttea lng foc, nvelit n multe pturi i nu putea s priceap de ce mai era nc att de frig
afar. Oare de ce nu mai vine primvara? ntreba ngrijorat. Dar iat c ntr-o bun liminea, o
muzic vesel i ajunse la urechi. Ce s fie oare? Aud clopoeii sau e glas omenesc?Civa
copilai se furiaser n grdin i se crau prin copaci, cntnd i chicotind veseli; psrelele i
urmreau fericite, ciripind de zor. Ca prin farmec, frunzele copacilor i pajitea se nverzir ca
odinioar.Numai lng un copac, un bieel se uita trist la ceilali, cu lacrimile iroindu-i pe fa:
era prea mic i nu se putea cra n copac. Atunci, uriaul, care nu iubea pe nimeni, i spuse n
sinea lui: Am fost egoist! I-am alungat pe copii din grdina mea i, din cauza aceasta, primvara
nu s-a mai ntors. l voi ajuta pe micu s se caere alturi de ceilali. De azi, viaa mea se va
schimba!
i uriaul iei n grdin. Speriai, copiii o rupser la fug.
Nu, nu, rmnei! strig uriaul. n sfrit, am neles! Voi mi aducei primvara n cas! De
acum n colo ne vom juca mpreun! i un zmbet blnd i mbun chipul.
Apoi, l lu n brae pe micuul care plngea i mngindu-l, l aez pe o ramur groas. ndat
copacul se acoperi de frunze i ncepu s nfloreasc. Fericit, copilul l mbri pe uria cu drag.
Ce bun eti! Te iubesc!
Uriaului i se nclzi inima pentru prima dat n via. Astfel, copiii se ntoarser la vechiul lor
loc de joac i, odat cu ei, aprur florile, fructele i psrelele. Uriaul se juca cu toi i le
povestea ntmplri minunate din inuturile prin care colindase.
Trecur ani i ani. Primveri, veri, toamne i ierni i luau zborul rnd pe rnd, dar n Grdina
Uriaului primvara venea ntotdeauna la timp. Acum, nimeni nu se mai temea de uria,iar copiii
l iubeau nespus de mult.
Din ziua n care se mprietenise cu copiii, uriaul nu l mai revzuse pe bieelul pe care l ajutase
s se urce n copac. Adesea i ntreba pe ceilali dac tiau ceva despre micu.
Nu l cunoatem, rspundeau cei mici. A plecat, poate, n alt ora.Timpul trecea i uriaul nu
mai avea linite.

Trecur anii n zbor i uriaul, mbtrnit, privea odat posomort la grdina acoperit de zpad.
Deodat, vzu cu uimire un copac nflorit. Iar sub copac l zri pe bieelul pe care-l cuta de
atta timp. Dar pentru el timpul nu trecuse deloc, cci la fel de mititel l vzuse uriaul ultima
oar! Btrnul alerg n grdin, l mbri pe micu, apoi l ntreb:
Unde ai fost i cum de ai rmas tot mititel? Eu am mbtrnit, tu ai rmas ns, acelai
Eu sunt Spiriduul faptelor bune, i rspunse atunci copilul. Pentru mine timpul nu exist. tiu c
i pare ru c ai fost cndva egoist. De aceea, te poftesc acum n grdina mea.
i unde se afl aceasta?
Iat-o, i rspunse bieelul i i art un curcubeu aprut ca din senin. Apoi l lu de mn pe
uriaul grbovit de ani i se ndreptar mpreun spre curcubeul minunat, ce strlucea vesel n
nlimile cerului.
A doua zi, copiii l gsir pe uria sub copacul nflorit, adormit pentru totdeauna, dar cu un
zmbet fericit pe fa. De atunci, Grdina Uriaului a rmas cel mai drag loc din lume pentru
muli copii, iar dac n-o fi disprut de pe faa pmntului, poate c mai exist i astzi.
legend, Detuna Goal
nvluite n aer de legend, Detuna Goal i Detunata Flocoas surprind printr-o frumusee
slbatic remarcabil, prin prezena coloanelor de bazalt. Aflate n niruirea de culmi ale
Munilor Metaliferi, aceste dou vrfuri, relativ modeste ca altitudine, reprezint puncte de mare
atracie turistic.
Ca s ajungi s n zon, trebuie s-i alegi ca punct de pornire a drumeiei localitatea Bucium din
Munii Metaliferi. Pornind cu maina din Alba Iulia, pe DN 74, treci prin Zlatna, micul ora
cunoscut nc din antichitate sub numele de Ampelum. De la Zlatna, drumul erpuiete peste
Dmbul Arsurilor i apoi, pe Valea Cerbului, coboar spre Abrud. Dup ce treci de Pasul
Bucium, n partea dreapt se deschide un drum asfaltat ce urc n comuna Bucium. Localitatea
este alctuit din ase vechi sate ale minerilor aurari, locuitori vestii pentru ospitalitatea lor,
tradiiile i firea lor. Comuna Bucium este una din cele mai frumoase din regiunea Moilor,
reprezentnd o atracie pentru turitii care vin din toate colurile lumii pentru a admira peisajele.
Din satul Bucium-asa ncepe drumul spre Detunate, drum anevoios la nceput, dar plcut pe
msur ce descoperi frumuseile naturii. n drum spre Detunata, turistul poate face un popas la
casa lui Vetelu, nepotul eroinei lui Ion Agrbiceanu, Fefeleaga.
Legenda Detunatelor, o poveste cu uriai i zne
Odinioar, spune legenda, pe timpurile n care triau nc uriaii i znele n ara Ardealului, au
sluit n apropiere de Buciumani o ceat de uriai, conductorul lor fiind duman nverunat
al znelor. Aceast cpetenie avea un fiu foarte frumos i viteaz, care mergea s se ia la trnt cu
bourii i urii care triau n pdurea Buciumanilor. ntr-o zi, s-a rtcit n pdure i, nsernduse, s-a culcat la poalele unui brad. n acest timp, a observat o lumini. Ciulind urechea, a auzit
cntecul dulce al unei doine. Fiul uriaului s-a ndreptat spre direcia luminii i ntr-o poieni a
vzut o fecioar frumoas care cnta lng un foc de vreascuri. Era o zn, una dintre dumanele
de moarte ale tatlui su. Vzndu-l, zna s-a speriat, voind s fug, dar feciorul uriaului a
linitit-o, spunnd s rmn. Toat noaptea au vorbit i au glumit mpreun, uriaul
ndrgostindu-se de zn, din ziua aceasta nemaiputnd ur znele i, pe ascuns, ntlnindu-se
zilnic cu ea. Tatl su, bnuind ceva necurat, l-a urmrit n pdure, vzndu-i fiul n braele unei
zne, exact n locul unde azi se afl Detunata. Cu un strigt de ur, a strpuns cu lancea uriaului
corpul znei, iar n acelai moment inima uriaului este strpuns de pumnalul fiului su.

Pmntul s-a deschis, ieind flcri din adncime, nghiind uriaii i trupurile ndrgostiilor,
iar flcrile s-au transformat n stan de piatr. Iar de atunci comuna Bucium este strjuit de
Detunata Goal i Detunata Flocoas.
Zgomotul de tunet al pietrelor de stnc de la Detunata
n timp ce Detunata Flocoas (1.258 m), care i datoreaz numele pdurii de molid care o
acoper, nu ofer prea multe posibiliti de examinare geologic, Detunata Goal (1158 m),
lipsit de pdure, dezvluie spectaculoasa fizionomie magmatic. Cele dou surori de piatr au
fost declarate rezervaii naturale nc din 1936. Geologii spun c cele dou Detunate reprezint o
ivire de bazalte, avnd forme tipice de mguri vulcanice, cu importan tiinific i peisagistic.
Detunata Goal este considerat a fi prima rezervaie geologic din ara noastr, fiind inclus n
aria de manifestare a vulcanismului din Munii Apuseni, ntruct nefiind acoperit de pdure a
permis geologilor s o analizeze din toate punctele de vedere, ea asemnndu-se cu o org.
Detunata Flocoas nu a putut fi analizat de ctre geologi att din cauza faptului c are un nveli
de piatr compact, ct i pentru c este acoperit cu pdure. Detunata Flocoas pare a fi o zn
neasemuit de frumoas care stpnete ara Moilor de pe tronul ei mre.
Dup cum spunea folcloristul Ion Pop-Reeganul, Detunata este un pisc de piatr de bazalt,
compus din prisme mari, ce stau din jos drept n sus, ca i cnd ar fi nite arbori urii, unul lng
altul, n Munii Abrudului, spre miaznoapte-rsrit de la Bucium asa.
Cele dou stnci au primit numele de Detunata ntruct se spune c desprinderea unei pietre din
stnc produce prin cdere un zgomot asemntor tunetului. Dup ce ai ajuns lng Detunata
Goal, este suficient s-i ridici privirea pentru a avea impresia c uriaul de bazalt va cdea pe
tine. Mai mult dect att, sunetul vntului printre pietre i genereaz o senzaie impresionant,
prin care parc natura i d un semnal de alarm. O crare care urc n zig-zag te ajut s ajungi
pe culmea stncii, unde vei avea un sentiment ameitor, de la nlime. De pe muchia Detunatei
Goale, turistul are o panoram splendid, de aici se vd Cheile Rmeului i Detunata Flocoas.
Anual, peste 3.000 de turiti, n special strini sunt ntmpinai de ospitalitatea legendar a
Surorilor de piatr. O vizit n zon i va rmne ntiprit n minte mult timp, peisajul fiind
unul impresionant.

Uriaul cel egoist

n fiecare dup amiaz, cnd se ntorceau de la coal, copiii obinuiau s se joace n grdina
Uriaului.
Era o grdin mare i frumoas. Aici cretea o iarb deosebit de fraged i verde. Ici-colo n iarb
se zreau flori gingae, asemntoare stelelor. Cei doisprezece copaci de piersici se ncrcau
primvara cu flori delicate de un roz sidefiu, iar toamna cu fructe ispititoare, din belug. Psrile,
ascunse n frunziul copacilor, cntau att de dulce, nct copiii se opreau din jocurile lor pentru a
le asculta.
Ce bine e aici! i spuneau unul altuia copiii.
ntr-o zi a aprut Uriaul. Fusese n vizit la prietenul su, Cpcunul din Cornwall. Zbovi acolo
vreo apte ani. n acest rstimp i vorbir tot ce aveau s-i spun i, n sfrit, Uriaul hotr s
revin la castelul su. La sosire surprinse copiii jucndu-se n grdin.
Ce facei voi aici? ip el cu o voce aspr, care-i fcu pe copii s-o zbugheasc de acolo ct de
repede au putut.

 Aceast grdin este a mea, doar a mea! a strigat Uriaul. Toat lumea trebuie s neleag acest
lucru. Doar eu m pot juca aici.
i a construit n jurul grdinii un zid nalt i a scris pe el: Trecerea strict interzis.
Era un Uria foarte egoist. Bieii copii nu mai aveau acum unde s se joace. S-ar fi jucat n
strad, dar acolo era prea mult praf i prea multe pietre, i nu le plcea deloc. Dup lecii
hoinreau n jurul zidului i tnjeau dup minunata grdin.
Ce bine era acolo! i tot spuneau ei unul altuia.
A venit Primvara i toat ara s-a umplut de flori i psri. Doar n grdina Uriaului Egoist mai
era Iarn. Aici nu cntau psrile i copacii uitaser s nfloreasc. O singur firav floare i-a
scos cporul din iarb, dar, cnd a vzut ce scrie pe zid, i s-a fcut mil de copii, s-a retras
napoi sub pmnt i s-a dus la culcare.
Zpada i Gerul triumfau:
Primvara a uitat de aceast grdin! Noi vom locui aici tot anul mprejur.
Zpada a acoperit iarba cu splendida sa manta alb, iar Gerul a zugrvit toi copacii cu argint.
Apoi l-au invitat pe Vntul de Nord, s le fac companie, i acesta a venit n mare grab.
nfurat n blnuri, toat ziua urla prin grdin.
Ce loc ncnttor! a exclamat el. S-o chemm n vizit i pe Grindin.
i Grindina a venit. Zi de zi, ore n ir ea lovea acoperiul castelului, pn a spart aproape toat
igla. Apoi se mai i rotea val-vrtej prin toat grdina. Purta un vemnt cenuiu i suflarea-i era
ca de ghea.
Oare de ce nu mai vine Primvara? se ntreba nedumerit Uriaul cel Egoist, eznd la geam i
privind la grdina alb i rece. Sper s vin totui.
Dar Primvara nu a mai venit. i nici Vara. Toamna a druit fructe aurii tuturor grdinilor i doar
grdinii Uriaului nu i-a adus nimic.
Este prea egoist, a spus ea.
Aadar, n grdina Uriaului era mereu Iarn. Vntul de Nord, Grindina, Gerul i Zpada zburdau
printre copaci.
ntr-o diminea, cnd sttea lungit n pat, Uriaul a auzit o ncnttoare muzic. Rsuna att de
dulce, nct a crezut c muzicanii Regelui treceau prin preajm. n realitate era doar un mic
cnepar, care ciripea la geam. Dar prea mult timp trecuse de cnd Uriaul nu mai auzise cntec
de pasre n grdina sa i acest ciripit i prea cea mai frumoas muzic din lume. Grindina se
oprise din dansul ei nebunesc. Vntul de Nord a ncetat s urle. Un parfum delicios ptrunse prin
geamul deschis.
Cred c a venit i Primvara, a spus Uriaul. A srit din pat i a privit afar.
i ce-a vzut?
Avea n fa cea mai minunat privelite. Printr-o mic sprtur n zid, copiii au ptruns n
grdin i stteau crai pe crengile copacilor. n fiecare copac era cte un copil. Copacii s-au
bucurat att de mult de aceast revenire, nct s-au acoperit cu flori i i ntindeau cu tandree
braele de-asupra lor. Psrile, cuprinse de veselie, zburau ciripind. Florile se ieau rznd din
iarba verde.
Era un peisaj de poveste. Doar un col al grdinii mai rmnea stpnit de Iarn. i acolo sttea
un bieel. Nici nu ajungea la ramurile copacului ct de mic era. Tot rtcea n jurul pomului i
plngea cu jale. Copacul era nc acoperit de ghea i zpad, iar Vntul de Nord sufla i urla
printre ramurile lui.
Urc, bieele, l tot ndemna Copacul i i apleca crengile ct de jos putea.
Dar biatul era prea mic.
Inima Uriaului zvcni cu duioie.

 Egoistul de mine! exclam el. Acum tiu de ce Primvara nu mai venea pe aici. l voi urca chiar
eu pe micuul bieel pn n vrful copacului, voi drma zidul i grdina mea va fi mereu un
loc de joac pentru copii.
Cu adevrat i prea ru pentru tot ce fcuse.
Cobor jos, deschise ncet ua de la intrare i se ndrept spre grdin. Dar copiii, cnd l-au vzut,
s-au speriat ru i au fugit. i Iarna din nou a pus stpnire pe grdin. Doar micuul biat a
rmas n acelai loc. Ochii i erau plini de lacrimi i el nu a putut s-l vad pe Uria. Stpnul
grdinii s-a furiat pe la spatele copilului, l-a luat cu grij i l-a urcat n copac. ntr-o clip
copacul a izbucnit n floare. Psrile au venit pe ramuri i au nceput s cnte. Plin de bucurie,
micuul i-a ntins mnuele, l-a cuprins pe Uria i l-a srutat. Copiii, vznd c Uriaul nu mai
era ru ca altdat, au revenit n grdin i odat cu ei a sosit i Primvara.
Din clipa aceasta grdina este a voastr, copii, a spus Uriaul.
A luat toporul i a sfrmat zidul. Pe la amiaz, cnd mergeau spre pia, oamenii l-au vzut pe
Uria jucndu-se laolalt cu cei mici n cea mai frumoas grdin din cte au existat vreodat.
Ziua ntreag copiii s-au jucat, iar seara au venit s-i spun la revedere Uriaului.
Dar unde-i micuul vostru prieten? a ntrebat Uriaul. Biatul pe care l-am urcat n copac.
Micuul l srutase i Uriaul l ndrgise mult.
Nu tim, au rspuns copiii. O fi plecat.
Mine s vin neaprat aici, le-a spus Uriaul.
Dar copiii nu tiau unde locuiete acel bieel i Uriaul s-a ntristat foarte tare.
n fiecare dup amiaz, dup lecii, copiii veneau s se joace n grdin. Doar bieelul pe care
Uriaul l ndrgise cel mai mult nu a mai aprut. El era bun cu toi copiii, dar i era dor i de
micuul su prieten. Deseori vorbea despre el.
Ce mult ai dori s-l vd! suspina Uriaul.
Trecuser anii i Uriaul a mbtrnit i i-au slbit puterile. Nu mai era n stare s se joace. edea
n fotoliu, privea copiii i i admira grdina.
Sunt att de multe flori frumoase aici, i spunea el. Dar dintre ele cele mai frumoase sunt
copiii.
ntr-o diminea de iarn, n timp ce se mbrca, Uriaul a privit prin geam. Acum nu mai era
suprat pe Iarn. tia c Primvara e doar dus la culcare, iar florile se odihnesc.
Deodat i-a deschis mai larg ochii i a privit ndelung. Ceea ce vedea era un adevrat miracol. n
cel mai ndeprtat col al grdinii vzu un copac doldora de flori albe. Ramurile i erau aurii i
fructe argintii atrnau de ele, iar la poalele lui sttea micuul bieel pe care nc l mai iubea
Uriaul.
Plin de bucurie, Uriaul a cobort scrile i a ieit n grdin. A trecut n grab prin iarb i s-a
apropiat de copil. Era destul de aproape cnd, deodat, s-a fcut ro la fa de suprare i a
ntrebat:
Cine a ndrznit s te rneasc?
Pentru c n palmele copilului se vedeau urme de cuie. Aceleai semne le avea i pe micile lui
tlpi.
Cine-i acela care a ndrznit s te rneasc? a strigat Uriaul. Spune-mi i o s iau sabia cea
mare i o s-l omor.
Nu e nevoie! i-a rspuns copilul. Acestea sunt urmele Dragostei.
Cine eti tu? S fii tu oare cel pe care-l atept? l-a ntrebat Uriaul.
O stranie admiraie l-a cuprins pe Uria i el a ngenuncheat n faa copilului.
Copilul i-a zmbit i i-a spus:
Cndva mi-ai permis s m joc n grdina ta, iar acum vei merge cu mine n grdina mea
Paradisul.

Dup amiaz, cnd copiii au venit n grdin, l-au gsit pe btrnul Uria sub copac, fr suflare
i acoperit de flori albe.

Uriasul Periferigerilerimini de Charles Perrault

Povestea Uriasul sau Perigerilerimini a lui Charles Perrault este poveste draguta, de spus la
culcare, unui copilas care n-a vrut sa fie ascultator peste zi, o poveste cu un ciclop cu bunul simt
si cei sapte ani de acasa, care mananca numai copii obraznici.
Bineinteles ca glumesc!
Uriasul Periferigerilerimini de Charles Perrault ne invata ca este bine sa ne ascultam parintii , ca
vorba dulce mult aduce, fiind bine sa-i respectam pe toti din jurul nostru daca vrem sa nu intram
in bucluc.
Odata, demult, traiau impreuna cu mama lor, doua fetite si un baietel. Fetitele se numeau Suzette
si Isaure, iar pe baietel il chema Charlot.
Intr-o zi, copii au cerut voie mamei lor sa se plimbe pe strada cea mare...
- Va dau voie cu o conditie, le-a raspunse mama, sa nu intrati in padurea care se afla la capatul
strazii ! In padurea aceea, s-a propasit un urias cu numele de Periferigerilerimini care atunci
cand se intalneste cu vreun copil il duce in pestera lui salbatica si-l mananca. Bagati de seama! Si
fagaduiti-mi ca nu veti intra in padurea aceea primejdioasa!
Cei trei copii,ca si cei trei iezisori din povestea lui Ion Creanga i-au raspuns intr-un glas:
- Iti fagaduim, mamico! iti fagaduim!
Iar mama lor a chemat-o pe Isaure, care era cea mai mare dintre copii si i-a spus:
- Asculta, Isaure, vei avea grija de fratiorul si surioara ta mai mica?
- Da, mama!
- Atunci mergeti cu bine, dragii mei, si sa nu intarziati prea mult...!
- Nu vom intarzia! Stai fara grija!
Asa spun intotdeauna copiii: Da, mamico! Nu, mamico! Dar fac tot ceea ce ii taie capul.
Bineinteles ca nici acestia nu au facut altfel.

Cum au zarit padurea plina de zmeura si flori, au dat fuguta sa gaseasca fragii cei mai mari si
copti si florile cele mai parfumate. Copii pofticiosi!
Isaure avea zece ani, Charlot noua si Suzette opt si erau cu totii mici si lacomi!
Fara sa mai tina seama de nimic, au intrat pana in inima padurii, incercand sa gaseasca fragi cat
mai multi. Deodata, le-a aparut in fata un urias de vreo patruzeci de picioare inaltime. Tot trupul
ii era acoperit cu frunze, iar in maini tinea o maciuca facuta dintr-un stejar, cat el de mare.
Au tipat si au luat-o la fuga cu uriasul dupa ei. Si cum acesta facea douazeci de pasi o data, i-a
inhatat pe toti trei.
- Imi place nespus de mult sa mananc copii mici! Ce noroc am! Trei deodata! a spus el cu o voce
tunatoare.
Si i-a luat pe toti trei si i-a inchis intr-o cutie din pestera lui.
In timp ce Suzette a inceput sa planga de frica, sora si fratele ei i-au spus uriasului zeci de
obraznicii si vorbe urate si l-au amenintat ca-l vor rani daca acesta va indrazni sa se apropie de
ei.
- Crezi ca o sa-ti mearga asa usor? Ciclop urat ce esti! i-a strigat Charlot, scotand limba la uriasul
care n-avea decat un singur ochi.
Si nu stiu cum copii cei mari au pus mana pe un cutit lung de trei picioare, care se afla pe masa,
si pe o foarfeca de aceeasi marime, si s-au pregatit sa-i tina piept vitejeste.
Uriasul, spumegand de furie, urla de se cutremura toata padurea:
- O sa vedeti voi indata, ramelor, daca il puteti speria pe uriasul Periferigerilerimini!
Si zicand acestea, sari la ei, i-a taiat si i-a pus pe gratar.
Suzette, silindu-se sa zambeasca i s-a adresat uriasului:
- O, domnule urias, draga domnule urias, vreau sa nadajduiesc ca mie nu mi se va intampla
acelasi lucru! i-a spus mititica cu lacrimi in ochi.
- Si de ce nu, fetito? Pe ei am sa-i mananc la pranz si seara, caci nu prea mananc mult. Asa ca tu
imi vei servi pentru o cina, i-a raspuns uriasul.
- O, nu va cred! Cu mine nu veti face asemenea lucru! Pentru ca eu sunt o fetita buna, nu spun
obraznicii si o ascult pe mama, a spus fetita cu incredere.
- Te-am prins cu o minciuna. Nu asculti nici tu de sfaturile mamei tale! a ras uriasul.
- Va inselati. Eu sunt mai putin neascultatoare decat fratele si sora mea. Le spuneam tot timpul:
nu intrati in padure, bagati de seama, ati putea fi prinsi de marele, de inaltul senior
Periferigerilerimini, care ar putea fi bun cu copiii cei sfiosi, blanzi, modesti, dar daca cineva ar
indrazni sa-l batjocoreasca, desigur ca i-ar sfarama oasele. Si bine i-ar face! i-a raspuns fetita
isteata, repede.
- Hm! Imi place de tine. Esti foarte politicoasa, foarte cumsecade. Asadar, tie nu iti este frica de
mine? a intrebat-o din nou uriasul.
- Deloc! De ce sa ma mananci? Doar eu nu ti-am facut nici un rau! N-am pus mana pe cutit, nici
pe foarfeca, pentru o aparare pe cat de zadarnica, pe atat de caraghioasa si apoi Sunt atat de
mica incat daca m-ai manca, zau ca nu te-ai ingrasa prea mult, a adaugat Suzette.
- Si pe deasupra mai e si inteleapta. Ai dreptate, dar ce sa-i faci? Mie imi place sa mananc
copii,a ridicat din umeri Periferigerilerimini.
- Stiu, dar mai e o greutate. Pe cei atat de mici ca mine, nu stii cu ce fel de sos o sa-i gatesti si
fetita s-a uitat in ochii uriasului.
- O, asta nu e nici o greutate. ii pun pe gratar si ii frig. Sunt mai buni la gust a zis
Peiferigerilerimini, plescaind.
- Cred ca trebuie sa fie chiar foarte gustosi. Dar te incredintez ca din mine n-ai avea ce alege.
Fiindca toata lumea spune ca sunt lipsita de gust. Spun ca am carnea prea tare!

- Nu se poate! a exclamat uriasul

- Crede-ma! Ti-ai rupe dintii a mai spus fetita si a inceput sa-i cante cu atata dragalasenie, incat la facut pe crudul mancator de copii sa se induioseze.
Cand a sfarsit de cantat, uriasul i-a spus:
- Ai cantat foarte frumos, copila mea. Cantecul a fost vesel si glasul tau minunat. Dar am sa-ti
pun o intrebare. Din tot ce faci, din tot ce spui tu, se dovedeste ca nu te temi de mine. Ia spunemi, eu nu te inspaimant deloc?
- Ai ghicit! Nu, nu ma tem! Poate sa fie cineva lacom, mancacios, dar asta nu-l poate impiedica
sa aiba o inima buna, simtitoare, sa fie din cand in cand generos sau chiar binevoitor a zambit
ea.
- Ai dreptate,copila desteapta. Si ca sa ti-o dovedesc, iata, iti redau libertatea! Si acum sterge-o
cat mai repede! Fugi si fereste-te de a mai sta mult prin padurea aceasta, caci daca ma apuca
foamea nu mai raspund de viata ta! Haide, acuma fugi cat poti mai repede! Si uriasul mancator
de copii obraznici i-a zambit
pentru prima data.
- Multumesc,multumesc frumos, domnule urias! Foarte multumesc si va asigur ca nu va voi uita
niciodata! a strigat fetita.
Uriasul Periferigerilerimini i-a deschis poarta. Suzette a fugit, fara sa se mai uita inapoi si nu s-a
oprit decat in bratele mamei.
Cred ca nu mai e nevoie sa va descriu bucuria mamei de a o revedea, dar nici durerea ei pentru
pierderea celorlalti doi copii, victime ale lipsei lor de pricepere si rabdare cu care l-ar fi putut,
desigur, imblanzi pe urias, asa cum a facut-o Suzette.
Uriaii sau titanii
Uriaii sau titanii se regsesc n mitologiile multor popoare i chiar Biblie, n capitolul Genez,
dar i n povestea lui David i Goliat, din Vechiul Testament. Evident, aceste creaturi gigantice nu
puteau s lipseasc nici din legendele care circul de secole ntregi n Romnia.
Toat lumea a auzit de personaje de poveste ca Sfarm-Piatr sau Strmb-Lemne, de vestiii
Ciclopi sau de cpcuni. Uriaii erau prezentai, n general, drept creaturi cu ochi ct dovlecii i
dini ca fiarele plugului, sub paii crora pmntul se zguduia. O imagine nfricotoare pentru
orice copil, dar care plea odat cu naintarea n vrst care aduce cu sine ndeprtarea de trmul
povetilor.
Se pare, ns, c uriaii nu sunt chiar personaje de basm, dac inem cont de faptul c n multe
locuri din lume, printre care i Romnia, au fost descoperite oseminte de coloi. Misterul
civilizaiei lor nu a fost ns risipit pn acum, la noi n ar existnd chiar un soi de secretomanie
n aceast privin, cu toate c ar fi existat zeci de dovezi ale existenei uriailor pe aceste
meleaguri, care ar fi putut fi analizate.
Osemintele de uriai de la Argedava
n anii 1940-1950, la Argedava, judeul Giurgiu, unde s-a stabilit c a fost prima cetate de scaun a
lui Burebista, nainte de a unifica toate triburile dacilor, arheologii au descoperit nu mai puin de
80 de schelete uriae, de umanoizi de 4-5 metri nlime.

Ioni Florea, care ntre 1939 i 1951 a participat la spturile arheologice de la Argedava declara
pentru Giurgiuveanul c a vzut cu ochii lui schelete de uriai.
Brbatul a povestit c a dezgropat cu mna lui un craniu neobinuit de mare, mult mai mare dect
cele de om, iar cnd i-a anunat pe arheologi, eful echipei, Dinu V. Rosetti, i-a trimis pe steni
acas. "Rmneau i spau doar ei, cu oamenii lor", povestea brbatul. Osemintele erau urcate
ntr-un camion i duse n alt parte, nimeni nu tie unde.
Povestea s-a repetat i n anii urmtori, n care se spune c au fost descoperite n total 80 de
schelete.

Legenda lui David

Regele David este unul dintre cele mai cunoscute personaje biblice. Despre acestaSfanta
Scriptura spune ca a fost un om "dupa inima lui Dumnezeu". Este prezentat ca cel mai
mare dintre imparatii israeliti, iar intruparea Mantuitorului avea sa se realizeze pe calea
liniei sale genealogice. David a fost cioban, soldat, un excelent ofiter, poet, intemeietor de
imperii, tata si rege.
Biblia contine o multitudine de informatii cu privire la David. Chiar din copilarie inima lui David
a fost predata lui Dumnezeu in intregime. El era frumos nu numai la chip (I Sam.16:18) ci
si in caracter ( I Sam.16:7). Desi a fost alesrege al Israelului unit (in jurul anului 1004
i.Hr), el a avut totdeauna o atitudine smerita.
Caracterul lui David straluceste insa si prin faptul ca era pregatit sa slujeasca. Desi era cel mai
mic din familia lui Isai, nu s-a impotrivit ca sa pasca oile. Cand si-a inceput domnia a fost
gata sa-l slujeasca pe Saul, fara sa-i fie frica de duhul rau care il chinuia pe imparat. Iar
cand tatal sau l-a trimis la fratii sai pe campul de lupta, a fost gata sa mearga si sa-i aduca
vesti, dar sa si lupte impotriva celui ce-a batjocorit ostirea Domnului (I Sam 17:1-58). De
altfel, tot ceea ce-a primit mai tarziu, a fost de fapt un drept castigat prin lupta si slujire (I
Sam.17:25; 18:25-30).
Faptul cel mai important insa care dovedeste nobletea caracterului lui David este evidentiat
prin actul pocaintei sale. Desi era rege, atunci cand i s-a descoperit pacatul, David l-a
recunoscut, l-a marturisit si s-a pocait sincer plangand cu amar.( II Sam.12:1-14, Ps.51:119)
Urmarind viata lui David am putea spune ca el a trait la maxim. Viata lui a insemnat de fapt o
lupta continua. David a avut origini modeste si din pastor a devenit rege strabatand un
parcurs plin de evenimente.
David era ultimul din cei opt copii ai lui Iesse (Isai, in ebraica), originar din Bethleem unde era
pastor. Biblia ne descrie infatisarea cu aceste cuvinte: "David era balan, cu ochi frumosi si
placut la fata" (1 Sam 16,12). La fel, il prezinta ca om priceput la vorba si curajos, precum
si razboinic indraznet. Trebuie sa fi fost extraordinar de robust si curajos, daca era in
masura sa ucida leii si ursii care atacau turmele sale. Actele lui de vitejie sunt cunoscute
chiar din perioda copilariei cand a luptat cu leul si cu ursul ca sa-si apere turma (I
Sam.17:34-36), cand a trebuit sa-si scape viata fugind de Saul, sau in razboaiele pe care lea purtat ca imparat a lui Israel ( I Sam.18:30; II Sam.8:1-18).
Sfanta Scriptura ne povesteste despre poporul israelitilor, ocrotiti de Dumnezeu, care au fost
atacati de catre un neam razboinic si crud, filistenii. Cel mai cunoscut moment al vietii lui
David este lupta cu uriasul Goliat (I Sam.17:42-58).

Dupa victoria pe care a avut-o in batalia cu uriasul Goliat, Regele Saul l-a rasplatit pe David
dandu-i-o de nevasta pe fiica lui, Michal. David i-a devenit apropiat regelui si a format o
prietenie stransa cu fiul lui cel mai mare, Jonathan. In timp ce David devenea din ce in ce
mai popular in regat, datorita victoriei sale impotriva lui Goliat si a filistinilor, Saul
incepea sa se teama ca ar putea sa incerce sa-l rastoarne si a planuit ca David sa fie omorat.
Jonathan, fiul lui Saul, a descoperit complotul si l-a avertizat pe David care a fugit. Mai
tarziu, intr-o batalie impotriva filistinilor pe muntele Gilboa, Saul a murit, iar David s-a
intors si a fost proclamat rege.
Sub domnia lui David, natiunea evreieasca a fost organizata intr-un regat admirat si
respectat pe plan international. Pentru a-si consolida puterea, David a transformat o
societate tribala intr-o natiune centralizata care avea un guvern. Intr-un raid indraznet,
David a capturat Ierusalimul strapungand fortificatiile orasului printr-un canal subacvatic.
Dupa capturarea orasului, David l-a proclamat capitala regatului lui evreiesc unit si l-a
stabilit ca centru secular si religios al tuturor triburilor din Israel. Aici a infiintat masinaria
centrala a statului si l-a proclamat Orasul Sfant. A adus Arca legamantului la Ierusalim si a
construit un altar pentru a-L servi pe Dumnezeu. El a facut planuri pentru constructia
marelui Templu sau Beit Hamigdash, la Ierusalim. Cu ajutorul comandantului lui, Joab,
David a cucerit teritoriul care se intindea de la Eufrat la Nil.

Imparatia lui David este prezentata ca un regat glorios si marcat de succese fara numar in
timp ce regele este descris ca un suveran fidel in toate fata de Iahve. Dar nu lipsesc umbre
din viata personala si familiala a lui David. A comis un adulter cu Betsabea, sotia hititului
Urie, pe care o vazuse cand aceasta facea baie, dorind-o cu ardoare. Ca sa o poata aduce in
haremul sau (avea deja numeroase sotii si concubine; in total, a avut sase fii la Hebron si
unsprezece la Ierusalim, baieti si fetite), a dat porunca pentru ca sotul Betsabeii sa fie
trimis in razboi in prima linie, unde a si murit.Profetul Nathan l-a dojenit fara crutare pe
rege pentru un asemenea delict. Fiul nascut din adulter moare la scurt timp dupa nastere.
David s-a cait amar de propria vinovatie, implorand iertare prin psalmul penitential 50
(51): "Ai mila de mine, Dumnezeule, si dupa marea ta bunatate, sterge faradelegea mea".
Betsabea a ramas din nou insarcinata si l-a nascut pe Solomon, pe care David l-a desemnat
ca succesor. Succesiunea la tron a fost marcata de lupte si neintelegeri intre frati.
Succesorul legitim ar fi fost primul nascut, Amnon, care insa a dormit cu sora lui vitrega
Tamar si a fost eliminat de fratele ei Absalon, care apoi voia sa-i succeada ca pretendent la
tron si a organizat o revolta impotriva tatalui sau David. Batranul David a scapat fugind
din Ierusalim. In batalie, Absalon a ramas cu parul prins in ramurile unui stejar si a fost
ucis. La putin dupa aceasta, un alt fiu al lui David, Adonia, a reusit sa atraga de partea sa o
parte a dregatorilor de la curte si s-a proclamat rege in valea Cedronului. Dar Solomon a
reusit in cele din urma sa se impuna si odata ajuns pe tron, l-a justitiat pe Adonia si pe
ceilalti dusmani ai lui David. David a murit dupa circa patruzeci de ani de domnie si a fost
inmormantat la Ierusalim.
Profetul Nathan a prezis ca dinastia lui David va dura pe veci, si ca Messiah va fi un descendent
direct al lui David. Una dintre binecuvantarile care urmeaza dupa citirea Haftarah-ului de
Shabbat si de sarbatori proclama: "Bucura-ne, O Dumnezeu stapanul nostru... cu regatul
casei lui David cel uns. Fie dat ca el sa vina curand si sa ne umple inimile de bucurie."
David, printre altele, a fost obiectul memoriei si veneratiei nu numai ca rege de importanta
fundamentala dar si capsalmist genial. David era si poet, muzician si un exaltat cercetator
al Torei. Lui ii este atribuita scrierea Cartii Psalmilor. In rugaciunile psalmilor, adevarate
cantari poetice, se percepe ceva din viata interioara bogata si nelinistita a acestui om
fascinant. In psalmi, credinta lui profunda, chiar pasionanta, a gasit expresia cea mai
potrivita. Din cei 150 de psalmi, 73 sunt atribuiti lui (in subtitluri, care au fost adaugate
ulterior) astfel incat se poate vorbi de "Psaltirea lui David". Cunoscuta Stea a lui David
(Maghen Dawid, lit. "scutul lui David") este parte din steagul noului stat Israel. In arta,
regele David este pictat cu nelipsita lui harpa. Din neamul lui se va naste Iosif, logodnicul
Mariei, din care s-a nascut Isus.
Prin exemplul lui David, legamantul lui Dumnezeu cu poporul evreu si cu fiecare suflet de pe
pamant, a fost indreptat spre viata de zi cu zi printr-o metoda blanda de guvernare, prin
monarhie constitutionala si teocratie democratica. In ciuda imperfectiunilor sale, el este
unul dintre cei mai admirati oameni din istorie. David era un evreu profund religios,
dispretuia opresiunea si a muncit din greu pentru a se asigura ca dreptatea predomina in
regatul lui. Conceptele de libertate si responsabilitate pe care le-a introdus au exercitat o
influenta remarcabila in istorie, servind ca model pentru guvernarea constitutionala.

David s-a increzut totdeauna in Dumnezeu si a contat pe acest ajutor, luptand si actionand in
Numele Domnului (I Sam.17:45-47). Luptand in Numele Domnului, el a a avut nu numai
curaj, ci a actionat si cu o mare intelepciune. Pentru ca David a stiut cine-i adevaratul
dusman, a stiut cand trebuia sa lupte si cand sa evite lupta, asteptand timpul prielnic si
biruinta asigurata de Dumnezeu.
DACIA_TARA URIASILOR

In America, India, Egipt, Romania, Irlanda si poate in multe alte zone

ale globului au fost descoperite, de-a lungul vremii, zeci de schelete
gigantice, apartinand unei rase umanoide misterioase. Guvernele
lumii s-au straduit sa pastreze secretul, din motive necunoscute.
Si Lucian Cozma, autorul cartii Romania Secreta, Editura
Obiectiv Craiova, vorbeste, printre altele, despre acest subiect. In
regiunile sit-ului arheologic Argedava, la Posesti, Costesti, Popesti,
Scaieni, Nucet, osemintele preistorice au relevat existenta unei
populatii compuse din fiinte gigantice. Stravechea populatie de
giganti care a colonizat teritoriul Daciei preistorice, se regaseste in
mitologia romaneasca, in folclor si, de ce nu, chiar si in istorie. Cum
este cazul misteriosului domnitor Negru Voda si capitanii sai. Putini
romani stiu, dar chiar si Mihai Viteazul, conform descrierilor
contemporanilor sai, era un barbat masiv, impunator, de peste 2
metri inaltime! Zicem noi ca era, intr-adevar, un barbat bine facut,
dar care nu depasea limitele normale de inaltime. Dar scheletele
preistorice descoperite in variate locuri pe teritoriul Romaniei,
demonstreaza existenta unei populatii autohtone bine inchegate.
Nu este vorba despre cateva cazuri exceptionale, eventual
patologice, gen giganti hipofizari, ci de un numar mare de
persoane care aveau aceleasi trasaturi genetice, complet diferite de
acelea ale populatiei umane de astazi. Inca din anii 50, pe fondul
industrializarii si al urbanizarii mediului rural, cu ocazia volumului
foarte mare de sapaturi care s-au facut in mai toate regiunile tarii,
din ratiuni industriale sau de gospodarire locala, au fost descoperite
numeroase urme de schelete de dimensiuni foarte mari, ale unor
oameni care masurau peste 2,5 m. In folclor, ei sunt numiti ciclopi
sau jidovi si vom incerca sa vedem de unde au aparut ei si, mai
ales, unde si cand au disparut.
Arhaismul jidov nu a avut la origine intelesul pe care i-l da astazi
DEX-ul, adica evreu (popular si peiorativ). In trecut, cuvantul
jidov insemna urias, gigant, dar nu orice om de mari dimensiuni,

ci doar apartinatorii la o anumita populatie cvasimitologica despre

care se stia din batrani ca ar fi trecut pe meleagurile tarii noastre
intr-un trecut foarte, foarte indepartat. Dar cine erau ei si ce au
cautat aici? Urmele arheologice ne duc departe in preistorie, cu
multe mii de ani in urma, cand brusc apar acesti giganti care parca
au venit sa formeze o colonie aici. Dar nu era vorba despre o
colonizare masiva, ci mai degraba ocuparea anumitor obiective pe
care ei le-au considerat importante: exploatari miniere, fabrici
metalurgice si de procesare a materiilor prime/minereuri sau altfel
de lucrari cu caracter militar, ori a caror utilitate nici macar nu o
putem banui astazi.
Egiptul Antic colonizat din Dacia!
Facand o serie de corelatii si punand cap la cap informatii bine
documentate, am putea spune ca acum cateva zeci de mii de ani
(20-30.000 de ani), s-a inregistrat pe glob o amplificare deosebita a
activitatii vulcanice, cu repercursiuni foarte dure asupra regiunilor
foarte active din punct de vedere vulcanic. Exact in acea perioada a
avut loc o migratie nemaintlnita a unui popor de giganti, venit
dinspre cele doua Americi si care a intrat pe teritoriul masivului
continent Euro-Afro-Asiatic, prima data prin Britania si Europa
Centrala, iar ceva mai tarziu prin Extremul Orient, catre regiunea
indo-tibetana. Migratia a fost partial cauzata de inrautatirea
conditiilor climatice din regiunea relativ calda a Americilor, pe
fondul intensificarii activitatii vulcanice si, probabil, din ratiuni de
ordin politic ori social: conflicte, criza economica, etc. In mod cert,
nu a fost o migratie masiva, dar, cu toate acestea, a avut o pondere
importanta, din moment ce s-au descoperit, peste atatea mii de ani,
vestigii impresionante: mine, cuptoare metalurgice, constructii
megalitice, etc. Poate erau un fel de colonii de munca, deplasate
in teritoriul Europei si Asiei, din ratiuni industriale si de comert, nu
pentru colonizarea propriu-zisa a teritoriilor respective.
Uriasii din India
Mai tarziu, in urma cu 10-12.000 de ani, aceiasi colonisti, impinsi, de
aceasta data, si de fenomenele catastrofale care au marcat
inceputul sfarsitului ultimei glaciatiuni, au infiintat colonii si in
nordul Africii, de pilda, pe teritoriul Egiptului preistoric. De remarcat
ca la data la care atlantii au intrat pe teritoriul Egiptului, adusi de

pasarea pilotata de Thot, ei deja colonizasera, de cel putin 10.000

de ani, teritoriul Europei Centrale, mult mai bogat in resurse
naturale decat cel nord-african.
Subteranele Romniei, opera uriasilor
Asadar, primele colonii ale jidovilor au fost realizate in Europa,
ulterior aparand cele indo-tibetane si abia la urma coloniile nordafricane. Platon nu a preluat decat informatiile la care a avut el
acces la acea data, mai precis cele legate de venirea jidovilor in
Egipt, sub comanda lui Thot. In perioada cuprinsa intre 20-35.000 de
ani, regiunea de uscat (la care se mai adauga si banchiza) care lega
Europa de America de Nord, era inca intacta, facilitand transportul
masiv de oameni si materiale. Odata ajunsi in teritoriul Angliei si
Frantei de astazi, au facut diverse constructii pe care acum le
consideram bizare si a caror utilitate nu ne este cunoscuta, asa
cum este cazul celebrului Stonehenge, al carui vechime unii o
estimeaza la circa 5.000 de ani. Datarea acestor constructii este
nesigura la ora actuala, asa cum este si cazul marilor piramide din
Egipt ( a caror data reala de edificare trebuie sa fie de ordinul a
10.500 11.500 de ani in urma) si aceasta deoarece popoarele care
ulterior au mostenit aceste constructii, au realizat tot felul de
modificari si amenajari la ele, dandu-le cel mai adesea o cu totul alta
destinatie decat cea originara.
In urma cu aproximativ 12.000 de ani, glaciatiunea era pe sfarsite,
incheierea sa fiind marcata de o serie intreaga de evenimente
catastrofice. Atunci s-a produs si ultima mare migratie a gigantilor,
care a durat aproximativ 4.000 de ani si a cuprins regiuni cum ar fi
nordul Africii (Maroc, Egipt), Orientul Mijlociu (Iran, Irak, Liban si o
parte din Turcia), Peninsula Iberica si din nou regiunea central-esteuropeana, cuprinzand si teritoriul Romniei de astazi.
Pe teritoriul Daciei, jidovii au facut prospectiuni si exploatari
miniere si se spune constructii sau amenajari subterane de mari
dimensiuni. La un moment dat, uriasii au disparut brusc din istorie,
ca si cum s-ar fi volatilizat. In urma plecarii lor au ramas doar unele
grupuri razlete care s-au statornicit in catune numai ale lor, cum ar
fi cele enumerate la inceput, Posesti (Prahova), Scaieni (Buzau), etc.
Schelete iradiate!

Necropola de uriasi de la Argedava (Cetatea lui Burebista) a fost

pomenita pentru prima data in anul 2003, la Congresul al III-lea de
Dacologie, de catre profesorul Gheorghe Bardan Raine si
cercetatorul Gheorghe Serbana. Scheletele a 80 de uriasi fusesera
deshumate la Nucet. Osemintele aratau ca era vorba despre fiinte
umanoide cu o inaltime de aproximativ 5 metri. Lucrul cel mai
ciudat, scheletele erau de culoare roz, ca si cum ar fi fost iradiate!
Unica proba prezentata atunci (la congres) este o caseta video.
In 2004, pe teritoriul Indiei s-au gasit alte doua schelete de aproape
20 metri inaltime. Guvernul indian a ingropat repede
evenimentul. La fel au procedat si americanii, dupa ce, in Desertul
Colorado, au gasit mai multe schelete apartinand unor oameni de
2,5 m inaltime.
Romania este impanzita de schelete de uriasi. La Cetateni, in 2005,
s-au mai gasit doua schelete gigantice, sub manastirea Negru Voda,
La Pantelimon Lebada, 20 de schelete, La Scaieni (1985), judetul
Buzau, doua schelete, iar lista poate continua. La fel, autoritatile au
preferat sa pastreze tacerea. In 2009, in cadrul emisiunii Acces
Direct de la Antena 1, prezentatorul Madalin Ionescu a realizat o
serie de materiale pe tema Uriasii din Bucegi. La un moment dat,
a fost contactat telefonic de un personaj misterios care l-a avertizat,
pe un ton oficial, sa sisteze dezvaluirile. In prima faza, jurnalistul s-a
tinut tare, a prezentat publicului amenintarea inregistrata, dar in
scurt timp emisiunea s-a axat pe subiecte mult mai nevinovate. In
cateva luni, Madalin Ionescu a ajuns pe lista neagra a sefilor, fiind
nevoit sa-si schimbe locul de munca.
Copiii zeilor
Va este cunoscut fragmentul din Biblie (Geneza) referitor la ingeri si
femeile muritorilor. Ingerii, impreionati de frumusetea fiicelor
oamenilor, au ales sa traiasca impreuna cu acestea si sa zamisleasca
o rasa noua, cea a uriasilor. Dumnezeu s-a suparat tare pe grupul
razvratilor si a decis sa le ucida progeniturile. Putem intelege de
aici ca avut loc un razboi intre acolitii lui Luficer biblic si Dumnezeu
Tatal, scrierile biblice completand foarte bine tabloul catastrofelor
ce au lovit Terra in Era Vulcanica. In satul Scaieni (comuna Bozioru,
judetul Buzau) cele doua schelete de uriasi au fost descoperite pe
locul unde si acum se afla o livada de meri. Am vazut personal

monumentul ridicat acolo, pe care se afla inscris un epitaf

surprinzator. Citez din memorie: In cinstea stramosilor nostri ().
Oamenii locului sunt zgarciti in declaratii. Unii se fac ca nu stiu
nimic, altii incearca sa minimalizeze evenimentul. Iata declaratia
unui localnic: Am luat un femur gasit acolo si l-am pus pe lungimea
piciorului meu. Imi ajungea pana la sold, dar mi s-a spus (?!) ca,
probabil, apartinuse unui om foarte inalt. Orice antropolog ar
depune marturie ca, de fapt, scheletul apartinea unei fiinte
umanoide de cel putin 3 metri inaltime, dat fiind ca si craniul era de
doua ori cat un craniu uman obisnuit. Ce s-a intamplat cu
osemintele gigantice, satenii nu stiu exact. Unii spun ca ar fi fost din
nou ingropate, de aceasta data langa bisericuta din Vavaluci, altii
zic ca au fost duse la Pitesti (?!).
O alta marturie interesanta apartine unui sibian: In apropierea
satului nostru se afla o ridicatura numita Dealul Uriasului si chiar
are forma unui om urias intins pe spate! Bunicul imi povestea ca se
stie din mosi stramosi ca acolo ar fi ajuns un urias ranit (?!). Era
bland asa ca oamenii locului s-au apropiat de el, in special copiii
carora le povestea multe lucruri. A murit din pricina ranilor, iar
satenii l-au acoperit cu pamant chiar in locul unde si-a dat duhul.
Sa fi avut loc aici o batalie infioratoare? In Subcarpatii Buzaului
exista un spatiu sub forma de crater, unde, spun specialistii, s-au
gasit urmele unei explozii atomice, cu o vechime de cateva mii de
ani.
SURSA: http://iokronos.wordpress.com/2011/09/23/dacia-tarauriasilor/
AM DEZGROPAT URIASI CU MANA MEA, IN 1950
Pomenii de toate mitologiile lumii, uriaii au fost una dintre cele
patru rase de umanoizi de pe Pmnt. Exist multe zvonuri c ar fi
fost gsite morminte ale unor asemenea fiine, dar nu a existat nici
un om care s fi spus c le-a vzut cu ochii lui. Libertatea a mers pe
urmele uriailor i a gsit un om care a participat la spturile
arheologice de la Argedava, judeul Giurgiu. Ioni Florea (80 de
ani) a vzut scheletele giganilor. Iar arheologii ne-au explicat, de
fapt, despre ce e vorba.

Aici era Nucetul. Prinii mei spuneau c n aceste locuri stteau uriaii. Ei le spuneau jidovi, c aa i numeau aici pe uriai. Credeam
c sunt poveti, dar am avut ocazia s vd un schelet, spune Ioni
Florea, n vrst de 80 de ani, din comuna Popeti, judeul Giurgiu.
Despre ce e vorba?
n nordul acestei localiti a fost descoperit, n anul 1926, o cetate
dacic, ieit din comun prin mrime. Cel care a fcut spturi aici a
fost arheologul Vasile Prvan, care era convins c a gsit prima
capital a lui Burebista. S-au efectuat spturi n mai multe rnduri,
pn aproape de anul 2000. S-a dove-dit n timp c a fost, ntr-adevr, prima cetate de scaun a lui Burebista, care a unificat apoi
toate triburile dacilor i a devenit un rege ce stpnea aproape
jumtate din Europa.
Cnd gseam oasele, ne trimiteau acas
Ceea ce a frapat la Argedava sunt informaiile conform crora n
timpul spturilor arheologice s-ar fi descoperit scheletele a 80 de
uriai, adic umanoizi nali de aproximativ 4 metri. Acest lucru s-ar
fi ntmplat prin 1946-1954. Informaii despre schelete de uriai
descope-rite pe teritoriul Romniei au mai existat. Dar pn acum
nu s-a gsit nici o persoan care s declare c le-a vzut. Eu am
nceput s sap aici n 1947 cu echipa de arheologi. Ei au angajat
vreo 30 de oameni din sat. Aveam atunci vreo 18 ani, eram cel mai
tnr, i m-am dus pentru c ne ddeau 400.000 de lei pe zi. Puteam
s cumpr cu ei doar un kilogram de mlai. Era srcie la acea
vreme. Odat, dup ce am spat la o adncime de patru metri, am
gsit o glav (craniu n.r.) foarte mare, cam de vreo dou sau trei
ori ct al unui om. Le-am spus arheologilor. eful era atunci Rosetti
(Dinu V. Rosetti n.r.). Ne-a trimis imediat acas pe noi, stenii, i
au spat doar ei. Oasele le-au pus ntr-un camion cu prelat. Unde
le-au dus, nu tiu. Am spat aa timp de trei ani i am mai gsit
uriai. S zic aa, aveau vreo patru metri lungime. Cnd gseam
oasele, arheologii ne trimiteau acas, s nu vedem noi ce e acolo.
Dar noi vedeam, c nu eram orbi. i uite aa am dezgropat uriai cu
mna mea n 1950, a spus Ioni Florea.

La Argedava s-au mai gsit i calendare solare asemntoare cu

cele de la Sarmizegetusa, dar care au disprut, cu tot cu oasele de
uriai, nu se tie unde.
Novac e cel mai renumit
Au rmas legendele uriailor poreclii Jidovi, nu se tie de ce,
peste tot n zona de sud a Munteniei. La sud de Popeti exist o vale
care se ntinde de la Olt pn la Giurgiu. Legenda spune c un uria,
pe nume Novac, cel mai renumit dintre toi, s-a luptat cu un balaur
care le fcea ru oamenilor. Simindu-se nvins, balaurul a fugit i a
lsat o dr pe pmnt. Aceasta este Brazda lui Novac.
n Tangru, la aproximativ 15 kilometri de Popeti, se afl o alt
ridictur de pmnt, tot o fost cetate dacic, atestat arheologic.
Mgura asta a fost fcut de jidovi, de uriai. Aa spun povetile
din btrni. De aici pn dincolo de Teleorman o s vedei
asemenea mguri (movile n.r.) fcute de uriai, ne-a spus Ion
Ene, de 71 de ani, din comuna Tangru, judeul Giurgiu
Au venit la noi, din Est, cu 7000 de ani n urm

Cu aproximativ 7000 de ani n urm, n zona

Romniei se dezvoltase o civilizaie naintat, sedentar, cu o
cultur strlucitoare. Peste ei au venit populaii din Est, numite de
arheologul american Maria Gimbutas civilizaia kurganelor.
Diferena dintre populaiile autohtone i cele invadatoare era n
primul rnd de nlime, cei venii fiind mai nali lucru atestat
arheologic rzboinici, buni metalurgi i constructori de ceti
aezate pe nlimi. Aa se explic faptul c n legende toate cetile
vechi sunt construite de uriai, iar agricultura performant este
legat de plugul metalic adus de ei. Altfel spus, uriaii au venit din
Est, cu 7000 de ani n urm. Rspndirea acestor populaii de uriai
n toat Europa, apoi n Orientul Mijlociu i nordul Africii, a dus, se
pare, la naterea legendelor despre uriai. E foarte posibil ca ei s
se fi asimiliat n marea mas a populaiilor autohtone, mai mici de
nlime, aa cum spun, de altfel, i legendele, i astfel s fi
disprut. Reminiscene ale acestor uriai le vedem cu ochii notri:
se mai nasc din cnd n cnd oameni foarte nali. Medicii le spun
persoane bolnave de gigantism. i aici este de amintit faptul c
mitologiile vorbesc despre uriai ca despre o ras umanoid
degenerat, nereuit, ne-a explicat arheologul Traian Popa (foto)
.sursa:http://www.libertatea.ro)
Gigani sau titani exist, sub o form sau alta, n mitologiile i
legendele multor popoare.

Cel mai mare schelet de uriasi descoperit

Cea mai mare fosila umana Acelasi Pliniu cel Batran afirma in
Istoria Naturala ca, in timpul unui cutremur devastator care a lovit
Creta, un intreg perete de munte s-a naruit complet. Catastrofa a
dezvaluit cretanilor ramasitele misterioase ale unui individ de
proportii uriase. Masuratorile au aratat ca oasele apartineau unui
barbat cu o inaltime de 20,4 metri. (sursa:http://www.descopera.ro)
MITUL URIASILOR DIN MUNTII APUSENI
Legendele si basmele romanesti vorbesc destul de frecvent despre
uriasi. In mitologia populara, uriasii sunt fapturi lenese, puse mereu
pe harta, cam greoi in gandire, razbunatori si sangerosi. Dar sunt si
pobesti care arata o alta fata a uriasilor: fapturi cu capacitati fizice
si psihice iesite din comun, constructori extraordinari ai cladirilor
colosale.
In Romania, exista nenumarate marturii despre o civilizatie a
uriasilor. Practic, fiecare zona a tarii are povesti despre eroi de
staturi formidabile, novaci, cum li se spune in unele locuri.
In zona Bihorului, se povesteste din batrini ca Decebal a fost de
acord sa-i lase sa traiasca in Muntii Apuseni, linistiti, cu conditia ca
acestia sa-i pazeasca comorile.

Batranii din zona satului hunedorean Ardeu spun ca pe vremuri traia

o familie de uriasi care a fost insarcinata de Decebal sa pazeasca un
plug de aur in marime naturala, la care erau legati doi boi, tot din
aur, si tot din marime naturala, piese la care capetenia dacilor tinea
tare mult si pe care le-a ascuns intr-o pestera, a carei intrare a fost
apoi zidita. Povestea a fost transmisa din tata in fiu, nefiind scrisa
niciodata, si ca urmare nu se mai pastreaza prea multe amanunte
legate de perioada istorica a intamplarii, ci doar fapte.
Legenda spune ca afland de comoara de sute de kilograme de aur,
un grup de flacai ce doreau sa devina bogati peste noapte s-au
incumetat in munti. Si-au luat cu ei sabii, coase, furci si tarnacoape,
plus trei carute trase de boi, ca sa aiba cu ce-si cara inapoi prada.
Pestera era pazita, cu randul, de tatal si fiul cel mare din familia
uriasilor.
In ziua in care grupul de pradatori a ajuns in apropierea pesterii, de
paza era fiul cel mare al uriasilor. Cu mancare la el, parintii l-au
trimis pe cel mai mic. Acesta a uitat insa sa ia cu el si cele trei paini
de care fratele sau avea nevoie ca sa se sature. Infometat, flacaul
urias i-ar fi spus celui mic: ramai tu aici ca eu ajung mai repede
acasa si vin cu paine destula ca sa mancam amindoi.

Schelet de Urias
Ceata de pradatori a ajuns la gura zidita a pesterii exact in
intervalul in care mezinul familiei de uriasi era singur. Acesta nu stia

de ce si de cine trebuie pazita intrarea in pestera. I-a vazut pe

oameni agitandu-se cu furcile si sabiile in preajma lui si a crezut ca
sunt, de fapt, niste jucarii. Distrat la culme, mezinul nu a observat
cum, mai incolo, o alta parte din ceata a taiat un bou, a
indesat in el otrava, dupa care l-a intins in fata lui. Infometat, micul
urias n-a stat pe ganduri si s-a infruptat din mancarea otravita. La
scurt timp, mezinul familiei de uriasi a murit.
Pradatorii au apucat sa sparga o parte din zidul care acoperea
intrarea in pestera, dar dupa ce au intrat, tavanul s-a prabusit peste
ei si au murit cu totii. Carutele cu boi au ramas afara. Cand s-a
intors flacaul urias, a ramas mut de durere. A alergat acasa si i-a
povestit mamei sale ce s-a intamplat cu mezinul. Uriasa n-a crezut
pana cand nu a ajuns la locul cu pricina. A vazut ca cei care i-au
omorit copilul au fost inghititi de pamant, insa, inebunita de durere,
a inceput sa rascoleasca pamantul.
Batranii din Ardeu povestesc ca asa au aparut dealurile din zona si
asa a fost scos la lumina calcarul de calitate pe care, de veacuri l-au
folosit apoi pentru a face var, indeletnicirea lor de baza, pana in
urma cu 20 de ani.
Etnologul Marcel Laptes explica aparitia si conservarea mitului
uriasilor: Acesti uriasi nu erau personaje malefice. Ei ii pedepseau
pe oameni daca acestia nu respectau un anumit regim de viata si
erau proprietari ai comorilor naturii, pe care, desigur si le pazeau
singuri.
La comunitatile izolate, cum sunt cele din Apuseni, oamenii traiesc
intr-un mediu al misterului si al supranaturalului. Apropierea fata de
natura a oamenilor de aici ii face mai usor sa creada in astfel de
forte. Oamenii din aceste sate au un cu totul alt mod de a percepe
mediul inconjurator. Pentru ei, absolut orice are viata si fiecare
element are rolul sau bine stabilit in Univers, de la ultimul fir de
iarba, pana la stelele de pe cer.
SURSA: http://www.dacii.info/2011/03/05/uriasii-uriesi-intre-basm-sirealitate/
Argedava (tainuita)

Distinsa cercetatoare Nona Palincas afirma ca in jurul Nuce-tului nu

au existat stejari, desi la doi pasi de Argedava padurea Novaceanca
adapostea pana de curand stejari mareti. Toate referatele intocmite,
dupa opinia noastra, sumare si putin popularizate in Romania, fiind
scrise numai in germana si franceza, sunt sarace in informatii si
insuficient interpretate, ele avand totusi meritul de a demonstra,
fara putinta de tagada, ca Popesti este cercul de foc al arheologiei
noastre. Vizionarile din teren ne-au demonstrat stadiul avansat de
ruina in care se afla cetatea, rascolita de sapaturi haotice, total
neprotejata impotriva intemperiilor, lasata la voia intamplarii si a
hazardului. Observatii atente in teren au scos la iveala borne(!)
de ciment recente, adica insemne alearheologilor, care se
pregatesc ca in vara asta sa-si continue opera stiintifica. Mai
mult, cunoastem de la localnici, care amabili, ne-au destainuit
interesante lucruri (spre stiinta cititorilor, ii indemnam a merge in
teren si a se convinge personal), urmatoarele: -Nucetul si toate
Rovinele de pe aliniamentul Gradinari-Ogrezeni-Adunatii Copaceni
au fost ridicate de uriasi care au carat pamantul cu poala;
-Nucetul este numai crestetul Argedavei, cetatea de scaun a lui
Burebista,decapitat in satul Buda din apropiere in anul 44 i.e.n.,
5464 ani socotiti de noi, luand ca referinta inscriptia de la Biserica
Curtea de Arges,de pe mormantul lui Neagoe Basarab, unde marele
domnitor ne arata ca a savarsit aceasta manastire in anul 7025,
informatie care actualizata, dovedeste ca astazi suntem in anul
7510;
Inainte de al 2-lea razboi mondial au fost adusi in Nucet mai multi
detinuti paziti de militari, care au fost pusi sa sape in cetate;
-Sapaturile arheologice au reinceput in anul 1946,dar cu mai mare
inten-sitate din 1950 pana in 1954, cu o larga asistenta
internationala. La aceste sapaturi au fost folositi localnici sub paza,
ca muncitori cu ziua la sapat, platiti cu 8 lei pe zi. Copiii saraci
erau folositi la strangerea si curatarea diverselor obiecte
dezgropate, precum si a unor oseminte de oameni uriasi, apreciati
de localnici ca avand o inaltime de peste 5 m. Astfel au fost
deshumate din Nucet, de la Necropola Zeilor din vestul cetatii,
scheletele a peste 80 uriasi. Aceasta din urma informatie am
gasit-o si la Mariuta, alta cetate geto-daca, in urma discutiilor
purtate cu un localnic ce a sapat acolo. Localitatea Mariuta este in

judetul Calarasi, fiind deshumate acolo trei schelete de uriasi, dintre

care unul fara cap. Sapaturile au fost coordonate in acest punct
arheologic de profesorul Simon Mihai, disparut in 1990 in conditii
neclare;
-Arheologii din Argedava,cu mainile la spate, vorbind cand in
romaneste, cand in nemteste, au pus copiii saraci, in special
fetitele, sa spele ciotoaiele si capatanile ale mari, dupa care
micutii erau pusi sa le boceasca. Intrebati de localnici,arheologii
le-au spus ca acei uriasi sunt Jidovii (!?). Asa ne-au relatat
octogenarul orb Manolache Manole, Ghencea Ioana si Ghencea
Marin din satul Popesti, participanti la sapaturile arheologice;
-Din partea de nord-est a cetatii a fost ridicata cu macaraua o placa
foarte mare de andezit avand desenat pe ea soarele (in ce muzeu
a fost oare expusa?), iar din partea de est a cetatii au fost ridicate
cca. 6 vetre de cult si stalpii unui calendar geto-dac (unde sunt
aceste obiecte?). Desenul unei vetre de cult este prezentat sumar
de Mioara Turcu in Cetati geto-dacice in Campia Munteniei;
-O cantitate insemnata de monezi de toate tipurile a fost
descoperita cu ocazia sapaturilor, ponderea detinand-o cele de
argint. Ulcelele pline de argintarie gasite de localnici erau
recompensate cu un ban pentru tuica; -asa dupa cum dovedesc
urna de incinerare si cescuta gasita in interior, cultul inmormantarii
practicat la un moment dat in cetate, era cel al incinerarii, dar
osemintele gasite demonstreaza ca, cu mult timp inainte de
practicarea incinerarii, inhumarea era ritualul acestor oameni
uriasi;
-De o parte si de alta a Argedavei se intind mai mult de 7 cetati
getice care comunica intre ele printr-un tunel subteran, indelung
cautat. Din cercetarile noastre a rezultat ca in partea de est a
cetatii, unde in anul 2000 a sapat in mare graba arheologul Nona
Palincas, s-a descoperit un tunel care porneste din Nucet catre
pintenul pe care este asezata biserica si cimitirul, tunel aflat la cca.
17 m, adancime. Tunelul cu pricina a fost declarat fantana si
acoperit urgent cu pamant luat din alt loc;

-In fata Nucetului, catre raul Arges, doua balastiere scot la iveala
trunchiuri de copaci carbonizate, de dimensiuni impresionante,
semn al existentei in trecut a unei mari zone verzi feerice. Edenul ?
-Toate Rovinele adapostesc palate subterane legate intre ele, ce
intrec in maretie orice cetate sau complex de cetati gasite pana
acum in Dacia. Recentele excavari duc la completa distrugere a
Nucetului. Acest deznodamant planificat din nestiinta trebuie
evitat cu orice pret.

semneaza istoric-cercetator Gh. Serbana si profesor de istorie si

filosofie Gheorghe Brdan Raine