C A P I T O L U L I

DUMITRU TOMA

FĂT-FRUMOS
CERTAT CU
GLUMA

2
 

C A P I T O L U L I

Se naşte un băiat

LA PALAT E ZARVĂ MARE.

Slujni
Slu jnice,
ce, paj
paji,
i, doc
doctor
tori,
i, str
străje
ăjeri,
ri,
un du-te-vino, o foială şi-o zăpă-
ceală! ... De fapt se şi întîmplă
ce
cevava foar
foarte,
te, foar
foarte
te im impo
port
rtan
ant:t:
 împărăteasa aşteaptă din clipă-n
clipă un copil!
 împăratul, cel mai neliniştit
di
dint
ntre
re toţi
toţi,, po
poru
runc
ncis
ise
e să fifie
e lili--
nişte. Şi-a proptit barba în piept
şi, cu mîinile Ia spate, se plimbă
agitat prin faţa uşii de la iatacul
 împărătesei. E desculţ, pantofii
i-
i-a
a arun
arunca
catt pe ununde
devava că prprea
ea
făceau zgomot, dar nu simte ră-
coarea dalelor de piatră. Cu paşi
mariea
mar
gim
gimeai cal
calcul
culeaz
cor ează
corido ă ui:
idorul con
concen
rului: centra
„D trat-miies
„Dacă t lun
acă-mi lun-
ies-
ci
cinc
nciz
izec
ecii de pa paşi
şi în
înse
seam
amnănă că
barz
ba rzaa ne ad aducucee un bă băiaiat.
t. Da
Da--
că
că-m
-mii ie
iess pa
patrtruz
uzec
ecii şi no
nouă
uă de
paşi
pa şi înse
înseamamnănă că ne ad aduc
ucee o
fată.“
Darr cu
Da cumm e pr prea
ea ememoţ oţio
iona
nat,
t,
gr
greş
eşeş
eşte
te memere
reuu şi ia numănumără ră--
toarea de la început. Pînă la ur-
mă se plictiseşte să tot alerge de
la un capăt la altul al coridoru-
lui şi se proţăpeşte în faţa uşii,
cu picioicioar
arel
ele
e ră răşc
şchi
hira
rate
te,, ne-
răbdător.

3
 

C A P I T O L U L I

„Da’ nu mai vine bar arza

za ai
aia
a cată, apoi îşi revine, zîmbeşte şi
odată?“ tocmai se întreabă împă- aleargă în vîrful picioarelor pînă
ratu
ratull cînd
cînd,, de di dinc
ncoi
oio
o de uş uşă,
ă, la capătul coridorului, se apleacă
aj
ajun
unge
ge pînă
pînă Ia el un ţipă ţipăt.
t. Un Ia urech
urecheaea Pri
Primul
mului-
ui-sfe
sfetni
tnicc şi-i
şi-i
ţipăt de copil sănătos! împăratul şo
şopt
pteş
eşte
te la rînd
rîndu-
u-i,
i, mî
mînd
ndru
ru ne
ne--
 încremeneşte şi odată cu el în- voie mare:
cremeneşte şi toată suflarea din — E băiat!
pala
pa lat.
t. Ţipă
Ţipătu
tull copi
copilu
lulu
luii a rărăsu
su-- Primul
Primul-sf
-sfetn
etnic
ic se min minune
unează
ază
nat pîpînă
nă dep
departarte,
e, s-a ros
rostog
togoli
olitt  în tăcere, adică ridică mîinile,
pe scări, a trecut prin uşi şi prin holbează ochii şi dă din cap ţu-
geamuri
„E băiat,şi s-aîşifăcut
spuneauzit de toţi.
împăratul, gu
guin
vrea
vreaindudu-ş-şii spun
să spbu
buze
zele
ă:le,,„ş
ună: de
„ştiampa
tiam parc
rcă
eu
eu,,ă nici
niar
ci
numa
nu maii un băia băiatt popoat
ate
e rărăcn
cnii în nu se putea să fie altceva decît
halu
ha lull ăsta
ăsta!“!“ Îşi
Îşi si
simt
mte
e papalm
lmel
ele
e băiat!“ şi se-ndreaptă grăbit spre
transpirate şi ochii înlăcrimaţi. capătu
cap ătull scăscăril
rilor
or undunde e aşt
aşteap
eaptătă
Uşa de la iatacul împărătesei Cel-de-al-doilea-sf etnic.
se deschide încet, încet, balama- Cel-de-al
Cel-d e-al-doile
-doilea-sf
a-sfetnic
etnic îi spu-
lel
lele
e scîscîrţî
rţîie
ie stride
strident
nt — „tr„trebu
ebuie
ie ne Ce
Celului-
i-de
de-a-al-
l-tr
trei
eilea
lea-s
-sfe
fetn
tnic
ic,,
să poruncesc să le ungă“, îşi pro- aces
ac esta ta îi spun unee un unuiui paj,
aj, pa
pa--
pune împăratul. Doica scoate ca-  j u l . . . şi uite aşa vestea zboară
pull că
pu căru
runtnt pr prin
in dedesc
schi
hiză
zătu
tura
ra din gură-n gură, iese din palat,
uşii: şi pînă seara află întreaga ţară:
E băiat, Măria-ta! îl anun- „E băiat!“
ţă ea fericită şi închide repede
uş
uşa,
a, să nu pă pătr
trun
undă
dă vreu
vreunn pu
puii
de aer rece la mititelul nou-năs-
cut.
 împăratul rămîne cu gura căs-

4
 

In iatacul împărătesei intră pe

rîn
înd
d — dup upă ă îm
împăpăra
ratt — sfet-
fet-
nicii. împărăteasa le face semn
să se ap apro
ropi
pie e de leag
leagănănul
ul din
din
aur curat care se află în mijlo-
cul înc
încăpe
ăperii
rii.. Doi
Doica
ca se aplapleac
eacă,
ă,
ridică pruncul şi îl arată; prima
dată
da tă îm
împă
păra
ratutulu
lui,
i, pe urmăurmă fie-
fie-
cărui sfetnic.

cut împăratul
dintr-o datăparecuc-a mai centi-
cîţiva cres-
metri. Stă drept şi simte un nod
 în gît. Vrea să spună ceva inte-
li
lig
gent
ent da darr nu-u-ii vin ine
e nim
nimic în
minte. In cameră e atîta linişte
de s-ar auzi şi musca, dar... de
unde muşte?
— Ce copil frumos! sparge
gheaţa
ghea ţa Cel-d
Cel-de-al-
e-al-treile
treilea-sfe
a-sfetnic,
tnic,
pocnindu-şi palmele admirativ.
— Mai încet, că-mi trezeş ezeştti
co
copipilu
lul!
l! se în îngr
grijijor
orea
ează
ză do doicica,
a,
 împărăteasa însă roşeşte de plă-
cere.
— Chiar ţi se pare un copil
frumos? se alintă ea.
— Foarte frumos, Măria-ta,
ră
răsp
spun
unde
de sf sfet
etni
nicu
cull cu conv convin in--
gere.
Prim
Primul
ul-s
-sfe
fetn
tnic
ic şi Ce Cel-
l-de
de-a
-al-
l-
-doilea-sfetnic se uită urît la el.
„Cel-de-al
„Cel- de-al-trei
-treilea-s
lea-sfetni
fetnicc cam
 întrece măsura. Eu trebuia să
spun asta. Doar eu sînt Primul-
-sfetnic! Ţ î .... . ţ î .... . ţ î .... . nu
mai găseşti un strop de respect!
Se stri
striccă lumumeaea ...“ gînd gîndeş eşte
te
mohorît bătrînul sfetnic.

18
 

„Ia te uită îa Cel-de-al-treilea- Cel-de-al-treiîea-sfetnie.

sf etnic! — îşi zice supărat Cel- Ceila
eilalţ
lţii doi îi săg săget
etea ează
ză cu
de-al-
de- al-doi
doilea
lea-sf
-sfetn
etnic
ic . Ast
Asta
a vrea
vrea priviri negre dar n-au ce-i face.
să-m
să-mii ia locu
locul.l. Tr
Treb
ebui
uie
e să fifiu
u Afar
Afară,
ă, In ce cele
le pa
patr
truu turn
turnur
urii
atent!" ale pal
palatu
atuluilui,, trîmbi
trîmbiţaş
ţaşiiii cîn
cîntă
tă o
— Da ..... RRa
ar a am
m vvă
ăzut cco
opil melodie veselă, să se ştie că la
at
atît
ît de fr frum
umos os,, sp
spun
une
e Prim
Primul
ul-- pala
pa latt e bu bucucuririe
e ma
marere.. CeCeru
rull e
sfetnic clătinîndu-şi barba albă. limpede,
limp ede, alba
albastru
stru trans
transparen
parentt şi
— Adevărat?! so
soar
arel
ele,
e, dolo
dolofa fan
n şi gagalb
lbenen ca o
 împărăteasa este toată numai gutuie coaptă, îşi lasă razele să
zîmbet. cadă drept în pîlniile trîmbiţelor
— Adevărat, Măria-ta. Şi  înălţate spre el.
dacă mă uit mai bine — Primul-
sf
sfet
etni
nicc mi
mijejeşt
ştee ochi
ochiii — ni nici
ci nu
cred c-am mai văzut vreun copil
la fel de frumos.
De încîntată ce-i împărăteasa
rămî
rămînene fără
fără gr grai
ai iaiarr îmîmpăpăra
ratu
tull
 îl măsoară mulţumit: „Nu de-
geab
ge abaa l-am
l-am făcufăcutt pr primimulul me
meu u
sfetnic! Judecă bine; e un înţe-
lept!"
— Are dreptate Primul-sfet-
nic. Este un copil cu totul şi cu
totul deosebit, îşi dă cu părerea
şi Cel-de-al-doilea-sfetnic.
— M-am g gîîndit IIaa nnu umele d dee
Făt-Frumos. Eu cred că i se po-
tr
triv
iveş
eşte,
te, ce zice ziceţi
ţi?? îi în într
trea
eabă
bă
 împăratul.
Sfet
Sfetni
nici
ciii me
medi ditea
teazăză tă tăcu
cuţi
ţi şi
gravi, tu privirea lipită de copi-
lu
lull din braţe raţele
le dodoicicii
ii.. Apoi —
tocmai
toc mai cîn
cînd d împ
împăraăratul
tul şi împ împă-ă-
răteasa încep să fie neliniştiţi de
tă
tăce
cere
reaa lor
lor — în încl
clinină
ă pe rî rînd
nd
capetele în semn de aprobare.
— Atunci, aşa-i rămîne nu-
mel
mele:
ratăe:împărăteasa.
Făt
Făt-Fr
-Frumo
umos! s! răs
răsufl
uflă
ă uşu
uşu--
Ie
Iess tot
tot în vî vîrf
rful
ul pipici
cioa
oare
relo
lor,
r,
numai că de data asta împăratul
e ultimul. Din uşă, mai face un
semn de rămas bun spre leagă-
nul copilului, trimite o bezea îm-
părătesei, închide uşa după el şi,
di
dint
ntr-
r-oo da
datătă,, îşi
îşi amamininte
teşt
şte
e de
ursitoare:
— Ursitoarele! A trimis ci-
neva după ursitoare?
— Le-am anunţat eu că le aş-
te
tepţ
pţi,
i, Mă
Mări
ria-
a-ta
ta.. Au pr prom
omisis că
vin mîine dimineaţă, îl linişteşte
18
 

CAPITOLUL II

Pînă la urmă,
sosesc
şi ursitoarele

IN SALA TR TROONUNULU
LUII, îm împpă- meu, la unicul meu fiu să întîr-
ratul se plimbă cu paşi mari. E zie!!
nervo
ner vos.
s. Aşt
Aşteap
eaptătă de dim
dimineineaţă
aţă Chiar atunci, ursit
ursitoarel
oarele
e stră-
ursi
ursitotoar
arel
ele
e şi aces
aceste
tea
a nu ma maii bat neauzite coridoarele pustii a»
sosesc. In plus, coroana grea îl le palatului. Pustii fiindcă împă-
apasă şi pe frunte îi curg bro- ratul poruncise să nu se zăreas-
boane mari de transpiraţie. Deşi că picior de om, căci dacă sînt
e vară şi afară, pe cer, soarele văzu
vă zute
te şi de altc
altcin
inev
evaa în afar
afară
ă
străluceşte, sobele duduie înde- de părinţii copilului, se ştie, ur-
sate cu lemne. Ştia că ursitoare-
le sînt cam friguroase şi porun- sitoarele
lo,, în se
colo
co supără
spat
spatel
elee uşşiilor
uşil pleacă.
or,
, curi Ici-ii
curioş
oşii
cise să se facă focul. stau cu ochii lipiţi de gaura cheii
 îi este din ce în ce mai cald,  însă nu văd nimic şi mai ales nu
mantia lungă cu guler de blană aud nimic. Ursitoarele au în pi-
— ma mantntie
ie de ma
marere ce
cere
remo
moni nie
e— cioare tîrlici de lină şi pasul le
 îl face să se simtă ca într-o baie este uşor ca bătaia de aripă a
de ab abur
uri,
i, coro
coroananaa îl ap
apasasăă tot
tot fluturelui. Sînt îmbrăcate cu fus-
mai grea, şi e din ce în ce mai te lungi şi călduroase care le a-
nervos. Mai face odată ocolul în-  jung pînă Ia călcîie, pe umeri
căperii, se uită supărat la împă- poartă cîte-un cojocel, iar părul
răteasă, de parcă ea ar fi vino- cînepiu Ie este înfăşurat în bas-
vată
va tă de înt întîrz
îrzier
ierea
ea urs
ursito
itoare
arelor
lor male frumoase cu marginile bro-
şi-i spune: date.
— Auzi, dragă! Chiar la fiul Sînt trei şi se numesc: baba

8
 

CAPITOLUL II

Saveta, baba Aveta şi baba Ve-

ta
ta.. Ba
Baba
ba Sa
Save
veta
ta este
este cea
cea mamaii
mare dintre cele trei surori şi
cea mai înaltă, deci merge în

9
 

frunte. Baba Aveta, mijlocia, vi-

frunte. mea. Surdă, ai? Lasă că ţi-oi fa-
ne după ea. Ultima e baba Veta ce eu una să mă ţii minte", îi
cea veşnic bine dispusă. Sînt trei promite ea. Cu voce tare spune
bătrîne cumsecade, dar groaznic  însă cu totul altceva:
altceva:
de zăpăcite. Întîrziaseră din cau- — Burtă?? Da, văd c-ai fă-
za babbabei
ei AvAveta
eta care-ş
care-şii rătrătăci
ăcise
se cut o burtă!
ochela
och elarii
rii şi, bin
bineîn
eînţele
ţeles,s, făr
fărăă ei, — Surdă, tu, nu burtă! îi
nu vedea nimic. Cînd i-au găsit strigă iar baba Saveta şi rîde pî-
 în sfîrşit şi erau gata de plecare, nă îi dau lacrimile.
baba Veta şi-a adus aminte că  împăratul şi baba Veta îi ţin
pl
plea
eacăcă la dr drum
um lun ungg şi n-arn-are e ison
isonul
ul.. Av
Avet
etaa nu ma maii spun
spune
e ni-
ni-
destul
des tule
e car
carame
amele le de zah zahărăr ars
ars.. mic, dă numai din cap, că aşa-i,
Dă-i
Dă -i şi pupune ne-t
-te
e pe fă făcu
cutt ca
cara
ra-- cum spun ele, şi se mai uită o
mele ... dată la împărat. Pînă la urmă se
Baba Saveta intră prima. potolesc şi baba Saveta cere să
— Bine
Bine-a -aţi
ţi ven
enit
it!! Bi
Bine
ne-a
-aţi
ţi ve
ve-- i se aara
rate
te co
copipilu
lul.
l.
nit!! Pof
nit Poftiţ
tiţi,
i, le înt
întîmp
împinăină emoţio
emoţio-- — Aici, a
aiici ssaare îîm
mpărăteasa,
nată împărăteasa.  îndrumînd-o spre leagănul din
— C-am şi uitat de cînd vă aur.
aştept
aşt eptăm
ăm,, mîr mîrîie
îie împ
împăraăratul
tul car
caree — Cum îl cheamă?
e foc de supărare, dar nu îndrăz- — Făt-Frumos.
neşte să se-arate. — Aha! Făt-Frumos... I se
— Il Ila
a? Ce zi zice
ce?? înîntr
trea
eab bă ba
ba-- potriveşte. Dar ia plecaţi de lin-
ba
darAveta care este
asta numai camcînd
atunci surdă —
nu-i gă
şi semine, îi goneşte
apleacă baba Saveta
spre copil.
convine ce aude — şi, neatenta,  împăratul, împărăteasa şi ce-
se îm împi
pied
edicică
ă de pr prag
agul
ul înînal
alt,
t, lel
lelalt
alte
e dou
două ă urs
ursito
itoare
are se retretrag
rag
mai-mai să-şi dea în nas.  într-un colţ.
Noroc cu baba Veta care vine Baba Saveta şopteşte repede:
din spate şi-o prinde de subsu- — Să ffiii b
bu
un, ddeeştept şşii d
drrept
ori. şi să ajungi împărat ca şi tatăl
—■ lîa! ha! ha! izbucneşte îm- tău. Am zis. Aşa să fie!
păratul înveselit. După ea se apropie de leagăn
Celelalte două ursitoare rîd şi baba Aveta:
ele. Numai împărăteasa — deşi — Să ffiii ppuuternic şi bbuun, ssă ă
o pu
pufnfneş
eşte
te şi pe ea rîs
rîsul
ul — tace le înveţi pe toate uşor şi repede,
chitic. dar, fiindcă tatăl tău m-a supă-
— Ha Ha?? De ce rîd îdeţ
eţi?
i? o-n
o-ntrea
trea-- rat
rat cu glum
glumel ele
e lui
lui ne
nesă
săra
rate,
te, îţ
îţii
bă baba Aveta pe Saveta. ursesc
nă am săsă fii
te certat
dezlegcueu.
gluma pî-
în jurul
— De tine, dragă! îi strigă tău toţi să se veselească, numai
baba Saveta la ureche. De tine tu să nu ştii ce-i rîsul şi voia bu-
rîdem.
rîdem. Azi Azi-di
-dimin
mineaţ
eaţăă ţi-
ţi-ai
ai pier-
pier- nă. Aşa să fie!
dut ochelarii iar acum, chit că-i Urme
Urmeaz
azăă bababa
ba VeVeta
ta,, ca
care
re îi
ai pe nas, te împiedici! Cum să urseşte numai de bine, după ca-
nu rîdem? re ursitoarele îşi iau rămas bun
— Şi e şi su surd
rdă
ă pe de
dea asup
uprra, şi pleacă la fel de neauzite ca şi
nu se ab abţi
ţine
ne împ
împăr
ărat
atul
ul şi .. . ha
ha!! la venire.
ha! ha!
Baba Aveta se supără. îl pri-
veşte pe împărat prin lentilele ei
groase
gro ase:: „G
„Glum
lumeţ
eţ împ
împăra
ăratul
tul!! Se
distre
dis trează
ază de min minune
une pe sea seamama

18
 

C A P I T O L U L I I !

Făt-Frumos
creşte
şi pleacă în
lume

ZI
ZILE
LELE
LE TR
TREC
EC,, TR
TRECEC ŞI AN ANII
II cul meu — trebuie să ştie să şi
şi Făt-Frumos creşte. Creşte re- glumească, să se bucure şi să rî-
pede, ca din apă şi se dovedeşte dă. Măcar din cînd în cînd! Alt-
un băiat isteţ, care prinde uşor fel, supuşii, în loc să-l iubească
tot ce-i spun dască
dascălii
lii (fire
(fireşte,
şte, cei şi să-I
să-I sl
sluj
ujea
easc
scă
ă cu cred
credin
inţă
ţă,, îl
mai buni dascăli pe care-i găsise vor urî.“
 împăratul). De asemenea, la Necăjit,
Necă jit, se sfătuieşte
sfătuieşte cu împă-
meşteşugul armelor se arată ne- răteasa — de fapt el vorbeşte şi
 întrecut. Este de-acum un flăcău  împărăteasa îl ascultă cu mîna
zvel
zv elt,
de-ţit,iacu plet
plete
ochii. e au
auri
riii şi fr frum
umosos la
se gură, dîndcutristă
sfătuieşte din şi
sfetnicii cap —,
aceş-
 împăratul şi împărăteasa nu tia au cele mai năstruşnice idei
maii po
ma pott de drdrag
agul
ul lului.
i. AuAu,, to-
to- — de ca care
re es
este
te pr
prof
ofun
undd nem
nemulul--
tuşi,
tuş i, o sin
singur
gură
ă ned
nedume
umerir rire.
e. Bă- ţumit — şi se plînge mereu: „Ce
iatul lor este peste măsură de se- să mă ştiu face cu băiatul meu?“
rios. De cînd venise pe lume, ni- Asta
As ta,, pînă
pînă într
într-o
-o zi,
zi, cînd
cînd CeCel-
l-
meni nu-1 văzuse încă rîzînd şi, de-al-trei
de-al -treilea-s
lea-sfetni
fetnicc are într-
într-ade-
ade-
mai ales, nimeni nu-1 putea face văr o idee. Şi ce idee!:
să se bucure de-o glumă, de-o — M-am -am gîn
gîndit,
dit, Mă
Mărria-t
ia-ta,
a, că
 întîmplare hazlie. Din pricina as- ar fi bine să-l trimitem pe Făt-
ta împăratul se perpeleşte zi şi Frum
Frumos os în lume
lume.. Să facăfacă fapt
fapte
e
noapte: „Hm ... ce-o fi cu băia- de vitejie, să vadă locuri şi oa-
tul meu? Un împărat — şi Făt- meni noi, să cutreiere împărăţii-
Frumos va ajunge împărat în lo- le şi, cine ştie, poate îşi află vre-

11
 

un pri
prilej
lej de-
de-nve
nvesel
selire
ire.. Că-
Că-ii bă-
iat destul de mare şi poate să-şi
poarte singur de grijă.
Se gînd
gîndeş
eşte
te îm
împă
păraratu
tull ce se
gîndeşte şi-i dă dreptate sfetni-
cullui
cu ui.. Pe urmă îş îşii ia ini nim
ma-
a-n
n
dinţi
din ţi şi-i
şi-i sp
spune
une şi împîmpărăărătes
tesei.
ei.
Aceasta plînge, se-mpotriveşte,

18
 

„cum să-mi las eu puişorul sin- găteşte calul, armele, se îngrijeş-

gur în lumea asta mare şi rea?“, te de cele trebuincioase la drum
dar,
da r, cu gr
greu
eu,, îm
împă
păra
ratu
tull o co
con-
n- lung
lung şi în dim
dimine
ineaţa
aţa urm
următo
ătoare
are,,
vinge şi pe ea: „uită-te şi tu, nu după ce-o îmbrăţişează pe împă-
mai ştim ce să-i facem ca să-l răte
răteas
asăă şi săru
sărută
tă mî
mîna
na tatată
tălu
lui,
i,
 înseninăm şi de la el nu scoţi un  încalecă, dă pinteni calului şi
zîmbet.. porneşte la drum.
Odată
Oda tă hot
hotărî
ărîrea
rea lua
luată,
tă, împ
împă-
ă- — După ccee-ai vvă
ăzut llu
umea, ssă
ă
ratul îl cheamă la el pe Făt-Fru- te întorci repede acasă că noi te
mos.
trul înStă ţeapăn
mînă pe tron cu
şi coroana pescep-
cap, vom
vo
runmceşte
runceş aşt
aştept
teepta
dina urm
ner
nerăb
ăbdăt
urmăă dători
împori!
împăra! tul
îi po-
ăratul cu
 încercînd să-şi ascundă emoţia. glas tremurător.
La stînga lui, pe-un jilţ mai mic,  împărăteasa, împăratul, sfet-
 împărăteasa. în jurul lor — sfet- niciiii şi toată
nic toată cur
curtea
tea îl urmăr
urmărescesc
nicii. pînă se pierde în zare.
Făt-Fr
Făt -Frumo
umoss se încînchin
hină
ă cuv
cuvin-
in-
cios dinaintea împăratului:
— De ce ce m-
m-ai
ai cche
hema
mat,t, Măr
Măria
ia--
ta?
 împăratul îl priveşte pierdut
pe gînduri: „oare bine fac trimi-
ţîndu-1 în lumea mare? Oricum,
e singurul meu copil şi-n loc să-l
apăr şi să-l feresc de primejdii,
eu îl împing
împing sp sprere ele .. .“
— Âă ... da!... îş îşi revine el.
 Te-ai făcut băiat mare dragul
meu.. Te-
meu Te-amam chechematmat să-
să-ţi
ţi sp
spunun
că m-am gîndit c-ar fi timpul să
colinzi şi tu puţin lumea. Să faci
fa
fap
pte de vitej itejie
ie ... ăă ... să să-i-i
baţi
ba ţi pe ccei ei răi ... ăăăăăă . .. şi m ma ai
vezi tu ce să faci.
 împăratul răsuflă uşurat —
ca unul ce şi-a îndeplinit o da-
to
tori
riee ne neplplăc
ăcut
utăă — şi şi-ş
-şii sc
scoa
oatete
din buzunar o batistă mare, bro-
dată cu floricele, cu care îşi tam-
ponează fruntea.
— Mi-aMi-aii gh
ghiicit
cit gî
gînd
ndu ul, MăMări
riaa-
ta
ta.. Tocm
Tocmai ai îm
îmii spspun
unea
eam m că ar
trebui să mai văd şi eu alte
locu
locuriri,, ră răsp
spununde
de Fă Făt-
t-Fr
Frum
umos os..
Dacă-m
Dac ă-mii îngîngădu
ăduie ie Măr
Măria-
ia-ta,
ta, am
să pornesc chiar mîine la drum.
— îţi îţi îngă
îngădu dui,
i, dr
drag
agul
ul ta
tati
tii,
i, îţ
îţii
^î ngă du i. .. susp suspinină
ă îmîmpăpăra
ratutull
 în-
duioşat,
duio şat, iar împărîmpărăteas
ăteasa a încep
începe e
să plîngă.
Făt-Frumos se duce şi îşi pre-
 

C A P I T O L U L I V  

 Toată lumea fuge,

mai puţin Făt-Frumos
şi un moş cu o pipă mare

BATE UŞOR UN VÎNT CĂL-

DUŢ care-i flutură pletele boga-
te, soarele îl mîngîie cu raze mo-
latece, prin copacii pe lingă ca-
re tre
trece
ce păpăsăr
sările
ile cin
cintă.
tă. Făt
Făt-Fr
-Fru-
u-
mos nu-i chiar vesel, fiindcă el
nu ştie ce-i veselia, dar se simte
bine şi lui îi e de-ajuns. îşi în-
deamnă calul:
— Dii, ccă
ăluţule, cc--avem dr
druum
lung în faţa noastră!
—
drum Slungă şşttinu-i
i d
dee bine
lla
a mi
msă
ineteccăăgră-
lla
a
beşti; vorba-aceea: încet dar si-
gur,, îl sfă
gur sfătui
tuieşt
eştee înţ
înţele
elept
pt calul,
calul,
care numai poftă s-o ia la goană
n-are.
Merg ei ce merg aşa — „încet
darr si
da sigu
gur“r“ — vreovreo săpt
săptămămîn înăă
cînd, iată, într-o zi, pe la asfin-
ţit, Ie iese în cale un drumeţ. De-
şi duce în spate un sac cît toate
zilele, drumeţul aleargă de ma-
ma focu
foculului.
i. în urma
urma lui,lui, înce
încer- r-
cînd să se ţină după el, fuge o
femeie cu un copil în braţe.

14
 

Ajun
Ajunss în drdrep
eptu
tull lului,
i, Fă
Făt-F
t-Fru
ru--
mos îşi opreşte calul.
— Bună zziiua, îîll ssaalută e ell p
pee
dr
drum
umeţeţ.. Un
Unde
de te grgrăbăbeşeşti
ti aşaşa,
a,
om bun?
Drum
Drumeţ eţul
ul îi arun
aruncăcă o pr priv
ivir
ire
e
scurtă şi, fără să se oprească, îl
 îndeamnă:
—
vezi cuFuochii!
gi, flăcăule! Fugi unde
Ajun
Ajunge ge lîng
lîngă ă el şi femefemeia ia cu
copilul în braţe şi-i spune şi ea,
printre gîfîituri, speriată:
— Intoarce-te! F u ug
g i !!.. ..
..
„Ce oameni zăluzi!" îşi spune
Făt-
Fă t-Fr
Frum
umosos,, uitî uitînd
ndu-
u-se
se mi mira
ratt
dup
du pă ei.ei. Apopoii dă di din
n um umer erii şi
pleacă mai departe. Dar nu mer-
ge mult şi vede o căruţă care vi-
ne în goan goană ă nenebu
bună
nă.. In că căru
ruţăţă
fu
fuse
sese
serără arun
arunca cate
te clclai
aie e pe peststee
gră-
madă haine, scaune şi o cuşcă în
care guiţa furios un porc. Peste
toate acestea, cu feţele albe şi
ochii măriţi
măriţi de spaimă, stă o ma-
mă cu trei copii. Tatăl, pe capră,
 în picioare, biciueşte sălbatic ca-
ii. Căruţa se zdruncină din toa-
te închei
încheietu
eturilrile
e şi sal
saltătă pri primej
mej--
dios prin hîrtoapele drumului de
zici că acum-acum se sfarmă.
— Fugi!!! ssttrigă îînn co
cor cce ei ddiin
căruţă şi se pierd într-un nor de
praf.
După
Du pă căcăruruţă
ţă,, pe dr drum um apar apar
din ce în ce mai mulţi oameni şi
toţi aleargă înspăimîntaţi şi-l în-
deamnă şi pe el să fugă.
— Mai ştştiii, pprrobabil, că p prrin
părţile astea aşa se dă bună-zi-
ua? se întreabă mucalit calul.
— Să ffuug ffiiindcă a aşşa vvo or eeii!
răbufneşt
răbu fneştee înciu
înciudat
dat Făt-F
Făt-Frumos rumos..
„Fugi! Fugi!“ dar unul nu se o-
preşte să-mi spună de ce-ar tre-
bui să fug. Iar eu strig ca pros-
tul după ei, dă el cu lehamite
di
dinn mî
mînănă şi în înce
cear
arcă
că să să-ş -şii fa
facăcă
Ioc printre fugarii care năvălesc
 în număr tot mai mai mare.

18
 

După vr
După vreu
eun n ce
ceas
as,, fu
fuga
gaririii se au venit să ne tulbure. Bomboa-
răresc, drumul se eliberează, iar nele
nel e şi pră
prăjit
jituri
urile
le le ducea ducea celcel--
Făt-Fr
Făt-Frumo
umoss şi calcalul
ul me
merg
rg acu
acum m mic, aşa că nu aveau de ce se
nestin
nes tingli
glieri
eriţi.
ţi. Fes
Feste
te pupuţin
ţin timtimp,p, obosi pînă la marginea oraşului.
după
du pă un cotcot al dr drum
umul
ului
ui,, înîntî
tîl-
l- Nevast
Nev asta
a bal
balaur
aurulu
uluii mai apă apărea
rea
nesc un moş. Stă lungit la um- cîteodată
cîteo dată şi-a
şi-atunci
tunci îi desfă desfăceam
ceam
bră, cu umerii sprijiniţi de trun- un butoi cu sirop, îl bea, se lin-
chiul unui copac şi pîcîie liniştit gea pe buze şi pleca în treaba ei.
dintr-o
tă. lulea mare, veche şi urî- — Dacă vvă ă-nţelegeaţi at atîît de
de
bine, de ce v-aţi certat?
— Bună ziua, moşule. Dum- — Vai d
dee mmiine, d drragul m mooşu-
neat
ne ata
a nu fu fugi
gi?!?! se mi minunune
neaz
azăă lui, ce, ne dă nouă mina să ne
Făt-Frumos. cert
certăm
ăm cu ba balalaur
uriiii!?
!? Ni Nici
ci gînd
gînd!!
— Bună să să--ţi fi
fie
e inima, băie- Cine ştie ce l-o fi apucat pe cel-
te. Am fugit şi eu pînă aici, dar mic că de azi-dimineaţă ne dă-
pe drum mi-am spus că la vîrsta rîmă casele. Are boală mai ales
mea e totuna: fug ori nu, moar- pe alea cu acoperişuri ascuţite.
tea
tea n-o mai po pott pă
păcă
căli
li mulultă
tă Ia acoperişurile, le strînge între
vreme. Aşa că eu, m-am oprit să dinţi şi urlă de-ţi vine s-o iei la
trag o lulea. Măcar atit! Că pe sănătoasa. Drept care am şi lua-
ur
urmă
mă .. .... cine
cine ştieştie cîcînd
nd ma maii a- t-
t-o!
o! Ad
Adic
ică
ă ei
ei,, ceil
ceilal
alţi ţi,, că eu .. ....
puc... fug, nu fug ... Ce mai, a înne-
— Moşule, lă lăm
mureşte-mă mă-
car dumneata — de ce fugiţi a- bu
buni
nittdoar!
spus Ba
Bala laur
uruî
uî-c
-cel
el-m
-mic
ic,, ţiţi-a
-am
m
şa cu toţii; de cine vă e frică; — Bine, m mooşule. MMăă dduuc eeuu
ce s-a întîmpîat? Fii bun şi spu- să văd ce-i cu balaurul ăsta, poa-
ne-m
ne -mi,
i, se ro roag
agă ă de el Fă Făt-F
t-Fru
ru-- te-1 dovedesc şi vă scap de nă-
mos. pastă,
pas tă, îi spune
spune curcurajo
ajoss Făt
Făt-Fr
-Fru-
u-
— Păi cce e ssăă se
se îîn
ntîmple a allta mos.
decît c-a înnebunit Balaurul-cel-
mic. — Să ai grijă! li zicem noi
— Va ssă ă ziz ică, vvăă tte
emeţi d dee- cel-mic, da-i cît un munte! stri-
un babala
laurur,, se du dumi
mire
reşt
ştee Fă
Făt-t- gă moşul după el şi pîcîie mai
Frumos. depa
de partrte
e lilini
nişt
ştit
it din
din pipa
pipa lui
lui bă
bă--
— Păi ccuum să nu n ne
e tte
emem?! trînă.
Nu ţi-am spus c-a înnebunit?
— Şi înainte de-a înnebuni,

nu
— v-aţi Pătemut
i, n
nuu! de
C
Căăel?e
erra bbiiînd. AAttî-
ta dodoar
ar că tr treb
ebui
uia a săsă-i
-i faface
cem m
nişte prăjituri şi nişte bomboane
cî
cîtt ro
roat
ata
a caru
carulului.
i. Vene
Venea a în fi fie-
e-
ca
carere dimi
dimineneaţ
aţă,
ă, îş îşii lu
lua
a pr prăj
ăjit
itu-
u-
rile şi pleca. Altfel, cinstit să fiu,
nu ne-a făcut nici un rău şi ne
 învăţasem cu ei.
— Cu ei?!!
— Da, ccă ă mai sînt doi. Un
Balaur şi nevasta lui, părinţii ce-
lui-mic. Pe ăştia doi i-am văzut
mai rar. Sînt leneşi şi nu prea

18
 

CAPITOLUL V

Balaurul-
cel-mic
[... şi
necăjit]

CUKÎND FĂT-FRUMOS A- priveşte cu şase ochi deodată.

 JUNGE în faţa oraşului părăsit — Şi ce vrei?
de locu
locuit
itor
ori.i. Pr
Prea
ea ma mare re prprăp
ăpăd
ăd — Să ne batem!
nu făcuse balaurul. Sînt dărîma- — Lasă-mă o om
mule îîn n p
pa
ace! ssee
te do doar
ar vrvreoeo dodouă
uă-t-tre
reii ca
casese.. în  înfurie Balaurul-cel-mic. De bă-
mijljloc
mi ocul
ul oraş
oraşul ului
ui,, aşaşezezat
at pe pe-o
-o taie îmi arde mie acum? Nu vezi
clădire solidă cu trei etaje, îl ve- cum mă chinuie măseaua asta?
de pe Ba Balalaur
uruî
uî-c
-cel
el-m
-micic.. PaParre Auu!
fo
foar
arte
te tr
tris
istt şi ne nenonoro
rocicit.
t. Ca
Capupull — Ei IIa
asă ccă
ă ţţii-o ssccot e
eu
u, rră
ăs-
din mijloc îi este înfăşurat într-o punde
pun de jig
jignit
nit Făt-Fr
Făt-Frumoumoss şi, nici
nici
basma galbenă, imensă, pe care una nic
nicii dou
două,
ă, învîrt
învîrte e buz
buzdug
duga-a-
şi-o trecuse pe sub fălci şi o le- null aruncă
şi-l
şi- cu ncă
aru put
putere
ere
dre dea
deasup
drept
pt însupraracile
făl
fălcil cap
capulu
e ban ului-i
ban-
gase
ga se în vîrfvîrf în într
tr-o
-o fufundndăă mare
mare.. dajate ale balaurului.
 îşi ţine capul bandajat în palme Şi atunci se întîmpîă ceva de
şi îl clatină încetişor de la stîn- necrezut. După ce buzduganul îl
ga la dr dreaeapt pta,
a, ge
gemîmînd
nd în îngr
grozozi-
i- loveşte, Balaurul-cel-mic sare ca
tor: „Auui Auuuu!“ ars,
ars, îl prinprinde
de pe Fă Făt-F
t-Fru
rumo
moss în
Ajun
Ajunss lînglîngă ă babalalaur
ur,, FăFăt-t-Fr
Fru-
u- braţe, îl sărută pe rînd cu toate
mos smuceşte năpraznic de frîu, cele
ce le trei
trei cacap
pet
etee — cu ce cell din
din
calu
calull se ri ridi
dică
că în do două
uă pi pici
cioa
oare
re mijl
mi jloc
oc îi trag
trage
e un ţo ţoc!
c! ţoţoc!
c! ră-ră-
şi nechează, iar el strigă cu glas sună
sunăto torr pe am amînîndo
doii ob obra
raji
jiii —
de tunet: şi-i spune entuziasmat:
— Ascultă, balaurule! Sînt — Dragul meu! M-ai salvat!
Făt-Frumos! Mi-ai scos nenorocita aia de mă-
Bala
Ba laur
urul
ul-c
-celel-m
-mic
ic îş îşii apapleleac
acă
ă sea care mă durea!
toate cele trei capete spre el şi-l „Măi
„M ăi,, da
darr pu
pupă
păci
cioş
oşii ma
maii sî sînt
nt
18
 

balaurii ăştia, se miră Făt-Fru-

18
 

mos. Şi cînd te gîndeşti că au- fiindcă asta-i o treabă care nu-i

zise
zisem m dedespspre
re ei nu numamaii lu lucr
crur
urii la înde
îndemîmînana oric
oricuiui,, o trea
treabă bă la
urîte.. care
care me meri rită
tă să st stai
ai pe gînd gîndururi.
i.
— VrVrei
ei să fii fii pririet
eten
enulul me
meu u? Este el, Făt-Frumos, băiat cura-
 îl întreabă Baîaurul-cel-mic, pri-  jos, fără nici o îndoială, însă nici
vind u-1 cu dragoste. chiar aşa să se vîre de bunăvoie
— Mă ro rog,
g, da dacăcă ţiţiii nea
eapă
păra
ratt  între trei balauri. Dar Balaurul-
... Dar cu o condiţie: să nu mai cel-mic atîta îl roagă pînă se în-
stri
strici
ci case
caselele oa oamemeni nilo
lor,
r, nene-a
-amm voieşte. 11 ia atunci pe Făt-Fru-
 înţeles? vorbeşte cu asprime în mos într-o mînă, ia calul — de-
glas Făt-Frumos. şi acestuia nu-i place — în cea-
Balaurul-cel-mic se ruşinează: lal
laltă
tă mîn
mînă ă şi, ţinîn
ţinîndu-
du-ii cu gri grijă,
jă,
— IaIart
rtă-
ă-m
mă! Eram în înne
nebubuni
nitt pleacă împreună cu ei spre casă.
de durere şi nu ştiam ce fac. Din
Din do două
uă-t
-tre
reii salt
saltur
urii Ba Bala
lau-
u-
— Chiar dacă te durea, nu
rul-ce
rul -cel-m
l-micic tre
trecece pes
peste-te-un
un mun mun--
trebuia să ...
— Ştiu. Îmi pare foarte rău te, apoi coboară într-o prăpastie
...
... se fîs
fîstîc
tîceşt
eşte e de tot Bal Balaur
aurul-
ul- enor
en ormă
mă un unde
de do doii bala
balaur
urii înfi
înfio-
o-
cel-mic. rători se încălzesc Ia ultimele ra-
— Bine
Bine,, bi
bine ne,, ce
ce-a-a fos
fostt a fos
fost,
t, ze ale soarelui.
măcar de-acum să fii cuminte. — Va Vai,
i, mîn
mînca ca-l
-l-a
-aş,ş, că frumfrumosos
— Habar n-ai tu, Făt-Fru- mai e! Tras în ciocolată ...
mos, ce chin îndurăm noi balau- — Să st stai
ai lilini
nişt
ştit
ită,
ă, ma
mamă mă,, să
rii cu măselele astea stricate, zi- nu cumva să-i faci vreun rău, că
ce Balau
Balaurul-c
rul-cel-mi
el-micc prinz
prinzîndînd pu- băiatul ăsta -i un dentist nemai-
ţin curaj. Uite, eu de exemplu! pomenit şi mi-a scos mai-nainte
Sînt încă mic şi nu mi-au cres- dint
dintelele
e acel
acelaa carecare mă du dure
rea.
a.
cut toate capetele. Cînd voi avea L-am adus să vadă şi de măse-
vreo
vre o şas
şase-ş
e-şapt
apte.. e.... îţi dai seaseamama lele voastre, îşi anunţă Balaurul-
ce pacoste e să ai atîţia dinţi... cel-
cel-mimicc păpări
rinţ
nţiiii şi
şi-l
-l mî
mîng
ngîiîiee pe
Ştii, dacă n-aş mînca atîtea dul- Făt-Frumos pe creştet.
ciuri, poate nu mi s-ar strica aşa El tocmai se uita în sus, cău-
repe
repedede dinţ
dinţiiii.. Da
Darr tatare
re ma maii îm
îmii tî
tînd
nd cu priv privir
irea
ea ma marg rgin
inilile
e pră-
pră-
plac dulciurile şi nu mă pot ab-
ţine, oftează el. pastiei şi se certa în gînd pentru
— Ei,
Ei, atu
atun nci e euu mă ca camm duduc,
c, nesăbuinţa lui: „cine m-a pus să
spune Făt-Frumos. vin aici?“
— Făt-Fr -Frumos, stai, nu ple- — Aoleu! se speri erie nev eva asta
balaurului, dacă are cleşte eu nu
ca!—TeCrog
e seu
ă mult.
mai fac pe-aici? îl mai stau, m-am dus. Mai am ce-
 întreabă Făt-Frumos. De bătut va treabă ...
nu ne-am bătut, măseaua ţi-am Sare în picioare, gata s-o ia la
scos-o, prieteni sîntem ... fugă.
fug ă. Bal
Balaur
aurul-
ul-cel
cel-mi
-micc o pri prinde
nde
— ToTocm
cmai
ai fifiin
indc
dcă ă sîntem
sîntem pri
prie-
e- de mînă şi-o ţine cu greu.
teni, te rog frumos să vii cu mi- — Stai
Stai,, ma
mamămă!! N-aN-arere ccle
leştşte!
e!
ne pînă acasă, poate-i ajuţi şi pe — N-ar -are?
e?!! întrea
treabăbă ea ne neîn
în--
părinţii mei. crezătoare, privind îngrozită
— Au dinţ
dinţii str
stric
icaţ
aţi?
i?
— Au, ccă ă şşii eeii, ştii ... mănîn-
că mu
multlte
e dulc iu ri ...
— Nu ne ducem, şopteşte
spăimos calul. Să fie clar, eu nu
merg în ruptul capului.
Intr-un fel are dreptate calul,
18
 

spre Făt
spre Făt-Fr -Frumo
umos. s. Atu
Atunci nci cum ze şi ea, cochetă, se roagă de
ţi-a scos dintele? Făt-Frumos să o scape de el.
— Te llo oveşte ccu u un ffe el d dee mă
mă-
ci
ciuc
ucăă mi mică că pe care care ţi-oţi-o ar arun
uncăcă
 în falcă.
— Ş i . . . nu doare?
— Da d dee u un
nde! E a aşş a . . . ca
un bo bobî bîrnrnac ac.. NiNici
ci nu si simţmţii cîcînd
nd
 îţi sare dintele afară.
Bala
Ba laur
urulul-ta
-tatătă n-n-aa scscos
os o vo vor-
r-
bă.. înce
bă încear arcăcă să pa parără li lini
nişt
ştitit şi
nepăsător dar, de cînd a aflat că
Făt-Fr
Făt -Frumo
umoss est estee den
dentistist,
t, l-a cu-
prins un tremur care-i face cele
şapte perechi de dinţi să se lo-
vească între ele şi, de aceea, se
aud
ude e un zgom gomot de pi pietetre
re de
moaoarără ca carre se fr frea
eacă că în go gol:
l:
cl
clan
anţ!ţ! cclala nţ !. .. Zg Zgomomot otul
ul ace
acest sta
a
 îi dă fiori lui Făt-Frumos.
Făt-Frumos.
— De u u--unde şştti-ştie e ell ccaare-i
di-dintele bolnav şi unde să lo-
loveas
lov ească?că? vr vreaea BalBalaur
aurul-ul-tat
tată ă să
cunoască amănunte.
Bala
Ba laur
urulul-c-celel-m
-micic ră rămî
mîne ne pe
gînduri.
„Ăstuia, dacă se mai gîndeşte
mult
mu lt,, cine
cine ştie ştie ce-i
ce-i ma maii trectrece e
prin cap, — adică prin capete",
 îşi spune Făt-Frumos — care nu
are
ar e do dori rinţ
nţă ă ma maii mamare re,, în cl clip
ipa
a
aceea, decît să se vadă scăpat
dintre urîţii de balauri — şi vor-
beşte răspicat, să-l audă toţi trei:
— Mare filozofie! Vă faceţi
un semn pe falcă, în dreptul din-
te
telu
luii ststri
ricacatt şi eu ştiu ştiu un undede să
lovesc.
— Sigur ccă ă da
da! îiîi d
dă ă d drreptate
Bala
Ba laur
urulul-c-celel-m-mic
ic.. Vă în înse
semnmnez ez
eu cu creta.
Şi scoate din buzunar o cretă
roşie cu care le desenează nişte
cruciuliţe pe obraz.
Bala
alaur uru ul-ta
l-tatătă ar aree treitrei di dinnţi
strica
str icaţi.ţi. La cap capulul nunumăr
mărul ul unuunu,,
la capul numărul trei şi la capul
numă
nu măru rull şaptşapte. e. Ne Nevavaststaa lu luii —
doi. De fapt unul singur e stri-
cat, la capul numărul doi, celă-
lalt fiind doar nărăvaş, deci cres-
cut urît, îi iese afară printre bu-
18
 

— Se ffa ace, o a assigură bbiinevoi-

tor Făt-Frumos şi în aceeaşi cli-
pă o păleşte cu buzduganul.
Po c! ... şi din dinte
tele
le cad
cade.
e. Poc
Poc!!
... cade şi celălalt.
— V a ii!! . . . dar nnuu mm--a d du
urut
deloc! Ce mînă de artist ai! se
bucură
buc ură nev
nevast astaa bal
balaur
aurulu
ului.
i. Sîn
Sîntt
atît de fericită!
Ia de undeva o ditamai oglin-
dă şi se admiră:
— Da, îmi stă mult mai bine.

18
 

Vine la rînd Balaurul-tată. Lui Obosit de peripeţiile zilei, Făt-

nu i-a trecut încă spaima, Frumos
Fru mos int
intră
ră în ora
oraş,
ş, gîn
gîndin
dindu-
du-
deşi s-a mai liniştit, totuşi, se să cea eară
ră un
unde
devva gă
găzzdu
duir
ire
e
cî
cîtt de cît.
cît. înch
închidide
e oc ochi
hiii şi aş
aş-- peste noapte. Fericiţi că-1 poto-
teapt
tea ptăă lovi
lovitu
turi
rile
le în înco
cord
rdat
at.. Fă
Făt-
t- lilise
se pe BaBala
laur
urul
ul-c
-cel
el-m
-mic
ic,, lo
locu
cui-
i-
Frumos este plictisit pînă peste torii oraşului se întrec să-l găz-
cap de balauri şi de măselele lor duiască şi-I ospătează cu tot ce
stri
strica
cate
te şi-l
şi-l love
loveştştee cu nă nădu
duf.
f. au ei mai bun.
Poc!... poc!... poc!...
— Br Brav
avo,o, bă
băieiete
te!! îl la
laud
udăă Ra-
laurul-tată, eşti grozav! Nu vrei
să rămîi la noi? îţi dăm tot ce-ţi
pofteşte inima.
— A, nu, îmi pare rău, refu-
ză Făt-Frumos. Sînteţi foarte a-
mabil, dar eu mă grăbesc şi am
trec
trecutut pe aici aici nunuma
maii şi nu numa
maii
fi
fiin
indc
dcăă a insi insist
staat bu bunnul meu
prieten,
priete n, Bala
Balaurul-
urul-cel-m
cel-mic.ic. Dealt
Dealt--
fel,, pe
fel pest
stee pupuţi
ţin
n se în întu
tune
necă
că şi
m-aş întoarce.
— Da, da ... a întîrziat des-
tul din cauza noastră, recunoaşte
Balaur
Bal aurul-c
ul-cel-
el-mic
mic şi se înc încrun
runtă
tă
!a pă pări
rinţ
nţii
ii lui
lui pe care care se pa pare
re
că-ii bă
că- bănui
nuieşt
eştee de int intenţ
enţiiii urî
urîte.
te.
Haid
Ha idee FăFăt-
t-Fr
Frum
umos os,, te du ducc înîna-
a-
poi.
 îi prinde iarăşi binişor mtr-o
mină pe Făt-Frumos, în cealaltă
ia calu
calull şi dint
dintr-
r-un
un sa salt
lt ajajun
unge
ge
pe marginea prăpastiei.
— Să mai treci pe la noi! îl
invită în gura mare nevasta ba-
laurului.
„P
„Păi
ăi sigu
sigur,r, c-am
c-am mînc mîncat at mă
mă--
trăgună!" îşi spune, în gînd, fu-
rios Făt-Frumos, şi, cu voce ta-
re:— Neapărat!
Locuit
Locuitori
oriii ora
oraşul
şului,
ui, căr
cărora
ora se
vede că le trecuse spaima, se în-
to
tors
rses
eser
eră
ă în
într
tre
e titimp
mp şi ac acum
um îi
privesc neliniştiţi pe Făt-Frumos
şi pe BaBala
laur
urul
ul-c
-cel-
el-mi
mic,
c, ca
care
re se
despart ca doi buni prieteni.
— RăRămî
mîii cu bbin
ine,
e, p
pri
riet
eten
ene!
e!
— Cu bine! ine! îi rărăsp
spun
undde Fă
Făt-
t-
Frumos,
Frumo s, Balau
Balaurului
rului-cel-m
-cel-micic care
se pierde repede în întunericul
tot mai gros al serii.
— Bine c-am scăpat de voi!
se răcoreşte calul, căruia nu i-a
trecut încă sperietura.
18
 

C A P I T O L U L V I

Veselie-împărat şi
Veselie-împărat
fetele iui

A DOUA ZI, DIS-DE-D1MI-

NEAŢ
NE AŢÂ,Â, Fă Făt-
t-Fr
Frum
umos os plea
pleacă că iariar
Ia drum. După multe zile şi
nopţi,
nop ţi, timp
timp în car care e înt
întîln
îlnise
ise ra-
reor
reorii vreu
vreunn drum
drumeţ eţ,, ajun
ajunge ge în
ţara lui Veselie-împărat. De cînd
a călc
călcat
at hota
hotarerele le acaces
esteteii ţă
ţări
ri,,
Făt-Frumos nu conteneşte să se
minuneze de ceea ce vede în ju-
rul lui: „Oameni anapoda ca ăş-
tia, nu cred să mai existe! Toţi
 îmi zîmbesc cu gura pînă la u-
rechi şi din zpce în zece paşi aud
cîte-un hohot de rîs. Se vede că
altă treabă n-au decît să se hli-
zească
zea scă toatoată
tă ziu
ziua a la trecăt
trecătoriori”,
”,
cugetă el nedumerit.
Fiindcă este fiu de împărat, se
gîndeşte că se cuvine să-i facă o
vizi
vizită
tă lui
lui VeVese
selilie-
e-îm
împă
păraratt şi se
 îndreaptă către palatul acestuia.
Zidurile palatului sînt vopsite în
alb strălucitor şi galben cald, a-
coperişurile sînt din aur şi totul
sclipe
sclipeşte
şte în soasoare re de-
de-ţi
ţi ia ochochiiii
iar în aer pluteşte ceva de ne-
mărginită veselie, de parcă pala-
tul însuşi, cu zidurile Iui albe şi
 

galbene, ar surîde.
 

Veselie-împărat este un bătrî-

nell du
ne durd
rdul
uliu
iu,, care
care ar
are
e un în
înce
ce--
put de chelie şi o bărbuţă rară,
 în formă de ţurţure, alcătuită
din vreo şapte fire albe, pe care
le mîngîie
flutură neîncetat.
un zîmbet Pe buze
uitat acolo de- îi
o veşnic
veşnicie.
ie.

18
 

 îl primeşte pe Făt-Frumos cu de împărat e, poate-1 însor cu

prietenie. vreuna din fetele mele, meditea-
— Bine-ai venit, Făt-Frumos, ză VeVese
selilie-
e-îm
împăpăra
rat,
t, grij
grijul
uliu
iu ca
bine~ai venit! Ce vînt te aduce orice tată cu multe fete. Numai
prin împărăţia mea? că e cam prea serios. Nu l-am
Făt-Frumo
Făt-F rumoss îi pove
povesteşt
steşte
e cum văzut niciodată zîmbind şi...
 îî trimisese tatăl lui să vadă lu- asta
asta nu prea prea-m-mii plac
place.
e. Eu sî sînt
nt
mea şi să facă fapte de vitejie Veseli
Ves elie-î
e-împă
mpărat rat şi toatoată
tă lum
lumea
ea
— şi îm împă
păra
ratu
tull ex
excl
cla
amă adm
admi-
i- treb
trebui
uiee să fie fie ve
vese
selălă şi feri
ferici
cită
tă

 îirati
rativ: v: „î „înţ
nţel
istoriseşte elep
eptt pă
apoi părirint
şi nte
e ai ai!“
păţania !“ cu—  în jurul...“
vedea meu. Dar om trăi şi-om
Balaur
Bal aurul-
ul-cel
cel-mi
-mic,
c, şi Ves Veseli
elie-î
e-îm-
m- Pajiiii îl condu
Paj conducc pe Făt Făt-Fr
-Frumo
umoss
părat rîde în hohote răsunătoa-  într-o încăpere luminoasă, rezer-
re, se loveşte cu palmele-i gră- va oa oaspspeţ
eţililor
or.. într
într-u
-un
n colţ
colţ,, un
suţe peste pîntec şi bate cu pi- pat mare — care pare şi moale
cioare
cio arelele lui scu scurte
rte în scă scăune
unelul
lul — îi aminteşte lui Făt-F -Frrumos
di
din n lemn
lemn pr preţeţio
ioss pe care care şi le că n-a mai dormit ca lumea de
sprijinise pînă adineori. cînd
cînd a ple plecat
cat de- de-aca
acasă.
să. Dintr-
Dintr-o
o
— înţelept pă părrinte ai ai,, dr
draagul dată se simte foarte obosit şi le
meu,, zic
meu zice
e împîmpăra
ăratul
tul dup
după ă ce-
ce-şi
şi cere pajilor să-l ajute să se dez-
maii tr
ma trag
agee susufl
flet
etul
ul.. Ai să în înve
veţiţi brac
brace.e. ApApoioi se îm îmbă
băia
iază
ză înde
înde--
multe lucruri folositoare din că- lung,
lun g, curcurăţi
ăţindu
ndu-se
-se de prapraful
ful a-
lătoria asta. Şi eu, dacă aş fi a- dunat pe drumuri. Somnul îl bi-
vutt un bă
vu băiaiatt — se în într
tris
iste
teaz
ază,
ă, ruie şi, curat ca un nou născut,
darr tr
da tris
isteţ
teţea
ea îi tr trec
ece e rerepe
pedede — se aruncă în patul care este în-
făceam la fel. tr-adevăr moale. Adoarme înda-
— Cum, întreabă Făt-Fru- tă şi pajii se retrag în vîrful pi-
mos, Măria-ta n-are copii? cioarelor.
Am cum să n-am! se apă-
ră Ve Veseseli
lie-
e-îm
împă
părarat.
t. Trei rei am am!!
Numai că sînt toate trei fete ...
Băia
Bă iatt — nu m- m-amam în învr
vred
edninici
cit!
t!
Da nu-i nimic că-s frumoase fe-
tele mele. Şi ca să nu zici că le
laud degeaba, am să te duc la
ele să le cunoşti şi să ie preţu-
ieşti sing singur
ur frum
frumuseţe
useţea. a. Bineî
Bineîn-n-
ţeles, după ce te odihneşti şi-ţi
schimbi straiele.
„Are
„A re dr drep
eptatate
te,, gî gînd
ndeş
eşte
te FăFăt-
t-
Frumos, sînt plin de praf şi cu
hainele cam veştejite. De, ca ori-
ce pribeag" — îşi zice, nu fără
un strop de mîndrie.
 împăratul bate din palme,
paji şi slujitori răsar ca din pă-
mînt şi-l conduc pe musafir zîm-
bitori — ca dealtfel, toţi oame-
ni
niii din ţa ţara
ra ac acee
eea a ciu iuda
datătă —
spre camera iui.
„He!.. . he!... frumos este,
scaun la cap pare să aibă, fecior
 

C A P I T O L U L V I I

„iu te supăra,
frate”!

ODIHNIT ŞI ÎMBRĂCAT, a- el
ele
e nunu-ş-şii ridi
ridică
că ochi
ochii,i, pref
prefăc
ăcîn
în--
şa cum îi stă bine unui fecior de du-se absorbite de joc.
 împărat, în haine scumpe ţesute — Ia Iată
tă-m
-mii fete
fetele
le,, Fă
Făt- t-Fr
Frum
umosos!!
din fir de aur şi argint — pe ca- Alin
Alinda
da,, cea
cea mamare re,, Be
Belilind
nda,
a, mi
mij-
j-
re împărăteasa avusese grijă să locia şi Celinda, mezina, le pre-
i îe pună în co colb
lbur
uriii şe
şeii
ii — Fă Făt-
t- zint
zintăă îmîmpăpăra
ratu
tull cu dragdragos oste
te în
Frum
Frumosos se în înfă
făţi
ţişe
şeaz
azăă înînai
aint
ntea
ea glas.
lui Veselie-împărat.  în sfîrşit, Alinda, Belinda şi
„Este,
„Est e, într-adevă
într-adevăr,r, frum
frumosos bă- Celind
Cel indaa catcatadi
adicse
csesc
sc să-să-şişi îna
înalţe
lţe
iatul"
iatul",, con
consta
stată
tă mul
mulţum
ţumit
it împ
împă-ă- frunţi
fru nţile
le apleca
aplecate te pes
pestete tabtabla
la de
ratul.  joc şi îi aruncă iui Făt-Frumos

— Să nne
e g grrăbim, d drragul m
meeu, cît
cîte-o
e-oe pri
oapele
oapel privir
vire
tremue rătoare
fug
fugară
tremurătoa ară
re pri
printr
ntre
împod eobite
împodobite ple
ple--
zice el, fetele mele au aflat că ai
so
sosit
sit şi sîn
sîntt ner
nerăbd
ăbdăto
ătoare
are să te cu gene lungi care le acoperă re-
pede ochii. Făt-Frumos se închi-
cunoască.
nă adînc în faţa lor. Fetele se ri-
Făt-
Fă t-Fr
Frum
umosos îl ur urme
meaz
azăă şi du
du--
dică
dică şişi-i
-i fac
fac la rindrindul
ul lolorr cîte
cîte-o
-o
pă ce străbat cîteva încăperi, pă- scurtă plecăciune.
trund în camera fetelor. Aşezate — Ei, ce zici zici,, Făt
ăt-F
-Frrum
umosos,, le-
le-
 în jurul unei măsuţe joase, cu am lăuda
lăudatt degea
degeaba? ba? nu-1 slăbe
slăbeş-ş-
picioarele strînse sub ele, fetele te împăratul şi Ie trage cu ochiul
 împăratului joacă „nu te supă- fetelor.
ra,
ra, fr
frat
ate!
e!““ DeDeşişi sî
sînt
nt momoar
arte
te de Acestea chicotesc, se ruşinea-
curiozitate să-l vadă pe oaspete- ză, dar de fapt nu mai pot de
le despre care le vorbise atît de plăcer
plă cere.
e. Făt-Fr
Făt-Frumo
umoss însînsă,ă, întîr-
întîr-
frum
frumosos tată
tatăll lor,
lor, ni
nici
ciun
unaa di
dint
ntre
re

27
 

C A P I T O L U L V I I

zie
zie să-i
să-i ră
răsp
spun
undădă îmîmpă
păra
ratu
tulu
lui.
i.
Nu pentru că n-ar fi într-adevăr
frum
frumoa
oase
se fete
fetele
le,, ci pe
pent
ntru
ru că a
rămas
răm as apr
aproap
oapee făr
fără
ă răs
răsufl
uflare
are Ia

28
 

vederea Celindei, cea mai mică supăra, frate“ — şi joacă des, fi-
di
dint
ntre
re susuro
rori
ri.. îşi
îşi dezl
dezlip
ipeşeşte
te cu indc
indcăă fete
fetelo
lorr le plac
place
e jo
jocu
cull —
greu
greu ochi
ochiii de la ea şi şi,, în
într
tr-u
-un
n Aiinda, Belinda şi Celinda îi dau
tîrziu, reuşeşte să-ngaime: cele mai năstruşnice pedepse: să
— O ... nu, Mă Mărria
ia-t
-ta,
a, ai av avu
ut cînt
cînte
e cucu
cucuri
rigu
gu,, să st
stea
ea într
într-u
-un
n
dreptate. Sînt neasemuit de fru- picior, să se dea peste cap ...
moase! Pe el, care nu ştie ce-i gluma,

Vese— lie-împărat
Aha părat,
Veselie-îm !... fac
fa
, ccărui
e ccuua ssa
căruia ati
tisf
nu-isfa
ască-
cţie
cţie care
re,
re, pe nudeps
pede ştie
psel să
ele rîdă
e lo r îlşium
lor să iles
umil se bucu-
esc.
c. De
pase
pa se tu tulb
lbur
urar
area
ea fl flăc
ăcău
ăulului.
i. „Să
„Să dragul
dra gul Cel
Celind
indei,
ei, de car
care-i
e-i înd
îndră-
ră-
ştii
şt ii că i-ai-a pipica
catt cu tron
troncc fa fata
ta gost
go stit
it pînă
pînă pe pest
stee sprî
sprînc
ncenene,
e, se
mea cea mică, îşi spune el. Dacă strădu
străduieş
ieşte
te să-să-şi
şi înd
îndepl
epline
ineasc
ascăă
nu mă înşel — şi sper să nu mă pedeps
ped epsele
ele.. Dar
Dar,, nen
nenoro
orocir
cire,
e, cu
 înşel — şi el îi este pe plac Ce- toată bunăv
bunăvoinţa
oinţa arăt
arătată
ată pentr
pentruu
lindei». ochii Celindei, într-o zi, cînd su-
roril
orile
e îi ce cerr să im imit
ite
e bro
broas
asca
ca,,
— Făt-Frumos, am auzit că Făt-Frumos nu mai îndură şi se
ai înf
înfrun
runtat
tat niş
nişte
te bal
balaur
aurii înf
înfric
rico-
o- revoltă:
şători. Poate eşti bun să ne po- — Ajunge! Eu sînt oştean şi
vesteş
ves teşti
ti şi nonouă
uă per
peripe
ipeţii
ţiile
le tal
tale,
e, rn-am săturat să fac pe măscări-
 îndrăzneşte Celinda, ştiind — ca ciul! Am pierdut la joc, e adevă-
orice fată cînd se simte plăcută rat, dar dacă vreţi să-mi daţi o
—— că Dnu
nua,vada!...
fi ref
refuz
uzat
ată.
h aă.
i, povesteş- pedeap
pede apsă
să,, da
daţi
ţi-m
-mii u,na
u,na de demn
mnă ă
de-un oştean.
te
te-n
-ne!
e! babatt din
din papalm
lme e ce
cele
lela
lalt
lte
e Fetele se privesc uimite.
două surori. — Ce-i cu tine, Făt-Frumos?
Fete
Fe telo
lorr le
le-a
-a pi
pier
erit
it didint
ntr-
r-o
o da da--  îl întreabă Aiinda. Doar astea
tă sfii
sfiici
ciun
unea
ea.. La cu curtrtea
ea ta
tatătălu
luii sînt pedepsele care se dau întot-
lor, unde toţi sînt fericiţi, şi un- deauna!
de se petrece rar ceva deosebit, — Nu şşttiu, ssee po
poate! IIn
nsă mmiie
o întîlnire cu balauri este pentru să nu-mi mai cereţi să mă pros-
ele
ele o în întî
tîmp
mpla lare
re ex
extrtrao
aord
rdin
inar
ară,
ă, tesc, se încăpăţînează el bosum-
flat.
şi chiar dacă le este numai po-
 înfuriate, Aiinda, Belinda şi
vestită, o asemenea poveste nu
Celinda se adună într-un colţ să
poate fi decît binevenită.
se sfătuiască.
— Trebuie să-i dăm o pe-
deapsă grea, care să-i taie che-
ful
ful dede-a
-a mai
mai face
face pe grozgrozavavul
ul,,
şopteşte Aiinda.
^Zilel
^Zil elee în
înce
cepp să trea
treacăcă rerepe
pedede — Ai dreptate, încuviinţează
pentru
pen tru Făt
Făt-Fr
-Frumo
umos. s. Se simsimte
te bi- surorile ei.
ne — în felul lui grav şi serios Se întorc peste cîteva minute
— în mijlo ijlocu
cull ce
celo
lorr trei
trei susurror
ori.
i. cu feţe radioase:
Fetele îl înconjoară cu prietenie, — Ţi-am găgăsit o p pe
edeapsă cca a-
 îl ameţesc cu sporovăiala lor, iar re-ţ
re-ţii face
face cins
cinstete.. Ai să înfr
înfrun
unţi
ţi
Celilind
Ce ndaa ...
... de fiec
fiecar
are
e dadată
tă cî
cînd
nd un Zmeu, îl anunţă fetele.
o vede inima îi bate tot mai ta- — Asta, dada!! sese--nviorează FăFătt-
re
re.. DrDrep
eptt cacare
re,, Fă
Făt-
t-Fr
Frum
umos os se Frumos.
gîndeşte s-o ceară de nevastă lui
Veselie-îm
Vese lie-împărat
părat.. O sing
singură
ură amă-
ră
răci
ciun
une
e are:
are: cînd
cînd jo
joac
acă
ă „nu
„nu te
18
 

mai că eu trebuie să plec.

— ZmZmeueull ăst
staa, zi zicce Beli
elinda,
nda, — Unde ssă ă pplleci? D De
e cce e ssă
ă
s-a aşezat de vreo zece ani la plec
pleci?i? se răst
răsteşeşte
te îm
împă păra
ratu
tull la
marginea dinspre miazănoapte a Făt-F
Fă t-Fru
rumo
mos,s, dint
dintr-
r-oo da
datătă enener
er--
 împărăţiei noastre. Nimeni nu vat, simţind că i se prăbuşeşte
ştie ce face Zmeul acolo fiindcă planul cu măritişul.
nimeni
nim eni n-n-a
a înd
îndrăz
răznit nit să-
să-ll tul
tulbu-
bu- — Noi ssîîntem d dee vviină, M
Mă ăria-
re. Tot ce-am aflat este că are o ta. I-am dat o pedeapsă grea. Să
grăd
grădinină
ă cu tr tran
anda
dafi firi
ri mi
minununa
naţi
ţi ne aducă fiecăreia cîte-un tran-
care nu se ofilesc niciodată. Va- dafir din grădina Zmeului, îl lă-
ra-iar
ra- iarna,
na, tra
tranda
ndafir
firiiii răm
rămînîn la fel mureşte Alinda.
de proaspeţi. Aşa povestesc cei Veselie-împărat se lasă moale
care
care au în îndr
drăz
ăzni
nitt să ar arun
unce
ce —  într-un jilţ. Are o mutră năucă,
de departe! — o privire spre ca- caraghioasă, de parc-ar fi primit
sa Zmeului. Tot de la ei ştim că-i o lolovi
vitu
tură
ră drep
dreptt în moal
moalel elee ca-
ca-
foarte mare, urît şi nemaipome- pului.
nit de rău.  îl trimiteţi la Zmeul acela în-
— Acum să te vedem! Ai grozit
gro zitor?
or?!! Co
Copil
pile
e făr
fără
ă minminte
te ce
vrut o pedeapsă pentr-un viteaz, sînteţi!!
fii viteaz şi adu-ne fiecăreia cî- — Măria-ta, îngenunchează
te
te-u
-un
n trtran
anda
dafi
fir!
r! — îl pr prov
ovoa
oacă
că Făt-Fr
Făt -Frumo
umos,s, îna
înaint
intee de-
de-aa ple
pleca
ca
Alinda. vrea
vreau u să-ţ
să-ţii cer
cer mîmîna
na Ce Celilind
ndei
ei,,

bui—să-lCaînfrunţi
să ieieii tra
trand
pendaf
afir
irii
Zmeu ii va
şi tr
tre-
e-
da- me
mezizina
na ta.
ta. Da
trandafirii... Dacă
că mă înto întorcrc cu
că nu te simţi în stare, să ştii că — Aşa dda
a! dragul m meeu, sse eb bu
u-
noi te iertă
iertăm,
m, îl încea
încearcă
rcă mezina, cură împăratul. Şi zici că vrei să
Celinda. te însori cu ea după ce te în-
Ast
sta
a-i acacuum! Cum să nu se to
torrci?
ci? Hm ... şti tiii ce, FăFăt-t-FFru-
ru-
ducă, doar el ceruse o pedeapsă mos? Eu cred că n-are nici un
bărbătească. rost să te mai duci pînă acolo, la
— Plec
Plec înd
îndatată ă în
într
tr-a
-aco
cololo.. Nu
Nu-- Zmeu
Zm eull acel
acela
a îngr
îngrozozit
itor
or ..
.... bîrr
bîrr!!
mai să-mi iau rămas bun de la ... se scutură el de parcă-1 trece
Veselie-îm
Vese lie-împăra
părat, t, să-i mulţ
mulţumesc
umesc un fior, că nu se ştie dacă te mai
pentru ospeţie şi — mai am eu  întorci. Mai bine rămîi aici, tra-
o vorbă cu împăratul, zice el pri- gem o nuntă de pomină ...
vind-o drept în ochi pe Celinda,
care roşeşte, bănuind despre ce
poate fi vorba.
Fetele au amuţit copleşite de
admiraţie. „Iată un adevărat vi-
teaz!" — îşi spun ele şi-ncep să
regrete că i-au dat o pedeapsă
atît de grea.
Chiar atunci apare şi Veselie-
 împărat. Vine să vadă ce-i mai
fac cop
copile
ilele.
le. Este
Este ca tot totdea
deauna
una
vesel şi fredonează o melodie.
— Ce mai faceţi, copii? Dar
... ce-i cu mutrele astea ploua-
te
te?? S-a
S-a întî
întîmp
mpla latt ce
ceva
va?? ...
... în
în--
treabă el bănuitor.
— Mai nimic, Măria-ta. Nu-

18
 

— Nu, Măria-ta, îl întrerupe Fiindcă are ochii înlăcrimaţi

Făt-Fr
Făt -Frumo
umos,s, tre
trebui
buie
e să mă duc
duc.. — căc ăcii nu i-
i-a
a fo
fosst uşo
şorr să sp
spu
u-
Asta-i
As ta-i ped
pedeap
eapsa sa şi-am
şi-am s-o înd
înde-
e- nă ce-a spus — şi obrajii purpu-
plinesc. rii, se ascunde iar repede în spa-
— A tu
tu n
ncc i.
i. . . se rreesemnează tele surorilor ei.
 împăratul, nu ne mai rămîne de- Făt-
Fă t-Fr
Frum
umos
os tacetace înne
înnegu
gura
rat.
t.
cîtrci,
torc
to să
i, tte aşteptăm.
ot uş i. .. Dar, Poate
Dar, am uit te s-
uitat
at în-o
s-o Cuvint
Cuv
dor. intele
ele CelCelind
indei
ei l-a
l-auu răn
rănitit şi-l
şi-l
 întrebăm pe Celindaî Ia zi, fata — Prea bine, Celinda. Am
mea, te-nvoieşti să-l iei de băr- să-l înfrunt pe Zmeu, şi-apoi, de
bat? Dacă da, spune-i tu că n-a- dragul tău, am s-o găsesc şi pe
re rost să se mai ducă la Zmeuî  Mătuşa-Glumă, şopteşte el trist.
acel
ac ela
a ... bîr r!. .. poa oate
te pe ti tinne Veseli
Ves elie-î
e-împă
mpăratrat a amu
amuţit
ţit.. Tot
te ascultă, îşi îndeamnă el copi- planul lui de-ai uni pe cei doi ti-
la, nădăjduind că ea-1 va opri pe neri
ne ri s-a
s-a risi
risipi
pitt dint
dintr-
r-o
o da
dată
tă,, de
Făt-Frumos. parcă nici n~ar fi fost. Cel puţin
Celilind
Ce nda-
a-ii ascu
ascunsnsă
ă în sp spat
atel
elee aşa
aşa cred
crede e el.
el. DeDezn
znăd
ădăj
ăjdu
duit
it,, se
surorilor
suro rilor ei. îmbuj
îmbujorată
orată,, fîstîc
fîstîcită,
ită, uită
uită pe rîndrînd cînd
cînd la Făt-F
Făt-Fru
rumomoss
scoate capul de după umărul Be- cînd la Celinda şi nu ştie ce să
lindei. mai facă. Nu se aşteptase Ia aşa
— Măria-ta, eu l-aş lua de ceva, şi-i pare rău de flăcău.
bărbat,
— Dadar
r ce...?!
— Dar p prrea-i p poosac ..... şşii nn--a-
re nici
nici un ha hazz ...
... De
De-a
-ast
staa i- i-am
am
şi dat o pedeapsă atît de grea —
fiindcă de celelalte s-a ruşinat.
„Cam
„C am ar aree dr drep
epta
tate
te Ce Celilind
nda.a.
Am observat şi eu că nu-i prea
vesel“, îşi spune împăratul.
— Deci n nu u vvrrei ssă
ă tte e măriţi
cu el?
— Ba da, Măria-ta ... mă
mări
mă ritt cu el, el, dadarr nu
numa
maii da dacăcă-m-mii
spune o glumă de care să rîd în
hohote. Cît despre Zmeu, conti-
nuă
nu ă Ce Celilind
ndaa cu oc ochi
hii-
i-n
n păpămî mîntnt,,
ce să mai vorbim! I-am spus de-
 ja — dacă se răzgîndeşte, noi nu
ne supă
supără răm.
m. Nu Nu-i-i aş
aşa,
a, fete
fetelo lor?
r?
cere ea ajutorul surorilor ei.
Acestea dau din cap, în semn
că-i aşa cum a spus Celinda.
— Dacă ţine într-adevăr Ia
mine şi-i sînt dragă, vorbeşte iar
Celinda cu glas mic — mai mult
un firicel de glas — din care a-
bi
bia-
a-ab
abiaia se se-n
-nţel
ţeleg
ege e ce vreavrea să
sp
spun
ună, ă, îl sfătsfătuiuies
escc pe Fă Făt-F
t-Fru
ru--
mos să o caute pe Mătuşa-Glu-
mă. Poate-1 ajută ea cumva ...
18
 

C A P I T O L U L V I I I

Aflăm o poveste
despre
Izvorul-izvoarelor

CU INIMA ÎNTRISTATA pă- rii, satele se împuţinează şi de la

răse
răseşt şte
e Fă Făt-F
t-Fru
rumo
moss pa palalatu
tull lu
luii o vreme nu mai întîlneşte pe ni-
Veseli
Ves elie-î
e-împă
mpărat rat.. Se gîn gîndeş
deşte
te la meni în calea lui.
Celilind
Ce nda:a: „Zme
„Zmeul ul ca Zm Zmeu eul,
l, mă Oste
Os teni
nit,
t, ajun
ajunge
ge într
într-o
-o zi pe
descurc eu cumva cu eî, dar de malu
ma lull un
unui
ui rîu
rîu lat
lat şi adadîn
înc.
c. Lo-
Lo-
imd
im de fac fac ros ostt de-oe-o gl glum
umă ă bu- cul pare pustiu. Pod peste apă
nă??“ De fiecare dată cînd gîn- — niciici u
urm
rmă ă.
duri
du rile
le îi ajun ajung g aiaici
ci,, FăFăt-
t-Fr
Frum
umosos — Ce-i
Ce-i,, flăc
flăcău
ăule
le,, vrei
vrei să trec
trecii
se simte cel mai nenorocit şi nă- pe malul celălalt? aude el vorbă
păstuit om din lume. Dar, dacă
tot a promis să o caute pe Mă- venind de sub coama
Se apropie unei
şi dă cu sălcii.
ochii de-
tuşa-G
tuş a-Glum
lumă, ă, est
estee hot
hotărî
ărîtt s-o gă- un moşneguţ. întins în iarbă, la
seas
sească că.. Fire
Fireşt
şte,
e, după
după ce va lu luaa umbra sălciilor, acesta îl măsoa-
trandafirii. ră cu
curirios
os.. E nunuma
maii un pic
pic ma
maii
Are de străbătut cale lungă şi  înalt decît un pitic, are ochii
nu-ş
nu -şii cr cruţ
uţăă pu pute
teri
rile
le.. ŢiŢinî
nînd
nd-o
-o mici
mi ci,, jucă
jucăuşuşi,
i, o babarb
rbăă ţe
ţepo
poas
asă,ă,
neabătut spre miazănoapte, stră- nerasă de multe zile şi haine po-
bate
ba te în întitins
nsaa îmîmpăpără
răţiţie
e a lu luii Ve
Ve-- nosite şi murdare.
selie-
selie-împ
împăra ărat.t. Tre
Trece
ce priprin
n sat
satee şi — Vrei să treci dincolo? în-
oraşe cu oameni veseli şi zlmbi- treabă din nou bătrînelul.
tori, care-i dau găzduire şi de-a- — Ai ghighici
cit,
t, m
moş
oşul
ule.
e.
le guguririii cu vo voie
ie bună
bună.. în însă
să,, pe — Şi nu nu şştii
tii cum,
cum, spun
spuneeddrep
rept?
t?
cum se apropie de marginea ţă- — Aşa-i, că m-am tot uitat

33
 

C A P I T O L U L V I I I

dar nu văd nici pod, nimic ...

— Nici o grijă, te trece mo-
şul. Dar parale ai? se îngrijorea-
ză eî dintr-o dată. Că dacă n-ai,
să fii sănătos ...

34
 

— Am. Numai să mă duci — Au ffo

ost ood
dată ttrrei bbrroscu-
dumn
du mnea eata
ta pe ma malulull cecelă
lăla
lalt
lt şi ţe ţestoase. Una mare, una mij-
te
te-o
-oii ră
răsp
splă
lăti
ti din
din be
belşlşug
ug,, îl asasi-
i- lo
loci cie
e şi un
unaa mi
mică
că.. Erau
Erau suro
surori
ri
gură Făt-Frumos. bros
broscu cuţe
ţele
le şi una
una eraera ma
maii dedeş-
ş-
— Bine, dda acă aaii p
paarale e bi- teaptă decît cealaltă. Cît era ziu-
ne,, îşi
ne îşi fr
frea
eacă
că momoşu şull mumulţlţum
umit it lilica
ca de lung
lungă,
ă, se juca
jucauu frum
frumos os
mîinile.  împreună. Dar, într-o bună zi,
— Dar ccuum ffaacem, ccu u ccee vvrrei au isprăvit toate jocurile şi n-au
să mă treci apa? mai avut ce face. Fiindcă înce-
— Are moşul luntre. E mai puseră
pus eră să se pliplicti
ctisea
sească
scă,, s-a
s-au
u
 încolo, la o aruncătură de băţ, strîns toate trei şi-au ţinut sfat.
unde-i apa mai liniştită şi numai „E rău, suratelor — a zis cea
bună pentru drumul cu luntrea. mare are — că uit uite, nene--am juca
jucatt
 încape şi calul? de-a
de -a to
toat
atee jo
jocu
curi
rile
le şi
şi-a
-acu
cumm nu
— încape, ssiigur ccăă îîn
ncape! C Ciit mai avem ce face. Mie, una, mi-
ai zice peşte v-am şi dus dinco- e aşa de urît!!“
lo. Adică nu chiar aşa de repe- „Şi eu tare mă plictisesc! -—
de ca să avem timp să-ţi spună se văită mijlocia. Dar poate am
moşul şi o poveste. Stai numai uitat vreun joc. Hai să ne gîn-
să-mi iau vîsleie. dim.“
Caut
Ca utăă în iarb
iarbăă în
într
tr-u
-unn lo
locc a- „Putem să ne gîndim mult şi
nume şi ia două vîsle de trei ori bine! N-a mai rămas nici un joc
ma
mai
poartăi mcuarii greutate
ar de
decîcîtt epel, pumăr.
e ca
care
re le pe care să-l fi uitat", spuse şi cea
mică.
— Şi u
un nde zziici ccă ă mme ergi, ffllă- „Şi-
„Şi-at
atun
uncici?!
?! O să mu muri
rim
m de
căule? plic
plicti
tise
sealală"
ă" — se vă văit
ită
ă iar
iar mi
mij-
j-
Darr mo
Da moşu şull nu aş aşte
teap
aptă
tă să-i
să-i locia.
ră
răspspunundă
dă fiinfiindc
dcă ă ar aree chchef
ef de „Sta
„Staţiţi!! st
stri
rigă
gă cea
cea ma mare
re.. Mi
Mi-a
-a
vorb
vo rbăă şi în îndr
drug
ugă ă grgrăb
ăbit
it de
de-a
-alele venit o idee! Tot n-avem ce fa-
lui: că-i tare singur în pustieta- ce, hai să bem apă din Izvoral-
tea asta, că rîul, dacă nu-i cu- izvoarelor."
noşti bine, he ... he ... îţi poa- „Ura!.. . Ura!.. . mergem .. ....
te face multe năzbîtii... bravo!" o felicitară celelalte do-
Ajung repede la luntrea — în- uă bucuroase.
tr-ade
tr-adevăr văr încîncăpă
ăpătoatoarere — pirpironi
oni-- Şi-a
Şi-auu luat
luat căcăni
niţe
ţele
le,, au fă cu t
tă de-un ţăruş bătut în mal. Mo- un legămînt — că nu vor bea
şu
şull aranaranjejeaz
azăă vî vîsl
slei
eie,
e, FăFăt-
t-Fr
Fru-u- din Izv
Izvoru
orul-il-izv
zvoar
oarelo
elorr dec
decît
ît toa
toa--
mos îşi îndeamnă calul care nu te trei
vorul-izv
voru odată
l-izvoarel
oarelor — era
or şi auînsă
plecat.
foart Iz-
foarte,e,
prea vrea să păşească pe scîndu-
rile acelea nesigure, şi odată ur- foarte departe şi ca să ajungă la
caţi
caţi toţitoţi trtrei
ei în lu lunt
ntre
re poporn
rnes
escc el bro
brosc scuţe
uţelele ţes
ţestoa
toase
se trebui
trebuiauau
spre malul celălalt. Deşi undele să străbată un deşert uriaş» Iar
rîului vin cu furie la vale, moş- ele, se
s e şti
ştie,
e, merg cam înceîncet__
t____
____
___ 
_ 
neţugul îşi cunoaşte bine mese- In sfîrşit, după vreo sută de ani,
ri
ria
a şi stăp stăpîn îneş
eştete lu lunt
ntre
rea
a fă fărără obosite, însetate, cele trei bros-
greutate. cuţe au ajuns la Izvorul-izvoare-
— Ai auzit de Izvorul-izvoa- lo
lor.
r. ToTocmcmaiai se preg
pregăt
ătea
eau
u să-ş
să-şii
re
relolor?
r? N-N-aiai au auzizit?
t? NuNu-i-i ni
nimi
mic,c,  înmoaie căniţele în apa limpede
că-ţi spune moşul. a izvo
izvoru rulu
lui,
i, cînd
cînd cea
cea mi
mică
că ţiţipă
pă
 Trage la vîsle, cîrmeşte lun- sper
speriaiată
tă:: „A
„Aololeu
eu!!
!! Mi
Mi-a
-am
m pier
pier--
trea cu pricepere şi sporovăieşte dut căniţa!"
cu nemăsurată plăcere.

18
 

 în mare încurcătură erau bros-

cuţele
cuţ ele ţes
ţestoa
toase,
se, căc
căcii la pleplecar
care e
făcuseră legămînt că vor bea toa-
te trei odată din apa izvorului.
„Ce
„C e pupute
tem
m face
face,, te înînto
torc
rcii a-
casă
casă,, îţi
îţi iei
iei altă
altă că
căni
niţă
ţă,, ia
iarr no
noii
te aşteptăm aici“, îşi dădu cu pă-
rerea mijlocia.
„Faci pînă acasă o sută de ani,
 îţi iei căniţa, şi pînă aici mai faci
o sută. în total două sute de ani.
Hai,
Ha i, du-t -te,
e, noi
noi te aştep şteptătăm m",
spuse şi cea mare.
Broscuţa cea mică plecă. Tre-
cuseră o sută de ani de cînd ce-
le două ţestoase îşi aşteptau su-
rioara.
„Acu
„A cumm sora
sora nonoas
astr
trăă a aj ajun
unss
acasă, şi-a luat o căniţă şi por-
neşte
neş te înapoi
înapoi",
", spu
spuse
se una din dintre
tre
ele.

tă
tăm
m„Da
... “... da ... să mai aş aşte
tep-
p-
Mai trecură nouăzeci de ani şi
cele
cele două
două br bros
oscu
cuţe
ţe nu mamaii pu-
pu-
te
teau
au de sete sete.. La cî
cîţi
ţiva
va pa
paşi
şi de
ele, izvorul îşi purta zglobiu un-
dele.
„Ştii ce, propuse cea mare, hai
să bem un strop de apă. Surioa-
ra noaoast
stră
ră nu ar are
e de un unde
de să
ştie."
X' *
„Şi cînd vine, bem şi cu ea“,
fu de acord cealaltă.

18
 

Zis
Zis şi făcu
făcut.
t. Se gr
grăb
ăbir
iră
ă spre
spre
izvo
izvorr şi,
şi, fe
feri
rici
cite,
te, tocm
tocmai
ai îş
îşii du
du--
ceau căniţeîe Ia gură cînd ... de
după o stîncă, se auzi o voce sub-
ţirică :
' „Dacă-i pe-aşa surioarelor, să
ştiţi că eu nici nu mai plec!! fi-
ece!!!“

Pe moşneguţ îl pufneşte rîsul mare păcat de tinereţea ta, stri-

şi rîrîde
burtă. de Uită
ţi
ţinî
nîndndu-
deu-se
se cuşi mî
vîsle mîin
inilile
barca e se-
de gă moşneguţul
depărtează supărat
repede, şi cu
vîslind se nă-
în-
nclilină
nc nă prprimimejejdi
dios
os în într
tr-o
-o pa part rte.
e. duf.
Calul se vaită speriat, „gata, pie- — Uff! Simt că n nu
u mma ai po
pott,
rim, pînă aici ne-a fost!“ dar sînt murm
mu rmur
ură
ă FăFăt-
t-Fr
Frum
umos
os cu dinţdinţiiii
Ia un braţ de mal şi luntrea se  încleştaţi. Nu-i unul cu care să
opreşte cu botul în mîl. schimb trei vorbe că şi începe:
Făt-Frumos fusese cît se poa- „De ce nu rîzi? De ce nu rîzi?
te de atent la poveste, dar acum De ce nu rîzi? Unde-i Zmeul ăla,
 îl priveşte nedumerit pe moş. să termin odată cu el, ca s-o pot
„Da,
„D a, recrecuno
unosc, sc, int
intere
eresan
santă
tă po- căut
căutaa pe MăMătutuşa
şa-G
-Glu
lumă
mă că nu
veste — îşi zice el — însă nu în- mai îndur!
ţeleg ce-i veni de se sfarmă aşa.
Om bătrîn şi se poartă de parcă
a dat în mintea copiilor.”
— Ţi-a plăcut? Bună glumă,
nu?
— D a . . . foarte bună. îţi
mulţ
mu lţum
umesescc că m- m-aiai trec
trecutut rî rîul
ul..
Cît îţi datorez, moşule?
Moşne
Mo şneguţ
guţulul a dev deveni
enitt din
dintr-tr-o
o
dată serios. Aproape trist.
— Vezi tu, flăcăule, zice el,
eu nu primesc niciodată bani de
la drumeţii cărora nu Ie plac glu-
mele mele.
Dă din cap necăjit apoi, cu o
mişcare iute, împinge luntrea de
 îa mal.
— Tu n nu u ştii
ştii ssă
ă rî
rîzi
zi băie
băiete te şi
şi-i
-i

18
 

C A P I T O L U L I X  

Zm
eul

DORINŢA I SE ÎNDEPLI-
NEŞT
NE ŞTE
E IuIuii Fă
Făt-
t-Fr
Frum
umosos mai
mai re-
pede decît credea. După două zi-
le de mers întins, găseşte casa
Zmeului. Se vede de departe fi-
in
indc
dcă-
ă-ii aş
aşezezat
ată
ă pe vî vîrf
rful
ul un
unui
ui
deal. Este o casă obişnuită, nu
pr
prea
ea ma
marere,, cu un gă gărd
rdul
uleţ
eţ de
şi
şipc
pcii ca
care
re înînco
conj
njoa
oară
ră cucurtrtea
ea şi
grădin
gră dinaa cu min minuna
unaţii
ţii tra
tranda
ndafir
firii
ai Zmeului.
 

Cînd ajun
Cînd ajungege ma
maii ap
aproroap
ape e îl Altfel...
vede şi pe Zmeu, o huidumă de — treabă-i asta? Şi cînd colo,
om nenegr
gric
icio
ioss cu păpăru
rull vîl
îlvo
voi.
i. eu, vezi bine, sînt o persoană cît
 Trebăluieşte ceva Ia rădăcina li- se po poat
ate
e de li lini
nişt
ştit
ită.
ă. Ba
Ba,, mai
mai
nei flo
flori
ri şi, con
concen
centra
trat,
t, n-a
n-aude
ude mult, m-aţi băgat şi în toate po-
că se apropie cineva. veştil
veş tile
e per
person
sonaj aj neg
negati
ativ.
v. Ţie nu
Pe trunchiul unui măr ce cres- ţi-a spus doica poveşti cu zmei?
cuse
cuse chi
chiar
ar lîn
lîngă
gă por
portiţ
tiţă,
ă, fus
fusese
ese — Ba da da,, mi-a
mi-a spu pus.
s.
bătută în cuie o pancardă mare — Zm Zmeu
eull era
era,, bin
bineî
eînţ
nţel
eles
es,, cel
pe care se pot citi următoarele: mai rău, nu?
— Era ...
Aici locuiesc eu — Zmeul! — Vezi? Se poate?! Mă bîr-
Sînt foarte, foarte RAU! fiţi
fiţi pe dedege
geababa.a. E adadevevăr
ărat
at,, în
SĂ NU FIU DERANJAT!!!
DERANJAT!!!!!
!! tinereţe am mai făcut şi eu cî-
te-o
te-o năz
năzbî
bî ti e. .. de ce să mi mint
nt..

Deloc impresionat de cele ci-

tite, Făt-Frumos descalecă şi in-
tră în curte.
— Bună ziua, salută el cînd
ajunge lîngă Zmeu.
Surp
Su rpri
rins
ns,, Zm
Zmeu
eull tres
tresar
are
e şi
şi-i
-i
răsp
răspun
unde
de ap
apro
roap
ape
e fă ră să vr
vrea
ea
Ia salut:
— Bună z i .... . dar ce cauţi
mătăluţă pe-aici?!! N-ai văzut ce
scrie pe pancardă??
— Am vă văzu
zut.
t. AAm
m veveninitt să ne
batem.
— De ccee ssăă nene bbaatem n nooi
doi?
— hoholb
lbea
ează
ză oc
ochi
hiii Zm
Zmeueul.
l.
— Fiind
iindcă
că eş
eştiti ră
rău
u — de de-a
-aia
ia!!
Scrie şi pe uşă. Hai să nu mai
pierdem vremea, mormăie moro-
că
căno
noss Fă Făt-
t-Fr
Frum
umos os trăgtrăgînîndu
du-ş
-şii
sabia din teacă.
— Daaa ... ce să-ţi spun ...
de rău ce sînt am început să mă
 îngraş după urechi.
— Astasta cu
cumm mamaii e? C Cum
um a adi
di--
că, te îngraşi după urechi?
— Iaca, am zi ziss şi eu aşa, ca
să mă aflu aflu-n
-n trtrea
eabăbă,, ră
răsp
spun
unde
de
Zmeul iritat. Eu nu ştiu ce-i cu
voi! Săriţi la mine cu toţii: „Că
eşti rău în sus, că eşti rău în jos“

18
 

— Aha, recunoşti! exc exclamă te-mi că nu vei spune niciodată,

cu satisfacţie Făt-Frumos. nimănu
nim ănui,
i, cum ai primit primit tra tranda
nda--
— Ei da da,, rrec
ecununososc,
c, ce să fa c? firi
firii.
i. Da
Dacăcă te într întrea
eabăbă cinecinevava
ofte
ofteazazăă Zm Zmeu eul.
l. DaDarr a fo fost
st de de-- cum ai reuşit să-i iei, să le po-
mult. Şi, dacă ne gîndim bine ... vesteşti că ne-am luptat cinci zi-
ia,
ia, am fura furatt şi eu cî cîte
teva
va pr prin
in-- le şi cinc
cincii nonopţ pţii şi n-a
n-a cîştcîştig
igat
at
ţese
ţes e năz
năzuro
uroase
ase şi rîz rîzgîi
gîiate
ate,, dar nici
nici ununul
ul dint
dintre re nonoi.
i. Atun
Atuncici,, fi-
fi-
să ştii de la mine că a fost spre indcă ai fost un viteaz — şi la
binele lor. Cu ocazia asta au în- fel de puternic ca şi mine — eu
văţat
văţ at şi ele puţ puţină
ină gosgospodpodări ărie.
e. ţi-
ţi-am
am dărdăruit
uit tratranda
ndafir
firiiii în sem
semn n
Acasă, în palatele lor, şi-aşa nu de preţuire. Promiţi?
le punea nimeni să mişte un pai. — Prom
Promit it;; ddar
ar de ce?
ce?
Ar fi tr treb
ebuiuitt să-m
să-mii fi fie
e rerecu
cuno nos-
s- —■ Altfel — dacă nu Ie spui
cătoare, nu să mă vorbească de povestea asta — se va zice că
rău şi să umple lumea cu te miri m-ai
m- ai înfr
înfrîn
întt şi şi-m
-mii st
stri
ricc repu
reputa ta--
ce despre mine. Ele ca ele, dar ţi
ţia.
a. Oric
Oricum
um,, nu nu-m
-mii po
pott îngăîngăduduii
Feţi-Frumoşii care le iubeau tre- să las lumea să vorbească vrute
buia
bu iauu să-m
să-mii fie fie re recu
cunonoscscăt ător
ori.
i. şi nevrut
nevrute e ...... Făr
Fărăă pov
povest estea
ea cu
 Ţi-ai găgăsi t! .. . lupta noastră, mă voi trezi aici
— Şi p pe
e mi
minene m mă ă ch
cheaeamă
mă ttot ot cu tot soiul de neisprăviţi care-
Făt-F
Fă t-Frurumo
mos,s, îl în într
trer
erupupe e fl flăc
ăcă-
ă- or să vrea şi ei trandafiri şi eu
ul uşor
uşor intiintimi
midadatt de vo vorbrbăr ăria
ia nu vreau asta. Vreau să fiu lă-
Zmeului.
— Ce să mai vorbim?! Pu- sat
rile în pace, să-mi
netulburat. M-ampot creşte flo-
cam sătu-
team să jur! Nu ştiu cum se fa- rat de lupte şi sînt, ca să zic aşa,
ce dar am avut întotdeauna ne- un Zmeu în retragere______înţe-
cazuri cu băieţii care purtau nu- legi acum de ce te-am rugat să-
mele
me le ăsta
ăsta.. Ha Hai, i, spun
spune e ci cinsnsti
tit,
t, mi promiţi?
Făt-F
Fă t-Frurumo
mos,s, ce ai cu mine mine,, de — înţel
nţeleg
eg.. Să n-a
n-ai nici
ici o gri-
ri-
ce vrei să ne batem?  jă, voi face întocmai cum m-ai
— Ca să-ţi pot lua trei tran-  învăţat cu cei care mă vor în-
dafiri. Se zice că ţii la ei ca la treba.
ochii din cap. — Am ştiut eu că eşti băiat
Şi Făt-Frumos îl lămureşte ce bun,
bu n, zice
zice Zm
Zmeueull şi
şi-l
-l invi
invită
tă pe
şi cum
cum,, întîntr-u
r-unn cuvcuvînt
înt îi povpoves- es- Făt-Frumos în casă.
te
teşt
ştee totoat
atăă tătără
răşeşeni
niaa cu fete fetele
le După ce-1 ospătează cum se
 împăratului.
Zmeul îl ascultă binevoitor şi cuvine,
pădi
pă ditt am Zmeul,
amin
inti
tiri le,,peisto
rile iscare
tori
risel-au
seşt
ştee nă-
în-
în-
Ia sfîr
sfîrşi
şitt îl babatete prprieiete
tene
neştşte e pe tî
tîmp
mplălări
ri ha
hazl
zliiii din
din zbuc
zbuciuiuma
matata
umăr.
lui viaţă
viaţă.. Povest
Povesteşt eştee cu îns
însufl
ufle-
e-
— Pentru atîta lucru să ne
ţire, dar oaspetele, deşi ascultă
certăm? E adevărat că-mi iubesc
atent, nu zîmbeşte nici măcar o
tare
tar e mulmultt flo
floril
rile,
e, dar tu mi- mi-eşt eştii
dată — darămite să rîdă!! — şi
si
simp
mpat atic
ic şi-ţ
şi-ţii dădăruruie
iesc
sc ce ceii trei
trei
Zmeul se simte jignit:
trandafiri. Alege-ţi! — îl îndeam-
— As Ascu
cult
ltă,
ă, Făt-
Făt-FrFrum
umosos,, nu
nu-ţ
-ţii
nă generos Zmeul.
Făt-Frumos îşi alege trei tran- plac poveştile mele?
dafi
da firi
ri şi le re reteteaz
azăă tulp
tulpininilile
e cu — Dimp
Dimpototri
rivă
vă,, îm
îmii plac
plac foafoar-
r-
sabia. te mult.
—- Iţi mulţumesc, Zmeule,
— N- N-aai pepen ntru
tru ce. Un si sin ngu
gurr
lu
lucr
cru
u te ro
rog
g în sc
schi
himb
mb:: pr
prom
omi-
i-
 

— Ştii, te întreb fiindcă văd o mu

mulţlţim
imee de lucr
lucrur
uri.
i. Po
Poat
ate
e are
are
că n- n-am
am re reuş
uşit
it săsă-ţ-ţii sm
smululg g ni
nici
ci habar pe unde poţi da de Mătu-
măcar un zîmbet şi mi-e teamă şa-Glumă. Te-aş ajuta mai mult
să nu te plictisesc. cu drag
dragă ă inim
inimă,
ă, dar ... as asta
ta-i
-i
—- Oh! Zmeule! Şi tu?? Toţi cam tot ce-mi trece prin cap, se
 îmi spun că nu ştiu să rîd şi să scuză Zmeul.
mă înveselesc, că sînt prea se- — Numai de-ar şti unde lo-
rios. Dar ce p pot
ot ffaa c e dacă eu aşa cuieşte
cuieşte Mătuş
Mătuşa-Glu
a-Glumă,
mă, şopt
şopteşte
eşte
sînt? Nu pricep în ruptul capu- mela
me lanc
ncololic
ic Fă
Făt-F
t-Fru
rumo
mos. s. Mi s-a
s-a
lui cum găsiţi voi, ceilalţi, prilej făcut un dor de Celinda ...
de-a face haz de orice: de-o vor-
bă, de-de-o o înt
întîmp
împlarlare,e, de-
de-un
un ges gestt
cî
cîtt de mic,mic, de în înfă
făţiţişa
şare
rea a cucui-
i-
va...
— Aşa cce eva n n--am m ma ai a auuzit!
se miră Zmeul. Şi chiar n-ai rîs
niciodată?
— Niciodată, Zmewîe. Din
pricina asta n-am s-o pot lua de
nevastă pe fata cea mică a lui
Veselie-împărat.
— Cum aşa?! Te văd băiat
frumos şi isteţ.
— Degeaba. M-a înştiinţat,
de faţă cu tatăl ei, că se mărită
cu mine numai dacă o fac să rî-
dă. Ori eu ... glume nu ştiu, deci
cum s-o-nveselesc? Zicea că nu
vrea să ia de bărbat un posac şi
m-a trimis s-o caut pe Mătuşa-
Glumă.
— Vai, vva ai, s ă ărracul de tine!
 îl căinează Zmeul. Dar are drep-
tate fata, eşti cam mohorît.
 Tac amîndoi. Făt-Frumos este
trist, se vede pe faţa lui. Zmeul
se gîndeşte la ceva.
— Auzi, Făt-Frumos, zice el,
 îmi amintesc că-n vînturările me-
le prin lume am cunoscut o vră-
 jitoare cu un nume caraghios:
Vrăjit
Vră jitoar
oarea-
ea-din
din-co
-corco
rcoduş
duş — aşa
cre d... Lo Locu
cuieieşşte di dinnco
colo lo de
Munt
Mu ntel
elee alba
albaststru
ru,, în Va Valelea-
a-po
po--
milor-
mil or-fru
fructi
ctifer
feri.
i. O găs găseşteştii uşo
uşor.
r.
Cum
Cu m tr trec
ecii Mu
Munt ntele
ele Al Alba
bast
struru,, o
să vezi după vreo trei zile de
mers — o ţii tot către soare-ră-
sare — un corcoduş uriaş în ca-
re îşi are casa. Pe vremuri ştia

18
 

C A P I T O L U I . X

Din nou la
drum

— DII! . . . C CĂ
ĂLUŢULE . . .
DII!
DII! ...... îş
îşii în
înde
deamamnă
nă FăFăt-
t-Fr
Fru-
u-
mos armăsarul, care face o mu-
tră acră şi-l întreabă cu lehami-
te:
— Iar plecăm?! Noi nu ne
maii poto
ma potolilim?
m? To Toatată
ă zi
ziul
ulic
ica
a pe
drumur i... Dii! ... atîta şt ştiii tu
Făt-
Fă t-Fr
Frum
umos os.. Di i! ... PuPute
team
am ră- ră-
mîne
mîn e foa
foarte
rte bin
bine e la Veseli
Veselie-î
e-îm-
m-
părat, avea nişte grajduri...
Măcar spune-mi şi mie unde por-
nim iar?
— Să o ccă ăutăm pe Vrăjitoa-
rea-din-corcoduş.
— Poftim! A Accum o să m măă u urrc
şi-ntr-un corcoduş!!
— Dacă vvrrei tte e las îînn g grrija
Zmeului pînă mă întorc. Dar mi-
ar părea rău ... deşi, aşa se-n-
tîmplă cu prietenii — Ia nevoie
se cunosc.
— Gata, ttee-ai şşii su
supărat! N Nu u
mai pot scoate şi eu o vorbă că
...
... ImImag
agin
inea
ează
ză-ţ
-ţii că nu mi mi-a-amm
deschis gura, răspunde calul în-
43
 

C A P I T O L U I . X

ţepat şi o ia Ia trap.

44
 

 Trec prin locuri de o frumu-

seţe fără seamăn. Totul în jurul
lo
lorr este
este alalba
bast
struru.. Piet
Pietre
relele sî
sînt
nt
albast
alb astre,
re, copac
copaciiii alb
albaşt
aştri,
ri, şi ici
ici--
colo zăresc cîte-un petec de iar-
bă albastră de unde calul smul-
ge din mers cîte un smoc.
Pînă
Pînă şi tătăcer
cerea
ea ca care
re în
învă
vălu
luie
ie
muntele pare albastră.
Dar n-a -au
u vrem
eme e să adm dmir
ire
e
fr
frum
umus useţe
eţeaa MuMunt ntel
elui
ui Al
Albabast
stru
ru,,
fiindcă sînt amîndoi, cal şi călă-
reţ, frînţi de oboseală. Cînd reu-
şesc să ajungă pe partea cealal-
tă a muntelui
rîmaţi, şi adormcad amîndoi,
îndată la umbradă-
unui brad albastru care coborîse
mult în cîmpie, ca un cercetaş al
muntelui.
Dorm
Do rm ne netu
tulb
lbur
uraţ
aţii şi Făt-Făt-Fr
Fru-
u-
mos se visează în faţa Celindei,
spun
spunînîndu
du-i
-i o gl
glum
umăă bu bună nă.. Fa
Fata
ta
rîde şi-l sărută cu dragoste. Dar
cî
cînd
nd visu
visull aj
ajun
unge
ge ai aici
ci,, Fă
Făt-
t-Fr
Fru-
u-
mos se trezeşte. Nici urmă de fa-
tă, în jur doar tăcerea albastră.
— Frumos vviis aam
m a avvut, sse e-n-
tinde calul, trezindu-se şi el. Tu,
Făt-Frumos, n-ai visat nimic?

18
 

— Am vviisat şşii e
eu
u ..
... d
daar mmaai
bine
bine să lăs
lăsăm
ăm pălpălăvr
ăvrăge
ăgeala
ala.. A-
vem drum lung înainte.
— Ia te uită! Mi-ai spus o
noutate! Cînd n-avem noi drum
lung
lung?? bomb
bombănăne
e calu
calull ne
nemu
mulţlţu-
u-
mit.
 Trec şi pe lîngă ultimii copaci
albaşt
alb aştri
ri şi Mun
Muntel
tele
e Alb
Albast
astru
ru ră-
mîne
mîn e înc
încet-
et-înc
încet
et und
undeva
eva dep
depar-
ar-
te, în spatele lor. Şi cum înain-
tează, iarba devine verde, la fel
şi fru
frunze
nzele
le copaci
copacilor
lor,, iar pie
pietre
tre--
le-şi recapătă culoarea lor obiş-
nuită.
nui tă. Num
Numaiai cer
cerul,
ul, nemărg
nemărgini
init,
t,
rămîne la fel de albastru.

Valea-
Valea-po
pomi
milo
lor-
r-fr
fruc
ucti
tife
feri
ri îi în-în-
tîmpină cu aromele îmbătătoare
ale fructelor ce dau în pîrg. Făt-
Frum
Frumosos nu treb
trebuiuie
e de
decî
cîtt să în-
în-
tindă mîna ca să culeagă mere
mari
ma ri şi roşi
roşii,
i, pe
pere
re zezemo
moasase
e şi
nuci.
 

Printre ceila
Printre ceilalţi
lţi pomi,
pomi, corcodu-
corcodu-
şul vrăjitoarei pare un gigant ni-
meri
me ritt într
într-o
-o ţa
ţară
ră a piti
pitici
cilo
lor.
r. Ci
Ci--
ne şt
ştie
ie cu
cumm ajun
ajunse
sese
se acol
acoloo şi
crescuse atît de mare. Coroana
iluiseeste
pier
pierde
de sp
atît spre
deregroasă
ce
cerr iarîncît
tu
tulp
lpin
ina
luia
Făt
ăt-F
-Fru
rum
mos îi treb trebui
uie
e cîtîtev
eva a
minute bune s-o înconjoare.
O scară lungă, în spirală, cu
treptele săpate în trunchiul cor-
coduşului, duce spre vîrf.
„Acolo sus, printre crengi, tre-
buie să fie casa vrăjitoarei", bă-
nuieşte Făt-Frumos.
— Tu — îi spune calului —
aşteap
aşt eaptă-
tă-mă
mă aicaici.
i. Mă întorc
întorc re-
pede.
— NiNici
ci n
nu
u te sf sfăt
ătui
uies
escc să ză
ză--
boveşti prea mult pe-acolo fiind-
că la o adică, cu unul, n-am cum
să te ajut. Pe treptele astea nu
mă încumet să urc.

18
 

C A P I T O L U L X I

Vrăjitoarea - din -
corcoduş
APROAPE UN CEAS ÎN-  Trezită de ocările stăpînei,
 TREG îi trebuie lui Făt-Frumos cioara îşi revine şi întinde o ari-
pînă
pînă ajun
ajungege la pr
prim
imel
ele
e crcren
engi
gi pă cu pene cam rare spre uşă:
di
din
n coro
coroan
anaa corc
corcod
oduş
uşul
ului
ui.. Ma
Maii
urcă
urcă pupuţi
ţin
n şi tr
trep
eptel
tele
e se termtermi-
i-
nă deodată în faţa unei căsuţe
aşezate între două crăci groase,
care
care se de desf
sfac
ac pr
prec
ecum
um br braţ
aţel
ele
e
unei prăştii.
Este mai degrabă o colibă mi-
nuscu
nu sculă
reţii lă cuşi aco
verzi acoper
uşaperişu
işull roş
roşu,
portocalie. u, Dar
pe-
culorile care fuseseră cîndva vii
şi puternice şi dăduseră probabil
un aer de veselie căsuţei, sînt a-
cum şterse de ploi şi de vînturi.
Uşa-
Uş a-ii de
desc
schi hisă
să şi di dină
năununtr
truu se
aud voci.
 în casa vrăjitoarei e un fum
să-1 tai cu cuţitul. Pe o plită ma-
re fierb cîteva vase încăpătoare,
 în mijlocul încăperii, pe un
scaun, aşezată cu spatele la u-
şă, stă vrăjitoarea şi dă porunci
cu glas
glas ascu
ascuţi ţitt un
unei
ei cicior
orii ca
care
re
mişună printre oale cu o pungă
de zahăr:
— Acolo m maai pune p puuţin. A-
 junge! Şi dincolo ... Atît! Că-mi
strici dulceaţa!
Ci
Cioa
oara
ra îl ob obsservă
ervă pr primima.a. Se
pare că ea şi stăpîna ei nu au
prea
prea mu mulţ lţii vizi
vizitatato
tori
ri fi
fiin
indc
dcăă rără--
mîne cu pliscul căscat şi, neaten-
tă, lasă să-i scape mai mult za-
hărr de
hă decî
cîtt trtreb
ebui uia
a înîntr
tr-u
-unu
null di
dinn
vasele care fierb pe plită.
— Mi-ai stricat dulceaţa!
 Toanto! ţipă vrăjitoarea
vrăjitoarea ener-
vată.

48
 

Hai, spune
Hai, spune,, ce mai aştepaştepţi?
ţi? în-
— Avem un musafir. tr-o clipită o ai în faţa nasului.
— Nu vorbi?! sare ca arsă
vrăjitoarea şi se întoarce repede.
 în acelaşi timp se străduieşte
să-şi ia o înfăţişare cît mai fio-
roasă sau măcar una demnă de
o vr vrăj
ăjit
itoa
oare
re ad
adev
evăr
ărat
ată.
ă. Lu
Lucr
cru
u
care
care nunu-i-i pr
prea
ea re
reuş
uşeş
eşte
te pe
pent
ntru
ru
că aşa cum se înfăţişează — cu
polonicul în mină şi şorţul peti-
cit — nu inspiră deloc teamă.
„Vai, vai, cum arăt! — se
ceartă ea în gînd. Par o bucătă-
reasă
bila oarecare
bila Vrăj
Vrăjit şire-d
itoa
oarenicidecum
-din
in-c
-cor
orco teri-
codu
duş.
ş.
Oric
Or icum
um,, mă măca carr lala-n
-nce
cepu
putt săsă-l
-l
sp
speri
eriii pu
puţin
ţin.. Doar
Doar priprima
ma imp
impre-
re-
sie contează!"
 întinde spre Făt-Frumos un
deget bătrîn şi cîrn şi-l întreabă
cu asprime:
— Ce-i cu tine băiete?!! Ce
cauţi aici? Dai buzna în casa
Vrăjit
Vră jitoar
oarei-d
ei-din-
in-cor
corcod
coduş?
uş? Nu
ţie teamă c-am să te prefac
 într-o broască? Ha??
— Aşa, aaşşa! S Sp
perie-1! PPrrefă-1
 într-o
tr-u
tr-un broască,
n şobo
şobola
lan!
n! Ha sau, ha
Ha, mai
!. ..bine
ui în-
uite-
te-11
cum tremură de frică, cîrîie rău-
tăcioasă cioara.
— Bine vv--am g găăsit, ssp
pune b bii-
ne crescut Făt-Frumos. Am stră-
bătut drum lung pînă aici.
— Nu m ma
ai spune? se-nmoaie
vrăjitoare
vrăj itoarea,
a, uitîn
uitîndu-şi
du-şi brus
bruscc gîn-
durile războinice. îi fi fiind obo-
sit! Ia şezi colea, îl îndeamnă ea,
ar
arăt
ătîn
îndu
du-i
-i un sc scau
aun.n. Ţi
Ţi-o
-o fi şi
foame, săracul de tine. Să-ţi dau
o dulceaţă! De care vrei? De vi-
şine
şine,, de gu gutu
tui,
i, de că căpş
pşununi?
i? ...
...

18
 

— Păi, ştiu eu, n nuu m

măă pprrea
pricep Ia dulceţuri, se arată ne-
hotă
ho tărrît FăFăt-
t-FFrumo
rumos.
s. De ca care
re
vreţi dumneavoastră.
— Dacă-i a aşşa, a
attunci d
duulcea-
ţă de nuci verzi, bate din palme
 încîntată vrăjitoarea. Asta-mi
place mie cel mai mult şi-i vră-
 jitoria
bine. Fii care-mi
atent, reuşeşte
n-ai mîncatcel ase-
mai
menea bunătate de cînd eşti.
Vrăji
răjito
toar
area
ea întiîntind
ndee mîi îin
nil
ile
e
deasupra mesei, degetele ei bă-
trîn
trîne
e şi răşc
răşchi
hira
rate
te sî
sînt
nt chia
chiarr în
drep
dreptutull ochi
ochilo
lorr lui
lui Făt-
Făt-Fr
Frum
umos os,,
faţa i se înnegreşte, ochi-i sca-
pără şi rosteşte, cu o voce care
se vrea cavernoasă, un descîntec
pentru vrajă:
Abra
Ab racacada
dabr
bra,
a, du dulc
lcea
eaţa
ţa memea a
preferată aici să se arate, acum,
pe loc, poruncesc! Abracadabra!

— Poc! p
pooc! şşii, iia
ată, d
duulceaţa
vă este servită pe loc,
completea-
ză cioara dispreţuitoare. Ce mai
vrăjitorie!

18
 

 într-adevăr, c-un pocnet sec, trandafirii, mai trebuie doar s-o

pe mas
masă ă apa
aparr dou
două ă bor
borcăn
cănaşe
aşe.. găsesc pe Mătuşa-Glumă.
Vrăj
Vrăjit
itoa
oarerea
a îi dă un unulul luluii Fă
Făt-
t- — E ii.. .... b
baat-o ss--o bba ată d de
e bbă ă-
Fr
Frum
umosos,, cecelă
lăla
lalt
lt îl păstpăstre reaz
azăă trîn
trîneţ
eţe,e, ofteaoftează ză vrăj
vrăjititoa
oare
reaa cu
pentru ea, scoate de undeva lin- nesfîrşită tristeţe în glas. Da ...
guriţe şi-l îndeamnă pe Făt-Fru- am ştiut eu cîndva unde locuia
mos să mănînce. Ea însăşi gustă Mătuşa-Glumă, numai că ... am
cu desfătare din borcănaşul ei. uita
uitat!
t! Vez ezii tu, tu, FăFăt-t-FFrum
rumos —
— Mmm! Excelentă! zice ea stînjenită — eu sînt atît
— îţi place? de bătrînă încît am uitat pînă şi
— Foarte m muult, o aassigură flă- vrăjile cele mai uşoare, cele mai
căul. simple... Mai ştiu să fac o sin-
— Şi cînd te gîndeşti c-am gură
gu ră vraj
vrajă: ă: cea
cea cu du dulc lceţ
eţur
urilile,
e,
prins şi noi vremuri mai bune ... pe care
care-a -aii vă văzu
zut-
t-o.
o. Şi,
Şi, pînăpînă şi
ehe !... da darr s-a prpros
osti
titt de tottot vraja asta, n-am mai rostit-o de-
vrăjitoarea mea. în loc să-l bage o sută de ani. Trebuie să-ţi măr-
 în ceaun sau să-l prefacă într-o turisesc, adineauri, cînd am po-
broască, ea-i dă dulceaţă! — cî- runc
runcitit dulc
dulcea eaţăţă de nu nucici veverz
rzi,i,
rîie cioara neconsolată. mi-a
mi -a fost
fost te team
amă ă că n-o n-o să să-m
-mii
— Mai tatacă-ţi ggu
ura, sse e rră
ăsteş- reuşească. Aşa că nu te mira că
te la ea vrăjitoarea. Tu nu vezi nu ţin minte unde locuieşte Mă-
ce mult îi place dulceaţa mea? tuşa
tuşa-G-Glulumă
mă.. îm îmii pare
pare rău rău pepen- n-
tru
tru tine ...
Mai ia dragul meu,
pe Făt-Frumos, îl invită
mănîncă ea
atît cît — Şi e eu u, aaccum, cce e m mă ă faacc ?
 întreabă deznădăjduit flăcăul,
vre
reii că mai am de unde să să-ţ
-ţii
 îmi pusesem atîtea speranţe în
dau. dumneata.
— Auu! ... nu mai suport, Vrăjitoare
Vrăji toarea a îşi desface
desface mîini mîinilele
simt că-mi cad penele de ruşine. neputincio
nepu tincioasă. asă. De ruşi
ruşine ne ce-i es-
Maii bine
Ma bine mure
muream
am de decî
cîtt s-ap
s-apuc
uc te pri
prive
veşteşte cu înc încăpă
ăpăţîn ţînare
are po-
să văd aşa ceva ... cîrîie cioara deaua.
disperată. — Stai a aşşa! eexxclamă e ea
ab buucu-
— Dacă n
nu
u tta
aci ssă
ă şşttii ccă
ă tte
e roasă. Poate-şi aminteşte cioara
bag într-o oală şi te ţin acolo pî- mea.
me a. Ea a av avutut înto
întotd tdea
eaununaa o
nă te potoleşti, o ameninţă vră- memorie foarte bună. Ia zi şi tu
 jitoarea supărată. — o-nde-ndeam amnă nă pe ci cioa
oară ră — un-
De data asta cioara se hotă- de popoat atee fi gă găsi
sită
tă Mătu
Mătuşa şa-G
-Glulu--
reşte
surîdesă-şi
delocţină gura
ideea fiindcă nu-i
cu oala. mă?
Ci
Cioa
oara
ra are
are ochi
ochiii plin
plinii de la-
la-
— Ia sp
spune, ccu
um d dee ttee-ai n
nii- crimi şi tocmai şi-i şterge cu un
merit prin pustietăţile astea? se colţ de şorţ. Pe ea, fiind o cioa-
 întoarce vrăjitoarea zîmbitoare ră sim
simţit
ţitoar
oare,
e, poveşt
poveştile
ile de dra
dra--
spre Făt-Frumos. gost
go ste
e au tulb
tulbur
urat
at-o
-o de cîndcînd se
— M-a îndrumat încoace ştie. Şi la cele triste, cum este
Zmeul. Zicea că numai dumnea- cea a lui Făt-Frumos, plînge în-
ta ştii unde o pot găsi pe Mătu- totdeauna.
totdea una. Dacă la-nc
la-nceput
eput nu-1
şa-Glumă ... suferi
suferise
se pe flă
flăcău
cău,, acu
acum,
m, dup
dupăă
Şi Fă
Făt-
t-Fr
Frum
umosos se-a
se-apu
pucă
că şi şi-i
-i ce-a ascultat povestea, s-a topit
spune
spu ne toa
toată
tă pove
poveste
steaa cu f at a lui de mila lui şi-l compătimeşte din
Veselie-împărat: tot sufletul.
— ... A
Accum, dduupă ccee-am lluuat

18
 

— Bietul ddee ti
t ine, ccee rrăău îîm mi — Bine c-ai venit! răsuflă u-
pare, dar nici eu nu mai ţin min- şurat calul. Am crezut că ai pă-
te ununde
de stăstă MăMătu tuşa
şa-G
-Glulumă
mă ... ... ţit cine ştie ce şi tocmai mă pre-
ooo ... bietu
ietull de ti tin
ne ... şi iz iz-- găteam să vin sus după tine, zi-
bucneş
buc neşte
te înt
într-u
r-unn plîns
plîns cu sug sughi-hi- ce el şi se încruntă Ia vrăjitoare.
ţuri. M-am ramolit de tot... — Ia nnu
u mmaai ffăă pe
pe g grrozavul,
— Dacă n niici e
ea a nnuu şşttie, zziice  îl bruftuluieşte în şoaptă cioara,
dezamăgit
deza măgităă vrăj
vrăjitoare
itoarea, a, însea
înseam-m- care
care s- s-a
a mu
muta
tatt dint
dintr-
r-un
un salt
salt de
nă că n-ai noroc. Vezi bine, noi pe um umăr
ărul
ul vrăj
vrăjit
itoa
oare
reii pe capu
capull
două nu te putem ajuta. lui. Caraghiosule! Tu nu vezi ce
Făt-Fr
Făt-Frumo
umos,s, car
caree îşi pie pierdu
rdusese necăjit e Făt-Frumos?
orice speranţă, se ridică şi îşi ia — Da’ ce-i? I-aţi făcut ceva?
rămas bun de Ia vrăjitoare şi de  întreabă intimidat calul.
calul.
Ia cioară: — Nu. DDooar a attît că
c ă n-
n-am p pu
u-
— Eu mă duc. Vă mulţu- tut să-l ajutăm.
mesc ... — Aha, înţeleg ...
— N-ai pentru ce, n-ai pen-  între timp vrăjitoarea îşi ia
tr
tru
u ce,
ce, se gr grăb
ăbes
escc să să-l
-l as
asig
igur
uree rămas bun de Ia Făt-Frumos.
ele mîhnite. — Pentru că ţi-a plăcut atît
Cu cioa
cioara
ra pe um umărăr,, vrăj
vrăjit
itoa
oa-- de mult dulceaţa mea, ţi-am pre-
rea
rea îl co cond
nduc
ucee pe Fă Făt-t-Fr
Frum
umos os găti
gă titt cîte
cîteva
va bo
borcrcăn
ănaş
aşe,
e, să le ai
pînă Ia poalele corcoduşului. pe drum.

ruhtiiiăUHmM
 

Şi vr
vrăj
ăjit
itoa
oare
reaa îi ag
agaţ
aţă
ă la o-
blînc o legăturică cu vreo două-
zeci de borcănaşe cu dulceaţă de
nuci verzi.
— Mu
Mulţlţum
umesesc,
c, mu
mulţ
lţum
umesescc .;;
.;;
dar nu trebuia ...
— La
Lasă
să d dra
rag
gul m
meu
eu,, ţi le dă
dă--
ruiesc din toată inima. Ştiu că-ţi
plac, insistă vrăjitoarea.
Făt-Frumos este teribil de în-
curcat. Adevărul este că se sim-
te pu
puţi
ţin
n in
indi
dign
gnatat şi ca
camm jijign
gnitit,,
„poftim, am ajuns să car şi
dulc
du lcea
eaţă
ţă dudupă
pă mi mine
ne:: bibine
ne-m-mii
stă!.. .“ — gîndeşte el — dar
cum ştie că nu-i frumos să refu-
ze, primeşte dulceaţa mulţumin-
du-i
du -i vr
vrăj
ăjit
itoa
oare
rei.
i. Ap
Apoi
oi în
înca
calelecă
că,,
o salu
salută
tă pe vrăj
vrăjit
itoa
oare
re şi îş
îşii în
în--
deamnă calul Ia drum.
— Să ai grijă de el, îi suflă
repede cioara, calului.
— RăRămîmîne
neţi
ţi cu bi
bine
ne!!
Fru— moSăs, m mai
vai
ei ttre
reci
fici ppe
oericla
îndnoi
noi,,bFă
Făt-
inet--
venit!
— Să Sărm
rmananulul,, murm rmur ură ă ciciooa-
ra înlăcrimată.
— Pă Păii da, să sărmrmananulul!! Eşti
Eşti mamaii
tînă
tînărără de
decîcîtt mi
minene,, pu puteteaiai să ţii ţii
mint
mi ntee unundede lo locu
cuieieşt
ştee Mă Mătu tuşa
şa--
Glum
Glumă. ă. Dar
Dar nu se po poat ate e bibizu
zuii
omul pe tine nici de doi bani, se
burzuluieşte vrăjitoarea.
— Bravo!! Numai eu sînt de
vină?! Tu de ce-ai uitat?
— Sî Sîn
nt mamaii băbătr trîn
înă.
ă. Ş Şii să nu
fii obrazn ică!. ..
In seara aceea se culcară
amîn-
două supărate.
— Bine că i-am dat măcar
dulceaţa. O să-i prindă bine pe
drum,
dru m, ce zic zici?
i? întîntreb
rebă ă vrăji
vrăjitoa
toa--
rea din pat înainte de-a adormi.
— Cu d dul
ulceceaţ
aţa a ta p pre
reciciss o afaflă
lă
pe Mă Mătu
tuşaşa-G-Glu
lumă
mă,, cî cîrî
rîii ci
cioaoara
ra
 îmbufnată şi-i întoarse
întoarse spatele.
 

Ne întoarcem ia
ursitoare

AŞE
ŞEZAZATE
TE ÎN JURUL ME MESE
SEI,I, ca să nu-şi lase surorile să-i vadă
ursito
urs itoare
arele
le joa
joacă
că „Pi
„Pitic
ticot"
ot".. Toc
Toc-- supărarea.
mai au început o partidă nouă Zaru
Za rull se rostrostogogol
oleş
eşte
te..
.... şi se
şi baba Aveta speră din tot su- opreşte la trei.
fletul să cîştige, fiindcă de vreo „Ptiu, n-am nici un pic de no-
două ore pierde întruna. Cîştigă roc astăzi!" îşi zice baba Aveta
pe rînd
rînd suro
surori
rile
le ei
ei:: cî
cînd
nd ba baba
ba furi
furioa
oasă
să.. I-I-ar
ar fi treb
trebui
uitt un un unu u
Saveta, cînd baba Veta. Parcă-i ca să intre în joc.
un făcut! Şi de fiecare dată cînd Baba Saveta are unu de Ia pri-
pierde, surorile îi cer — nici mai ma mînă şi începe jocul. Imediat
mult nici mai puţin! — să-1 dez- după ea, dă cu zarul — tot
le
lege
ge pe Făt- Făt-Fr
Frum
umos
os de ur ursi
sire
reaa unu! — şi baba Veta.
ei. Ea însă nu se-nvoie
se-nvoieşte şte în rup- „Ah! iar pierd,“ îşi muşcă bu-
tul capului. zele baba Aveta şi aruncă zarul
— Poate mmăă îîn
nvoiesc d daacă mmă ă cu ini
inima
ma str strîns
însă.
ă. Victo
Victorie
rie!! Unu
Unu!!
bateţi la jocul următor, zice pre- Are voie să joace şi pune piticul
făcută şi speră în sinea ei să cîş- de lemn
lemn cu sati satisf
sfac
acţi
ţie
e pe lilininiaa
tige ea. de plec
plecarare.
e. „Dac
„Dacă- ă-mi
mi ie iesese un
Să-l
Să -l de
dezl
zleg
egee pe Fă Făt-
t-Fr
Frum
umos os şase
şase,, Ie ajunajung, g,““ calc
calcul
ulea
ează ză ea
nici nu-i trece prin minte. „I-am repede.
ursit să fie certat cu gluma, aşa Surori
Sur orile
le ei se pri prive
vesc
sc îng îngrij
rijo-
o-
ră
rămmîne!
îne!"" — îşi sp spun unee rău ăută
tă-- rate.
rate. Se-nţe
Se-nţeleslesese
eseră
ră s-o bat bată ă la
cioasă. „Piticot" pe încăpăţînata de Ave-
Este foarte concentrată la joc ta pînă aveau să o facă să-I dez-
şi teribil de nervoasă. Dealtfel, de lege
lege pe Fă Făt-F
t-Fru
rumo
mos.s. Jo
Jocu
cull con-
con-
enerva
ene rvare,
re, mîn
mîna a cu car caree aru
aruncă
ncă ti
tinu
nuăă înco
încordrdat
at.. BaBaba
ba AvAvet etaa dă
zarul pe masă îi tremură destul tot mai bine cu zarul şi se dis-
de tare, deşi ea încearcă să se tanţează. Mai are puţin şi cîştigă.
stăpîn
stăpîneas
ească
că din toa
toate
te put
puteri
erile,
le, Dacă
Dacă-i
-i reuş
reuşeş
eşte
te un cinc
cinci,
i, al ei
 

este jocul. S-a mai înseninat la

faţă,
faţă, iar pri
prin
n len
lentil
tilele
ele och
ochela
elari-
ri-
lor privir
privirea
ea îi str
strălu
ăluceş
ceşte
te înc
încre-
re-
zătoare.
 

Zarul se rost
Zarul rostogo
ogoleş
leşte
te ş i .. . ne- ei.
ei. Acea
Aceast
sta
a a înţe
înţele
less înda
îndată
tă ce
norocire! Doi. Piticul de lemn al are
babei Aveta cade în prăpastie. de făcut şi, mustăcind un zîmbet
— Ei, cce
e ssă
ă ffa
aci, sse
e m
ma ai în
în-  în colţurile buzelor, înhăţă oche-
tîmpl ă... Iar te-am bătut! îi larii cu o mişcare iute şi scurtă.
spune bine dispusă baba Veta. Baba Aveta a simţit ceva şi,

să„P
„Păi
ăi,, hli
se sigu
sizească
gur,
hlizea r,scă!
Vete
Ve
! teii îicedăghi
Of, mî
mîna
ghinio na
nion n mioapă,
dă ce seîşi caută ochelarii
întîmplă. Dar caută să de-
va-
am. Să nu-ţi vină să mori?“ se geaba. Ochelarii au dispărut.
 jeleşte pe tăcute baba Aveta. — Un Unde
de-m-mii sî
sînt
nt och
ochelelar
arii
ii,, mi
— Sper ccă ă mămăcar a accum a aii ssă
ă i-aţi luat voi?
te ţii
ţii de cuvîcuvînt nt,, sp
spun
une e ce ceal
alal
altă
tă — Da, i-am luat noi şi i-am
soră, Saveta. ascu
ascuns ns,, îi răsp
răspun
undede înve
înveseselilită
tă
— Ce cuvînt? Veta.
— Nu a aii pprromis ccă ă îîll de
dezlegi — Nu-i mai primeşti dacă
pe Făt-Frumos dacă te batem? nu-1
u-1 de dezlzleg
egii pe Fă Făt-
t-FFrumo
rumos, s,
— N-am p prromis, n nuu-mi a ammin- adaugă Saveta. A pătimit destul
tesc! Poate dacă mă bateţi şi da- din
din pric
pricin
inaa ta.
ta. AcAcum
um ba bate
te co- co-
ta viitoiitoa
are ... mo morm
rmăiăie e babab ba cla
claurii
urii fiin
fiindc
dcăă tu eş eşti
ti nu şti tiu
u
Avet
Av etaa feri
ferind
ndu- u-se
se să se ui uite
te în cum
cu m ... Mă şi mir că Mă Mătutuşaşa--
ochii lor. Glumă nu s-a săturat de cînd îl
 îşi face de lucru cu ochelarii, aşteaptă. Ştii bine că n-o va gă-
suflă preocupată peste lentile, le si niciodată dacă nu-1 dezlegi de
şterge atentă cu poala rochiei şi ursire.
pe urmă, cînd termină cu oche- — Să-mi daţi ochelarii ime-
larii, îşi freacă supărată nasul. diat. Nu văd nimic fără ei.
— Să-ţi fi fie rruuşine! rrăăbufneşte — Cum rămîne cu Făt-Fru-
Save
Sa vetata.. De mai mai bi bine
ne de do douăuă mos?
ceasuri ne tot duci cu vorba. Păi — Nu-1 dezleg, se
aşa ne-a fost înţelegerea?!!  înverşunea-
— Nu p prricep ccu um d dee n nu
u ţţii-a ză ba baba
ba Av Avet
eta.
a. Nu vreavreau! u! Aş Aşaa
trecut supărarea după atîţia ani, rămîne cîte zile are — certat cu
se miră baba Veta. gluma.
— Ha? Ce zici? strigă baba  în cameră se Iasă o tăcere
Aveta
Av eta duc ducînd
îndu-ş u-şii mîn
mînaa pîl pîlnie
nie la grea, care nu prevesteşte nimic
bun.
ureche,
— Sudintr-o
părareadată
! —surdă.
tu. AAuu ttrre- — Ce faceţi? întreabă baba
cut atîţia ani! Aveta
Av eta nemnemaisaisupo
uportî
rtînd
nd tăctăcere
erea,a,
Darr ba
Da baba
ba AvAvet
eta
a nu ma maii ar
aree  îmi daţi ochelarii?
chef de discuţii şi tace încrînce- Ceva în vocea ei s-a schimbat.
nată. Se pare că n-o interesează Parcă nu mai este atît de arţă-
nimic altceva decît nasul pe care goas
go asăă şi pa parc
rcă
ă trem
tremururăă pupuţi ţin.
n.
şi
şi-l
-l scar
scarpi
pină
nă cu în îndî
dîrj
rjir
ire.
e. SuSuro
ro-- Nu-i
Nu -i răsp
răspununde
de nime
nimeni ni şi ea se
rile
rile se pr priv
ives
escc în
într
treb
ebătător
or.. Nu foieşte pe scaun tot mai neliniş-
mai ştiu ce-ar putea face cu în- tită.
căpăţînata de Aveta şi-au ajuns
şi la capătul răbdărilor. Deodată,
baba
ba ba SaSave
veta
ta ză
zăre
reşt
şte
e pe ma masă să
ochelarii surorii ei. Face repede
un sem
semn n dis
discr
cret,
et, ară
arătîn
tîndu-
du-ii ba-
bei Veta care-i mai aproape de

57
 

— Nu numai că nu-ţi dăm

oc
oche
hela
lari
riii în
înap
apoi
oi pî
pînă
nă nu
nu-1-1 de
dez-
z-
legi pe Făt-Frumos, vorbeşte în-
cet şi rar într-u -unn tîrziu baba
Veta, dar nu vom mai juca „Pi-
ti
tico
cot“
t“ cu tine
tine ni
nici
ciod
odat
ată.
ă. Să nu
ziciBab
căanu A
aba ţi-am
vet a spus!
eta tres
tresaare în însspă
păi-
i-
mîntată. Dacă de ochelari nu se
necăjise prea tare — ştia că tot
 îi va primi înapoi
înapoi odată şi-o dată
— amen
amenin inţa
ţare
reaa cu „Piti Piticcot-u
ot-ul“
l“
o love
loveşt
şte
e însă
însă în pl plin
in.. Fi
Fiin
indc
dcăă
bab
abaa Avet etaa nu ar aree bubucu
currie şi
pl
plăc
ăcer
eree ma
maii mamarere.. Es
Este
te o ju jucă
că--
toare pătimaşă şi a simţit că de
data asta surorile ei nu glumesc,
 îşi frămîntă mîinile înciudată.
Dacă se-nv
se-nvoieşt
oieşte,
e, înse
înseamnă
amnă că-i
pr
prim
imaa oa
oarără cînd
cînd i-i-au
au înînfr
frîn
întt în
în--
că
căpă
păţî
ţîna
nare
rea;
a; da dacă
că nu se-n se-nvovo--
ieşte ... adio „Piticot!“
— Ştiţi ce, mai jucăm o par-
tidă şi dacă mă bateţi fac cum
vreţi voi. Ce ziceţi? încearcă ea
să tărăgăneze lucrurile.

18
 

 Tăcere de piatră. „Aoleu, le-

am supărat rău de tot,“ se spe-
rie baba Aveta.
— Bine. 111
1 dedezleg mmîîine. D
Da a-
ţi-m
ţi-mii oche
ochela
lari
riii şi ha
haii să jucă
jucăm m
maii de
ma depa
part
rte,
e, spun
spune
e ea dintdintr-
r-oo
dată.
— Acum! zziice ssccurt u
un na ddiin-
tre surori şi se lasă iar tăcerea
aceea grea.
 Tăcere pe care baba Aveta
simte
N-are cădenu o mai
ales — oripoate suporta.
îl dezleagă
pe Fătăt-F
-Frrum
umos
os,, ori ... Of Ofte
teaz
ază
ă
lung, închide ochii şi murmură:
— Făt-Frumos ... oriunde
te-ai afla, de azi înainte să fii şi
tu ca toţi oamenii, să glumeşti,
să rîzi, să ştii ce-i veselia. De ur-
sirea mea te dezlag. Aşa să fie!
Am zis!
Surorile se reped să o sărute
şi îi pu
punn ocoche
hela
lari
riii cu grij
grijă
ă pe
nas.
— Era păcat de-asemenea
mîndreţe
mîndr eţe de băiat
băiat,, spu
spune
ne Save
Saveta
ta
 înduioşată.
— Sînteţi mulţumite? Atunci
hai să jucăm repede o partidă,
le îndeamnă baba Aveta nerăb-
dătoare.
In seara aceea baba Aveta are
noroc şi cîştigă mereu, spre ne-
mărg
mă rgin
init
ita
a ei sati
satisf
sfac
acţi
ţie.
e. Baba
Baba
Veta mustăceşte iar — numai ea
ştie de ce — un zîmbet într-un
colţ al buzelor.

18
 

C A P I T O L U L X l i i

Hop şi Mătuşa-
Glumă

„IATĂ, TOATE SPERAN- Cal şi călăreţ merg în tăcere,

 ŢELE MELE s-au dovedit deşar- posomoriţi şi trişti. Ajung la
te. Şi asta, după ce-am străbă- Munt
Mu ntel
ele
e Alba
Albaststru
ru.. Da
Dacă
că la ve ve--
tut atîta amar de drum. încotro nire n-apucaseră să admire fru-
să
să-m
-mii mamaii în
îndr
drep
eptt pa
paşi
şii?
i? Unde
Unde museţile Muntelui Albastru fiind-
oare s-o mai ştiu căuta pe Mă- că erau grăbiţi, acum, cînd urcă
tuşa-GIumă?“ , iar muntele, nu le iau în seamă
Fără să-şi dea seama, întreba- nici atît. Şi pe lîngă casa Zmeu-
rea de Ia urmă o rosteşte cu voce lui trec fără să se oprească. Şi
tare şi calul, crezînd că vorbeşte iată că ajung din nou la rîul cel
cu el, îi răspunde mîhnit: lat
lat şi învo
învolb
lbur
urat
at.. De ziie ziie-n
-ntr
treg
egii
— DeDegegeab
aba
a mă îînt
ntre
rebi
bi ppe
e mi-
mi- Făt-Frumos n-a mai scos o vor-
ne,
Poate Făt
Făt-Fr
-Frumo
c-arumos,. s,...
fi mai .. bine
îmi par pare
să enerău
rău.
în-. bă. Acum însă, n-are ce face şi-l
strigă pe moşul cu luntrea. Nici
toarce
toa rcemm aca
acasă.
să. Ori
Oricumcum,, tretrebui
buie e
urmă de el. Strigă pînă răguşeş-
să le du duce
cemm fetfetel
elor
or trantranda
dafi
firi
rii,
i,
să nu creadă cumva că sîntem te şi, cînd e gata-gata să se lase
ni
nişt
ştee fr
fric
icoş
oşii şi de ac aceeeea a nu ne păgubaş, îl zăreşte pe moşneguţ
 întoarcem. dezlipindu-şi luntrea de mal.
„Are dr drep
epta
tate
te,, rec recun
unooaş
aştete — Ia tte
e ui
u ită, ttee-ai îîn
ntors, b bă
ă-
Făt-F
Fă t-Fru
rumo
mos,
s, altc
altcev
evaa ce ce-m
-mii ma
maii iete
iete!! îl întî
întîmp
mpin ină
ă ve vese
sell nenevovoie
ie
rămîne de făcut? Dacă tot n-am mare
ma re mo moşnşneg
eguţ
uţul
ul.. ŢiŢi-a
-auu memersrs
găsi
gă sit-o
t-o pe Mă Mătutuşă
şă-G-Glulumă
mă,, mămă-- bine
bine treb
trebur
uril
ile
e pe un undede-a-aii um
um--
car atît să ştie Celinda — că nu blat?
sînt un fricos! Şi... cine ştie, — Eh ... face cu lehamite
poat
po atee se
se-n
-ndu
durără totu
totuşi şi şi
şi-m
-mii dă
dă-- Făt-
Fă t-FFrumo
rumos,s, bine
bine cu cumm nu numa
maii
ruieşte
ruieş te dra
dragoste
gostea ae eii . . duşmanului îi poţi dori.

60
 

— Lasă, ffllăcăule, ccăă to

toate n
nee-
cazzur
ca uril
ile
e se sfîr fîrşe
şessc odată
dată şi
şi--
odată,
zi
zice
ce momoşn
şneg
eguţ uţul
ul prpriv
ivin
indu
du-1
-1 cu
ochi strălucitori.

18
 

numaii fiin
numa fiindc
dcă ă este
este nreanrea binebine
— Dar şi po potc
tcoa
oavvele
ele mele ele se cres
crescu
cut,
t, ei bine
bine .. .... Făt-
Făt-Fr
Frum
umosos
sfîrşesc, constată morocănos ca- izbucn
izb ucneşt
eştee înt
într-u
r-unn hohhohotot de rîs
lul. Uite, asta de Ia piciorul drept uriaş, hohot care zguduie luntrea.
din spa
spate
te îm
îmii ca
cade
de ac
acuş
uş i. .. — Am halu halucicina
naţi
ţii,
i, în
înga
gaimimăă ca-
Moşn
Mo şnegeguţ
uţuî
uî rî
rîde
de cu po poftftă
ă de lul îngrozit. Asta din cauza obo-
necazu
nec azull cal
calul
ului
ui şi, înv
învîrt
îrtind
indu-s
u-see selii ... da, da ... dă el din cap
 în jurul lor sprinten ca o zvîr- uluit şi, neatent, se împiedică şi
lugă, îi zoreşte să urce în luntre. cade în apă.
Ca şi la venire, vîsleşte din greu  în vremea aceasta Făt-Frumos
şi turuie întruna, cum îi este fe- rîde; el, cel serios, el care nu ştie
lul, ba de una ba de alta. De- ce-i zîmbetul tul şi gluma, rîde
odată se opreşte, îl priveşte pe pînă-1 dor fălcile.
Făt-
Fă t-Fr
Frum
umosos scurscurt,
t, ho
hoţeş
ţeşte,te, „i„ia
a — Sînt u udd ccaa uunn p peeşte, d de
eci
să-ţi spună moşul o glumă bună“ nu poate fi vorba de vreo halu-
— zizice
ce — şi sse e ap
apuc
ucăă să-i
să-i pov
poves
es-- cinaţie, bombăne caluP ieşind din
tească despre broscuţele apă. S-a întîmlat ceva. ,
ţestoase. — Bată-te n no
orocul ssă ă ttee ba
bată,
„Ptiu! Să mor dacă moşul Făt-Frumos, că de mulţi ani aş-
ăsta nu s-a ţicnit de tot! A uitat tept eu ziua aceasta, strigă bu-
că mi-a mai spus o dată gluma curo
cuross momoşnşneg
eguţuţuî
uî şi şi-l
-l îm
îmbrbrăţ
ăţi-
i-
asta? Săracul, de bătrîn ce este şează cu drag.
 îl Iasă memoria şi uită de Ia — Cum a aşşa, sse
e m miiră FFă ăt-Fru-
mînă pînă la gură,“ îl compăti- mos după ce se mai linişteşte, ce
meşte
meşt e Făt-F
Făt-Frumos
rumos,, priv
privindu-
indu-II cu aşteptai, moşule?
 îngăduinţă. — Să te aud rîzînd, băiete,
Darr mo
Da moşnşneg
eguţuţuî
uî n-
n-ar
aree ha haba
barr aşa cum te-am auzit acum. Eu
şi povesteşte netulburat cum s- sînt Mătuşa-Glumă!
au broscuţele de-a toate jocu-
 jucat — D
Toutmuşnie, aatm
a??h!!alucinaţii. Ho
Ho--
rile, cum au plecat ele spre Iz- tărît
tărît luc
lucru,
ru, sîn sîntt bol
bolnav
nav,, sus
suspin
pină ă
voru
vo rul-
l-iz
izvo
voar
arel
elor
or..
.... şişi,, cîcînd
nd a- calul.
 junge cu luntrea Ia mal, termină — Măi, m mă ăi, d
daar nneeîncrezători
şi el povestea: mai sînteţi, zice moşul amuzat.
„Dacă-i pe-aşa, surioarelor, să Bate din palme şi, cît ai clipi
ştiţi că eu nici nu mai plec. de dodouă
uă-tr
-trei
ei ori,ori, se prefa
preface
ce în-
în-
Eee!!!“ tr-o mătuşică grăsuţă care sea-
Şi-atunci, îi clipa în care mo- mănă bine cu moşneagul de adi-
şu
şull te
term
rmin
ină
ă de po pove
vest stit
it,, se în
în-- neaori.
— Acum mă credeţi?
tîmplă ceva cu totul şi cu totul — Sărut-mîna, Mătuşă-Glu-
extr
ex trao
aordrdin
inar
ar:: Fă
Făt-t-Fr
Frum
umos os ca care
re mă, se dez dezmet metice
iceşte
şte flă
flăcău
căull şi,
l-a ascultat peste măsură de plic-  îngenunchind, îi sărută dreapta.
tisit si nu l-a întrerupt numai şi
De mult te caut Mătuşă ... îmi

18
 

pierdusem orice nădejde.

— Şi eeu
u ttee aştept de mult,
Făt-Frumos...
Şi Mătuşa-Glumă îi povesteşte
 întîmplarea cu ursitoarele, cum
a supărat-o tatăl lui pe una din-
tre ele şi cum aceasta, furioasă,
i-a ursit să nu cunoască gluma.
— Eu, ddrragul m meeu, îş
îşi îîn
ncheie
ea ist
istori
orisir
sirea,
ea, am men menire
ireaa de-
de-a
a
 însenina sufletele oamenilor, de
a-i apăra de tristeţe şi singură-
tate. Cel care ştie să rîdă goneşte
cu rîsul lui urîtul din jur, iar ne-
ca
cazu
zuri
rile
le vieţi
vieţii,
i, oric
oricît
ît de ma mariri şi
gr
grel
ele
e ar fi ele,ele, le înf nfrî
rîn
nge cu
uşurin
uşu rinţă.
ţă. Pe tintinee îns
însă
ă n-a
n-avea
veamm
cum să să te aj u t fiind
fiindcă
că eu n n-am
-am

18
 

nici o putere în faţa ursitoarelor.

Dacă ele hotărăsc ceva, apoi aşa
ră
rămî
mîne
ne.. Abi
bia
a ac
acum
um,, cînd
cînd s-au
s-au
 îndurat de tine şi te-au dezlegat
de ursire, am putut şi eu să mă
arăt ca să-ţi dau o mînă de aju-
tor.
— înînse
seam
amnă
nă c-a
c-amm să fi
fiu
u şi eu
ca toţi oamenii?
— Sigur că da. Greu a fost
pînă
pîn ă ţi-a
ţi-am
m des
deschi
chiss gus
gustul
tul,, pînă
pînă
te-am făcut de-ai rîs prima dată,
 îi răspunde cu bunătate Mătuşa-
Glumă.
 

De bucurie, Făt-Frumos simte

că-1 apucă ameţeala.
— Ni Nici
ci nnu
u şt
ştiu
iu ccum
um ssă-
ă-ţi
ţi mmul
ul--
ţumesc, Mătuşă ...
— Mergi sănătos şi nu uita
să-i spui Celindei gluma cu bros-
cuţele; o să-i placă, sînt sigură.
 îl sărută pe amîndoi obrajii,
„bat
„bată-
ă-te
te no
noro
rocu
cull să te bată
bată că
frumos mai eşti“ — mai zice —
şi şe face nevăzută.
— Ca vîntul să mă duci la
pala
pa latu
tull lu
luii Ve
Vese
seli
lie-
e-îm
împă
păra
rat,
t, îi
porunceşt
poru nceşte e Făt-F
Făt-Frumo
rumos< s< calului
calului
şi se aruncă în şa.
— Vai de capul meu ce mă
aşteaptă ... se vaită calul.
Nech
Ne chea
eazăză o da dată
tă nănăpr
pras
asni
nic,
c,
se ridică în două picioare şi se
avîntă apoi ca o nălucă la drum.
In urma lor rămîne un nor mare
de praf, fulgerat cînd şi cînd de
mănunchiuri de seîntei albastre,
 

ţîşnite din potcoavele bidiviului.

 

C A P I T O L U L X I V  

Povestea noastra se
termina
LA MARGINEA ZĂRII soa- facem nuntă!“ sare din aşternut
rele
rele ababia
ia îşi
îşi de desc
schi
hide
de un oc ochi
hi Veseli
Ves elie-î
e-împă
mpărat
rat.. Tra
Trage-
ge- rep
repede
ede
somnoros cînd Făt-Frumos şi ca- un halat pe el şi se grăbeşte să-l
lul se opresc în faţa palatului Iui  întîmpine pe Făt-Frumos. De
Veselie-împărat. mulţumit ce este îi vine să sară
— Uff ! Am aj aju uns!
ns!! MiMi-a-am
m pier
pier--  într-un picior şi de cîteva ori
dutt to
du toat
ate e popotc tcoa
oave
velele,, da
darr uiuite
te chiar sare fără să-şi dea seama.
c-am făcut-o şi pe a s t a . m a i — Te-ai întors!.
întors!.....
apucă să spună calul şi se pră- Fiindcă tot nu-i vine să-şi
buşeşte frînt de oboseală. creadă
cre adă och
ochilo
ilor,
r, împ
împăra
ăratul
tul se în-
Sărmanul,
Sărm anul, este atît de dărîm dărîmat at vîrte
vîr
Se tepişc
nel
nelinş
ăinştit
pişcă detit obînraz,
obra jur
jurul
z, ulpune
puflă
flăcău
necăului
mîlui.
na.
mîna
 încît adoarme pe loc. Dar şi stă-
pînul lui abia se mai ţine pe pi- pe um umăr
ărul
ul luilui FăFăt-t-Fr
Frum
umosos şi
şi-l
-l
cioare şi se clatină Ia fiecare pas. scutură uşurel, pe urmă tot mai
Din cre
creşte
ştett pîn
pînă-n ă-n vîr
vîrful
ful ciz
cizme
me-- tare şi cînd se convinge în sfîrşit
lor este acoperit de-un strat gros că nu visează îl strînge în braţe
de praf încît ochii abia i se mai c-un oftat de uşurare:
văd. Cei trei trandafiri pe care-i — Bine
Bine-a
-aii ven
venitit,, băi
băietete!
e! Dr
Drep
eptt
ţine în mînă par cenuşii din pri- să-ţ
să-ţii spun
spun,, nu ma maii cred
credea
eamm că
ci
cina
na colb
colbulului
ui.. CîCîţi
ţiva
va stră
străje
jeri
ri se ai să te întorci. Ai fost la ...
repe
repedd să-l
să-l ajut
ajute e da
darr el îi în înde
de-- Zmeul acela groaznic? Bîrrr!
părtează, arătînd spre cal:
— AvAveţeţii gr
grijijă
ă de el. ..
— FăFăt-t-FFru
rum
mos os!!
!!
Glasul, atît de drag celui stri-
gat, vine de la una din ferestre-
le palatului şi-l face pe obositul
drumeţ să uite într-o clipă toată
osteneala
osten eala drum
drumului.ului. Celinda, de
cî
cînd
nd a plec plecat at Fă Făt-
t-Fr
Frum
umos
os,, nu
mai are somn. De bucurie ar sări
pe fereastră ca să se agaţe mai
repede de gîtul lui, atît îi fusese
de dor. Aleargă fericită în calea
lui, strigînd pe coridoarele pala-
tului cît o ţine gura:
— S-a
S-a înto
întors rs Fă
Făt-
t-Fr
Frumumos
os!! S-a
S-a
 întors Făt-Frumos!
„Ce-
„C e-mi
mi au audd ur urec
echi
hile
le?!
?! Să fi fie
e
oare
oare ad
adev
evăr
ărat
at?? Pă
Păii da
dacă
că-i
-i aş
aşa
a
67
 

ţilor ce păşesc încîntaţi de ei ca

— Am fost. Iată trandafiri nişte
niş te coc cocoşi
oşi.. Slugil
Slugile e ale
alearg argă ă în-
pentru fetele Măriei-tale. nebunite, pajii conduc musafirii,
— Şi-ai scăpat întreg? face iar
iar bubucă căta
tari
riii se da dau u de ceas ceasul ul
ochii mari împăratul. morţii
mor ţii.. Cai
Caiii nec
necheaheazăză năr nărăv
ăvaşi
aşi,,
— Nu numai c-am scăpat muşcînd zăbalele de argint şi tră-
 întreg, dar m-am şi împrietenit surile trag la scară legănîndu-se
cu Zmeul, rîde Făt-Frumos. pe arcuri moi şi descarcă mereu
— Aha
Aha!..
!.... zi
zicce VVeeselie-împă- alţi musafiri.
rat
rat şi cont
contin
inuă
uă în si sine
neaa lu
lui:
i: „E E nuntă la palatul Iui Veselie-
ceva de speriat ce curaj are bă-  împărat. Şi ce nun nu n t ă ! . . .
iatul ăsta. Eu nu m-aş fi apro- Au sosit — întîmpinaţi cu ma-
piat de Zmeul ăla pentru nimic re alai
alai —- împă împăra ratu
tull şi îm împăpără
ră--
 în lume!" te
teas
asa,
a, păripărinţnţiiii Iui
Iui Fă Făt-F t-Fru
rumo
mos.s.
Deodată îşi dă seama că Făt- Stau
Stau ac acum
um în capu capull me mese seii ală-
ală-
Frumos rîde. turii de Ves
tur Veselie
elie-îm
-împăr
părat at şi-lşi-l sor
sorbb
— Bine, dar tu ... Celinda! din
din priv
priviririi pe feci fecior
orul
ul lo lor.
r. DaDarr
Celinda! unde eşti Celindaaa?? şi mireasa le place. Celinda este
— Aici ssîînt tta
ată, nnuu mmaai ssttri- atît de frumoasă încît, spre deo-
ga, răsare Celinda de sub braţul sebire
sebir e de prin prinţesele
ţesele care o-nco o-ncon- n-
lui Făt-Frumos.  joară, n-are nevoie de nici o po-
 împăratul, care se zăpăcise de doabă. Una singură — şi pentru
tot, n-o văzuse. ea este cea mai de preţ podoabă
— Rîde, tu-1 auzi? o-ntrebă din
din lume
lume:: tran trandadafi
firu
rull ad adus
us de
el agitat pe fată. Făt-F
Fă t-Fru
rumo moss din din grăd
grădin ina a ZmZmeueu--
— Il a
au
ud, ttaată. CCe e tte
e m
miiri? a lui.
găsit-o
găs it-o pe Măt Mătuşa
uşa-Gl
-Glumă
umă,, zîm
zîm-- A venit într-un suflet şi Vrăji-
beşte ea bucuroasă. toarea
toa rea-di-din-c
n-corc
orcoduoduşş îngrij
îngrijora
orată
tă
—
bat? înseamnă ccă ă-1 iie
ei d dee b
băăr- că
nuntă nuşi saînt de
dest
umplut stu
upalatul
le dulci
ulciur
uribor-
cu i Ia
— Dacă m
maai vvrrea ..... rro
oşeşte cane
cane de to toat
atee mămăririmi
mile
le.. No
Noro
rocc
Celinda. cu priepriete
tena
na ei, ei, cioa
cioara
ra,, care
care a
oprit-o
oprit -o exasperat
exasperată: ă: „Gat
„Gata!a! Ajun
Ajun--
ge!! Sa
ge Sauu îţîţii înch
închipipui
ui că-n
că-n urmă
urmă--
to
tori
riii zece
zece an anii în pala
palatutull aces
acesta
ta
se va mînca numai dulceaţă?"
Spre
Sp re fer
ferici
icirea
rea vrăji
vrăjitoa
toarei
rei,, so-
seşte Balaurul-cel-mic. Lui, fiind-
Veşmintele din fir de aur scli- că nu încape în palat, o sută de
pesc în soare; nestematele ce îm- tî
tîmp
mpla lari
ri i-
i-au
au preg
pregăt ătit
it o masămasă
podo
po dobe
bescsc pă
păru
rull fete
fetelo
lorr ar
arun
uncă
că uriaşă
uri aşă,, înc
încărc
ărcată
ată cu bom bomboa boane,
ne,
fu
fulg
lger
ere
e în toat
toate
e cu
culo
lori
rile
le cu
curc
rcu-
u- cu ciocolată, cu siropuri şi...
beul
be ului
ui;; zorn
zornăi
ăie
e truf
trufaş
aş pi pint
nten
eniiii bine
bineîn înţe
ţele
less cu DU DULCLCEAEAŢĂŢĂ!! El
de la cizmele împăraţilor şi prin-
 

C A P I T O L U L X I V  

nu face
face momoft
ftur
urii şi mă
mănînînc
ncă
ă tot
tot
ce-i dă Vrăj Vrăjitoar
itoarea-din
ea-din-corc
-corcoduş
oduş
cu care, dealtfel, se şi împriete-
neşte imediat.
— Pr Preg
egăt
ăteş
eşti
ti o du
dullce
ceaţ
aţă
ă ne
ne--
maipomenită! Să ştii că-ţi fac o
vizită
viz ită,, îi spu
spunene Bal
Balaur
aurul-
ul-cel
cel-mi
-micc
cu gura plină — de fapt cu gu-
rile pline.
— Mda, numai tu ne lipseai
 în corcoduş, croncăne cioara iro-
nică şi pleacă la grajduri să stea
la taclale cu calul.

e Pe
în la
toimiezul
toi şi oa nopţii,
oasp
speţ
eţilorcînd
ilor nunta
le lu
luce
cesc
sc
oc
ochi
hiii de
de-a-atî
tîta
ta vin
vin ve
vech
chii şi bu
bun,
n,
apare şi Zmeul care îşi face o

69
 

intrare
intrare apr
aproap
oapee ca-
ca-n
n vrevremur
murile
ile
lui bune. Adică îşi aruncă înain-
te buzd
buzdug
ugananul
ul — un bu buzd
zdug
ugan
an
greu, cîntărind cam cît un bivol
— ca care
re lo
lovveşte
eşte po
porţ
rţil
ile
e pa
pala
latu
tulu
luii
şi le azvîrle în lături c-un bubuit
grozav de le stă mesenilor mîn-
care
carea-
a-n
n gît
gît şi
şi-i
-i face
face să se pri-pri-
vească înfricoşaţi,
mă se arată şi-abia huidu-
şi el, ditamai pe ur-
ma, negricios şi cu părul vîlvoi.
Se înclină
înclină în f aţ a Cel
Celind
indei,
ei, „e
„eşti
şti
 într-adevăr frumoasă şi-acum în-
ţe
ţele
legg eu de ce ce-a
-a cu
cute
teza
zatt Fă
Făt-
t-
Frumos să mă înfrunte," — zice
el — şi-i dăruieşte un buchet de
trandafiri culeşi din grădina Iui.

18
 

Cînd se apleacă să-l îmbrăţişeze al-treilea sfetnic, care stă în spa-

pe Fă
Făt-
t-Fr
Frumumos
os,, se strî
strîmb
mbăă de tele jilţului împărătesc, se aplea-
parcă-î doare ceva. că Ia urechea Iui:
— Ce- e-ii cu ti
tin
ne Zme
meul ule,
e, n
nu
u te — Trebuie ssăă aaii ccu
uraj n
nuu ggllu-
simţi
simţi bin
bine?
e? se îngîngrij
rijore
orează
ază Făt
Făt-- mă ca să izbuteşti să-ţi faci ase-
Frumos. mene
me nea a prie
priete
teni
ni şi fecifecior
orul
ul MăMă--
— Da’ de unde! Mă simt cît riei
riei-t
-tal
alee nu se po poatate e plîn
plînge
ge că
se poate de bine, numai că mi- i-arr lip
i-a lipsi
si cur
curaju
ajul;
l; a moş moşten
tenit
it de
am cam pierd
la aruncatul pierdut
ut antren
antrenam
buzduganului ament
entul
ul
şi-am Ia Măria-ta
„Da,
„D a, ce-i cuept
ce-i drep
dr duiumul.
t e drep
drept, t, nu
numa
maii
fă
făcu
cutt pupuţi
ţină
nă fe
febr
brăă mu muscscul
ular
ară.
ă. de la mine putea moşteni atîta
Nu l- l-am
am mamaii folo
folosi
sitt di
din
n tine
tinere
re-- curaj ... hm, deştept sfetnic!"
ţe ... Da-i mai bine aşa că alt- — îş îşii sspu
pune
ne îmîmpă
păra
ratu
tul.
l.
fel,
fel, dadacă
că ereram
am în fo form
rmă,ă, dă
dărî
rî-- Cineva închină o cupă cu vin
mam şi porţile şi palatul, îi şop- pentru Celinda, altcineva pentru
te
teşt
ştee el glum
glumeţeţ lu
luii Fă
Făt-F
t-Fru
rumo
moss Făt-Frumos şi se porneşte o pe-
şi se lasă într-un jilţ care scîrţîie trecer
tre cere e şi-o
şi-o ves
veseli
elie
e ..
.... Bucate
Bucatele le
periculos sub greutatea lui. so
sose
sesc
sc me merereu,
u, pu
purt
rtat
ate e pe tăvităvi
„Măi, ce băiat am!“ se minu- mari de argi argint
nt şi vinul
inul curg urge
nează împăratul după ce-şi revi- zglobiu în pahare.
ne cît de cît — fiindcă trăsese o Ce mai, mai, o nuntnuntăă mamare re,, cu
cumm
spaimă
spa imă de toatoată
tă fru
frumus
museţea
eţea — alta nu s-a mai văzut. De’, ca-n
şi o priveşte mîndru pe împără- poveşti!
teasă.
Inspirat ca-ntotdeauna, Cel-de-
 

CUPRINS
•■ f\ ; | • •• .

Se naşte un băiat...................................................................................3
Făt-Frumos creşte
şi pleacă în lume..................................................................................11
 Toată lumea fuge,
mai puţin Făt-Frumos
şi un moş cu o pipă mare....................................................................14
CAPITOLUL V........................................................................................13
Balaurul-cel-mic
[... şi necăjit]........................................................................................13

„iu te supăra, frate”!...........................................................................27

Aflăm o poveste despre
Izvorul-izvoarelor.................................................................................33
Din nou la drum...................................................................................43
Vrăjitoarea - din - corcoduş.................................................................48
Ne întoarcem ia ursitoare....................................................................55
Hop şi Mătuşa-Glumă...........................................................................60