ŞASE PUI ŞI - O BIATĂ MAMĂ

(scenetă)
( Intra povestitorii. Rândunica sta lânga cuib cu cei sase puisori care ciripesc
veseli )
Prezentator: PREZENTATOR
Ce de lume adunată
Plină este sala toată.
Multe mame au venit,
Bunicute cu cei mici
Şi frumos azi s-au gătit.
Le zicem de ziua lor:
Toti „La mulţi ani, mămicilor!’’
Ca noi multe-am învăţat,
Şi cu drag v-am aşteptat.
Cântece şi poezii,scenete pentru copii
Repetat-am zi de zi.
Vrem acum să ne- ascultaţi
Apoi sa ne aplaudaţi.

PREZENTATOR

Dragi părinţi, veţi urmări

O întâmplare adevărată,
Nu o poveste cu „a fost odată”.
O întâmplare cu o randunica sarmana,
Care-şi iubeşte puii
Ca o adevarata mama .

Povestitor 1 Mai demult, o rândunică avea -n cuibu-i şase pui

Şi privea la ei sărmana, ca la chipul soarelui.
De cu zori pornea săgeată căutând pe deal şi văi
Hrană pentru puii săi.
Şi-n iubirea-i, nu o dată, s-a culcat ea nemâncată,
Dar destul de fericită, că nu s-a întâmplat nicicând,
Printre pui s-adoarmă vreunul ars de sete şi flămând.
Povestitor 2 Nu era mai mândră mamă ca şi ea-ntre rândunici,
Când vedea cum îi cresc puii şi se fac tot mai voinici.
Ea n-a mai avut odihnă nici o clipă-n zi cu soare,
Până când puii cei mici, nu i-a învăţat să zboare.

( Povestitorii se retrag mai în spate, Rândunica vine în fata cu cei sase pui. Împreuna
fac un cerc, se întorc unul dupa altul si dând din aripioare cînta si danseaza)

(se executa miscari rotative ale bratelor , aproape de sol si apoi copiii se ridica în
picioare, pornind în cerc unul dupa altul, dând din aripioare )

Povestitor 3 Dar când toţi puteau să plece încotro voiau sub slavă,
Rândunica istovită a căzut în cuib bolnavă.

Rândunica Dragii mei, eu de aseară, simt în inimă un cui,

Aripile rău mă dor şi nici vorbă să mai zbor…
Dumnezeu mi-a dat putere, oricât am avut nevoi,
Să găsesc întotdeauna hrană bună pentru voi…
Astăzi, fiindcă sunt bolnavă, dragii mamei, se cuvine,
Mari cum v-a făcut măicuţa, să-grijiţi şi voi de mine.
Şi ca nimeni dintre puii-mi să nu simtă că mi-e rob,
Fiecare să-mi aduceţi zilnic numai câte-un bob.
Ale voastre şase boabe milostive mă vor ţine,
Până când o să vrea Cerul iarăşi să mă facă bine.

Puiul 1 Nu te teme, mama dragă, că doar şase pui voinici,

Nu te vor lăsa flămândă să aştepţi prea mult aici

Puiul 2 Ne vom duce fiecare şi în cioc îţi vom aduce

Strop de apă şi răcoare, bob sau miez de pâine dulce.

Puiul 3 Şi în fiecare seară, vom veni toţi lângă tine

Să îţi dăm din aripioară căldură, să-ţi fie bine.

Puiul 4 Iar când vor apare zorii, bucuroşi ne vom trezi

Şi cu drag toţi frăţiorii, pentru tine vom munci.
Puiul 5 O să vadă lumea-ntreagă cum o să trudim de zor
Ca să-i dăm măicuţei noastre dragoste şi ajutor.

Puiul 6 Nici un gând să nu ai mamă, de-acum noi te-om îngriji

Şi-o să vezi că, în curând, te vei însănătoşi.

(puii pleaca sa caute boabe si rând pe rând se întorc la cuib.dupa câteva intrari si iesiri
din scena, dispar cu totii si rândunica ramâne în cuib asteptând. Intra povestitorul 4)

Povestitor 4 Ascultând cuvântul mamei au plecat cei şase pui

Şi-au adus vreo şase zile fiecare bobul lui.
Mai departe însă puii, beţi de-al slăvilor înalt,
Fiecare-avea nădejdea că-i va duce celălalt.
Şi aşa se-mprăştiară puii-n treburile lor,
Pe când mama lor bolnavă aştepta un ajutor.

(povestitorul 5 ramâne mai retras. Intra în scena bunica -rîndunica, ducând cu greutate
doua cosuri cu boabe. Le pune jos si-si sterge frunea asudata, apoi se asaza lânga
cosuri ca sa-si traga sufletul.putin mai departe de ea topaie o vrabiuta care o cerceteaza
curioasa )

Bunica Lung a fost şi drumul ista şi povara tare grea,

Bine c-am ajuns aicea să o văd pe fica mea…
Bună ziua, surioară, n-ai putea cumva să-mi zici
Dacă pe aici, prin preajmă, nu-i un cuib de rândunici?

Vrăbiuţa Cum de nu! E chiar aproape, într-o claie de otavă…

Dar…acolo locuieşte rândunica cea bolnavă.
Puii i-au plecat cu toţii şi-au uitat de mama lor,
Păsările din pădure i-au sărit în ajutor.
2

Bunica Atunci nu e fica mea, fiindcă puii ei, ştiu bine,

O iubesc şi o respectă, sunt crescuţi cum se cuvine.
Dar oricum, am multe boabe şi-o să-i duc şi ei vreo două.
Cele care vor rămâne, ne-or sluji de hrană nouă.

Povestitor 5 Rău s-a supărat bunica, auzind aceste fapte,

Şi ştergându-se la ochi, plecă la drum mai departe
Puiul 1 Frate, ai mai fost pe-acasă, că eu mult am rătăcit
Şi măicuţei nici o boabă nu i-am dus, că n-am găsit.

Puiul 5 Nu m-am dus c-am avut treburi, dar din şase câţi am fost
O fi reuşit vreo unul hrană să îi facă rost.
Mama noastră sărăcuţa, o fi bine sănătoasă,
Răbdătoare ne aşteaptă să mai trecem pe acasă.

Puiul 2 Eu nu pot să merg acuma că-mi clădesc un cuib, fârtaţi,

Mergeţi voi, dacă puteţi, pe mama s-o ajutaţi

Puiul 3 Ia te uită cum se scapă, trimiţându-ne pe noi!

Nici măcar nu ne întreabă, n-om avea şi noi nevoi?

Puiul 4 Gata cearta, hai cu toţii, astăzi în poiana mare,

Copiii de la scoala, pentru mama dau serbare.

Puiul 6 Mama noastră poa s-aştepte, nu vă mai îngrijoraţi,

Fiindcă ştie şi înţelege cât suntem de ocupaţi .

(dupa iesirea ultimelor personaje , intra în scena toti ceilalti copii, purtând masti sau
costume diferite, fiecare reprezinta o pasare, un animal din padure. Între ele , cei sase
pui de rândunica. Personajele se aseaza în semicerc, iar unul dintre animale ca
prezentator spune: )

. Bun venit, dragi invitati, in padure la serbare

Astazi este ziua mamei si e zi de sarbatoare.

De aceea pentru mama ne-am gândit sa pregatim

Un spectacol minunat ca sa stie c-o iubim.

Rând pe rând , poftiti în fata si sa spuna fiecare

Poezia învatata pentru mama iubitoare.

Puiul 3 Hai, mai bine să cântăm cântecul măicuţei noastre,

Pe care l-am învăţat când zburam spre zări albastre.
In aceasta zi de primavera
Cele mai frumoase flori sunt pentru voi,
Cele mai incantatoare cuvinte sunt pentru voi,
Cele mai duioase poezii si melodii sunt pentru voi.

De ziua mamei e atata soare,

Si-atatea flori in vaze si-n gradina
Caci lumea s-a schimbat in sarbatoare
Si cerul intr-o mare de lumina.
Noi ne-am trezit in zori c-un gand anume
Si plini de fericire ca-i vom da
Cadoul cel mai pretios din lume:
Iubirea toata ce ne-a dat-o ea.

E ziua ta, maicuta draga

E zi de martisor, de primavara.
Te vad imbujorata ca o fraga
Si ochii-ti blanzi ard ca o para.
De ziua ta , maicuta draga,
Am impletit un vis de dor
Si e fiinta mea intreaga
Intr-un gingas martisor.

Mama, tu intaia mea invatatoare,

Cu povete drepte calea-mi semeni
Si ma-ndemni spre dragoste de oameni
Ca spre cel mai scump dintre izvoare.

De dragul tău pământul,

De ghiocei e plin
Şi vin cocori din zare
Şi cerul e senin.
Şi-ntâiul fir de iarbă
A răsărit în prag
Şi-nmugureşte pomul
Să-ţi fie ţie drag.

Învaţă-mă ce-i bine

Fereşte-mă de rău
Iar eu voi creşte mare
Şi bun de dragul tău.
Maicuta mea, miracol sfant,
Oriunde-as fi pe-acest pamant
Am sa te cant cu inima
Am sa te chem cu dragostea.

De ziua ta ca-i sarbatoare,

Ca orisice copil din lumea-ntreaga
Sfios alerg la usa ta de soare
Mana sa-ti sarut maicuta draga.

Sa-ti daruiesc o floare parfumata

Cu ea alaturi-dragostea mea toata.
Sa-ti cant, sa-ti spun o pezie,
Sa-ti desenez portretul pe-o hartie.

Sa-nvat mai bine o urare

Si-apoi cu-o calda –mbratisare:
“Sa traiesti maicuta , ani multi sa ne traiesti,
Sa fii mereu iubita, asa cum astazi esti.”

Când au terminat, bunica iese dintre spectatori si vine spre pui , aplaudându-i )De fapt
sunt doua bunici ca sa fie mai multe randunici, la fel si puii, am consideratca vin si din
vecini)

.
Bunica Cât de frumos aţi cântat, dragii mamei puişori,
Am văzut şi-am ascultat cât sunteţi de iubitori,
Dar vă amintiţi de mama care suferind v-aşteaptă
Să aveţi mai multă milă şi-o purtare înţeleaptă?
Părăsită-n cuib se stinge şi voi cum aţi ajutat-o?
Aţi plecat pe rând de-acasă şi pe dânsa aţi uitat-o.

Vrăbiuţa Voi în faţa lumii însă, aţi ieşit cu-nfumurare

Să vă dovediti iubirea pentru mama iubitoare!
Şi aceşti copii frumoşi, o iubesc pe a lor mamă,
Dar nu uită niciodată s-o- ajute când e bolnavă.
Ruşinaţi de fapta voastră, să plecaţi în graba mare
Şi măicuţei să îi cereţi pentru ce-aţi făcut iertare.

( cei sase pui îsi pleaca rusinati capetele)

POVESTITORUL 4 Rau se rusinara puii de asemenea mustrare

Si grai atunci sfios, pentru ei puiul cel mare:

CATRE BUNICA: Iarta-ne , draga bunica,

Am gresit si ne dam seama!

Chiar acum pornim spre casa,

Sa vedem ce face mama!

Mama asteapta în cuib. Bunica si cei sase puisori se apropie de ea)

Puiul 5 Sărut mâna, mamă dragă, am greşit şi rău ne pare!

Iată, puii tăi cu toţii vin să-şi ceară azi iertare.

Puiul 3 Rătăcind prin lumea asta, noi nu ne-am mai amintit

Că avem o datorie sfântă de îndeplinit.

Puiul 2 Dar de astăzi înainte, toţi o să ne străduim

Să îţi stăm mereu alături, ajutor la greu să-ţi fim.

Rândunica Dragii mamei, v-am iertat, bine v-aţi întors acasă!

De necazuri am uitat, acum sunt iar bucuroasă.

(mama se ridica din cuib si vine între pui )

Povestitor

Aşa s-a sfârşit povestea, dragi copii, băgaţi de seama

Şi de-acum să ţineţi minte câte poate face-o mamă.

Cum poate ea să-şi hrănească puişorii mititei

Şi cu drag să-i ocrotească pe toţi sub aripa ei.

Iar ei, puii, uneori, neluând acestea-n seamă,

Uită jertfa ei curată şi nu pot hrăni o mamă.

Ţineţi minte toată viaţa: dacă vreţi să fiţi cuminţi,

Când veţi fi mai mari cu toţii, ajutaţi-i pe părinţi!
Stiti copii ce este mama?
Stiti voi sa o pretuiti?
.........................................

Cantece…………..