Ministerul Educației, Culturii șiCercetării

al Republicii Moldova

Activitate extracurriculară

”Poezia este dragostea mea dintîi„

Dumitru Matcovschi

“Eu am cîntat, eu cînt și-o să mai cînt

La margine de lume și de țară,
Încet, încet, cu limpede cuvînt,
Străbun pămînt în nouă primăvară.”

1
Noi avem nevoie să-ți simțim poezia/ noi avem nevoie să-ți fredonăm melodia
Noi avem nevoie să-ți alinăm supărarea/noi avem nevoie ca să-ți urmăm chemarea.
Și moștenirea ce ni-ai lăsat/ să o cinstim cu suflet curat.

Un elev
Mă bucur că am mamă și am tată,
Mă bucur că am frați și am surori.
Mă bucur că am casă și am masă
C ă am soție, fiice și feciori.

Mă bucur că am partea mea de soare

Că am un cer de-a pururea senin
Că am izvoruri dulci și curgătoare
Prin suflet, prin iubire, prin destin.

Mă bucur că am codrii mei anume

Că am un grai al meu pe care -l știu
Cel mai frumos ci cel mai scump din lume
E graiu-n care cîntecele-mi scriu.

Ma bucur că trăiesc printre prieteni

Că am strămoși ce au luptat viteaz
Și mi-au lăsat drept sfîntă moștenire
Acest pămînt cu zi de ieri și azi.

Prezentator 1
Astăzi venim cu un omagiu poetului care a scris despre tot ce e mai sfînt pe acest pămînt,
cîntînt și plîngîng prin poezia sa durerile și bucuriile neamului romanesc.

Prezentator 2
Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, pe malul bătrînului Nistru, în comuna Vadul-Rașcov,
jud. Soroca, la 20 oct. 1939 s-a născut viitorul poet și academician Dumitru Matcovschi.
Prezentator 1
Anume aceste priveliști pitorești din preajma satului natal i-au rămas în memorie pentru
totdeauna, anume ele l-au determinat pe poet să scrie atît de frumos despre patrie, anume
la ele se gîndea poetul cînd scria: Locuri mai frumoase ca-n Moldova nu există nicăieri. Care
Elveție, care Italie, care Austrie? Pădurea începe chiar la marginea apei, pădure de stejar și
de tei. O aromă îmbătătoare umblă văzduhul, mai îmbătătoare decît toate parfumurile
franțuzești, care costă aur. O poiană verde-verde se deschide în fața noastră ca o taină
seculară. Aici în poiană luminează galben păpădiile parcă le-a semănat cineva anume sus din
ceruri.

2
Se interpretează cîntecul Leagănul meu e Moldova

Mi-i scump pamintul din strabuni lasat Dragostea mea e Moldova

Cu nuci rotati, cu poama fraga Plaiul si slova
Cu obiceiuri sfinte de la sat Dulce de rai
Si gingasi prunci in leagan
Spre chipul tau coboara raze mii
Aici eu m-am nascut, e casa mea Si vesnic sa luceasca
De-aici nu voi pleca vreodata Si zimbetul pe fete la copii
Si cine te-a vazut Moldova mea Mereu sa infloreasca
Vrajit ramine viata toata.
Ma rog sa fie pace-n tara mea
Refren: Sa se-mplineasca bobul paine
Leaganul meu e Moldova Si o credinta-n suflet sa ne dea
Sufletul meu e Moldova Lumina cea divïna
.

Prezentator
În versul atît de profund al poetului Matcovschi curge sîngele acestei Basarabii, a cărei rană
mai sîngerează și acum:
Se recită poezia Basarabia
La margine de lume, cu nucul nu ne pierdem,
venit din vremi batrane, de moarte ne pazeste;
un plai cu dulce nume la prunci suntem cu gandul
inaltator ramane. si nu dorim razboaie,
Aici o vatra sfanta noi semanam pamantul
la sanul ei ne strange si asteptam o ploaie.
si doina cand se canta Basarabia, Basarabia
o lume toata plange. Frate si sora, mama si tata
Ne incalzeste lutul, Basarabia, Basarabia
ne-alina doua ape, Scumpa icoana, in inimi purtata
patimitor, trecutul Trecuta prin foc si prin sabie,
intr-un oftat incape; furata, tradata mereu,
o iarba-nrourata esti floare de dor, Basarabie,
ascunde veche rana, esti lacrima neamului meu.
ni-i soarta zbuciumata,
oricand basarabeana.
Avem un nuc si-i verde,
si-n pragul casei creste,

Prezentator
D.Matcovschi nu a avut noroc de o copilărie fericită , dar a avut părinți buni și grijulii, care au
știut să-l treacă și să-l salveze de anii grei ai războiului, de foamete și de nopțile grele ale
deportărilor.
Se interpretează cîntecul Inimă de mamă

3
Inima de mama, inima de tata,
cade stea din ceruri rosu fulgerata.
Inima de tata, inima de mama,
cade iara frunza codrului de-arama.
Toamna obosita, toamna zbuciumata,
inima de mama, inima de tata.
Iarna-nzepezita, crunta ca o vama,
inima de tata, inima de mama.
Grea, tot grea, de piatra
noaptea peste vatra;
cainele pandeste
luna si o latra.
Grea, tot grea, de hume
noaptea peste lume;
glontele pandeste
inima anume.
Inima de mama, inima de tata
A trecut o viata ca o clipa, iata
Inima de tata, inima de mama
Doua doruri stranse nod intr-o naframa.
Dincolo de noapte,
dincolo de vant
clopote albastre
se aud batand.
Dincolo de ploaie,
dincolo de dor
se intorc copiii
la parintii lor.
Prezentator I
Casa părintească, baștina, școala natală,i-au fost prima zestre de acasă cu care a pornit mai
apoi în lume. În anul 1961 a absolvit Universitatea de Stat din Chișinău și a fost angajat ca
zearist la diferite publicații periodice republicane.
Prezentator II
Matcovschi s-a afirmat în literatură ca poet, prozator și dramaturg talentat. Totuși mai
aproape de sufletul lui a fost poezia: ”poezia , armonia cuvintelor, melodica lor” astfel cum
însuși poetul afirmă: Poezia este dragotea mea dintîi, ea nu se planifică, ea se întîmplă, se
naște aici și acum.” În una din poeziile sale poetul scrie despre truda creatorului în facerea
poeziei, despre sacrificiul acestuia în numele creației

Doi elevi recită poezia Poezie, tiranie

Talentul har?
Si harul crez?
Dar crezul?
Radacina, sens?
Si sensul?
Patima sau dor?

4
Si dorul?
Inger pazitor?
Crampei de vis cu paradis?
Nicicand cadere in abis?
Nicicand alunecare-n vid?
Si niciodata bun oprit?
Altar cu jertfe pentru zei?
Si totusi?
Totusi, dorul ce-i?
Chemare?
Nu blestem?
Porunca?
Un veac de dor, un veac de munca…
Nebuna munca: de osanda!
Si totusi, munca!
Totusi, sfanta!
Poezie, tiranie...

Un elev
Eu am cîntat, eu cînt și-o să mai cînt,
La margine de lume și de țară
Încet, încet, cu limpede cuvînt
Străbun pămînt în nouă primăvară.

Prezentator
Patria este tema majoră în creația lui D.Matcovschi. Asemeni confraților săi de condei(Gr.
Vieru, V.Romanciuc) Matcovschi e poetul îndrăgostit de patrie și neam, intonînd adevărate
imnuri pămîntului natal
Se recită poezia Să trăiești,Moldovă

Să trăiești Moldovă Fagure de miere

Casa noastră sfîntă Dor de înălțare
Unde neamul plînge, Cuib de înviere.
Unde neamul cîntă. Să trăiești, Moldovă
Unde pruncul crește Și să treci prin soarte
Și învață graiul Soarele cum trece
Unde mai doinește Soare peste moarte
Sufletul și naiul. Să te știm, măicuță
Să trăiești, Moldovă Cît o fi să fie
Veacuri înainte, Astă lume mare
Glie de tămadă Astă veșnicie.
Vatră,Tu fierbinte.
Leagăn de lumină,

Prezentator Eu nu sunt pasare, sa stii!

Aici îi sint rădăcinile, părinții, aici s-a
simțit puternic și nu l-au putut speria
greutățile vieții. Idealul său a fost de a trăi
toată viața în patria sa
Se recită poezia Eu nu sînt pasăre
Si nu-mi schimb locul, cand se lasa
peste pamant si peste casa
brumele toamnei, argintii.
Aici mi-e casa. Si-i aleasa.
Si draga-mi-i. Si scumpa-mi-i.

5
Nu ca-i bogata si frumoasa, Prezentator II
dar ca-i aproape inimii. Limba materna ca floarea eterna
Fie inghet, fie furtuna, de busuioc si de dor.
nu mi-e nici frig, nu mi-e nici teamă Dor de tarane, de doine batrane,
cu frate, sora impreună, de freamatul codrilor.
alature de tată, mamă Ea ne aduna cu soare si luna,
Sîntem un crez, sîntem o soartă cu viitor si trecut:
Și crește nuc bătrîn la poatră. frunza de laur batuta in aur
de-un mester necunoscut.
Prezentator Vine din vreme si urca-n poeme
Poeziile patriotice ale lui D. Matcovschi sînt langa balada si rost.
foarte sincere. El vorbește despre patrie în In mit, in tara paste-o mioara
cuvinte alese. Cînd citești aceste versuri te Frate ciobanul mi-a fost...
simți foarte mîndru că ești cetățean al acestei
țări , că te-ai născut pe această gură de rai, sub
un cer de-albastru. Mere purpurii pe ram,
Se recită poezia Cerul tău, Moldovă Văi cu spic de aur pline.
Totuşi ce săraci eram
Cerul tau, Moldova, e de-albastru, Ne avându-te pe tine,
e de verde frunza ta oricand. Scrisule cel scump.
Un pamant mai scump pe lume nu e,
nici mai dulce nu e un pamant. Bucură-te, scris latin,
Casa mea la margine de Tara Că pe valea dulce-amară
creste fir de busuioc in prag. N-ai venit ca un strain,
Nu e nicaieri un plai mai tanar, Ai venit la tine-n ţară
nu e nicaieri un plai mai drag. Şi la fraţii tăi.
Arde-n soare roua diminetii
ca o ploaie grea de margarint
La Moldova orice primavara
e de randunica si argint.

Prezentator I
În creația lui D.Matcovschi graiul matern are
un specific național inconfundabil, pe care
poezia Limba maternă îl redă prin detalii
concrete, cum ar fi motivul dorului, doinelor,
codrilor, mioarei, ciobanului.
Se recită poezia Limba maternă
D.Matcovschi afirma: “Fără dragoste ți-e pustiu sufletul.” Dragostea este unul din motivele
creației lui D. Matcovschi. Poetul cîntă neobosit acest sentiment primordial despre care spune
în una din poezii „Pe-acest pămînt străbun numai dragostea e viață ”Dragostea e lumină,
căldură, frumusețe, dar și dăruire, sacrificiu. Acest sentiment este văzut prin chipul sincer, fin,
dulce și senin al femeii. Femeia este ființa supremă tuturor.
Se recită poezia Măi frumoasă decît floarea...

Mai regina decat floarea Mai adanca decat marea

doar femeia poate fi. doar femeia poate fi.

6
Mai inalta ca destinul
doar femeia poate fi.
Mai amara ca pelinul
doar femeia poate fi.
Mai frumoasa decat viata
doar femeia poate fi.
Mai desteapta ca povata
doar femeia poate fi.
Mai cuminte ca poemul
doar femeia poate fi.
Elevii impart doamnelor din sala cate o
floare confectionata din hirtie sau naturala
Dragostea pentru părinți e o temă permanentă a creației matcovschiene. Cine sunt părinții
pentru noi, ce datorie avem în fața lor, care este atitudinea noastră față de ei, acestea sînt
întrebări care-l preocupă pe poet si care au inspirat si elevii nostri si au alcatuit poezii despre
patrie, neam, parinti!!!
Se recită versuri din creatiile copiilor
1. Silacov N
2. Tonu A
3. Maxim T
4. Croitor V
5. Dramatizare
Poate de interpretat ceva de I. L. Caragiale (ex. ,,Vizita”)
poezia De ce nu știm să ne iubim părinții
De ce nu stim sa ne iubim parintii?
De ce nu stim copii cuminti sa fim?
Parintii nostri luminosi ca sfintii,
coboratori din dor si suferinte
De ce nu stim, copii, sa-i pretuim?
Ei seamana cu pomii din campie
ce cresc in timp neobosit si demn,
sa adumbreasca pui de ciocarlie
si gura de izvor cu apa vie
la radacina unei cruci de lemn.
Si astazi mama vine ca o mama
la fiul ei cel mult risipitor
si ii aduce strugure de poama,
paine si nuci legata in naframa
din sarbatoarea grea a anilor.
..Si astazi tata vine ca un tata
din camp, de la cosit, de la arat,
copila cea plecata sa si-o vada
7
Mai cumplita ca blestemul
doar femeia poate fi.
Mai aproape decat dorul
doar femeia poate fi.
Mai de soapta ca izvorul
doar femeia poate fi.
Mai de-april ca primavara
doar femeia poate fi.
Si mai dulce ca vioara
doar femeia poate fi
Si o gaseste iar înlacrimata,
nebun indragostita de-un soldat
Batrana toamna, iarna mai batrana,
cu spulber, cu padure in framant
Si intra-ncet parintii in tarana,
pana la brau si mai departe pana
la suflet, la oftat si la cuvant.
Dea Domnul pace si dea Domnul ploaie,
auru-n spic sa fie cu noroc
si ramul, doldora de rod, sa se indoaie,
si niciodata sa traiti razboaie
cu toata lumea asta la un loc!
Dea Domnul casa sa va fie casa,
nicicand straina, tanara in veac:
cu frate asezat in cap de masa,
cu prunc langa povestea cea frumoasa
despre-un cioban in tundra, cu toiag.
Dea Domnul sa-aveti parte de-o iubire
mereu senina cum e lacrima, in fir de iarba si in fir de stea.
spre ratacire si spre regasire Intoarcere din lut in soarta nu e!
in vorba nerostita, in privire,

Prezentator.
Ceea ce am intenționat să facem astăzi prin această activitate a fost să vi-l readucem în memorie pe cel
care a fost D. Matcovschi, să vă picurăm în suflet un strop din izvorul cristalin al creației lui
Matcovschi, izvor care prin sursurul său cîntă durerile și fericirile acestui neam.Oricînd poți să-ți
potolești la acest izvor limpede setea de dor de patrie, de neam, de limbă, de dragoste, de femeie, de
FRUMOS.
Deși poetul nu mai e printre noi, și durerea acestei pierderi incomensurabile o avem încă in suflet,
și ne arde, ne arde, fiindcă am pierdut un alt mohican al poeziei romîne, totuși nu vom plînge , dar
vom încerca să fim așa cum ne-a sfătuit poetul:

Un pic de bunătate,oameni buni,

Un picușor-ușor de bunătate
E bunătarea
A
X
A
astei lumi
coborîtoare din imensitate
Un pic de bunătate
Oameni buni.
Prezentator
Să ne bucurăm ne-a îndemnat poetul, să ne bucurăm de prieteni și de frați, de tot ce e frumos și sfînt
Bucuraţi-vă, prieteni...
Bucuraţi-vă, prieteni...

Refren:
Bucuraţi-vă, prieteni, de prieteni şi de fraţi,
Bucuraţi-vă de-un nume ce vi-i dat ca să-l purtaţi,
Bucuraţi-vă de-un cântec, de-un amurg cu flori de tei,
Bucuraţi-vă o viaţă de lumina dragostei.

Eu mă grăbesc, tu te grăbeşti, el se grăbeşte.

Îmbătrânesc, îmbătrâneşti, îmbătrâneşte...
Ce am iubit? Ce n-am iubit? Ca într-o poveste
Simplă de tot, scurtă de tot viaţa ne este.
Uite-o din nou, trece pe drum fata zglobie.
Uite-un băiat floare şi-a pus la pălărie
Uite un prunc, râde în prag, ai, năzdrăvanul!
Uite-un moş, tace-n toiag, alb ca troianul.

Refren:
Bucuraţi-vă, prieteni, de prieteni şi de fraţi,
Bucuraţi-vă de-un nume ce vi-i dat ca să-l purtaţi,
Bucuraţi-vă de-un cântec, de-un amurg cu flori de tei,
Bucuraţi-vă o viaţă de lumina dragostei.

8
Cat elevii recita pe ecran se perinda imagini de-ale poetului, diferite tablouri din poezii etc