IP Gimnaziul Păpăuți

Activitate extracurriculară

A realizat :Siminel Olga

Profesor de limba și lit.română

Anul de studii 2021- 2022

Activitate extracurriculară pentru conferirea gradului didactic II

“Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor

 Cum soarele soarbe un nour din marea de amar”
(Mihai Eminescu)
SCOPUL : Cunoaşterea operei poetului Mihai Eminescu

Dezvoltarea dragostei pentru literatura română clasică şi

contemporană

OBIECTIVE :

La sfârșitul activității elevii vor fi capabili:

Să cunoască semnificaţia zilei de 15 ianuarie;

Să cunoască viaţa şi opera marelui poet român Mihai Eminescu;

Să recite expresiv poezii scrise de Mihai Eminescu ;

Să altoiască sentimente de admirație ,iubire,respect față de opera lui

Eminescu .

Să cunoască şi alte poezii ale altor poeţi care au scris despre Eminescu.

Cuvânt de salut.

Profesoara începe cu un discurs despre valoarea incontestabilă a

poetului,scriitorului,prozatorului,jurnalistului, publicistului Mihai Eminescu.

”Pășiți încet, cu grijă tăcută, feții mei.

Să nu-i călcați nici umbra, nici florile de tei.
Cel mai chemat s-aline din toți și cel mai teafăr
Și-a înmuiat condeiul de-a dreptul în Luceafăr”.
/Tudor Arghezi/

Fiecare popor își are un pilon, un ax pe care se ține construcția sa anterioară. Noi
îl avem pe Mihai Eminescu. Prin el am reușit stabilitatea în istorie. Prin el a
răbufnit, ca o eliberare, întreaga noastră energie spirituală.
A vorbi astăzi despre poet, a-l cunoaște, a-l sărbători nu este un simplu act
cultural, ci o reîntoarcere în adîncurile fără de sfîrșit ale ființei acestui neam.
Este nu numai un mare poet, el este un spirit protector, un zeu tutelar. Desigur,
nu-i numai creatorul celor mai frumoase și cunoscute poezii care s-au scris
vreodată, este creatorul limbii române literare.
Decor: Portretul lui M.Eminescu, Tabloul „Arborele Eminescu”, desenele
copiilor, expoziţia de carte Luceafărul poeziei noastre.

Se include piesa Eminescu, interpretată de Ion şi Doina Aldea-Teodorovici.

(fundal muzical)

Prezentator I: Despre Eminescu s-a spus totul. Despre Eminescu nu s-a spus
nimic.

Prezentator II: Cei care l-au citit şi cei care nu l-au citit deloc, au susţinut că
Eminescu este Mare. Pe cînd el e Unic.

Prezentator I: O  literatură care are pe un Haşdeu, pe un Creangă sau

Cogălniceanu, nu poate să nu aibă şi pe un Eminescu.

Prezentator II: Un popor care îl are pe Eminescu nu poate fi sărac.

Prezentator I: Eminescu ne-a făcut bogaţi prin naştere. Bogaţi prin faptul că-
i aparţinem. Bogaţi prin faptul că ne aparţine. Ce noroc de noi că suntem atît
de bogaţi: îl avem pe Eminescu.

Prezentare PPT: Eminescu

Prezentator I Eminescu e un dar al destinului pe care sîntem datori a-l

înțelege, a-l prețui și a-l urma cum se cuvine, este o mare cunoștință națională.
Străbătut de neliniștile geniului, el a fost împovărat de grija pentru soarta
poporului său, pentru șansele sale de prosperare, pentru destinul său politic și
istoric.

Prezentator II Mai viu decît prea mulți din cei mai vii.
Se împlinesc 172 de ani de la nașterea geniului literaturii noastre, M. Eminescu.
Și 133 de ani de la trecerea în neființă a celui care a fost al tuturora și al
fiecăruia.

Pe pămîntul vechii Dacii,

Cînd mai mare cînd mai mic,
Dacă n-ar fi Eminescu,
Viața nu ne-ar fi nimic.
Prezentator I Mihai veni al șaptelea pe linie, după cum vine sfînta Duminică să
ne trezească sufletele din amorțire. De la acel ianuarie 1850 s-au scurs 164 de
ani și azi iar și iar venim la cartea Măriei sale, care ne-a lăsat-o drept testament
și căreia îi zicem: „Cartea noastră cea de toate zilele”.

Ambii prezentatori:

Tu, Luceafăr, peste vremuri

Străluceşti fără de moarte!

La steaua ( Artiom cl7)

La steaua care-a răsărit

E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum

În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,

Icoana stelei ce-a murit

Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.

Tot astfel când al nostru dor

Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.

Colind pentru EMINESCU-(Valeria cl.7)

Miez-de-ghenar
Fulguie rar,
Aeru-i dalb de colinde.
Sus, în tării,
În veșnicii
Stea de-nviere s-aprinde.
Din focu-i sfânt
Către pământ
Doi ochi de vis se ivescu,
Fruntea de domn
Peste nesomn
A lui Mihai Eminescu.
Raza-i de dor
Tremurător
Arde-n văpăi peste lume,
Suflet și grai,
Gură de rai
Au un părinte și-un nume.
Zodia-i grea
De om și stea
Cheamă prin vremi și ne-adună:
Codrii cu brazi,
Ieri și cu azi,
Neamul cu doina-mpreună.
Oi, leru-i-ler,
Până la cer
Aeru-i dalb de colinde.
Iarăși și iar
Miez-de-ghenar
Stea de-nviere aprinde.

Prezentator II Mai bine, mai cuprinzător, mai româneste n-a scris despre noi
nimeni decit doar Eminescu, zugravul desăvîrsit al infinitului albastru, arcuit
peste atît de înlăcrimatul, atît fara de prihană pamînt de leagăn al prunciei și al
faptei eroice, moștenire a zeilor lăsată noua din adinc vecie.
Prezentator I Eminescu-Mesia al literelor noastre, care și-a închinat flacăra
inimii întru a ne salva de haosul neființei. El rămîne a fi pururi înaintea noastră,
mărgăritar topit din visul mării, sublimul încrustat pe înalta frunte a hotarului
acestei țări de unde"porni Luceafărul...", revărsînd etern lumina plină de taină.
 Luceafărul-(înscenare)

A fost odată ca-n povești,(Sofia cl.7)

A fost ca niciodată,
Din rude mari împărătești,
O prea frumoasă fată.

Și era una la părinți

Și mândră-n toate cele,
Cum e Fecioara între sfinți
Și luna între stele.

Din umbra falnicelor bolți

Ea pasul și-l îndreaptă
Lângă fereastră, unde-n colț
Luceafărul așteaptă.

– „O, dulce-al nopții mele domn,(Anastasia cl.7)

De ce nu vii tu? Vină!

Cobori în jos, luceafăr blând,

Alunecând pe-o rază,
Pătrunde-n casă și în gând
Și viața-mi luminează!"

– „Din sfera mea venii cu greu (Radu cl7)

Ca să-ți urmez chemarea,
Iar cerul este tatăl meu
Și mumă-mea e marea.

Ca în cămara ta să vin,
Să te privesc de-aproape,
Am coborât cu-al meu senin
Și m-am născut din ape.

– „O, ești frumos cum numa-n vis-( Anastasia cl7)

Un demon se arată,
Dară pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodată!

Străin la vorbă și la port,

Lucești fără de viață,
Căci eu sunt vie, tu ești mort,
Și ochiul tău mă-ngheață."

Mă dor de crudul tău amor

A pieptului meu coarde,
Și ochii mari și grei mă dor,
Privirea ta mă arde."

– „Dar cum ai vrea să mă cobor? (Radu cl.7)

Au nu-nțelegi tu oare,
Cum că eu sunt nemuritor,
Și tu ești muritoare?"

– „Nu caut vorbe pe ales,(Anastasia cl7)

Nici știu cum aș începe -
Deși vorbești pe înțeles,
Eu nu te pot pricepe;

Dar dacă vrei cu crezământ

Să te-ndrăgesc pe tine,
Tu te coboară pe pământ,
Fii muritor ca mine."

– „Tu-mi ceri chiar nemurirea mea-(Radu cl7)

În schimb pe-o sărutare,
Dar voi să știi asemenea
Cât te iubesc de tare;

Da, mă voi naște din păcat,

Primind o altă lege;
Cu vecinicia sunt legat,
Ci voi să mă dezlege."
– „Ce-ți pasă ție, chip de lut,
Dac-oi fi eu sau altul?

Trăind în cercul vostru strâmt

Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor și rece."

Prezentator II Cît de mult te iubesc izvoarele, codrii și doinele ce au fost a te

cunoaște, imi vine sa cred că poeții mari iși aleg popoarele în mijlocul cărora
au a se naște.

Lacul (Ionela cl.6)

Lacul codrilor albastru

Nuferi galbeni îl încarcă,
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă. 

Si eu trec de-a lung de maluri,

Parc-ascult şi parc-aştept
Ea din trestii sã răsară
Si sã-mi cadă lin pe piept; 

Sã sărim în luntrea mică,

Ingânaţi de glas de ape,
Si sã scap din mână cârma
Si lopeţile sã-mi scape; 

Sã plutim cuprinşi de farmec

Sub lumina blândei lune
Vântu-n trestii lin foşnească,
Undoioasa apă sune! 

Dar nu vine... Singuratic

In zadar suspin şi sufăr

Ce te legeni?...(Sorin cl.6)

- Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
- De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
Bate vântul frunza-n dungă -
Cântăreţii mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte -
Iarna-i ici, vara-i departe.
Şi de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândurele,
Ducând gândurile mele
Şi norocul meu cu ele.
Şi se duc pe rând, pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,
Şi se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Şi mă lasă pustiit,
Vestejit şi amorţit
Şi cu doru-mi singurel,
De mă-ngân numai cu el!
Lângă lacul cel albastru
Incărcat cu flori de nufăr.

Sara pe deal -cîntec

Sara pe deal buciumul suna cu jale,
Turmele-l urc, stele le scapara-n cale,
Apele plâng, clar izvorind în fintine;
Sub un salcim, draga, m-astepti tu pe mine.

Luna pe cer trece-asa sfinta si clara,

Ochii tai mari cauta-n frunza cea rara,
Stelele nasc umezi pe bolta senina,
Pieptul de dor, fruntea de ginduri ti-e plina.

Nourii curg, raze-a lor siruri despica,

Stresine vechi cesele-n luna ridica,
Scirtiie-n vint cumpana de fintina,
Valea-i în fum, fluiere murmura-n stina.
Si osteniti oameni cu coasa-n spinare
Vin de la cimp; toaca rasuna mai tare,
Clopotul vechi imple cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para.

Ah! în curând satul în vale-amuteste;

Ah! în curând pasul-mi spre tine grabeste:
Linga salcim sta-vom noi noaptea intreaga,
Ore intregi spune-ti-voi cât îmi esti de draga.

Ne-om razima capetele-unul de altul

Si surizind vom adormi sub inaltul,
Vechiul salcim. - Astfel de noapte bogata,
Cine pe ea n-ar da viata lui toata?

Prezentator I A avut o fire neobișnuită. Imprevizibil, cufundat într-o taină

impenetrabilă, într-o lume a lui obsedantă și febrilă; producînd întotdeauna o
impresie deosebită prin gest, prin gînd sau prin înfățișare; sociabil, dar și
însingura; detașat, dar și preocupat de mizeria vieșii; cu prieteni, amici și
inamici;

Prezentator II Iubind ,sperînd și renunțînd; departe de familie și fără să-și

întemeieze o familie, boier, dar muncind enorm, fără pauze sau menajamente;
suportîndu-și boala cu demnitate, ca pe un destin; grăbindu-se să înfrîngă- prin
creație-destinul; zdrobit devreme și nemeritat, M. Eminescu nu avea cum să fie
un om obișnuit.

Tu,cel ce-ai fost mereu mai bun ca ei,

In suflete eternul nostru tei,
In lacuri, cu sclipiri de lună plină,
Ai împregnat a vieții rădăcină.
Liniștea gîndului tău coboară
In suflete,in fiecare seară.
Tu ești Luceafăr care străjuiește
Deasupra celui care te iubește.

Prezentator I Eminescu va fi nemuritor atit timp cît "codrii în zbucium" ai

operei lui continuă să se apropie de auzul și de inima noastră, să se apropie de
același foșnet înmiresmat de flori de tei cu murmurul singuraticelor izvoare, cu
marile iubiri sacre ale Luceferilor și florilor albe de cireș. Atît timp cît opera-i
continuă să ne adune în juru-i ca la o intîlnire cu frumosul și puritatea, cu idealul
îi visul, noi ne orientăm pașii spre acest miracol, pentru ca prin el deschidem
porțile fermecate ale poeziei.
Lui Eminescu ( Eudochia cl.6)
E muntele cu stele-n căpătâi
E valul care s-a-nălţat şi nu e!
E soarele ce pleacă să apuie
Ca să răsară-n ceasul lui dintâi!
Si râul, ramul, buciumul şi plânsul,
Revolta dintre piatră şi amnar,
Şi viersul unui dulce grai amar
Se varsă-nr-însul şi încep dintr-însul.
Şi-n aur viaţa de ni s-ar preface,
Noi fără el ce-am fi decât un ciot
În codrul unor freamăte sărace?
Când spunem Eminescu, spunem tot!

Prezentator II Cu toate că n-a ajuns să aibă nici 40 de ani întregi, soarta lui a
fost destul de încărcată, iar drumurile au fost destul de multe! Cu prea puțină
inexactitate, putem împărți astfel anii vieții lui:

copil mic -1850-1858;

școlar1858-1863;
hoinar 1863-1869;
student 1869-1874;
funcționar 1874-1876;
ziarist 1876-1883;
bolnav 1883-1889.

Prezentator I Trebuie să ne luăm rămas bun de la Eminescu copil, școlar. Și nu

ne rămîne nimic altceva decît să ascultăm recitarea poeziei "O rămîi"- acest imn
închinat celei mai frumoase și fără de griji perioade din viața marelui Eminescu
și a fiecăruia dintre noi-copilăria.

O, rămâi (Cosmina cl.7)

"O, rămâi, rămâi la mine,

Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu ştiu să le-ascult;

În al umbrei întuneric
Te asamăn unui prinţ,
Ce se uit-adânc în ape
Cu ochi negri şi cuminţi;

Şi prin vuietul de valuri,

Prin mişcarea naltei ierbi,
Eu te fac s-auzi în taină
Mersul cârdului de cerbi;

Eu te văd răpit de farmec

Cum îngâni cu glas domol,
În a apei strălucire
Întinzând piciorul gol

Şi privind în luna plină

La văpaia de pe lacuri,
Anii tăi se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca veacuri."

Astfel zise lin pădurea,

Bolţi asupră-mi clătinând;
Şuieram l-a ei chemare
Ş-am ieşit în câmp râzând.

Astăzi chiar de m-aş întoarce

A-nţelege n-o mai pot...
Unde eşti, copilărie,
Cu pădurea ta cu tot?

Prezentator II Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet național si
cel mai strălucit geniu pe care l-a zămislit pămîntul, apele și cerul românesc. El
este într-un anumit fel întruparea însăși a acestui cer si a acestui pamînt cu toate
frumusețile, durerile și nădejdile crescute din ele.

Eminescu-(cântec)
La zidirea soarelui se ştie,
Cerul a muncit o veşnicie,
Noi, muncim întocmai, ne-am ales cu,
Ne-am ales cu domnul Eminescu,
Domnul cel de pasăre măiastră,
Domnul cel de nemurirea noastră
Eminescu.

Refren:
Suntem în cuvânt şi-n toate
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice.
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece.
Mi-l furară, Doamne, adineauri
Pe înaltul domn cu tot cu lauri,
Mă uscam de dor, în piept cu plânsul
Nu ştiam că dor mi-era de dânsul ,
Nu ştiam că doina mi-o furară
Cu străvechea şi frumoasa ţară -
Eminescu.
Refren:
Suntem în cuvânt şi-n toate
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice.
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece.
Acum am şi eu pe lume parte:
Pot îmbrăţişa maiastra-ţi carte,
Ştiu că frate-mi eşti şi mi-eşti părinte,
Acum nimeni nu mă poate minte.
Bine ai venit în casa noastră,
Neamule, tu floarea mea albastră
Eminescu.
Refren:
Suntem în cuvânt şi-n toate
Floare de latinitate
Sub un cer cu stele sudice.
De avem sau nu dreptate,
De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece.

Prezentator II M.Eminescu a fost acel care l-a îndemnat pe un alt mare

scriitor, I.Creangă, să-și aștearnă pe hîrtie povestirile. In anul 1875, între ei se
leagă o prietenie adevărată. Spunem așa fiindcă după plecarea din Iași a lui
Eminescu, Creangă îndată îi scrie o scrisoare de prietenie.
Filmulețul: ”Eminescu și Creangă”(o prietenie pentru eternitate)

Neamul nostru este bogat prin Eminescu. Azi chipul cosmic și amar-zîmbitor
al poetului iși regăseste puterea în sufletele noastre.

Cîntecul  Dor de Eminescu. Adrian Paunescu (o piesa compusa si

interpretata de
Alexandru Zarnescu)
https://www.youtube.com/watch?v=p1kVw5mWHSQ