8.2.

Aspecte de ordin procesual al CFL

1. Cercetarea locului faptei se efectuează după începerea urmăririi penale,
care se poate dispune imediat sau pe par-cursul investigării criminalistice.
2. De regulă se efectuează în prezenţa martorilor asistenţi, afară de cazul
când acest lucru nu mai este posibil.
3. Cercetarea se poate efectua în prezenţa părţilor, dar neprezentarea părţilor
încunoştinţate nu împiedică efectuarea cercetării.
4. Învinuitul sau inculpatul reţinut ori arestat poate fi adus la cercetare. Dacă
acest lucru nu este posibil, organul de urmărire penală îi pune în vedere că are
dreptul să fie reprezentat şi îi asigură, la cerere, reprezentarea.
În faza de judecată, instanţa de judecată efectuează şi cercetarea locului
faptei în condiţii de contradictorialitate, cu citarea părţilor şi în prezenţa
procurorului, când participarea acestuia la judecată este obligatorie.
Persoanele care se află sau vin la locul faptei pot fi împiedicate, să comunice
între ele sau cu alte persoane, ori să plece înainte de terminarea cercetării.
Reguli tactice privind pregătirea cercetării locului faptei
Organul de urmărire penală, la primirea sesizării (plângere, denunţ sau
sesizare din oficiu, conform art.118 ) trebuie să ia, de îndată, următoarele măsuri:
- identificarea persoanei care a făcut plângerea sau denunţul;
- stabilirea unor date de primă sesizare despre infracţiunea comisă, locul şi
timpul săvârşirii, numărul victimelor şi starea acestora, dacă se cunoaşte
făptuitorul, natura şi întinderea pagubelor cauzate;
- raportarea telefonică a evenimentului la eşalonul superior;
- dispunerea unor măsuri urgente pe care trebuie să le ia organele locale de
poliţie până la sosirea echipei de cercetare: pentru salvarea victimelor, paza şi
conservarea locului faptei, interzicerea pătrunderii curioşilor, identificarea şi
audierea sumară a martorilor oculari, identifica-rea şi reţinerea făptuitorilor;
- constituirea echipei de cercetare, din care fac parte: procurorul criminalist
care este şeful echipei, ofiţeri de judiciar şi cercetări penale, ofiţerul criminalist,
medicul legist, subofiţerul care conduce câinele de urmărire şi alţi specialişti, după
caz;
- asigurarea participării părţilor civile, civilmente responsabile, a victimelor,
făptuitorilor ori a apărătorilor acestora;
- pregătirea mijloacelor tehnico-ştiinţifice criminalistice adecvate;
- trusa criminalistică universală;
- trusa foto şi trusele specializate;
- laboratoare criminalistice mobile;
aparatura de detecţie;
- mijloace tehnice de identificare după semnalmentele exterioare;
- deplasarea cu maximă urgenţă la locul faptei.
Reguli tactice specifice cercetării locului faptei
a) Cel care ajunge primul la locul faptei trebuie să ia, de urgenţă,
următoarele măsuri: Acordarea primului ajutor victimelor, chiar cu riscul
modificării locului faptei; Marcarea aspectului iniţial al locului faptei şi stabilirea
modifi-cărilor survenite; Înlăturarea curioşilor; Înlăturarea unor pericole iminente
1
- incendii, explozii, inundaţii etc.; Protejarea şi conservarea urmelor faţă de
condiţiile meteorologice; Identificarea şi audierea martorilor oculari; Consemnarea
unor împrejurări care pot să dispară: prezenţa unor mirosuri, poziţia mobilei,
funcţionarea unor aparate electro-casnice etc., precum şi ora sosirii; Identificarea şi
reţinerea persoanelor suspecte; Paza locului faptei în încăperi închise şi
împiedicarea accesului persoanelor care nu au acest drept. În aer liber se va bloca
un spaţiu cât mai larg.
b) În faza de pregătire, în câmpul infracţional pătrunde doar şeful echipei
împreună cu criminalistul pentru a dispune: Fixarea căilor de acces pentru ceilalţi
membri ai echipei şi a priori-tăţilor: medic legist, ofiţer criminalist, câine de
urmărire; Interzicerea oricăror activităţi care pot deruta cercetarea: fumat, cu-
răţirea hainelor, crearea altor urme; Alegerea martorilor asistenţi dintre persoanele
care nu au legături de rudenie cu făptuitorul ori cu părţile vătămate; Obţinerea unor
informaţii utile privind stabilirea cercului de sus-pecţi dintre persoanele aflate în
anturajul victimei ori bănuite de către aceasta. Informaţiile vor fi completate cu
datele furnizate de făptuitor, rude, vecini, martori oculari; Investigarea persoanelor
găsite la locul faptei pentru a se stabili date concludente privind situaţia iniţială a
câmpului infracţional.
Efectuarea cercetării propriu-zise se va desfăşura în două faze: faza statică şi
faza dinamică, stabilite convenţional, după urmă-toarele reguli tactice generale:
a) Cercetarea locului faptei se va face de îndată, evitându-se însă graba şi
superficialitatea
Deplasarea la locul faptei, de la anunţarea evenimentului, trebuie să se facă
în cel mai scurt timp posibil. Orice manager trebuie să-şi stabilească, periodic, ca
obiectiv prioritar, obţinerea unui timp optim.
b) Cercetarea locului faptei trebuie să se facă în baza unui plan judicios şi
riguros
c) Cercetarea locului faptei trebuie să fie obiectivă. Intuiţia şi orgoliul
trebuie lăsate la o parte, pentru că pot influenţa în rău cercetarea. Trebuie impusă
regula că toate urmele de la locul faptei au iniţial aceeaşi valoare, chiar dacă,
aparent, se contrazic sau par lipsite de importanţă.
d) Cercetarea locului faptei trebuie să fie sistematică şi completă .
Criminalistul trebuie să fie înarmat cu multă răbdare şi să cercete-ze sistematic
fiecare porţiune a locului faptei, insistând să descopere urme în locuri în care un
vizitator obişnuit n-ar avea ce căuta (în dulapuri de haine, sub pat, pe vitrine, în
spatele unor piese de mobilier etc.). Aceste urme pot fi relevante pentru cauză,
asigurând succesul cercetării şi, ulterior, al probaţiunii. Trebuie să se evite excesul
de fotografii, dar să nu rămână nici un detaliu nefixat de obiectivul aparatului de
fotografiat.
e) Echipa de cercetare va fi condusă de un şef care va coordona toate
activităţile şi va direcţiona investigarea. În cazul investigării omorului, şeful
echipei va fi un procuror, de regulă, criminalist. Şeful echipei va fi atent să se
respecte normele tactice şi metodologice, de la descoperirea urmelor până la
ridicarea, ambalarea şi transportul lor în con-diţii de siguranţă.

2
 f) Respectarea strictă a normelor procedurale. Normele legale trebuie
respectate fără nici o abatere, indiferent cât de tentante ar fi unele „procedee” care
au asigurat succesul unei operaţiuni cu care se împăunează unii. Rutina trebuie
acceptată doar ca rigoare profesională, încadrată strict în litera şi spiritul legii.
Relaţiile cu mass-media trebuie să fie corecte, bazate pe încredere reciprocă.
Procesul-verbal de cercetare a locul faptei trebuie să fie analizat imediat de
şeful competent. Se mai pot umple unele lacune sau se pot înlătura scăpări ori erori
care, altfel, ar putea să conducă, inevitabil, doar la un nou caz cu autor
neidentificat.