Obiective:

- Cunoașterea informațiilor despre M.Eminescu ;

- Educarea dragostei pentru marile valori naționale.

Decor: sala împodobită pentru sărbătoare: portretul poetului, flori, lumânări, citate, expoziție de cărți
eminesciene, crenguțe de brad.

Participanți: elevii clasei a V-a și alți elevi.

Paula: Onorată asistență! Ne-am adunat în miez de iarnă să cinstim cu pietate ziua de naștere a Luceafărului
poeziei românești, a celui mai strălucit meteor, care a sclipit deasupra lumii cu două secole în urmă –
Mihai Eminescu. Pășim cu o candelă a iubirii aprinsăîn sufletele noastre în cel de-al treilea mileniu al
nemuririi sale. Eminescu a existat întotdeauna, el fiind steaua de lumină a poeziei și a demnității
noastre.
Alexandru: Acest spectacol ne-a adunat pe toți să poposim în minunata “Lume Eminescu”, fiindcă poetul și-a
înmuiat pana în eternitate pentru a așterne gînduri îngemănate cu dumnezeirea. De un secol și
jumătate ne este dor de poetul Mihai – poetul etern. El, geniu îngîndurat, se află aici, lângă noi. Prin
tot ce vom spune, ne vom strădui să-i înălțăm prin cuvânt o statuie în suflet, în conștiință. Ferice de
neamul ce-l are pe Luceafărul Eminescu.
Paula: Invităm în scenă pe Vlad Grosu cu un fragment convingător din geneza apariției pe lume a marelui
Eminescu.
Alexandru: Încerc să-i număr anii, care-i rostul? Poetu-i foarte tânăr și-i al nostru... Noi creștem toți cu cartea
lui frummoasă, cine eram de n-o aveam în casă?
Paula: Tulburător de frumos, cuceritor, cîntăreț cu o voce de aur, fumător înrăit și mare amator de cafea, dar și un
patriot pentru care “Trăiască nația!” era singurul salut. Așa l-au redescoperit cercetătotii pe Mihai Eminescu
– omul. Eminescu este cel mai important artist liric și unul din reprezentanții unui romantism întîrziat,dar
profund. A vorbi despre poet este ca și cum ai striga într-o peșteră vastă. Nupoate să ajungă vorba la el fără
să îi supere tăcerea, vibrînd în delicate și singuratică slavă. Despre Mihai Eminescu trebuie de vorbit pe
șoptite, cu voluptatea căldurii inimii, pînă în miezul minții și cu toată dăruirea.

Sonorizare a poeziei “Mulțumesc”; (în fața unei mese o elevă stă nostalgic la masa, sonorizare a poeziei…)

Alexandru: Trezește-te, iubit părinte! Oprește-al pustiirii vânt, căci pier în colbul lui fierbinte Pădurea noastră de
argint.

Paula: Sau nu, rămâi la toate rece, Din calea-I gloata s-o întorci, E val și ea ca valul trece, Doar tu lumina îi mai
storci… La poarta amintiri-ți mare Române, geniule blând, Mă-nchin ca-n fața unui soare, Căci n-ai murit,
ești viu oricând.

Alexandru: Rumega Simona recită Fiind băiet, păduri cutreieram...

Alexandru: Eminescu a avut deosebita sensibilitate dea citi în stele destinul Luceafărului, a citi în inima
frunzei frunzei soarta codrilor de aramă și a pădurii de argint. Inegalabile pagini din cartea sublimă a
naturii realizează poetul în versurile sale. Despre Eminescu s-a spus totul, despre Eminescu nu s-a spus
nimic.
Paula: Mario, Ionel și Sorina vorbesc despre Eminescu, în versuri și cu drag.
Paula: Cei care l-au cititși cei care nu l-au citit deloc, au susținut că Eminescu este Mare. Pe când el este unic.
O literatură care are un Hasdeu, pe un Creangă sau Kogălniceanu, nu poate sp nu aibă și pe un
Eminescu. Un popor care îl are pe Eminescu nu este sărac.
Alexandru: Eminescu ne-a făcut bogați prin naștere. Bogați prin faptul că-i aparținem. Bogați prin faptul că ne
aparținem. Ce noroc de noi că suntem atît de bogați: îl avem pe Eminescu. Elevii vor recita poezia
“Nașterea lui Eminescu”.
Denisa (Nașterea poetului…)
Ionela Ciornâi (Mihai Eminescu este alături…)
Anar (Porni Luceafărul…)
Alexandru: Pana lui Eminescu a avut marele dar de a așterne pe hîrtie versuri de o muzicalitate, de o
frumusețe copleșitoare. O bună parte din versurile lui Eminescuau devenit cîntece populare și se cîntă
de ani de zile prin sate, orașe, petreceri.
Paula: Și pentru că frumusețea de afară și spiritul sărbătorilor încă nu ne-au părăsit, Mihaela Borș a hotărît
să-l colinde respectuos pe Eminescu.
Alexandru: Într-o lume relativă, Ce-a făcut și-a desfăcut, Eminescu-I remușcarea Dorului de absolut. Dacă unu
și cu unu Nu mai vor să facă doi Eminescu este chipul infinitului din noi. Bucătari Paula recită poezia
“Copilul Mihai”.
Alexandru: Eminescu e marele nostru elixir de vitalitate. Cu El ne doare dorul mai tare, cu el ne e mai
frumoasă natura și țara ,pentru a cărei dragoste Eminescu a scris în versurile recitate de Ionel Bugai.
Paula: Fără el oricare lucru Și-ar urma cărarea sa Fără el chiar steaua noastră Dintre stele ar cădea. Vorbind
despre Eminescu, vorbim despre România. El Moldovei îi e fiul Și Munteniei nepot L-a-nfiat întreg
Ardealul, Eminescu-i peste tot. Dumitru, Ionel, Vanesa ne vorbesc despre ce a existat, de fapt,
devenind Eminescu.
Alexandru: Eminescu – vers de dor , pururea răscolitor ;
Paula: Eminescu – codru des, Plin de freamăt și-nțeles ;
Alexandru: Eminescu e un om, Eminescu e un pom;
Paula: Eminescu e un dor, Eminescu-i un izvor ;
Alexandru: Eminescu e o stea, Eminescu-i țara mea!
Paula: Eminescu e un neam, Eminescu-i tot ce am.
Alexandru: Pe pământul vechii Dacii
Cînd mai mare, cînd mai mic,
Dacă n-ar fi Eminescu
Viața nu ne-ar fi nimic.
Paula: La încheiere adresăm tuturor îndemnul: Să-ți fie-atât de drag cuvîntul, încât atunci când îl rostești, să
crezi că însuși Eminescu Ascultă ce și cum vorbești.
Alexandru: Noi prin el ne curățim suflarea
Cînd din versul lui domnesc sorbim;

Prezentatorii împreună: Eminescu este neuitarea De-un popor și-un grai ce-l moștenim!
Vă mulțumim de atenție.