1

Buna ziua si bine v-am gasit la traditionala noastra sarbatoare

Limba noastra.
In aceasta zi in intreaga republica se desfasoara sute de
evenimente cu prilejul acestei sarbatori.
2
Nu există nimic mai de preţ pentru un popor decât graiul
matern, întrucât acesta este plămânul prin care respiră
întregul neam şi suflarea în care se contopeşte sufletul nostru

Maxim
Limba mea română
E floare preafrumoasă
Ce-şi are rădăcina,
Aici, la mine-acasă.
Limba mea română,
Floarea mea cerească,
Stropi-voi cu iubire.
În veci să înflorească.
O voi feri cu grijă
De răul cel străin,
Să nu mi-o-mproaşte nimeni
Cu ură şi venin.
Căci doar aşa, frumoasa
Şi minunata floare,
Va fi lumină vie
În casa mea cea mare.
 Vica
Limba noastră este dulce
Ca si fagurul de miere,
E măreaţă şi frumoasă
Ca luceafăru-ntre stele.
E ca soarele care răsare,
Sus pe cer.
Limba noastră este plină
De taină, tandreţe şi mister.
Altă limbă mai frumoasă
Nicăieri nu mai găseşti,
Limba noastră cea română,
Limba gliei strămoşeşti!

1
Limba este comoara cea mai de preţ a poporului şi veghea
asupra strălucirii ei nu trebuie să pirotească nicicând.
2
Nu avem să ne facem limba, ci să ne-o iubim şi să cinstim pe
cei ce au plăsmuit-o atât de frumoasă şi de înţeleaptă cum o
avem.
Cantecul Cat traim pe-acest pamant
Cât trăim pe acest pământ
Mai avem un lucru sfânt,
O câmpie , un sat natal
O clopotniță pe deal.
 

Cât avem o țară sfântă,

Și un nai care mai cântă,
Cât părinții vii ne sunt
Mai există ceva sfânt.
 

Cât durea-ne-vor izvoare,

Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.
 

Cât pădurile ne dor

Mai avem un viitor
Cât trecutu-l ținem minte
Mai există lucruri sfinte.
 

Cât Luceafărul răsare,

Și în cer e sărbătoare,
Și e pace pe pământ,
Mai există ceva sfânt.
 

Cât durea-ne-vor izvoare,

Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.
 

Cât avem un sat departe

Și un grai ce n-are moarte
Cât ai cui zice părinte,
Mai există lucruri sfinte.
 

Cât durea-ne-vor izvoare,

Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ

1
Limba română este cea în care scriem, o vorbim și în care
citim. În limba română gândim, visăm și aspirăm la întregirea
neamului românesc. În limba română au cântat mulți
interpreți și au scris mulți poeți pentru a fi liberi, să vorbim cu
demnitate despre o limbă cu multe valori și nenumărate
comori.

2
Oare ce poate fi mai frumoasă decât limba română? Limba în
care ne regăsim și suntem fericiți. Cât de frumos o vorbesc și o
cântă cei care o simt în suflet și o păstrează în inimă.
Maria Magdalena
Gheorghita

Lia
Limba mea e cea mai dulce,
Dintre toate pe pamant,
De ma las purtat, ma duce,
Printre versuri si prin cant.
Limba mea e din Lumina,
Rasarita-n zori de zi,
Limba mea, limba romana,
Straluceste-n poezii.
Limba mea-i glas de izvoare,
E in fluier de ciobani
E-n cant de privighetoare,
Si in graiul la tarani.
1
Fără limba română nu trăim, nu respirăm și nu suntem nimic.
În limba română mamele le vorbesc și le cântă copiilor din
fragedă pruncie. În limba română copiii învață să vorbească,
să citească, să numere să cânte și să aibă un viitor.
2
Pentru limba română au murit poeți și interpreți dragi
inimilor noastre, care ne-au transmis dorul și importanța
limbii pe care o vorbim. Versuri care au fost scrise și cântate
de către Doina și Ion- Aldea Teodorovici
Cantecul- Pentru ea
Pentru ea la Putna clopot bate
Pentru ea mi-i teamă de păcate
Pentru ea e bolta mai albastră
Pentru limba, pentru limba noastră

Pentru ea ninsori se cern din spații

Pentru ea puternici sunt Carpații
Pentru ea e caldă vatra poamei
Pentru limba, pentru limba mamei

Dumnezeu prima oară când a plâns printre astre

El a plâns peste țară cu lacrima limbii noastre

Pentru ea noi văruim pereții

Pentru ea mai sunt răniți poeții
Pentru ea cresc florile visării
Pentru limba, pentru limba țării
Dumnezeu prima oară când a plâns printre astre
El a plâns peste țară cu lacrima limbii noastre

1
Limba este tezaurul cel mai preţios pe care-l moştenesc copiii
de la părinţi, depozitul cel mai sacru lăsat de generaţiile
trecute şi care merită de a fi păstrat cu sfinţenie de generaţiile
care-l primesc.
Apăraţi tezaurul cel mai scump ce-aţi moştenit de la strămoşi:
limba, adică simbolul sacru al naţionalităţii noastre.
Mauricia
Limba mea e adierea
Vantului, prin frunza deasa,
Limba mea-i dulce ca mierea,
Limba mea-i cea mai aleasa.
Limba mea-i freamat de stele,
E iubirea dintre frati,
E in versurile mele,
Si-n ecoul din Carpati.
Limba care ne aduna,
De la margini de pamant,
Limba mea, limba romana,
Va fi pururi graiu-mi sfant!
 Lera
Limba mea maternă
E o lalea aleasă,
Dulce şi eternă,
În ţara ei, acasă.
Limba mea română,
O muzică firească,
Eternă şi străbună,
Mereu să înflorească.
2
Limba română este limba noastră de acasă, e limba mamei în
care am rostit primele cuvinte, este cea care ne definește ca
popor și cultură și ne face cunoscuţi în întreaga lume.
1
Limba este cheia fermecată cu care descui o ţară şi cunoşti un
popor ,o pătrunzi de la rădăcini până în prezentul în care te
afli chiar tu. Limba română e o moștenire. Și cum ai luat-o,
trebuie s-o dai urmașilor, ba chiar într-o formă mai bună” 
Cintecul Moldova mea
Și pe soare și pe vînt,
Zboara-un cîntec pe pămînt,
E un cîntec călător,
Pe petala florilor.

Și în codru și pe lunci,
Să ni-l cînte tot mai mulți,
Despre vii despre grădini
Despre strugurii cei plini.
R-f:
Hai cu noi la drum!
Sa cîntăm acum!
Cînt moldovenesc -
Dor prietenesc.
Zboară cît mai sus!
Către stele dus!
Cîntec-rîndunea-
Din Moldova mea!

[Link] dulce toată-n flori,

Ne încarcă de culori,
Cîntecul și inima!
Toate zările-or suna!
Aurie toamnă - tu,
Cîntecul prin lume-l du,
Sol de pace-ndrăgostit,
Luminos și nesfîrșit!
R-f 2 ori
Hai cu noi la drum!
Sa cîntăm acum!
Cînt moldovenesc -
Dor prietenesc.
Zboară cît mai sus!
Către stele dus!
Cîntec-rîndunea-
Din Moldova mea!

2
Limba română este iubită pentru frumusețea ei, pentru
naturalețe și cât de semnificativă poate fi. În limba română au
fost și sunt scrise cărți, poezii și cântece. Câte ne oferă
folclorul românesc și poveștile din copilărie, pe care le citim
copiilor noștri. Limba română trebuie păstrată, prețuită și
transmisă generațiilor viitoare.

Milena
Este a noastră limba noastră
Si noi suntem cu ea popor,
Cum stelele din cer sunt stele
Cu veşnica lumină-a lor.
Este a noastră limba noastră
Si noi suntem cu ea pământ,
Cum marea mare, este mare
Cu ape veşnic vălurând.
Este a noastră limba noastră
Si soartă noi suntem cu ea,
Cum este codru verde soartă
Cu ciuta şi cu pasărea.

Octavian
Din străbunei cu limba noastră
Noi am crescut şi creştem, demn,
Cum creşte pomul din ţărână
Suită-n frunză şi în lemn.

Ci noi cu ea, cu limba noastră,

Nemuritori vom fi oricând,
Nemuritori cum e Pământul
Cu Soarele mereu arzând.

Dans(Maria si Gheorghita)
1
Limba… este fiinţa vie care ne vine din timpurile cele mai
depărtate ale trecutului nostru, ea este cea mai scumpă
moştenire a strămoşilor care au lucrat, generaţie de generaţie,
la elaborarea acestui produs sufletesc. Limba cea mai curată
este în mijlocul Moldovei.
Cintecul Dragu mi-I in sat la joc
Foaie verde busuioc, măi!
Ra ra rai ram ram di ri di da.
Dragu-mi-i în sat la joc, măi!
Ram di ri di ri di ram da.
Foaie verde busuioc, măi!
Ra ra rai ram ram di ri di da.
Dragu-mi-i în sat la joc, măi!
Ram di ri di ri di ram da.

Şi mi-i drag a mă-nvârti, măi!

Ra ra rai ram ram di ri di ra.
A juca şi-a chiui, măi!
Ram di ri di ri di ram da.
Şi mi-i drag a mă-nvârti, măi!
A juca şi-a chiui, măi!

Când e vorba de jucat, măi!

Ra ra rai ram ram di ri di da.
Nu-mi mai trebuie mâncat, măi!
Ram di ri di ri di ram da.
Când e vorba de jucat, măi!
Ra ra rai ram ram di ri di da.
Nu-mi mai trebuie mâncat, măi!
Ram di ri di ri di ram da.

Nici un om nu joacă rău, măi!

Ra ra rai ram ram di ri di ra.
Gospodari din satul meu, măi!
Ram di ri di ri di ram ra.
Hai la horă şi-om juca, măi!
Cu tot neamu alăturea, măi!

Da, că eu joc frumos şi bine!

Ra ra rai ram ram di ri di da.
Nu-i fată în sat ca mine!
Ram di ri di ri di ram da.
Da, că eu joc frumos şi bine!
Ra ra rai ram ram di ri di da.
Nu-i fată în sat ca mine!
Ram di ri di ri di ram da.

Joacă măi bădiţă bine!

Ra ra rai ram ram di ri di ra.
Şi mă-nvârte până mâine!
Ram di ri di ri di ram ra.
Joacă măi, bădiţă bine!
Şi mă-nvârte până mâine!

2
Prin graiul pe care-l vorbeşte fiece popor ajunge să-şi
dezvelească întreaga sa făptură lăuntrică şi spiritul său
patriotic în faţa neamurilor străine, dovedindu-le celor din
urmă un motiv demn de mândrie şi admiraţie atât pentru
generaţiile actuale, cât şi pentru generaţiile viitoare.
 Evelina
Mult e dulce şi frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.
Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm,
Şi pe buze-aduce miere
Când o cuvântăm.

Patricia
În versurile mele
Pe tine te slăvesc-
O, limba mea străbună,
O, graiul românesc!
Tu, fagure de miere,
Cu slove din latini,
Te vor vorbi întruna
Copil, adult, bătrâni.
1
Limba… este cartea de nobleţă al unui neam; semnul
caracteristic prin care membrii aceleiaşi familii se recunosc în
marea diversitate a popoarelor din lume.
Violeta
La-nceput a fost cuvintul,
Patria, intreaga natiune.
Mai scump ca aurul, argintul.
Precum mareata rugaciune.

Riul iarba si izvorul,

Durerea, plinsul - ca o regina
Ce-si cinta dragostea si dorul
In limba noastra cea Romana.

Vorbe, vorbe... si cuvinte...

In noi, cu noi, vesnic purtam.
Mereu scumpe, mereu sfinte
Cu ele fruntea inaltam!
2
„Traiască frumoasa și cumintea limba românească! Fie în veci
păstrată cu sfințenie această scumpă carte de boierie a unui
neam călit de focul atâtor încercări de pierzanie!”
1
Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră.”

Dansul…………………………….