Ţara mea -
de Otilia Cazimir
9.0/10 - 121 de voturi
Frumoasă mi-e ţara străveche,
Întinsă pe munţi şi pe văi,
Cu fete cu flori la ureche,
Cu mândri şi ageri flăcăi!
Frumoasă mi-e ţara cea nouă,
Când râde cu râs tineresc,
Cum râde grădina când plouă
Şi florile când înfloresc.
Ţara mea...
de Anatolie 19 august 2011 în Poezii Patriotice 4 comentarii
Ţara mea, ţară de dor,
Ţara visurilor mele,
Ţară, plai înfloritor,
Scăldat în lacrimi de jele.
Ţara mea, muşată glie,
Ţara doinelor străbune,
Horelor, viţei de vie
Care ne-a dus faima-n lume.
Ţara mea, ţară minune,
Ungheraş de rai Domnesc,
Tânără, dar cu renume
Din adâncul strămoşesc.
Ţara mea cu iz de miel,
Slăvită să-ţi fie slova,
Slăvit să fie şi cel,
Care te-a numit, Moldova.
Ţara mea, moldav popor,
Ţara mea, sfântă cunună,
Ţara mea, ţară de dor,
Ţara mea, ţară străbună.
Dragu-mi-i şi mult mi-i drag
Dragu-mi-i şi mult mi-i drag
Să trăiesc pe-acest meleag,
Unde florile-nfloresc
Şi nicicînd nu veştejesc,
Unde lupul şi mioara
Sunt ca fratele şi sora,
Unde poţi să spui că eşti tu
Fericit cu-adevărat.
Dragu-mi-i şi mult mi-i drag
Să privesc acest meleag,
Unde soarele şi luna
Împletesc în doi cununa,
Ceru-n culori luminîndul
Şi pămîntul înverzindul,
Luncile de ape line
Dătăătoare-a vieţi sunt pline.
Dragu-mi-i şi mult mi-i drag
Să ascult acest meleag,
Să ascult o lume-ntreagă
Lumea vieţii în mişcare
Ce-o auzi oriunde-ai fi,
Sunete de păsări clanuri
Care ciripesc pe ramuri.
Dragu-mi-i şi mult mi-i drag
Ca să simt acest meleag,
Dulce-nbietor şi darnic
Cufăr ce e plin cu aur
Dragă mi-i şi, mult mi-i dragă
Viaţa, pe acest meleag.
Limba noastră cea română
de Grigore Vieru
Sărut vatra şi-al ei nume
Care veşnic ne adună,
Vatra ce-a născut pe lume
Limba noastră cea română.
Cânt a patriei fiinţă
Şi-a ei rodnică ţărână
Ce-a născut în suferinţă
Limba noastră cea română.
Pre pământ străvechi şi magic
Numai dânsa ni-i stăpână:
Limba neamului meu dacic,
Limba noastră cea română.
În al limbilor tezaur
Pururea o să rămână
Lomba doinelor de aur,
Limba noastră cea română.
Grigore Vieru – Frumoasă-i limba noastră
Grigore Vieru
Pe ramul verde tace
O pasăre măiastră,
Cu drag și cu mirare
Ascultă limba noastră.
De-ar spune și cuvinte
Când cântă la fereastră,
Ea le-ar lua, știu bine,
Din limba sfântă-a noastră.
Limba noastra cea romana
Sarut vatra si-al ei nume
Care vesnic ne aduna,
Vatra ce-a nascut pe lume
Limba noastra cea romana.
Cant a Patriei fiinta
Si-a ei rodnica tarana
Ce-a nascut in suferinta
Limba noastra cea romana.
Pre pamant stravechi si magic
Numai dansa ni-i stapana:
Limba neamului meu dacic,
Limba noastra cea romana.
In al limbilor tezaur
Pururea o sa ramana
Limba doinelor de aur,
Limba noastra cea romana.
Limba românească
Mult e dulce şi frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.
Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm,
Şi pe buze-aduce miere
Când o cuvântăm.
Românaşul o iubeşte
Ca sufletul său,
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu.
Fraţi ce-n dulcea Românie
Naşteţi şi muriţi
Şi-n lumina ei cea vie
Dulce vietuiţi!
De ce limba românească
Să n-o cultivăm?
Au voiţi ca să roşească
Ţărna ce călcăm?
Limba, ţara, vorbe sfinte
La strămoşi erau;
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu!
