Ţara mea - 

de Otilia Cazimir
9.0/10 - 121 de voturi
Frumoasă mi-e ţara străveche,
Întinsă pe munţi şi pe văi,
Cu fete cu flori la ureche,
Cu mândri şi ageri flăcăi!
Frumoasă mi-e ţara cea nouă,
Când râde cu râs tineresc,
Cum râde grădina când plouă
Şi florile când înfloresc.

Ţara mea...
de Anatolie 19 august 2011 în Poezii Patriotice 4 comentarii

Ţara mea, ţară de dor,

Ţara visurilor mele,
Ţară, plai înfloritor,
Scăldat în lacrimi de jele.

Ţara mea, muşată glie,

Ţara doinelor străbune,
Horelor, viţei de vie
Care ne-a dus faima-n lume.

Ţara mea, ţară minune,

Ungheraş de rai Domnesc,
Tânără, dar cu renume
Din adâncul strămoşesc.

Ţara mea cu iz de miel,

Slăvită să-ţi fie slova,
Slăvit să fie şi cel,
Care te-a numit, Moldova.

Ţara mea, moldav popor,

Ţara mea, sfântă cunună,
Ţara mea, ţară de dor,
Ţara mea, ţară străbună.

Dragu-mi-i şi mult mi-i drag

Dragu-mi-i şi mult mi-i drag

Să trăiesc pe-acest meleag,

Unde florile-nfloresc

Şi nicicînd nu veştejesc,

Unde lupul şi mioara

Sunt ca fratele şi sora,

Unde poţi să spui că eşti tu

Fericit cu-adevărat.

Dragu-mi-i şi mult mi-i drag

Să privesc acest meleag,

Unde soarele şi luna

Împletesc în doi cununa,

Ceru-n culori luminîndul

Şi pămîntul înverzindul,

Luncile de ape line

Dătăătoare-a vieţi sunt pline.

Dragu-mi-i şi mult mi-i drag

Să ascult acest meleag,

Să ascult o lume-ntreagă

Lumea vieţii în mişcare

Ce-o auzi oriunde-ai fi,

Sunete de păsări clanuri

Care ciripesc pe ramuri.

Dragu-mi-i şi mult mi-i drag

Ca să simt acest meleag,

Dulce-nbietor şi darnic

Cufăr ce e plin cu aur

Dragă mi-i şi, mult mi-i dragă

Viaţa, pe acest meleag.

Limba noastră cea română

de Grigore Vieru
Sărut vatra şi-al ei nume
Care veşnic ne adună,
Vatra ce-a născut pe lume
Limba noastră cea română.
Cânt a patriei fiinţă
Şi-a ei rodnică ţărână
Ce-a născut în suferinţă
Limba noastră cea română.
Pre pământ străvechi şi magic
Numai dânsa ni-i stăpână:
Limba neamului meu dacic,
Limba noastră cea română.
În al limbilor tezaur
Pururea o să rămână
Lomba doinelor de aur,
Limba noastră cea română.
Grigore Vieru – Frumoasă-i limba noastră
Grigore Vieru
Pe ramul verde tace
O pasăre măiastră,
Cu drag și cu mirare
Ascultă limba noastră.

De-ar spune și cuvinte

Când cântă la fereastră,
Ea le-ar lua, știu bine,
Din limba sfântă-a noastră.

Limba noastra cea romana

Sarut vatra si-al ei nume
Care vesnic ne aduna,
Vatra ce-a nascut pe lume
Limba noastra cea romana.
Cant a Patriei fiinta
Si-a ei rodnica tarana
Ce-a nascut in suferinta
Limba noastra cea romana.

Pre pamant stravechi si magic

Numai dansa ni-i stapana:
Limba neamului meu dacic,
Limba noastra cea romana.

In al limbilor tezaur
Pururea o sa ramana
Limba doinelor de aur,
Limba noastra cea romana.
 

Limba românească
 Mult e dulce şi frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.
Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm,
Şi pe buze-aduce miere
Când o cuvântăm.
Românaşul o iubeşte
Ca sufletul său,
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu.
Fraţi ce-n dulcea Românie
Naşteţi şi muriţi
Şi-n lumina ei cea vie
Dulce vietuiţi!
De ce limba românească
Să n-o cultivăm?
Au voiţi ca să roşească
Ţărna ce călcăm?
Limba, ţara, vorbe sfinte
La strămoşi erau;
Vorbiţi, scrieţi româneşte,
Pentru Dumnezeu!