Sărmanul Dionis de Mihai Eminescu:

între realitate și iluzie

• Nuvelă psihologică
• Nuvelă fantastică
 Sarmanul Dionis , de M.Eminescu
Opera apare între anii 1872-1873 în revista ,,Convorbiri literare”
la Iași.
Este o nuvelă fantastică, filosofică și romantică, inspirată de
Adalbert von Chamisso (,,Omul care și-a pierdut umbra”),
Calderon de la Barca (,,Viața este vis”), Théofile Gautier
(,,Romanul mumiei”) si de Arthur Schopenhauer (,,Lumea ca
voință și reprezentare”), din care extrage următoarele idei.
 SĂRMAN

Realizați câmpul asociativ al termenului.

 TITLUL
Este analitic, alcătuit dintr-o sintagmă nominală, pe baza patronimului
„Dionis” care trimite la zeul grec al vinului, Dionysos, ilustrând astfel
ipostaza frenetic dionisiacă a cunoașterii.
Adjectivul „sărmanul” conturează viața mizeră, plină de lipsuri ce
creionează și atitudinea Mariei față de protagonist, de compasiune: „acolo
stă sărmanul”. Raportat la idealul său de a atinge absolutul, adjectivul
prevestește eșecul protagonistului, întrucât Dionis reiterează destinul
îngerului căzut, Lucifer.
Alege, din text, un citat care ți s-ar potrivi ca motto.
Explică,
într-un
enunţ, opţiunea ta.
• Importantele idei filozofice ale timpului şi spaţiului ;
beatitudine
 omul, purtător de scânteie demiurgică, este atotputernic
şi poate să caute în sine împlinirea visului său.
teoria metempsihozei  
Examinează fragmentele propuse și iniţiazăte în specificul unei
nuvele filozofice. Urmărește stările de sprit ale protagonistului.
 Definește conceptele:
.

timp, spaţiu, suflet, lume,

viaţă
printr-o optică proprie
 Analizează primul alineat, identifi cînd:
• imagini vizuale; • imagini olfactive;
• imagini auditive; • imagini kinestezice.
Utilizând date din știinţele pe care le studiezi,
răspunde la întrebarea personajului:

Dacă lumea este un vis, de ce n-am putea să

coordonăm șirul fenomenelor cum voim noi?
Nuvela psihologica are urmatoarele trasaturi:
 - tema psihologica;
- un conflict interior;
- prezentarea unor tensiuni sufletesti;
- transformari sufletesti, morale, comportamentale
suferite de personaje în evoluția lor;
- evolutia raporturilor dintre personaje;
- mijloace de investigație psihologice.
 1. Definește starea de spirit a
personajului, selectând detalii
sugestive de portret.
2. Urmărește-l atent pe Dionis stând
la masa veche de lemn și, intuindu-i
starea, explică ce urmărea în
calculul său matematic.
Comentează detaliile ce definesc tipul uman
reprezentat de
Dionis, explicând de ce,
prin natura sa, el devine și mai sărac.

Sărmanul Dionis reprezintă tipul .........

 Trăsături ale curentului fantastic
• Existența celor două planuri: real-ireal; în planul lumii familiare pătrunde un
eveniment misterios, inexplicabil prin legile naturale;
• Dispariția limitelor de timp și de spațiu la apariția elementului misterios/ireal;
• Compoziția gradată a narațiunii întreține tensiunea epică;
• Final ambiguu;
• Ezitarea eroului și a cititorului de a opta pentru o explicație a evenimentului (o lege
naturală sau una supranaturală);
• Prin relatarea întâmplărilor la persoana I de către cel care le-a trăit sau de către
martor, scrierea capătă mai multă credibilitate și facilitează identificarea cititorului cu
întâmplările și cu neliniștea personajului;
• Pentru a face ca inexplicabilul să devină acceptabil, naratorul scrierii fantastice
propune sau sugerează diverse explicații pentru evenimentele relatate, explicații ce se
dovedesc în general incomplete și nesatisfăcătoare.
• Explică de ce Dan nu se despărţea de cartea cea veche.
• Selectează, din text, semnele ce definesc cartea ca simbol al iniţierii, al
cunoașterii.
• Definește motivul reîncarnării Dionis – Dan, ce reiese din dialogul
imaginar cu umbra, motiv defi nitoriu al spaţiului oniric.
• Reflectează în ce mod îi reușește lui Dionis – Dan realizarea visului său
de fericire, relevînd sugestia spaţiilor din fragment.
1.Explică ce a însemnat pentru Dionis –Dan călătoria pe
Lună, pornind de la afirmaţia iniţială:
Nu există nici timp, nici spaţiu –
ele sînt numai în sufl etul nostru.

2. Demonstrează ideea că Dionis reprezintă un profil

al tânărului spiritual;
al tânărului inadaptabil;
al omului de geniu.
 Fragmentele ţi-au propus, într-o viziune
neobișnuită, motive care structurează nuvela:
• care structurează nuvela:
• • cartea ca instrument miraculos, fantastic, regenerator;
• • ambiţia luciferică de cunoaștere absolută;
• • călătoria fantastică într-un spaţiu transcendent, selenar;
• • reîncarnarea;
• • răsturnarea cronologiei (actualizarea trecutului);
• • dedublarea om–umbră;
• • viaţa ca vis.
Comentează motivele nuvelei ce ţin de:
• planul fantastic;
• planul filozofic.
Examinează fragmentele propuse și iniţiază-te în specifi cul
unei
nuvele fi lozofi ce. Urmărește stările de sprit ale
protagonistului.
Defi nește conceptele: timp, spaţiu, sufl et, lume, viaţă printr-o
optică proprie.
Analizează primul alineat, identifi cînd:
• imagini vizuale; • imagini olfactive;
• imagini auditive; • imagini kinestezice.
a)
.
Nuvela cultivă categoria estetică a fantasticului, care reprezintă o falie în real- ruptură în:
*timp: călătoria pe timpul lui Alexandru cel Bun;
*spațiu: călătoria în spațiul selenar
*logica evenimentelor: dedublarea+metamorfoza (Ruben se transformă în Satana și transformarea
Pământului într-o mărgea);
b) existența a două planuri:
-real
-fantastic, care interferează prin tehnica ambiguizării voite, realizată prin folosirea de
modalizatori. Modalizatori: oarecum, părea.
De asemenea, se practică lipsa de individualizare onomastică a personajelor (mai ales în
asemănarea doctorului „pleșuv” cu Ruben, timp în care Eminescu menține confuzia protagonistului);
c) Nuvela „Sărmanul Dionis” este definită ca opera aperta, finalul fiind unul
ambiguu, naratorul vehiculează trei posibilități cauzale ale nefirescului
acțiunilor: visul, metempsihoza (reîncarnarea) sau delirul.
d) Opera conține rețetarul tematic și motivic al prozei fantastice, care
enumeră: -evadarea prin călătorie în timp și spațiu+pactul faustic
-motivul oniric
-motivul selenar
-metamorfozarea
• c) Sunt prezente și interogațiile fără răspuns de la narator: „fusese vis,
visul lui cel atât de aievea sau fusese realitate de soiul vizionar a toată
realitatea omenească?”.