Investigatia. Intocmirea unui scurt raport de investigare.

Nuvela fantastica a aparut in romantism, insa perioada care i-a adus o dezvoltare maxima este cea moderna, a literaturii secolului al XX-lea. Fata de modelul classic, nuvela fantastica se distinge printr-o adevarata incalcare a regulilor specie care a dus insa la nuantarea si modernizarea ei. Faptele nu mai sunt atat de unitare, ci se pot desfasura in locuri si timpuri diferite, actiunea nu are o logica obisnuita si general acceptata. Exista rupturi de ritm la nivel semantic, compozitional si chiar sintactic. Naratiunea este subiectivizata, realizata la persoana I , naratorul poate fi si personaj. Exista doua planuri, real-ireal in care in planul lumii familiare patrunde un eveniment misterios, inexplicabil prin legile naturale. Dispare pretentia de verosimilitate si autenticitate a evenimentelor si personajelor, textul avand scopul de a provoca imaginatia si gandirea cititorului. De obicei, exista doua planuri narative, doua timpuri, doua serii de personaje, fiecare dintre ele corespunzand dimensiunii reale sau celei fantastice. Finalul poate fi deschis,ambiguu iar textul poate fi interpretat in diferite moduri. Cateva nuvele fantastice ar fi : La hanul lui Manjoala , La conac de I.L. Caragiale, Sarmanul Dionis de Mihai Eminescu, Clanul ciorilor de Ioan Slavici.

Prezentarea proiectului structurat. Proiectarea Definitie : conform dexului nuvela inseamna 1. O specie literara a genului epic,mai ampla si mai complexa decat schita si mai simpla decat romanul, care infatiseaza un episod semnificativ din viata unuia sau mai multor personaje (prezentate in mediul social). 2. Noutate. Fantastic inseamna 1.Care nu exista in realitate ; creat, plasmuit de imaginative;ireal, fantasmagoric, fabulous. Literatura fantastica=gen de literatura in care elementul preponderent il constituie imaginatia, ireaulu. 2. Care pare o plasmuire a imaginatiei ; extraordinar, grozav, de necrezut. 3. Ale carui idei sau fapte au un caracter fantezist, bizar. Studiu de caz propriu-zis a)fixarea premiselor/Definirea problemei Opera : Sarmanul Dionis de Mihai Eminescu este prima nuvela fantastica din literatura romana.Naratorul este omniscient(heterodiegetic) iar naratiunea este la persoana a 3-a. Actiunea se petrece pe doua planuri iar epicul se impleteste cu filozofia. Astfel, alternarea planului real cu cel filozofic construieste fantasticul din finalul nuvelei. La conac de I.L.Caragiale cuprinde doua tipuri de fantastic : mai intai fantasticul paradoxal iar apoi fantasticul propriu-zis concentrat in volumum Schite noua dar si in nuvelele mai vechi. In opera, fantasticul este reprezentat de miraculos si feeric, din povesti unde intalnirile cu diavolul, cu sfintii si cu Dumnezeu sunt obisnuite.

 La hanul lui Manjoala de I.L.Caragiale are actiunea plasata la limita dintre natural si supranatural. Sunt inserate numeroase elemente fantastice: istoria suspecta a hanului si a stapnei acestuia ("Unii o banuiesc ca o f gasit vreo comoara... altii, ca umbla cu farmece"), animalele considerate n credintele populare malefice: cotoiul (care nu miauna normal, ci "da un racnet"), caprita neagra, alungata cu formula: "Ptiu! Uciga-te toaca, duce-te-ai pe pustii!", fascinatia exercitata de coana Marghioala, mai ales prin privire ("Strasnici ochi ai, cocoana Marghioalo!"), sugerarea unui pact faustic ("Cocoana Marghioala era frumoasa, voinica si ochioasa, stiam). In Hanul ciorilor de Ioan Slavici si intamplari pe care le regasim si in nuvela lui Caragiala La hanul lui Manjoala, publicta trei ani mai tarziu. Hanul ciorilor a fost prima lucrare de literatura fantastica a lui Slavici. Acesta foloseste ca tehnica de realizare a operei excesul de precizie, minutiozitatea surprinderii intamplarii stranii. Lostrita de Vasile Voiculescu este o povestire fantastica in care planul real se imbina cu cel fabilos . Timpul narativ este cronologic, actiunea operei se caracterizeaza prin inlantuirea intamplarilor.

Descrierea si analiza cazului expus. Sarmanul Dionis de Mihai Eminescu Mihai Eminescu a fost un poet, prozator i jurnalist roman, socotit de cititorii romani i de critica literara aparuta dupa moartea sa drept cea mai importanta voce poetica din literatura romna. Receptiv la romantismele europene din secolul XVIII i XIX, i-a asimilat viziunile poetice occidentale, creaia sa aparinand unui romantism literar relativ intarziat,el fiind de altfel si cel care inaugureaza in literature romana proza filozofica si proza fantastica prin "Sarmanul Dionis''. Sarmanul Dionis este prima nuvela fantastica din literatura romana, opera creata de Mihai Eminescu. Nuvela Sarmanul Dionis e o constructie epica cuprinzatoare.Dateaza din vremea studiilor la Viena si a fost publicata n revista Convorbiri Literale n 1972.Titlul nuvelei este sugestiv. Epitetul ,,Sarmanul marcheaza destinul personajului, tipul tanarului intelectual, romantic, neadaptat, cu un destin romantic si o situatie de exceptie. Sarmanul Dionis dezbate soarta tragica a omului superior ,a omului de geniu ntr-o societate mizera, societate de care ncearca sa se detaseze, refugiindu-se n vis.De asemenea prin acest epitet din titlul nuvelei se simbolizeaza nefericirea lui Dionis, cauzata de esecul suferit n urma ncercarii de a atinge absolutul n cunoastere, asadar nu se refera la conditia materiala a personajului. Dionis are numele zeului Dyonisos ,in mitologia greaca, fire vesela, petrecareata si, pus n antiteza cu definirea de "sarman", da titlului o sugestiva interpretare, cu valoare stilistica de oximoron. Nuvela ,,Sarmanul Dionisincepe cu o serie de meditatii ale lui Dionis asupra timpului si a spatiului,iar concluzia lui este ca nu putem trai in acelasi timp si in mai multe locuri,el fiind ajutat sa invinga aceste doua notiuni de catre Ruben. Din perspectiva narativa, naratorul este omniscient (heterodiegetic),deoarece in relatarea faptelor predomina verbele la persoana a III-a: "devenea", "era", "visa" iar aceasta naraiune la persoana a lll-a

mbina realul cu o parte a filozofiei ce are drept scop cunoaterea absoluta . Aciunea pune n prim plan protagonistul,care traiete n momente temporale i spatiale diferite, reale i imaginare. Autorul isi exprima propria concepie despre lume i viata prin intermediul personajului cu dubla identitate,DanDionis. "Cugetarile sarmanului Dionis" n care se face simtita reflectarea subiectiva asupra lumii , reuneste o serie de teme tipic romantice printre care si conditia omului de geniu . Dionis este un om de geniu care aspira spre absolut , insa , el nefiind capabil sa atinga acest absolut , traieste o adevarata drama,astfel tema acestei opera o constituie destinul geniului care aspira spre absolut. Iubirea este singura cale spre cunoatere, cltoria lor nu fuse dect o srutare lung i se manifest n vis, cuplul mplinindu-se, cci visau amndoi acelai vis. Actiunea se petrece pe doua planuri: unul al lui Dionis, i celalalt al lui Dan.Primele doua parti ale nuvelei sunt distincte i nu dau suficiente amanunte pentru a ntelege cine pe cine viseaza: Dionis pe Dan,proiectandu-se in trecut,sau Dan pe Dionis,pe o traiectorie viitotoare.In final descoperim ca Dionis este cel real iar Dan este personajul in vis. Cea mai importanta dintre caracteristicile acestei nuvele o constituie impletirea epicului cu filozofia, uneori, o idee filozofica fiind pretextul pentru evolutia faptelor narate.Intamplarile povestite au o anume doza de ireal, de incredibil si de miraculos,elemente ce sunt caracterisitce fantasticului. Amestecul de planuri, intre care nu exista o delimitare stricta (real-fantastic-real), si prezenta in opera a mai multor intamplari care contrazic logica existentei: ideea reincarnarii, calatoria in timp etc. sunt o alta dovada a apartenentei acestei opere in cadrul nuvelei fantastice. Un alt motiv ce sustine natura plsmuita de imaginaie a acestei nuvele poate fi dedus din faptul ca dispar limitele de timp si de spaiu,la un moment dat in text fiind imposibila o distingere intre lumea de vis si lumea reala. Prin relatarea ntmplrilor la persoana I de ctre cel care le-a trit sau de ctre un martor, scrierea capt mai mult credibilitate astfel putand fi identificat fantastical ,,Unde sa stam?auzi el un glas din central de jaratic al cartii. De asemenea un alt procedeu prin care este realizat contextul de necrezut prezent in aceasta opera consta in faptul ca pentru a face ca inexplicabilul sa devina acceptabil, naratorul scrierii fantastice propune sau sugereaza diverse explicatii pentru evenimentele relatate, explicatii ce se dovedesc in general incomplete i nesatisfacatoare. Finalul ambiguu al nuvelei ,,Fost-au vis sau nu,asta-i intrebarea.Nu cumva indaratul culiselor vietei e un regizor a carui esistenta n-o putem explica?Nu cumva suntem asemneea acelor figuranti cari,voind a reprezenta o armata mare,trec pe scena,incunjura fondalul si reapar iarasi?Nu sunt aceiasi actori ,desi piesele sunt altele?[...]Nu ezitam de-a cita citeva pasage dintr-o epistola a lui Theophile Gautier care coloreaza oarecum idea aceasta:Nu totdeauna suntem din tara ce ne-a vazut nascind si de aceea cautam adevarata noastra patrie.care nu ofera o explicatie logica celor intamplate este un alt motiv al

apartenentei operei ,,Sarmanul Dionis" la specia literara nuvela fantastica,aceasta nuvela incadrandu-se de asemenea in romantism fiind strabatuta de teme si motive romantive:visul,geniul,iesireadin timp,reincarnarea,metamorfozele Latura filozofica a operei poate fi dedusa din conceptiile despre reincarnare,aceasta fiind o tema dezbatuta in text,si din ideea de,, timp filozofic,Eminescu fiind mereu preocupat de ideea timpului si a vesniciei ,o noutatea incontestabila a nuvelei "Sarmanul Dionis" constand in modul original in care Eminescu imbina filozofia cu naratiunea fantastica si descriere. De asemenea in intermediul nuvelei,,Sarmanul Dionis poate fi sesizat faptul ca alternarea planului real cu cel filozofic construiesc fantasticul din finalul nuvelei iar cutezanta protagonistului(Dionis) de a aspira spre cunoastearea absolutului este pedepsita fulgerator, ,,Dan revenind la conditia umana limitata, iar Eminescu intreaband cititorul: "Cine este omul adevarat al acestor intamplari: Dan, ori Dionis?". In final poate fi sesizat faptul ca aceasta nuvela filozofica,,Sarmanul Dionis, creata de altfel intr-o maniera fantastica, se remarca prin interferenta genurilor ,alaturi de naratiune, lirismul dand originalitate operei. La conac de I.L.Caragiale Surprinztoare i exemplar metamorfoz a epicii caragialiene, proza fantastic demonstreaz faptul c acest gen implic un puternic sim al realitii. Valorificnd fabulosul folcloric autohton, opera sa ilustreaz un rafinament artistic neostentativ. Erosul depete viziunea ironic a scrierilor realiste. Sunt prezentate capriciile amorului, dar mai ales neputina de a nelege i domina femeia. Erosul este adus n discuie din perspectiva literaturii satirice antifeministe (Vasile Fanache), seducia feminin fiind pus n relaie direct cu pactul satanic. Proza lui Caragiale cuprinde doua categorii de <fantastic>:mai intai fantasticul paradoxal,de tip science-fiction din epoca inceputurilor si apoi fantasticul propriu-zis,concentrat in volumul Schite noua,dar si in nuvelele cele mai vechi,La hanul lui Manjoala(1898-1899) si La conac (1900-1901) din volumul Momente. Aici,fantasticul lui Caragiale este de cele mai multe ori miraculosul si feericul din povesti,cu totul in spiritul mitologiei folclorului balcanic,unde intalnirile cu diavolul,cu sfintii,cu Dumnezeu la o raspantie de drumuri sunt obisnuite si unde profanul intra la tot pasul in atingerea cu sacrul,nu din dorinta savarsirii unei convertiri mistice,ci in vederea satisfacerii,pe aceasta cale,a unui sanatos instinct justitiar.Alteori,accentul poate cadea pe un sens general initiatic si,din acest punct de vedere,Caragiale se apropie de Ion Creanga,cel din Povestea lui Harap-Alb.(F. Manolescu-Caragiale si Caragiale...)

Tema drumului este o tem specific literaturii sud-est europene, de obicei este reprezentat de cltoria iniiatic, fiind preferat de Caragiale n La Hanul lui Mnjoal, La Conac. Nuvela La conac debuteaza cu imaginea unui calaret anonim care vine dinspre Poienita si se indreapta spre conacul unui boier din Salcuta, caruia trebuie sa-i plateasca arenda in valoare de cincizeci de galbeni . Tanarul calareste domol, fara teama, privind cu incantare la peisajul deschis in fata ochilor sai, ce cuprinde panorama vaii pe care tocmai o strabate intr-o limpede dimineata de primavara. Chiar daca si-a intors privirile pe calea umblata, drumetul solitar nu zareste pe nimeni in urma lui. Si totusi, contemplarea cerului si a padurii de mesteceni i este intrerupta de ivirea in preajma sa a unui alt calaret iesit ca din pamant. Autorul ncepe cu fixarea locului i a timpului -din poenia vine domol, timpul soarele nu s-a ridicat nici de doua sulie; nainte de nmiez"; "a doua zi de Sfntul Gheorghe- cu prezentarea personajelor un clre , boierul.In afara aparitiei sale nefiresti, cu toate ca este imbracat ca orice negustor din partea locului, calatorul poseda si alte determinri stranii: are parul rosu ca focul iadului si o privire sasie care i produce ameteala tovarasului sau ; cand ajung amandoi in apropiere de Salcuta si le apare in fata turnul stralucitor al bisericii, flacaul si face instinctiv cruce, in timp ce gestul lui firesc preovoaca negustorului un ras grozav. In aceeasi clipa, dispare cu cal cu tot, ca sa reapara in fata hanului, sub umbrar. Personajul diavolesc, deghizat in portul unui orzar sau cirezar obisnuit, se face nevazut din cauza atitudinii evlavioase a tanarului. Totodata, el contrazice legile spatio- temporale aparand si disparand unde si cand voieste, indaratul sau inaintea insotitorului de drum. La han, negustorul i ofera de baut calaretului, care accepta sa bea pana la venirea hangitei din sipul cu rachiu oferit de negustor. Trupul si mintea i sunt invadate de o caldura placuta, transformata apoi intr-un foc launtric. Pe masura ce serveste uscatura si udatura oferite din belsug pe o tava , personajul si pierde luciditatea si urmeaza mecanic indemnurile dracesti. Catre seara, la han au mai ramas putini calatori. Desi flacaul se simte obosit si ar dori sa se odihneasca, maleficul negustor nu-i da o clipa de ragaz. Il conduce in odaia unde mai multi orzari joaca stos si l imbie sa-si incerce sansa. Aceasta ademenire este posibilitatea de a castiga nemasut, fie prin escrocarea partenerilor sau pur si simplu din intampalre. Din grupul jucatorilor se ridica unchiul Dinca ; acesta l sfatuieste cuminte pe nepot sa se retraga de la masa de joc. Stapanit insa de vraja tulbure a ochiului luciferic, tanarul jucator pluseaza pana cand pierde contravaloarea arendei, ceasul si doua inele, castigate din fericire- chiar de neica Dinca si de un alt orzar norocos. A trecut de mult de miezul noptii, afara s-a-nnorat, iar in han domneste o liniste adanca.Tanarul, cu capul in maini si inecat de ganduri, cere disperat un sfat tovarasului care-l vegheaza neclintit.

Ultima ispita este si cea mai grava, sasiul indemnandu-l la dublul pacat al jefuirii propriei sale rude si a negustorului strain, ca sa-si recupereze bani si obiectele pierdute la jocul de noroc. Asadar, diavolul l face sa piarda tot ce e sfant n finta lui, tentatiile satanice avand menirea de a pangari umanul. Carnul roscodan si pistruiat si dezvaluie intaia oara esenta blestemata si ofera victimei sale o basma

fermecata, cu puteri narcotice, destinata sa-i cufunde pe orzarii deja adormiti intr-un somn de plumb pana la ziua. Epuizat de incercarile stranii prin care a fost silit sa treaca o zi si o noapte, protagonistul lor se prabuseste pe prispa. In dimineata urmatoare este trezit de unchiul sau, care , dupa o scurta si contondenta morala, i restituie galbenii necesari achitarii arendei boieresti. Potrivit unei prime variante am putea pune evenimentele pe seama unei simple coincidene (apariiile i dispariiile brute ale boierului), iar n cea de-a doua am putea lua prezena boierului ca pe un semn al fantasticului. Dac admitem c acesta face parte dintr-o alt lume, atunci replicile din finalul povestirii :Dracul m-a pus, sau Ia seama, c te ia dracul dac temai iei dup el, ntrule!ne-ar putea duce cu gndul c boierul care apare n calea flcului nostru este ntruchiparea dracului. Dup cum se poate vedea n finalul povestirii, acesta ncearc nc o dat s l ispiteasc pe flcu dar, din fericire, acesta se abine pentru a nu mai cdea din nou n ispit: O fat nalt i voinic cu mnecile sumese pn la subiori, stnd rezemat de un stlp al prispei, se uit lung dup clre.El apleac brbia n piept, strnge scurt zbala i ndeamn calul la iueal. Vrea i el s se uite o dat napoi, dar a apucat s coteasc la dreapta .De data aceasta,diavolul apare sub ntruchiparea femeii. Dac ar fi s punem o etichet a nuvelelor fantastice caragialiene, am putea spune c ntmplrile pot fi interpretate din dou prisme.Putem foarte simplu s gsim o explicaie logic, raional a evenimentelor petrecute dar n acelai timp,putem atribui un sens fantastic textului pentru ca ntmplrile prin care trece eroul ar putea fi guvernate de fore malefice, ale infernului. n orice caz, literatura fantastic i propune exact acest lucru, s ne fac s ne punem ntrebri, dar o soluie sigur i unic nu ne ofer pentru c astfel ar disprea ideea de fantastic. La fel se ntmpl i cu nuvela lui Caragiale La conac pentru c, dei ne ofera ofer o dubl pist de interpretare, nu exist nicio informaie care s ne fac s nclinm balana spre una dintre soluii. La hanul lui Manjoalade I.L.Caragiale Hanul si culorile toamnei in reprezentari vizuale cu impresionanta difuziune-dar mai ales compunerea prin referinte remarcabile aflate in sistemul semnelor, a unei atmosphere, decid calitatile povestirii La hanul lui Manjoala. ( Ion Vlad, Povestirea. Destinul unei structure epice) Nuvela :La hunul lui Manjoala de I.L.Caragiale a fost publicata in Gazeta sateanului din5 februarie 1898 si a fost reprodusa de autor in volumul Momente si schite din 1901. Caragiale are o viziune clasica asupra operei, apropiata de basmul Povestea lui Harap- Alb de Ion Creanga. Fiind o nuvela fantastica, actiunea este plasata la limita dintre natural si supranatural, granitele real-ireal fiind desfiintate.Are dimensiuni reduse si un conflict concentrat in care realul se imbina cu magia. Intamplarile sunt localizate iar moravurile sunt specifice zonei. Titlul La hanul lui Manjoala indica locul in care se petrece actiunea iar tema operei este relatia dintre om si supranatural.

Fanica, plecat intr-o seara de tomana spre casa pocovnicului Iordache, cu a carui fata vroia sa se logodeasca, face un popas la hanul lui Manjoala, care acum era hanul Manjoloaii. Dupa ce ascesta a fost servit de hangita, Fanica observa difetite nereguli la acel han.Icoanele lipseau de pe pereti, era primita in casa o pisica neagra care in credintele populare se spune ca pisica neagra este semn vrajitoresc. Vazand ca trecusera cateva ore de cand ajunsese la han, Fanica se urca pe cal si pleaca dar dupa patru ore de mers prin intuneric ploaie si ceata, isi da seama ca nu ajunsese decat in spatele hanului. Dupa un timp, oamenii pocovnicului au venit sa il ia iar intr-o seara , stand impreuna cu socrul sau, Fanica a aflat ca Hanul lui Manjoala a luat foc. Fanica este personajul narator al nuvelei. Acesta, infometat si oboist opreste instinctive la han iar datorita mancarii,caldurii si a ochilor strasnici ai cucoanei Marghiola il fac sa zaboveasca acolo cateva ore. Fanica remarca unele lucruri stranii la han : lipsa icoanelor,cotoiul care scoate un racnet atunci cand personajul principal isi face cruce etc. Fanica se autocaracterizeaza : Eram tanar, curatel si obraznic, mai mult obraznic decat curatel si este uimit si de hangita pe care o vede : frumoasa, voinica si ochioasa aratand faptul ca se indragosteste de ea. Dupa ce a fost luat de pocovnic si dus patruzeci de zile departe pentru a-si reveni, Fanica afla ca hangita ii facuse farmece. El intruchipeaza tipul omului comun, simplu, credul ingnorand semnele care ii sunt aratate, gasind in fiecare o explicatie. Este un om corect, amintindu-si ca trebuie sa ajunga la pocovnicul Iordache si este credincios. Principala trasatura a stilului nuvelei este oralitatea : sunt folosite locutiuni si expresii populare m-am uitat cu bagare de seama , ce a facut, ce a dres , sunt folosite interjectii si exclamatii Hi !La drum ! , Ce pat ! , forme lexicale sau regionale si forme fonetice specifice opacit , pane Hanul ciorilor de Ioan Slavici Hanul Ciorilor este cea dintai nuvela pe care o publica Slavici in Vatra. Revista incepe sa iasa,cum stim, inca din ianuarie 1894,sub conducerea lui Slavici, Caragiale si COjbuc. Slavici publica in paginile ei un an intreg, numar de numar, romanul Mara ca apoi, in 1895, sa revina, odata cu publicarea Hanului Ciorilor, la nuvelistica si sa descrie, cu preocuparea vadita de obiectivitate,lumea, indeosebi a mahalalei bucurestene. Hanul Ciorilor ofera suficiente elemente pentru o cercetare comparata. Se infatiseaza aici eroi si intamplari pe care le regasim si in nuvela lui Caragiala La hanul lui Manjoala, publicta trei ani mai tarziu. Apare izbitoare si asemanarea din titlu. Sa fie simpla coincidenta? Nu credem. Caragiale se alatura, dupa 1895,adversariloe tribunisti si publica Culisele chestiunii nationalein care il ataca pe E. Brote si nu-l cruta nici pe Slavici.Caragiale paraseste redactia revistei Vatra cu cateva luni mai inainte cu imprejurarile ramase pana acum nelamurite. Caragiale putea avea motive,prin urmare, sa porneasca intentionat de la Hanul Ciorilor spre asi demonstra superioritatea pe taram literar paralel cu condamnarea orientarii politice a lui Slavici. Daca

lucrurile stau asa, autorul Hanul Ciorilor are meritul de a fi determinat crearea nuvelei La Hanul lui Manjoala, una din capodoperele literaturii romane.

Hanul ciorilor a fost prima lucrare de literatura fantastica a lui Slavici. Acesta foloseste ca tehnica de realizare a operei excesul de precizie, minutiozitatea surprinderii intamplarii stranii. Tasca, un orzar de la obor nu umblase niciodata prin locuri pusiite sau pe drumuri parasite deoarece se temea sa nu ii fie luati banii. Banii pe care acesta ii detinea ii apartineau , de fapt, fratelui sau mort. Sfretelus care era dulgher si lucrase la case parasite este de parere ca banul este unealta Dracului . Cei doi discuta despre acest pacat care era invechit si dospit in constiinta lui Tasca . Tasca, venind de la Alexandria doreste sa ajunga la Carcei si se pomeneste cu o schimbare suspecta a vremii Dimineata soarele stralucea pe cerul senin de-ti era drag sa treci calare pe sesul intins , dupa amiaza, incepe un vant rece crivatul domol la inceput si apoi din ce in ce mai aspru() crivatul il lovea tocmai in fata si parca era facatura , nici buiestrasul nu mergea ca alte dati . Tasca face eforturi uriase pentru a ajunge la tinta. De fapt ajunge intr-un loc opus tintei calul mergea si mergea , dar vedea tot mai departe, ba deodata si perdu( ) . Hanul Ciorilor era in dosul lui, ramas departe inapoi , cu toate ferestrele lui bine luminate . Tasca nu reuseste sa faca drumul drept constatand ca s-a impotmolit in mlastina temporala .Trebuie sa accepte nedoritul, adica popasul la Hanul Ciorilor Intrand in cele din urma in hanul care fusese casa bisericeasca, Tasca patrunde intr-o zona obscura, un fel de bucatarie, in care radea un neamt. Intuneric aproape deplin era mai ales in coltul de unde radea neamtul , o starpitura de om span, cu glas pitigaiat si cu ochii marunti si vii, curat cum Tasca si l-ar fi inchipuit pe Satana. Tinand cont de semnificatia acestor elemente , spanul , reprezinta negutatorul de suflete, firele de par sugereaza faptul ca diavolul este dublat functional. Tasca recunoaste ca sta in mijlocul vartejului demonic , curat ca vantul m-a adus aici . Stapanul hanului a fost omul bogat care a murit fara sa aiba copii si a lasat cu limba de moarte ca averea lui sa-i apartina nepotilor sai, pe care nu e chip sa ii gaseasca. In momentul in care Tasca ajunge in camera pentru a se odihni, constienta acestora il mustra din ce in ce mai mult. Se intalneste cu fratele sau care intra in camera lui. In acel moment doreste sa scape de acest pacat si cand a ajuns acasa a facut socoteala so a despartit cinstit ceea ce e al fetei de ceea ce e al lui Lostrita de Vasile Voiculescu Povestirea "Lostria" de Vasile Voiculescu (1884-1963) face parte din volumul "Iubire magic", aprut postum (1970), aadar se ncadreaz n proza contemporan. Este o povestire fantastic, deoarece mbin planul real cu cel fabulosi este o povestire n ram, ntruct ntreaga aciune se subordoneaz legendei despre tnrul Aliman i lostria fermecat, pe care pescarii de pe malul Bistriei

o povestesc de generaii, mbogind-o an de an cu noi "adausuri i scornituri", dup nchipuirile oamenilor ce erau mereu avizi de "ntmplri de dincolo de fire". Naratorul omniscient i naraiunea la persoana a IlI-a definesc perspectiva narativ a povestirii. Timpul narativ este cronologic, situndu-se ntr-un plan al trecutului, iar spaiul narativ mbin realul cu imaginarul. Modalitatea narativ se remarc, aadar, prin absena mrcilor formale ale naratorului, de unde reiese distanarea acestuia de evenimente. Incipitul povestirii l constituie superstiia popular (eres) c diavolul ia diverse nfiri pentru a atrage oamenii ca s-i distrug. Aciunea, caracterizat prin nlnuirea ntmplrilor, debuteaz n plin fabulos, cu povestirea legendeipopulare despre "dracul din balt", ntruchipat de o lostria uria care "a ademenit mult lume", de Ia pescari iscusii la copii netiutori i care, furai de strlucirea ei, s-au necat n apele Bistriei, ntruct ea era mai ales "nestul de carne de om". Aceast legend poate fi considerat prologul naraiunii. mbinat cuplanul fabulos, se manifest nc de Ia nceput i planul real, reprezentat de satul de pescari de pe malul Bistriei. Tnrul Aliman, fascinat de lostria, ndjduia c la un moment dat "o s-i caz-n mini" i reuete s-o prind o dat n undi "numai o clip". Alt dat, Aliman a ncolit-o i a reuit s o prind n brae, dar slbticiunea "i-a scpat din mini ca o sgeat licritoare". Flcul a rmas acolo "buimac, cu gura cscat i de atunci nu i-a mai ieit din carnea braelor o dezmierdare *...+ i simea mereu povara i forma n minile nedibace i n sufletul tulburat". Realul se mpletete cu fabulosul, ambiia pescarului fiind dublat de curajul i vitejia flcului. Aliman, care "era frumos i voinic" i "nu tia de frica nimnui", s-ajurat s prind lostria vie i nu i-a mai gsit odihn, "zi noapte cerceta scorburile ca un nebun, alerga, mnca, tria numai pe prunduri i n ap". Din cnd n cnd, lostria se arta i flcului i mergea bine, "apele se supuneau asculttoare". Dispariia mai ndelungat a lostriei l chinuia i "de atta zbucium i alergtur se topea". Flacaul nu credea in povestile despre Bistrita si Lostrita Bistrita pentru el nu mai avea taine si le tinea adanc ca o vidra. In plan real, Flcul pleac ntr-un sat "slbatec de pe Neagra", Ia un vraci btrn, "mare descnttor de peti, un fel de stpn al apelor", care i confecioneaz o lostria din lemn "aidoma de uie i de frumoas ca cea din Bistria". La ora ntlnirii duhurilor, n miez de noapte, "cu luna n ptrar", Aliman intr n ru cu lostria vrjit, spune descntecul nvat de la vrjitor, prin care se leapd de lumea lui Dumnezeu i d drumul "ppuii cu chip de lostria" n Bistria. Aliman salveaza o fata care era pe punctual de a se ineca, aceasta fiind destul de ciudata. Oamenii priveau cu uimire cum hainele i se zvntar cu repeziciune, prul era ca nite "uvoaie plvie resfirate", ochii ei "erau mari, rotunzi, dar reci ca de sticl", iar dinii "ascuii ca la fiare" Fantasticul este realizat din elemente reale i fabuloase, care compun ntmplrile ce devin decisive pentru firul naraiunii. Flcul vrea s se nsoare cu fata, creia el i pusese numele de Ileana, can basmele populare, dar, cnd i spuse de nunt, ea "hohoti nebunete" pentru c "nu-i ardea nici de pop, nici de biseric", spunnd ironic c "nu pentru asta venise ea pe lume". ntr-o zi, mama fetei, "o

femeie voinic, iute i sturlubatic" a venit s-i ia fata acas, "la izvoarele Bistriei aurii, unde spunea ci are rosturile" i, pn ce Aliman s se dezmeticeasc, femeia "cu prada era departe". Flacaul incearca sa gaseasca fata, dar in zadar. Nici vraciul la care a fost nu mai traia. Revenind la planul real, o fat mai ndrznea din sat "l-a mbrobodit uor", s-a logodit cu el, fixndu-se i nunta. n noaptea de dinaintea nunii plouase, iar Aliman viseaz c "se nsura cu lostria" i c l cununa "btrnul vrjitor". A doua zi, n timpul ospului, pe Aliman l anun un copil c a aprut din nou lostria miraculoas, care e "mai mare i mai frumoas ca pn acum". Buimac de butur, Aliman se trezete brusc, ca dintr-un somn adnc i fuge spre Bistria "ca scos din mini", strignd: "Azi nu mai scap! O mnnc de nunta mea! Aliman prinse lostria n brae i "se cznea s-o apere, adpostind-o ca pe un copil cu braele", apoi se cufund cu ea n valuri, care "s-au pecetluit deasupra lui pentru totdeauna". Finalul ilustreaz rama care ncadreaz povestirea. ntmplarea este o poveste popular, o legend care a rmas "vie i mereu mldioas", mbogit an de an cu noi "adausuri i scornituri", dup nchipuirile oamenilor ce erau mereu avizi de "ntmplri de dincolo de fire". Finalul este tragic i deschis interpretrii cititorului, care poate percepe gestul flcului n sens totemic, ca pe ntoarcerea omului la origini, ori s considere c omul este devorat de propriul su ideal, spre care aspir necontenit. Limbajul artistic: Este dominat de spontaneitatea i firescul exprimrii, mai ales prin cuvintele popularespecifice zonei, care creeaz un farmec particular i originalitate povestirii. Registrele stilistice ale povestirii se nscriu n tradiionalism, mai ales prin hiperbolizarea unor secvene narative, prin excesul de epitete, precum i prin detaliile descriptive. Lexicul se caracterizeaz prin frecvena verbelor, care imprim dinamic naraiunii i prin arhaismele i regionalismele care eman o atmosfer de vraj i dau stilului oralitate. Identificarea solutiilor Sarmanul Dionis : "Cine este omul adevarat al acestor intamplari: Dan, ori Dionis?". ,,Fost-au vis sau nu,asta-i intrebarea.Nu cumva indaratul culiselor vietei e un regizor a carui esistenta n-o putem explica?Nu cumva suntem asemneea acelor figuranti cari,voind a reprezenta o armata mare,trec pe scena,incunjura fondalul si reapar iarasi?Nu sunt aceiasi actori ,desi piesele sunt altele?[...]Nu ezitam de-a cita citeva pasage dintr-o epistola a lui Theophile Gautier care coloreaza oarecum idea aceasta:Nu totdeauna suntem din tara ce ne-a vazut nascind si de aceea cautam adevarata noastra patrie. La conac Surprinztoare i exemplar metamorfoz a epicii caragialiene, proza fantastic demonstreaz faptul c acest gen implic un puternic sim al realitii. Valorificnd fabulosul folcloric autohton, opera sa ilustreaz un rafinament artistic

neostentativ. Erosul depete viziunea ironic a scrierilor realiste. Sunt prezentate capriciile amorului, dar mai ales neputina de a nelege i domina femeia. Erosul este adus n discuie din perspectiva literaturii satirice antifeministe (Vasile Fanache), seducia feminin fiind pus n relaie direct cu pactul satanic. La hanul lui Manjoala Fiind o nuvela fantastica, actiunea este plasata la limita dintre natural si supranatural, granitele real-ireal fiind desfiintate.Are dimensiuni reduse si un conflict concentrat in care realul se imbina cu magia. Intamplarile sunt localizate iar moravurile sunt specifice zonei. Titlul La hanul lui Manjoala indica locul in care se petrece actiunea iar tema operei este relatia dintre om si supranatural. Hanul Ciorilor Intuneric aproape deplin era mai ales in coltul de unde radea neamtul , o starpitura de om span, cu glas pitigaiat si cu ochii marunti si vii, curat cum Tasca si l-ar fi inchipuit pe Satana. Lostrita "buimac, cu gura cscat i de atunci nu i-a mai ieit din carnea braelor o dezmierdare *...+ i simea mereu povara i forma n minile nedibace i n sufletul tulburat". Formularea unor concluzii pertinente Prin aspectele nuvelei fantastice , deducem ca teoria a fost integrata in nuvelele prezentate. Realul se imbina cu irealul, faptele se desfasoara in locuri si timpuri diferite , naratiunea este subiectivizata, realizata la persoana I. Nuvelele pot fi interpretate diferit, finalele pot fi deschise , ambigui. Blibliografie: La hanul lui Manjoala de I.L. Caragiale- EDITURA CARTEX 2000 BUCURESTI, 2006 La conac de I.L. Caragiale -EDITURA CARTEX 2000 BUCURESTI, 2006 Proza literara Mihai Eminescu- EDITURA Hanul Ciorilor de Ioan Slavici- EDITURA MINERVA Lostrita de Vasile Voiculescu- EDITURA CORESI BUCURESTI Date despre nuvela fantastica : www.scritube.com Date despre nuvele : Literatura romana pregatire completa EDITURA AULA