I.

Modernismul european
Modern=dimensiune temporală(recent), ceea ce datează de curând, se opune termenului
”clasic”.
Modernism= ansamblului mișcărilor de idei și de creație, care aparțin sau convin epocii
recente, altfel spus moderne, în condiții istorice date.
Modernitate= o miscare larga care se manifesta in spatiul cultural european, incepand de la
mijlocul secolului al XIX-lea si pana in perioada postbelica a secolului al XX-lea.Pune bazele
unor teori de cunoastere precum atropocetrism.

Tendințe:

Reprezentantul principal, Charles Baudelaire anunță o noua sensibilitate si impune, printre

altele, ideea inovatoare de estetica urâtului. Ca aparținând modernismului, pot fi numite
“totalitatea mișcărilor ideologice, artistice și literare care tind, spre ruperea legăturilor de
tradiție, prin atitudini anticlasice, antiacademice, antitradiționale, anticonservatoare repulsie
impinsă până la negativism radical”. Prin extensiune, sunt incorporate modernismului curente
literare ca simbolismul, expresionismul, futurismul și avangarda : dadaismul, suprarealismul,
constructivismul.

Direcții:

Preferința pentru luciditate in actul de creație lirica, înlocuind “sensibilitatea inimii” cu

sensibilitatea imaginatiei, epurat de anecdotica, sentimentalism si didacticism. Universul
artistic al modernistilor reflecta o civilizatie citadină, tipologia predilectă a moderniștilor este
cea a intelectualului, cu dilemele sale și cu reacțiile față de presiunile societății, el fiind
preocupat de marile probleme ale cunoașterii, de filosofie, psihologie, religie, mitologie.
Dispariția rigorilor compoziționale, înlocuite cu versul alb, liber, adesea fără o punctuație
strictă, ruptura de trecut, revolta, originalitatea și tendința de a șoca,problematica
conștiinței neliniștite,predilecția pentru stări limită:coșmar, halucinație, ridicol, grotesc,
drama tristeții metafizice, a omului problematic înstrăinat de tainele genezice ale
universului, aspirația spre regăsirea echilibrului originar.

Reprezentanți:Charles Baudelaire,Edgar Allen Poe,T.S. Eliot, Jorge Luis Borges,Franz

Kafka,Marcel Proust.

II. Tendința națională în poezie

Hermeneutica literară= Spațiu, timp, personaj, limbaj

Doctrina lui Platon:

 Dialectica= metoda prin care se ajunge la cunoașterea ideii, obiectul cunoașterii

adevărate (episteme); procedeul prin care se ajunge din lumea sensibilă în lumea
suprasensibilă; în cunoașterea metafizică intervine intelectul analitic (dianoia) și
intelectul pur (nous).
  Metafizica=Platonismul este un termen folosit de savanți pentru a se referi la
consecințele intelectuale ale negării realității lumii materiale. În timp ce toți oamenii
acceptă realitatea obiectelor, care sunt perceptibile simțurilor lor, Socrate crede că,
acești oameni trăiesc fără inspirația divină, care dă accesul la înțelesuri superioare
despre realitate.Ideea lui Socrate este că realitatea nu este disponibilă celor ce folosesc
simțurile, credea că cel care vede cu ochii este orb.
 Teoria ideilor/dualității lumii=Distincția: existența sensibilă--realității aparente,
accesibilă cunoașterii prin simțuri, lumea Peșterii care fundamentează opinii (doxa),o
copie palidă a lumii Ideilor și existența inteligibilă(arhetip)-- accesibilă doar
cunoașterii de tip rațional, lumea din afara Peșterii, lumea Formelor Pure, a Ideilor,
lumea metafizică a realității esențiale.
 Simbolul peșterii:
a. peștera — lumea sensibilă (a realității aparente);
b. întunericul peșterii — ignoranța omului limitat;
c. lanțurile —simțurile care ne limitează;
d. focul — lumina cunoașterii;
e. umbrele de pe perete--aparențele care generează opinii false
f. corpurile de prin fața focului--generează opiniile adevărate
g. suișul greu spre ieșirea din peșteră — drumul inițiatic spre
cunoașterea esențială, cunoașterea prin intelectul analitic;
h. contemplarea lumii din afara peșterii--cunoașterea metafizică,
prin intelectul pur (cunoașterea adevărată prin intelect și
rațiune)
i. Soarele — Ideea Binelui (Perfecțiunea)
 Sufletul= se aseamănă cu Ideile pentru că este simplu, cunoaște lumea inteligibilă
printr-un proces de conversiune a cărui forță o constituie erosul (iubirea — are ca efect
dobândirea purității primare); cunoașterea Ideilor este doar o reamintire („anamnesis”)
a sufletului încarcerat în corpul fizic (ideea corpului — închisoarea este o
reminescență a orfismului); menirea sufletului este să pregătească omul pentru
moarte (eliberarea sufletului nemuritor și întoarcerea în lumea ideilor); condiția
eliberării definitive a sufletului este o viață virtuoasă; filosofia este pregătirea
sufletului pentru recunoașterea imortalității sale.
 Teoria formelor= se referă la faptul că lumea materială este numai o umbră a
lumii reale. Formele sunt prototipuri sau reprezentări abstracte a unor tipuri sau
proprietăți (universalii) a lucrurilor pe care le vedem în jurul nostru.

Două vârste ale poeticii:

I. Pașoptiștii=imitatori, lipsiți de baza filosoficăa actului poetic care organizează

imaginarul.El intră într-un manierism al formei.
II. Geniul romantic= Eminescu, avand bazele filosofiei lui Shoppenhauer,Kant și Hegel,
introduce relația eu-lume-text și raporturile ce se stabilesc. Lumea e imaginată sub
forma a trei modele cosmologice pentru a imagina lumea:
 a) Modelul cosmologic pitagoreic(1866-1872)-muzica sferelor care prin mișcarea sferei
centrale creează muzica perfectă. Poet al luminii după Tudor Vianu. Ca motive poetice
se întâlnesc lumina, armonia culorilor, dansul și muzica.Poetul este ipostaziat în profet
și în poet de tip orfic.
b) Modelul cosmologic shopenhaurian(1872-1880)-În absența divinității, Universul
este ținut de gândirea geniului.Diferența dintre geniu-divinitate o face Hiperion, care e
o entitate atemporală. Hiperion este centrul Universului,de aceea nu i se poate împlini
dorința de a muri.Geniul nu are acces la creație, deoarece nu e la originea gestului
creator.Erosul dă condiția de existență. Poet enigmatic, aflat între mîntuire și damnare.
c) Modelul kantian(1880-1883)- Produce o criză a gândirii moderne,deoarece se crede
că divinitatea a dispărut.Dacia e paradisul originar, deoarece imaginea ei nu poate
muri.Extă teama de intrare în istorie,pentru că aceasta înseamnă moarte. Cezarul,
personajul fundamental, rezolvă clișeul stereotipic pașoptist.Viziune tragică asupra
lumii, unde apar universurile compensatorii.

Eminescu rezolvă criza manierismului formei(stil artistic prețios, lipsit de naturalețe) al

pașoptiștilor prin resemantizarea limbajului poetic, prin reducerea sa la o formă
strânsă(ex.Glosă) și prin întoarcerea sa asupra sieși.După Eminescu continuăm să imităm.

Posibilitatile sunt de doua tipuri iconudule si iconoclaste. Neuvizionaristi posteministeni-

Archezi,bacovia si blaga.antivizionaristi barbu si nichita stanescu.epistema=modalitate de
viziunea asupra lumii.paradicma=set de cuvinte ,dintotalitatea carora se creeaza o epistema.

 Epistema modernistă=Prima formă de critică estetică apare în 1840 „Introducție” la

revista Dacia Literară, unde se critică cartea, nu persoana.

Romantismul romanesc:
a) Neteoretizat
b) Tardiv dpdv istoric
c) Cu o mai puternica componenta nationalista.Secolul 19 este secolul natiuni,al
constiinti nationale.

Simbolismul(1886) începe odată cu Baudelaire, în Franța, punând subiectul literar în centru,

acesta fiind supus naturi,lumii-devine favorabila si antropocentrica.Acesta intra in polemica
cu gandire junimista a lui Maionescu. Curent al devenirii=>trăire duratei(Bergdon) => timpul
elastic perceput prin durata conștiinței individuale.
Decadentism =simbolizm in forma crepusculara a romantismului ,retorica a noutati
a) Defazat ușor
b) Macedonski și Minulescu duc un simbolism solem,Petică și Anghel duc un simbolism
românesc, iar Bacovia este mai mult expresionist =>mixt de elemente romantice cu
simboliste.Tendința reformatoare a poeziei românești simboliste.
c) Sincronism= adoptare
d) Adaptare= nu se mai dorește imitarea. Doua reviste stau la baza simbolismului:
Literatorul (1880-1919) aparută la Bucuresti, ulterior suplinită de Macedonski prin
revista Independența (1887) și revista Liga Ortodoxa(1886). Revista Linia Dreaptă apare
la București in 1904 Tudor Arghezi, revista celorlalti(=altceva), revista Versuri apare la
Iasi din 1911-1916, Insula apare la Bucuresti in 1912-Ion Minulescu, revista Gradina
 Hesperidelor=nimfe apare la Bucuresti in 1912-A.T.Stamatian, revista Fronda apare la
Iasi in 1912, revista Simbolul apare la Bucuresti in 1912 –Tristan Tzara.
I. Condițiile actului poetic:
a) Să fie deplin stăpân pe limba
b) Să cunoască amănunțit alcătuirea literelor în cuvinte
II. Pseudometafizica
a) Dumnezeirea este Nesfârșitul, absurdul=>Dumnezeirea e o absuridate sublimă
b) Poezia e o scânteie a divinității => poezia e o absurditate sublimă( nu logică rațională).
Echivalează poezia cu Divinitatea pentru ca poezia să devină vârf al lanțului trofic.
III. Poezia viitorului(1892)
Simbolul este numele modului de a se exprima prin imagini, spre a da naștere cu ajutorul său,
ideii. Teza sinesteziei stă la baza simbolismului.
IV. Simțurile în poezie(1895)
Poezia nu este în om, ci înafara lui, în lumea sensibilă și îl asaltează, face o poezie a stărilor în
raport cu lumea/ e senzațiunea poetică directă/ cugetarea e un produs al ei
V. Pragul secolului(1899)
Ajunge la neoromantism, antinaturalism și antirealism, neoidealism. Poezia se abstrage din
real, triumf al poemei simțurilor. Moartea lui Eminescu duce la o încercare tardivă la
romantism, către frumos, fantezie și ascensionare spre ideal.
VI. Viața nouă(1906-1925)
În ”Rădăcini Literare”(1905) se face o împotrivirea asupra sămănătorismului si a
tradiționalismului, se vorbește despre intelectualizarea lirismului. Necesitate de a asimila
cultura europeană și miza pe dimensiunea latină a spiritualității romănești.Principii de
construcție: sincronism(adoptare) și diferențiere(adaptare), urbanism- literatura română nu
mai poate ruraliza la nesfârșit, trebuie să depășim blocajul dintr-un proiect trecut, spirit
novator- simbolismul nu înseamnă decadență, nici un fenomen izolat cu celelalte fenomene
ale artei=> punerea în contezt care leagă simbolismul de parnasianism, naturalism,
modernism, idealism, muzicalism și impresionism=> nu diferențiază însă aspectele particulare
ale lor.
VII. Imaginarul simbolist: propune un univers al interiorității.
a) Elemente simboliste(conținut-imaginar și formă-limbaj)-Urmărim la un text timpul,
spațiul, personajele și limbajul.Spațiul și timpul simbolist=timpul prezent, oniric,
paradisuri artificiale și evadarea(motiv), obsesia muzicală și vizionarismul(perspectivă
a subiectului asupra lumii)=>amalgam.
b) Obiecte și scenarii: simboluri statice(reprezentări spațiale)-cheia, crinul și simboluri
dinamice(temporale sau narative)-zborul, cântecul, scuturarea florilor.
c) Figurile temporalității(legate de categoria efemerului)-căderea petalei de
floare=obsesia care ține de forma existenței efemere, care nu-l deprimă=>dacă nu
avem eternitate ne putem bucura de clipă în intensitatea ei punctuală, esența
efemerității.
d) Retorica temporalității: surprinderea momentului, suprapunerea mai multor momente,
dinamizarea imaginii
e) Monotonia și figurile obsesiei: bazată pe repetiții, convergențe, uniformitatea temelor
și imaginilor.
f) Sugestia și vagul: Accesul la transcendent nu se poate face decât pe căi mediatice=>
simbolismul nu mai e metafizic(Dumnezeu a murit), nu se anulează transcendentul,
dar nu mai ține de lumea arhetipului, ci ține de subconștientul colectiv din care
exteagem idei, teme din experiența noastră ca specie=> transfizic(ieșirea din granițele
universului fizic), se opune discursului explicit, rațional=> ambiguizarea prin cuvinte
cu sens abstract, evitarea numirii directe, elipsa și suspensia(efecte sonore), metafora.
 g) Sinestezia= asocierea spontană între senzații de natură diferită care par să se sugereze
reciproc.Baza pe corespondențe: orizontal- stabilită între fenomene perceptibile ale
lumii și vertical- stabilită între lumea aparențelor și transfizic
h) Artificialitatea=estetism prin valorizarea estetică a lumii, a naturii(peisajul devine
decor), prin abstractizare
VIII. Inovații formale și experimente prozodice
a) Muzicalitatea repetitivă-aliterație, onomatopee, refrenul
b) Apelul la poezia cu forma fixă-sonet, rondel
c) Experimente metrice și ritmice-versul bisilabic, monosilabic, foarte lung, versul liber
d) Poemul în proză( Macedonski)
e) Discursivitatea, ironia, intertextualitatea

Instrumentalismul
Sunetele joacă rolul imaginilor, sonorul e subordonat vizualului. Poezia viitorului devine
muzica și imaginea. Poezia se deosebește de proză, antiteză, limbaj propriu, Wagnerism,
muzică și imagine. Simbolismul se bazează pe categoria vagului care se opune antitezei
romantice pe care o atacă Macedonski.

Impresionismul
Contururi imprecise, tușe de culoare, pete, scoate arta în natură, fuziune de colori pastelate,
sugerează nu arată explicit, imaginea activează o poeste. Pictura e bidimensională în Evul
Mediu, însă tridimensionalitatea apare în Renaștere ca o idee de centralitate care e servită
printr-o construcție imaistică de tip piramidă. Pictura impresionistă absoarbe contururile,
lucrează cu umbra și lumina, abolirea ramei=> tinde să evadeze. Imaginea reprezentantă a
stării subiectului în raport cu obiectul, filtrul său pus asupra lumii.

Expresionismul
Expresia subiectului în raport cu sinele însuși, crează o stare oarecare, nu starea
pictorului.Cuantilismul este un impresionism la apogeu=> spargerea canonului clasic, apare
subiectul, nu se mai aduce lumea ci reprezentări ale ei prin filtrul subiectului, e în funcție de
subiect=Modernism.
 Alexandru Macedonski

Diferența specifică: amestecul de registre, pendularea între registrele stilistice, între real și
idee.

Etape de creație: