Forma de manifestare a modernismului in arta si in literatura germana, expresionismul esteun curent

important al avangardei europene, aparut in legatura cu tensiunea spirituala a anilor 1911-1925,

inainte si in timpul primului razboi mondial.
Numele a fost folosit in relatie cu un ciclu de tablouri numite expresionisme" de un modest pictor
francez - Julien Auguste Herve, iar alteori a fost pus pe seama lui Louis Vauxelles,cronicarul de arta
plastica de la ziarul Le Figaro, care a definit picturile lui Matisse drept expresioniste". Oricum,
primele manifestari si consideratii asupra esteticii expresioniste se refera la arta plastica, zona in care
curentul s-a manifestat semnificativ.
Esenta doctrinei expresioniste este data de intensitatea expresiei, de tendinta de a da formatrairii
launtrice, sentimentelor si nelinistilor omenesti, alaturi de o covarsitoare aspiratie spreabsolut.
Creatiile artistice, fie literare, fie plastice, reflecta criza societatii in preajma primei conflagratii
mondiale, contradictiile sociale, progresul tehnic, dezvoltarea industriala dublate de alienareainsului
ce isi presimte inutilitatea, agonia marilor imperii, o profunda criza a valorilor morale siestetice.
Subiectivitatea, sentimentul, trairea patetic stilizate sunt termenii-cheie in poetica expresionista,
instaurand si ideea unui destin uman comun, cu radacini in mit. instrainarea,sentimentul apocalipsei,
teama de vid vor duce la deformarile din plastica, la stridente cromatice, iar in plan literar la strigatul
eului traumatizat ce se intoarce spre originar, spre paradigma mitica, spre timpurile primordiale,
cand fiinta se integra firesc cosmicului, casingure forme de salvare.
Refuzul lumii in care este prins implacabil eul poetic, negarea orasului - incarnare a infamului,spatiu
al nebuniei - determina miscarea poeziei si a teatrului spre mituri, credinte, rituristravechi, intoarcere
in timp, in zonele arhetipale ale culturii.
Se remarca influentele filosofiei lui Nietzsche ca exuberanta si frenezie dionisiaca ale trairii,potentare
a stihialului, dezlantuire a eului. Stihialul, noteaza Blaga, forteaza lucrurile sa-siparaseasca
individualitatea si intrucatva specia, ca sa devina expresii ale unui duh sau aleunui principiu
universal" (L. Blaga, Orizont si stil, Trilogia culturiI).
Parasit de divinitate, omul cauta zeul si absolutul prin stihialul care ar putea sa-1 aduca inrelatie cu
divinul. De cate ori un lucru e astfel redat incat puterea, tensiunea sa interioara, ilintrece, il
transcendeaza, tradand relatiuni cu cosmicul, cu absolutul, cu ilimitatul, avem de-aface cu un produs
artistic expresionist" (L. Blaga, Filosofia stiluluI).
O importanta definitie este data curentului si starii de spirit a expresionismului de HermannBahr:
Omul e lipsit de suflet, natura lipsita de om. Niciodata n-a existat o epoca mai rascolitade disperare,
de oroarea mortii. Nicicand o mai sepulcrala liniste n-a mai dominat peste lume.Nicicand bucuria n-a
fost mai absenta si libertatea mai moarta. Si iata disperarea urland :omul isi cere urland sufletul, un
singur strigat de suferinta se inalta din trupul nostru. Chiar siarta urla in intuneric, cheama in ajutor,
invoca spiritul: este Expresionismul".
Descatusarea afectiva, patosul trairii impins la extaz, la tipat" (N. Balota). Interesul pentrutraditii,
mituri, credinte stravechi, folosind modelul artei primitive. Aspiratia spre o sinteza aculturii, o opera
totala de arta" (pictura, muzica, dans, poezie cuprinse sinestezic in operacreata).

Tehnica halucinarii (Hugo FriedricH) - trairea frenetica depaseste presiunea limitelor,amalgamarea

realului, stihialitatea viziunii. Interesul pentru patologic, fascinatia morbidului.
Poezia surprinde tragismul conditiei existentiale, ia forma strigatului profetic. Tendinta
despiritualizare a trairii; lirismul se adanceste uneori intr-o viziune mai rafinata, de natura cosmica si
metafizica.

Trsturile expresionismului:

permanenta nevoie de absolut, aspiraia spre ideal

anularea vechilor dogme ale realismului care nu fac nimic altceva decat s surprind
realitile faptice, logice ale vieii, n favoarea cutrii unei realiti spirituale
cutarea originalului, a ineditului
rentoarcerea la primordial, la origini, la universul mitic
tragismul existenial surprins i depit odata ce fiina reuete s ating absolutul, prin
spiritualizarea tririlor, acestea devenind cosmice, metafizice
teme i motive predilecte: tristeea i nelinitea metafizic, disperarea, absena,
neantul, moartea, dezagregarea eului, natura halucinant
categorii estetice cultivate: fantasticul, macabrul, grotescul, miticul, magicul
imaginile poetice sunt vii, stranii, contrastante asemenea picturilor expresioniste
limbajul este uneori violent, ocant

Reprezentanii expresionismului:
Reprezentanii n literatura universal:

Gottfried Bienn,
Georg Heym,
Georg Kaiser (Germania),
Georg Trakl,
Franz Werfel,
Franz Kafka,
Theodor Daubler (Austria),
August Strindberg (Suedia).

Reprezentanii n literatura romna:

Lucian Blaga,
Al. Philippide,
T. Arghezi,
Adrian Maniu,
Vasile Voiculescu