Sunteți pe pagina 1din 8

SIMBOLISMUL

( < fr. symbolisme, < cf. symbole, < gr. symbolon =


= semn de recunoaştere)
Curent literar – artistic apărut în Franţa,în secolul
al XIX-lea, potrivit căruia valoarea operei de artă nu
este reprezentarea fidelă a realităţii, ci de combinarea
sentimentelor şi gândurilor, a figurilor şi formelor
după legile lor proprii. (Irina Petraş,Teoria literaturii)
Noţiunea de simbolism a fost impusă de J. Moréas,
într-un manifest publicat în ziarul Le Figaro din 18
septembrie 1886. Doctrina simbolistă a fost schiţată
însă în poezia Corespondenţe a lui Ch.
Baudelaire,
care vede în existenţa materială doar o
manifestare
exterioară, de suprafaţă, a unei realităţi
ascunse,
profunde, bazate pe corespondenţa dintre
registre de
senzaţii, prin care Parfum, culoare, sunet se-
ngână
şi-şi răspund.
Caracteristicile simbolismului literar
Cultivarea sugestiei prin diverse mijloace, poeţii
simbolişti încercând nu să numească ci să sugereze
stări nelămurite, confuze, vagi;
A numi un obiect înseamnă a suprima trei sferturi
din plăcerea pe care ţi-o dă un poem, plăcere care
constă în bucuria de a ghici încetul cu încetul; să
sugerezi obiectul, iată visul nostru. (St. Mallarmé);
Folosirea simbolului, menit să sugereze analogii,
corespondenţe între diferite elemente ale universului,
legături ascunse dintre lucruri.
Principiul corespondenţelor între senzaţii de ordin
diferit: olfactive, auditive, vizuale, gustative, tactile,
sintetizate într-o singură imagine. Ex: G. Bacovia,
Nervi de primăvară.
Muzicalitatea, al cărei rol este de a sugera
nuanţele cele mai subtile ale stărilor sufleteşti, este
obţinută prin ritmuri şi rime perfecte, dar şi prin
repetiţii, refrene, armonii.Ex.: G. Bacovia, Matinală.
Între poeţii simbolişti reprezentativi, Paul Verlaine
este cel care afirmă primatul muzicii în poezie (Artă
poetică), pledând pentru cultivarea versului impar,
solubil în aer. Poezia nu e decât muzică prin excelenţă,
afirma Mallarmé, iar Al. Macedonski, primul
teoretician al simbolismului românesc, spunea: arta
versurilor nu este nici mai mult nici mai puţin decât
arta muzicii.
Preferinţa pentru imagini vagi, fluide, fără contur.
Ex. G. Bacovia, Nocturnă.
Preferinţa pentru anumite teme şi motive: iubirea,
natura, oraşul, metale şi pietre preţioase, culori etc.
Eliberarea versului de constrângerile impuse de
prozodia tradiţională, prin cultivarea versului liber
care să-i permită poetului o transcriere a propriului
său ritm interior.
Reprezentanţi ai simbolismului în literatura
universală: P. Verlaine, A. Rimbaud, S. Mallarmé,G.
Kahn, M. Maeterlinck, S. George, R. Maria Rilke, W.
Butler Yeats, R. Dario, A. Machado etc.
În pictură, simbolismul este reprezentat de G.
Moreau, Puvis de Chavannes, Odilon Redon, iar în
muzică de Wagner.
În literatura română, simbolismul este ilustrat de
Al. Macedonski, St. Petică, D. Anghel, I. Minulescu,
G. Bacovia.