Andr Malraux

Viaa i opera lui Andr Malraux sunt un exemplu edificator pentru ct de complex, de imprevizibil i de miraculoas poate fi o existen omeneasc pasionat, aflat n consonan cu idealurile, utopiile i dramele timpului su. Malraux a fost un scriitor imens al literaturii franceze din secolul trecut, dar personalitatea sa tumultuoas s-a manifestat n egal msur i ca lupttor cu arma n mn pentru cauzele n care a crezut, i ca om politic ntreprinztor, dotat cu o larg viziune ce a lsat urme durabile n societatea i cultura francez. Andr Malraux debuteaz n 1920, odat cu lansarea revistei La Connaissance, cu un articol despre poezia avantgardist. El intr n contact cu mediile literare i artistice pariziene i, alturi de patronul lui, se iniiaz i n profesiunea de editor. Va deveni n curnd, de altfel, director artistic la ditions du Sagittaire. n Frana, el se afirm tot mai mult n lumea literar, att prin crile inspirate din experienele sale (La voie royale, 1930, La Condition humaine, 1933 i LEspoir, 1937) , ct i prin activitatea de editor la Gallimard. ntre 1959 i 1969, deine funcia de ministru al Afacerilor Culturale i inaugureaz o politic activ de difuzare a culturii franceze n lume. n timpul ministeriatului su, printre altele au fost restaurate numeroase mari monumente (Louvre, Versailles, Les Invalides etc). Moare n 1976, n urma unei congestii pulmonare, dar rmn n urma lui cteva capodopere al cror interes nu s-a perimat odat cu trecerea anilor i a schimbrilor istorice. Calea regal (1930) este un roman fastuos, i totodat dur i pesimist, de aventuri cu iz iniiatic n jungla cambodgian, Condiia uman (1933) cu aciunea n 1927, localizat n China n timpul luptei pentru putere ntre comuniti i naionalitii lui CiangKai-Shek este o fresc tragic despre vulnerabilitatea valorilor i a destinelor omeneti. Romanul a fost distins cu premiul Goncourt n 1933. Sperana (1937) evoc dezastrele rzboiului civil din Spania (1936-1939) iar Muzeul imaginar (1952-1954) este o cltorie n lumea unor capodopere pictur i sculptur din lumea ntreag i din diferite epoci.

n cadrul unei conferine susinute la Paris, Malraux a adus in discuie valorile occidentale: voina de a avea o contiin si voina de a descoperi.Optimismul i ncrederea n progres sunt valori americane . Fora Occidentului rezid n acceptarea necunoscutului. Europenii au nevoie de o contiin clar deoarece trec printr-o criz cultural. Adevratele valori trebuie protejate,nu ignorate. Trebuie sa contientizm faptul c ne aflm ntr-un moment crucial n care nu trebuie s acceptm doar motenirea obiectelor aflate n patrimoniul cultural, ci i inteligena si fora de a le pune n valoare, de a le folosi, de a le exploata potenialul la cel mai nalt nivel posibil. Ceea ce Europa motenete este umanismul tragic. Consider c aceste idei prezentate la Conferina de la Sorbona la 4 noiembrie 1946, se regsesc i ntr-o alt lucrare a lui Andre Malraux care trebuie menionat- La Tentation de l'Occident(Ispita Occidentului) . Autorul incearc o paralel ntre cultura oriental i cea occidental. Dupa cum putem afla inca de la inceputul lucrarii,in partea intitulata Precizare, scrisorile apartin la doi tineri intelectuali,fiecare facand parte din rase esentialmente distincte: este vorba despre un oriental(chinez) si un european(francez) ,pe care ii regasim sub numele care pastreaza semi-anonimatul ,Ling W.Y,respectiv A.D.,ambii indivizi calatorind prin patria celuilalt,traversand cultura si civilizatia celuilalt,pe care nu o supun analizei critice ,obiective, dar o invinuiesc si o blameaza, in esenta daca nu refuzand,cel putin neputand a o intelege. Scrisorile lui Malraux sunt organizate sub forma de argument si de contra-argument, fiind un duel scris intre cei doi tineri ,occindentalul si orientalul, fiecare scrisoare(sau scrisori- pentru ca ordinea nu este de una si una) are idei combatute cu argumente mai mult sau mai putin solide de catre partenerul de corespondenta. Europeanul prezinta o conceptie des intalnita in Occindent,si anume aceea ca timpul devine prizonierul formelor, iar lucrurilor valoroase le este atribuit un caracter stabil,durabil in timp; prin urmare,nu timpul este ,asa cum spune cultura orientala,cel care organizeaza lumea,Omul, prin natura sa ,doreste si tinde sa iasa din sine insusi,sa cunoasca arte noi,necunoscute, sa admire si sa fie impresionat,sa fie dornic si lacom de cunoastere permanenta.Cultura ,spune francezul ,nu piere decat prin propria slabiciune- o civilizatie in impas are de ales,ori renaste,ori dispare definitiv.

Cei doi isi schimba prin intermediul scrisorilor impresii,reflexii profunde dar totodata subiective,analitice,impregnate cu o sensibilitate si o ratiune extrem de fina,toate atingand nuclee filozofice precum viata(punct initial),moartea(punctul terminus) si puntea dintre cele doua puncte ,reprezentata de toate celelalte elemente constitutive din existenta unui individ,iar in acceptiune mai larga,a unui popor,a unei culturi,a unei civilizatii. Malraux, nihilistul in ceea ce priveste gandirea premonitoare a unei Europe a artei care trece de la indignare la insurectie, deschide in aceasta directie tentatia unui dialog despre viata si opera sa,reusind sa surprinda,asa cum zice si in una dintre scrisorile celor doua parti ale aceluiasi eu,conditia duala a individului,perceptia acestuia privind realitatea din jurul sau si ,dupa cum bine sintetizeaza si titlul gruparilor de scrisori,surprinde Ispita Occidentului pentru restul lumii,respectiv lupta inegala dintre cultura Orientului si cea europeana, aflata intr- o continua expansiune.