CRITICAŞI BIBLIOGRAPIE

ATANASIE l\'IAB.IAN
MARIENESCU, Poeziipopularedin Transiloania, Ediţie
îngrijităde EugenBlăjun,Prefaţăde OvidiuBîrlea. Ediţiicriticede folclor-Culegători,
1971,EdituraMinerva,822p.

Anunţatăîn 1970cu ocaziatipăririide aceeaşicditurăşi tot subîngrijirealui Eugen

Hlăjana fragmentului de epopeenaţionalăNooaceştii, "adunatşi organizat"de At. Marian
Marieneseu, recentaediţiecriticăa poeziilorpopulareeulesedeprimulfolcloristde seamă
al Transilvaniei readuceîn atenţiaspecialiştilor şi a iuhitorilorde literaturăpopulară
un impresionant material,partepublicatcu maibinede 100de ani în urrnă,parte inedit.
Prefaţatorulediţiei,OvidiuBîrlea,rcactuallzează Într-unsubstanţialstudiu mono-
grafieintroductivpersonalitatea complexăa celuicare, prin activitateasa foleloristieă,
s-a voit un emulîn chestiuneaculegeriifolclorului, al lui V. Alecsandri în Transilvania.
Nu numaicronologic, dar şi ea manierăde lucru,f'olcloristul transilvănean îl urmeazăpe
Alecsandri, încercîndsă realizeze pentruaceastăpartea ţăriiceeace înaintaşulsăuizbutise
pentrucelelalteprovinciiromâneşti.Mai mult contestatădecît apreciatăla adevărata
ci valoare,contribuţialui At. lVI.Mariencscu în domeniulfolclorului, ne apareacum,prin
dominantclo relevatede OvidiuIUdea,de primăimportanţăîn anumitesectoareale f'ol-
cloristicii.
Apropiindu-se de creaţiapopularăca un ilurninist,Al. M.Murien escuînţelegea
să contribuie,prin studiulfolcloruluişi al etnografiei,la. combatereaobscurant.ismulut
maselorpopulare.Lui îi revinemeritulde a fi dat primacolecţiede colinderomâneşti,
clasificateîn religioaseşi lumeşti,dcosebindu-le de cîntecelede stea. Tot e] a dat prima
culegere debaladeromâneşti dinTransilvania; a intuituneleprocefiee metodologicemoderne
decercetare, încercîndsăstabilească relaţiiÎntrecreaţiafolclorică şi mediulsocialîn caresc
naşteşi circulă.S-ainteresatde personalitatea creatorilorş transmiţătorilor de folclor,
dînd încă în 1866primafişă biograficăde informator.Maricneseu esteprimulfolclorist
careindică.cu consecvenţă la pieselepublicateloculde undeg-aucules. Dorindsă sur-
prindăcreaţiafolcloricătransilvăneanăîn toată varietateaşi bogăţiaei, Mariencseu fi
cerutsprijinulunorcărturaricunoscuţi:AndreiŞagunu,IosifVulcanşi al multorculegă-
tori, preoţisau învăţători:N. 'I'incuVelia,AvramCoreeaş. a. publicîndapeluriprin pe-
!iodice,trimiţîndchestionare şi indicaţiide culegere. Apelurilesaleau ajunsşi în Moldova.
Jucăîn 1859,ziarul"Patria",ce apăreala Iaşi, îi publicaarticolulBaladeprin carei se
fac cunoscutestrădaniilede "neostenit" culegătorde poeziipopulareşi intenţia de a mai
publicaşi o a douabroşurăde balade.Ecoulapelurilorsalea găsit răsunetÎn 1Ioldova,
de undei s-autrimisnumeroase materiale,grupateîn manuscrissubtitlu Horeprelucrate
şi neprelucrate.
Pornindde la Alecsandri, At. M. Maricnescu şi-a construito concepţietolclortcă
folosindşi ideiledc bazăale Şcoliilatinisteşi anunţîndastfelo etapănouăîn folcloristica
română.Dupăindicaţiadintitlurilevolumelor salede baladeşi colinde,"culeseşi corese ",
ceimaimulticercetătoril-auacuzatde falsiflcarca textelorpublicate.Perpetuareaacestor
atitudinieronatese datoraneînţelegerii uneianumiteetapedin dezvoltarea folclortst.ieit.
Ceidoifolclorişti, Alecsandri şi Marienescu, se dcosebeau şi ca formaţieşi ca metodăde
eulegereşi publicarea textelorde literaturăpopulară. "Adunateşi îndreptate"Ia V.
Alecsandri desemnaalt procedeu şi altăfazăîn folcloristica noastră,decît"culeseşi corcsc"
la At. lVI.ariencscu.
Aicinu putem.fide acordcu observaţiile finaleale lui OvidiuBîrlca,
 180 CRITICĂ
ŞIJllJlLlOGRAFIE 2

potrivitcărorarezervele exprimatedeIolcloriştt in legăturăcu colecţiaAlecsandri trebuiau

aplicateîn aceeaşimăsurăşi colecţieiMarienesou. Dealtfel,domniasa însuşirecunoaşte în
interiorulstudiuluică modificări!e sînt, în genere,multmaivizibileîn colecţtalui Marie-
neseu,decîtîn ceaa lui Alecsandri, ceeaee a trezit specialiştilor destulesuspiciuni.Di-
f'erenţade procedeeşi conccpţiine aparedarii comparînd celedouăcolecţii.Dacă pentru
V. Alecsandri prirnordială estevaloareapoeticăa creaţieipopulareşi din acestpunctde
vedereînţelegeasă îndreptepoeziapopulară,slefuindformele,At.M.Maricncscu esteprec-
cupatde a descoperi fondulmitologie roman,pe careîl caută,cu predilecţie, în baladeşi
colinde.Irrt.crvcntia sa în texteleculeseviza, aşadar,fondul poezieipopulare,autorul
contaminînd varianteleşi ncrespect îndpe celedominante, eonsider ind, În schimb,nesem-
nificativevariantelece nu corespundeau conccpţ.iciamintite.Chiarindicaţiilede eulegere
a materialului ceurmaa-ifi trimiserauîn acestsens.deciinterventiaîn text nu eranumai
a lui, ei poateşi a culegătorilor:"... ba adeseoride dupăexemplarelecăpătate.dar nu
eompletatc, i orientarnşi, despreideilebaladelore sunt de a se culege"tPrecuoiniarea la
Novăceştii.Fragmentdeepopeenaţională,p. 250.)IntocmitÎnaceastămanierăfragmentului
de epopeenaţionalăNovăceştii, pregătitpentrutipar la 1879,i s-a refuzatîn 1885tipă-
rireade cătreAcademie, la intervenţiahotărîtăa lui V. Alecsandrt. Maiconciliant, B.P.
Hasdeupropusese publicarealui fără noteleexplicative ce Însoţeautextul,ceeaee Marie-
nescua refuzat.
Cutoate consecinţele negativeale modifieărilor vizihile,operatede Marieneseuîn
materialulpublicat,strădaniilesalede a îmbrăţişaun bogatrepertoriude piesefolclor-ice
n-aufostzadarnice. Multevariantede baladeşi colindesereţinşi astăziprinvechimea lor
şiprineirculaţ.ia peo arierestrînsă.Bogăţianumerică a baladelor, alcătuindciclulnovăcese,
în aceastăparte a ţ.ării,este o realitateconfirmatăşi de colecţiileulterioarede folclor
bănăţean.Prezenţalor în eoleeţ,iile EneaHodoşşi AvramCoreea,la aproapejumătate de
veacdupăcolecţiaMarieuescu, esteo mărturica provenicnţei şi frecvenţeiaccstui cicluîn
zonabănăţeană,cu rarnif'icaţdi spreOlteniaşi Munteniaşi ecouri,mai tîrzii,În Moldova
Merităreţ.inutedin îneereările de tcoretizareîn domeniul foleloruluiale lui At, 1\'1
Mar-lencscu intercsantele legăturipe care,celdintîi,le stabileşteÎntrebaladeşi alte specii
epice: poveşt.i,legendeşi tradiţii,eu diferenţierile necesareşi, maicu seamă,între balade
şi colinde"lumeşti"(laice).
Hotărîtoarea fostpentrureuşitaediţieide faţă contribuţiaÎngrijitorului ei, Eugen
Blăjan,care,dupăo laborioasăÎntreprindere de sistemat.iz.arca unuimaterialpînăacum
disparat,a păst.rateustricteţestructuratextelorpopulareapăruteîn volumesaunetipărite
şi a pus'invaloareUnmanuscris bogat,necunoscut nouă,careîntregeşte aetivitatcadefolclo-
rist a lui At.M.Marieneseu. Nu îndeajunsdefericităni separeideearenunţăriila publica-
rea oolindelor religioase,
ehiardacămultedinelear fi prelucrăricănturărcşti, căciastfel,o
eontribuţieÎnsemnatăa lui Marlenescu, eumesteeeaprivind colindelc noastrenu apare
in a"eleviirata
eiluminiidinvolum.La fel,renunţareaşi la altetextesocotitepseudopopula-
re. In fond,acuzaţiadeprelucrareplaneazăasupramaimultortexteeulesede Maricnescu.
în cazulNovăceştiloi' ar fi fost,de asemenea, necesarăpuhliearca, celpuţin,a Introducerii
din hroşuraeu earaderpolemicNoVăceştii-cinci ani în faţa Academiei, Timişoara(1886),
carefaeilitea.zl, înţelegerea procedeului de eontaminare a variantelorcielului.
Reuniteîn recentaediţ.ie,majoritateamaterialelor eulesede Marieneseu şi aflate
fie în volum,fie în periodice, fie în manuseris, însoţitede noteexplicative, glosar,Indiei
de eulegători, de informatori şi de localităţi,sînt redatealJiaastăzi,aproapeintegral,eiti-
torilor,oferindşi cercetătorilor o hinevenităediţiecritică,instrumentde lucruşi luijloc
de eunoaştere şi înţelegerea uneietapedin folcloristiea noastră.
LnC'iaBerdan
PETRE ISPIRESCU,Opere,ediţieîngrijităde A.ristiţaAvramescu, eu Ullstudiu
introductivde CorneliuBărhuleseu,Bucureşti,Editurilpentru literatură,voI. 1, 1969,
voI.II, 1971.
Publicareaopereilui Petre IspireseuÎntr-oediţiccritică,după aproapeun secol
de la apariţiaprimuluisăuvolumde hasme,constituieUnact de justiţieliterară.
3 CRITICĂ
ŞIBIBLIOGRAFIE 181

Deşi,ca numărde ediţiidin operasa, poatesă-Ifi Întrecutdoarclasicii,Ispirescu

a fostsuperficial cunoscutşi unilateralinterpretat.ChiardacăLegende sau,basmeleromâni-
lor,cu timpul,a devenito cartemultcăutată(la apariţie,ca n-a reuşitsă acoperenici
baniiinvestiţiîn tipărire),era mairentabilsă se scoatăediţiipentrucopiisau "pentrutoţ,i"
(eu cîteva lăudabilcexcepţii).Apoi,mare parte din scrierilelui Ispirescuau fost
date uitării,Îndatădupăapariţie,sau au rămasîn manuscris.
Aşadar,ediţiarecentăestepreţioasă"în primulrînd,pcntru că a adunat la un loc
aproapetot cea scrisP. Ispirescu; cît despreprezentarea textelor,ca estefăcutăîn manie-
ra celormaibuneediţiicritice,eu noteşi variante,glosar,iconografie şi bibliografie.
Ase-
meneaediţiide folclorsînt încăpuţineIa număr,deşioperamultorfolcloriştiar trebui
pusăastfelîn valoare.
Abiade acumP. Ispirescuva mai însemnaşi altcevadecît "basmeleromânilor".
Şi estebinecă fiecaredin celedouăvolumea fostreprodusîn cîte o ediţiedepopularizare
(Legende sau basmele românilor, 1968şi Lnupul pîrcălab,1(70),prefaţatecompetentde către
IorguIordanşi, respectiv,AdrianFochi.In felulacestas-aasiguratdublafuncţiea operei
folclorice:de a servidrept obiectde studiupentruspecialişti şi de a satisfaceseteade
lecturăa unui publiclarg.
Custudiulintroductival lui CorneliuBărbulescu se realizeazăşi o sintezăcrrtică
asupravieţiişi activităţiilui P. Ispirescu.Contribuţiile anterioare,numeroasede altfel,
păcătuiau fieprin lipsa unei analizeobiective- impresionaexistenţa dramaticăa lui
Ispiresou- fie prin considerarea lui numaica scriitor, ignorîndu-se caracterulfolcloric
al opereisale(p. XXXVIII).
Chiardacăautorulstudiuluiintroductivn-ar fi mărturisitcă elaborează o lucrare
amplădespreP. Ispirescu,era vădit faptulcă subiectula stat multăvremeîn atenţiasa.
Informareabogată- de care uzează,mai ales cînd discutăbasmele,citind numeroase
izvoarestrăine- dar mai ales siguranţaşi justeteajudcoăţ.ilorde valoaresînt dovezi
sigurealeuneicercetăriasidue.
Pe omulIspirescul-a evocatcu căldurădar sobru,ataşatşi detaşatîn acelaşitimp.
Din portretulce i-l facereţinem,,0 mudestievirtuoasăadincÎnrădăcinatăÎntr-o mare
înţelepciune", "probitate,pasiunepentrumuncă,setede a şti".Este dezvătuitădramalui
Ispirescuîn esenţaei, Iipsade pregătireintelectualăşi lipsade timp pentrua.se instrui.
Se insistăÎnsă,foartebine,asupraprogresului uriaş co-lfacetipograful"cu nici
patru claseprimare"careajungesă pregătească, o crestomaţiea literaturiiromâneşi să
traducădinlimbafranceză;autodidactulapreciatde elitaoamenilor de culturăai vremii:
1.Ionescudela Brad,N.Filimon,V.Alecsandri, AI.Odobescu, 1..P. Hasdeu,TI.Delavran-
ceasi multialtii.
. Cupirii criticeste înregistrateşecullui Ispireseuîn:'înccrcările de poezieşi proză
memorialistică, reeunoscîndu-i-se totuşi, sensibilitatea.
DupăC.Bărbuleseu, măsurat alcntnlui săuo dă Ispircscuîn basme,căciîl consideră
un autenticpovestitorpopular,carere-creeazăîn clipapovestirii.Aceastaeste o ideeIa
careautorulstudiuluiţine mult,o ideesolidşi convingător argumeutat.ă. "Operalui Petre
Ispirescu... nu esteo creaţiepoeticăindividuală. IspirescuesteelementulÎnzestratcrista-
lizat dintr-osocietatedată, carea concentratîn el tot ceeace i-a oferit viata citadinăa
aceleisocictăti.Este transmitătorulunormotivenarativemostcnitedin traditie... cărora
le-adat Însăî povestirea sa strălucirenouădatoritădeosebitluisăutalent"(p.XXXII).
Modulîn careIspireseuscriabasmele- le ascultadecîtevaori,notaschemaacţiunii
şi apoile scriaÎn limbasa-se suprapune perfectpestemecanismul de transmitereoralăa
naraţiunilor.Faţă de un basm,publicatde N. Filimon,manifestarealui Ispirescueste
caracteristicămediuluifolcloric:"participarea ascultătorilor,careşi ei cunoscIa felde bine
repertoriullocalde basme,la creaţiapovestitorului pc careîl corecteazăcîndomiteceva
sau nu redă povesteaÎntocmaitradiţieicunoscute"(p. XXXVI).Existenţaîn basme
a unor"distonanţe" se explicăprin absenţaconştiinţeide scriitor,Întocmaica la creatorii
populari;şi tot la fel se explicăreluareaunor "formule narative","imaginistereotipe"şi
"tradiţiiorale"Cuaceastăsubtilădisociere,a noţiunilorde povestitorpopular'liscriitor,
opereazăşi cîndestecomparatIspirescucu Creangă. în timpcela Creangăcele douănoţi-
uni sesuprapun,în cazulluiIspircseu,povestitorul popularsedistingenet de scriitor.
182 CRITICĂ
ŞIBIBLIOGRAFIE 4

Datorităimposibilităţii de a consemna Întocmai prozafolclorică, au existat în seco-

lultrecutatîteametodecîţi culegători, plusautoride prelucrărişi contrafaceri. Deaicişi
greutateade a-idiferenţiasaucaracteriza în grup.Corneliu Bărbulescu îl situeazăpeIspires-
cu în ansamblulacestoraprintr-oreprezentare vizuală:"Dacăs-araşezatoţi alcătuitorii
decolecţiidebasmepopulare- nu şi prolucrăt.ori saumistifteatorl - peo scară,pe treapta
cea maiapropiatăde povestlt.orul autcntlcar sta Ispircseu, apoiar urmaculegătorii, iar
Creangăs-araşezape <leamaiapropiatăde creaţiatnăicstrităscriitoricească" (p.XXXIII)
Basmelesînt analizate,pc rînd, fiecareîn parte,se stabileştecăruitip aparţin,
vechimea aproximativă a motivelor, 'răspînd.ircaîn lume,numărdevarianteromâneştietc.
Descoperim astfelcă Ioart.emultedin basmelelui Ispirescu reprezintă celemaivechiva-
riantedinfolcloru! nostru,ca : Prisleacelcoinicşi merele deaur,Faladeîmpăratşi pescarul,
Balaurulcel cu şaptecapete,Comanvînăto't'ul, IleanaSim.ziano; Ciobănalj'ILlcelisteţsau
ţurloaiele
blerulei.Altetipuride basm- Un basmmitologic şiFalacupiezerele- nu sînt
cunoscutealtor popoare,fiindcreaţ.iispecificromâneşti. Primuldin celedouăestecules
în 24 de variante,deciesteşi foarterăspînditla noi(estevorbade boulnăzdrăvan).în
cercetareavechimiişi arieide răspîndirealeunormotivedinbasmele lui Ispireseutrebuie
avut în vedere,de acumÎnainte,şi studiullui 'I'h,Simenschy, Variantestrăvechi în basmele
luiIspirescu, publicatîn "Analele ştiinţificealeUniversităţii "Al.1.Cuza"dinIaşi,Lingvis-
tică, tOIIl.XV,1ilG9p. 17,,-39,În careidentificăo seriedeparalelisme cuIiteraturagreacă
şi sanscrită(MahaIJharata, Paneatantra) darmaialescupoveştile dincolecţialuiSomadeva,
Kathasarilsagara. Adăugînd la celespusemaisusdesprebasmele luiIspircscu şi constatarea
că multedintrcbasme,deşiau for,tculeseulteriorInvariantediferite,rămîn"modeleale
tipului",CorneliuBărbulcscu conchidecă estepe deplinmeritatăflaprecierea de cea mai
frumoasăcolecţiede basmepopulareromâneşti"(p, LXXV).Celde al doileavolum
cuprindesnoave,din volumeşi din periodice,povestiriistoricedinvolume,din periodice
şi postume,basmepăgîneşti- repovestiriale miturilorantice'--pildeşi ghicitori,jocuri
de copii,zicători,schiţe,însemnărişi corespondenţă,
Snoavelesînt comentateîn studiulintroductivcu aceeaşiatenţie,îneadrîndu-Ie
pc fiecareîn tipulce-lreprezintă,cu aceeaşitendinţăcomparativistă de a definispecificul
şi valoareafolclorului românesc,în acestcaz şi a opereilui Ispirescu,În planuniversal.
Vorbinddespresnoave,C.Bărbulesou constatăcănuseridicăla nivelnlvalorical basmelor.
El considerăcă povestitoriiau, de obicei,o înclinaţie temperamentală fie,pentrubasme,
fiepentrusnoaveşicănu le potspunela feldebineşipeuneleşipecelelalte. In felulacesta,
la Ispirescu,apareperfectexplicabilă dlscordanţa întrecalitateabasmelor şi ceaa snoavelor.
Maisubliniazăşi destulde evidentapozitieideologică şi moralizatoare a lui Ispirescu,
de celemai multeori în dctrimentulcaracterului folclorical snoavelor.
Ispiresoua mai publicatjocuride copii,ghicitori, proverbe,zicătorişi articole
desprebasmeleromâneşi celefranceze, desprepomuldeCrăciun şidesprezicătorile populare
(poatecă n-arfi fostrău dacăsereproduceau şi primeledouăarticoleîn Opere). Referitor
la activitateade folclortst,C. Bărbulescusemnalează diletantismul lui Ispirescu,dar îi
apreciazăinformaţia,stăruinţaşi maialesintuiţia."Considerată în ansamblu,dinviaţaşi
operalui 'PetreIspirescuse desprindeo maregenerozitate cu careacestaşi-adăruitideii
de progresputereasa de muncă,inteligenţa,talentul,sănătatea,bucuriade a trăi" (p.
LXXXV).Studiulintroductiv,carereprezintăchintesenta uneilucrărimai mari,aproape
în întregimecitabil,îndreptăţeşteafirmaţiacă, pînăacum,Corneliu Bărbulcscu este cel
maibun exegetal lui Ispirescu.
Despremodulde alcătuirea ediţicise pot formula unelerezerve.Zicătorilepubli-
cate de Ispirescuîn "Revista pentruistorie, arheologie şi filologie",este limpede
că nu au fost văzutetoate, din notă: "Articolularc indicaţia: "va urma", dar în
următoarelenumeren-arn mai găsit continuarea".Deşi zicătorileau continuatsă
apară şi În 18S,t şi în 1885,totuşi aceeaşiscăpares-astrecuratşi în Bibliografia
generalăa etnografie; şifolclorului
românesc. Amputlltconstatacă revistaaveaun sistem
camgreoide numerotarc în ani,volume,faseicole, Încîtar fi pututsă nici nu fie observată
lipsaunorfascÎeole, darestetotuşipăcatcă ediţiaareaceastă lacună.Rezervele celemaimari
le formulămÎnsăîn legăturăcu bibliografia. Ceeace ştirbcşte, realmente, prestigiulediţiei
estelipsauneibibliografii dereferinţ.ă,aşaCUIIl are,depildă,Poeziipopularedin 'Tra'milva-
nia de At. M. Marienescu Îngrijităde EugenBlăjan,i prefaţatăde OvidiuBîrlca.Nici
5 CRITICA
ŞIBIBLIOGRAFIE 183

bibliografia
opereinu estefărăreproş.Chiarncincluzind apariţiiledinperiodice,
deşiar fi
fost necesar,bibliografiastîrncştenedumeriri. Se menţionează că ea ete alcătuitănumai
pebazavolumelorexistentela BibliotecaAcademiei R. S. România.In telul acestapot
fi prcîntîmpinateobservaţiile privinduneleomisiuni.Dar lăsînddeopartevolumecitate
în notcsauîn studiulintroductiv(Snoave cu studiuşi notede C.Plerăscu,Bucureşti,1935;
Bucăţialesecu studiuşi explicări
, îngrijitdePaulI. Papudopol, vol.1-2, Bucureşti,1937;
Legende sau basmele ronuuiilorcomentatede :N.Cartojan,Craiova,Scrisulromânesc,1941
şi 1944)sauvolumeluateca bazăpentruediţiadefaţă (Snoave saupoveştipopuioreadunate
dingurapoporului, Bucureşti,Nouatipografiea laboratorilor români,1879,Pildeşi ghici-
tori, Bucureşti,Tip. LaboratorilorRomâni,1880),se ajungeIa o situaţieparadoxală.
Totuşia restrîngeo bibliografie numaipentrua respectaprincipiulde a nu includedecît
surseexistenteîntr-o bibliotecăînseamnăo abaterede la metodade lucru ştiinţifică.
Altecompletări caresepot aducebibliografiei , volumecunoscute saunu (?)alcătuitorului
ei,sînt: La RoşioriideVede,Bucureşti, CarteaRomânească, 1924,Paginialesedinscriitori
români,nr. 165; Zînazinetor, Bucureşti,Soeec,1948;Balaurulcu şaptecapete,Bucureşti,
Socec,1948;Fala cu piezerele,Bucureşti,Socec,1949.Ultimeletrei volumesînt citate
dupăBibliografia literaturiiromâne1948-1960, Bucureşti,EdituraAcademiei R. P. R.,
1965.Parecurioscă elenu se aflăla Biblioteca Academiei R. S. România.
Susţinem,totuşi, apreciereacă ediţiaîmplineşteo necesitateacută şi că am dori
încămulteediţiide folclorcel puţinla nivelulacesteia.
LuciaCireş

Temeliifolclorice
şi orizonteuropeanin literaturaromână,Bucureşti,EdituraAcademiei
R. S. România,1971,477 p.

Elaboratîn cadrulInstitutuluide istorie şi teorieliterară "GeorgeCălinescu",

volumulde faţă reunesteun numărde şapte studiidestinatecercetăriirelaţiilordintre
folelorşi literaturacultă.El constituieo contribuţieesenţialăla prezentareaprocesului
ampluprin careliteraturaromânăa asimilatîn substanţaei sursefolclorice autohtone.
Complexitatea acestorrelaţii,cristalizatede-alungulveacurilorin întreaganoastrălitera-
tură, esteurmărităevolutivşi încadratătotodatăîn contextulculturiieuropene. Apărută
subaceeaşiîngrijireştiinţificăa lui OvidiuPapadirna,lucrareacontinuă,de fapt,volumul
Izvoarefolclorice şi creaţieoriginală,editat în 1970şi realizat,în cea mai mareparte, de
aceiasiautori.
, În primulstudiu,Folclorul în substratul
literaturiiromânevechi,I. C. Chiţirniasubli-
niazătendinţa fiecăreiliteraturinaţionale,în prelucrareaexpresieifolclorice, "spreun
anumitgensaugenurişi o anumităatmosferă poetică,cultivatelocalcupredilecţieşiridicate
la imagineaunui universspecific" (p.7).Astfel,preferinţapentruelemcntulliric, exist.en-
tă în folclorulromânesc,şi-apus peceteaasupraliteraturiinoastreculte,dindu-iun plus
de originalitate. Cîtevaexemplereprezentative relieîcazăconvingător substratulfolclorle
al literaturiivechi,începîndcu scrierileîn limbaslavonăşi terminîndcuoperacărturarului
])imitrieCantemir.
OvidiuPapadirnase ocupă,în continuare,de Iluminismul şi ctasicismut
intîrziat.
Studiulsăuoferăoperspectivăamplăasuprat.răsăturilorspecifice aleiluminismului româ-
nesc,privit în contextulcelui european.Sînt înfăţişatesuccesivprocesulde receptarea
culturiistrăine,ataşamentulpentruliteraturaveche şi atitudineaIlumiuiştilor noştri
faţă de culturapopulară.Autorulstăruieapoi asuprafiloanelorfolclorice,evidenteÎn
literaturaepociiîncă din cronicilerimate şi din povestirileîn versuri.Creaţiilelui
Conaehi şi ale poeţilorVăeăreştisint urmăritesubsemnulinfluenţeicînteculuide lume.
Dupăo atentăinvestigare a producţiilor literaresemnatede V.Aaronşi I. Barac,studiul
se Încheiecu o sintezăasupraopereilui I. Budai-Ijcleunu,
184 CRITICĂ
ŞIBIBLlOGRAl'lE 6
---------------- --------
Contribuţiape care o aduceromantismulla înţelegereafolclorului faceobiectul
capitoluluiurmător,Romantism.ul, Preluareafolclol'uIui, ca temotică şi [ormăde expresiei
datorat lui T. Vîrgolici.Sub impulsulromanticilor, se arată aici, în culturaeuropeană
s-a manifestatun interesdin ce în ce maimarepentrucreaţiapopulară.Începea,astfel,
în ÎntragaEuropăo prodigioasă activitatede publicare a textelorfolclorice.La noi,primele
culegeride poeziepopularăau aparţinutlui Gh.Asachişi N. Pauleti. Studiulsurprinde,
de asemenea, ardentapreocupare a paşopt.iştilor,în frunteeu Al.Russoşi V. Alecsandri
dea culegeşi valorifica "producţiilenaţionale". SîntdiscutateşiprimeleteoretizăriÎndorne-
niul folclorului,întreprinsede Al. Russo,V. Alecsandri, C. Negruzzi,N. Filimonş. a.
Un spaţiularg esterezervatprocesuluide .Imrtarc-a poezieipopularede cătrc scriitori
vremii.
Epocamarilorclasiciestestudiatăde G. Munteanu. Contribuţia sa (Epocamarilor
clasici.Folclorulca substanţăa creaţieipoeticeoriginale) sesizeazăelementulesenţialal
raportuluidintreliteraturapopularăşi creaţiageneraţieipost-paşoptiste. Este vorbade
apariţiaspirituluicriticfaţl\ de modulîn caretrebuieasimilatfolclorul.La Eminescu,
Creangăşi Caragialese realizeazăo "transsubstanţializare" a mesajuluicreaţieifolclorice
care-iinspiră.Aşase explicăapariţia,din aceeaşisursăpopulară,a unornuanţediferite:
ceaelcgiucă la Eminescu, "ceaepic-nostalgică la Caragiale, cea[ovialăla Creangă" (p. 221),
În studiulItineroriişi sintezefolcloricein literaturaromânăde la începutul secolului
al XX-lea,Emil Manuschiţeazăatmosferaliterarădin aceastăperioadă,dominatăde
conflictulacut dintretradiţieşi inovaţie.Pînă în preajmaprimuluirăzboimondialse
teoretizează multasupranecesităţiica literaturacultăsă se nutreascădinresurselemereu
vii ale creaţieipopulareautohtone.AcestedeziderateÎnsă nu ajungsă se concretizeze
vigurosniciîn operelescriitorilorde la "Contemporanul" şi niciîn aceleaalesămănătoriş-
tilorsaupoporaniştilor. Legăturacufolclorul rămînenumaitematică,oprindu-se la elemente
de suprafaţă.Singurilescriericu autenticăinspiraţiepopularăaparţinpoeţilorG. Coşbuc
şi O. Goga.
într-uncapitolmai puţin omogen,EmilManu,MarinBucurşi VioricaNişcovse
ocupăde modulîn care a fost receptatfolclorulÎn literatura românădintreceledouă
războaiemondiale. Numărulmareal scriitorilor caresi-audesfăsurat activitateaîn această
perioadăobligăpe autorila o prezentaresuccintă.1;1acest context,consideraţiile deta-
liateasupraopereilui G. Murnuapar cu totulnejustificate. Meritulprincipalal studiului
constăîn observaţiiledeosebitde sugestiveprivinddistincţiadintre scriitoriieu profil
de homo[olkloricus, carereproduc"experienţe genuinede viaţă şi moduride gîndireţără-
neşti curente"(p. 285)şi scriitoriicare selecteazămateriabrută după criteriiestetice,
ajungîndla o rafinaresporităa spirituluipoetic.
Ultimapartea volumului trateazăcu pertinenţăprezenţaculturiipopulareîn lite-
raturaromânăcontemporană. Studiullui I. Oprişansebizuiope o bunăcunoaştere a diver-
selororientăriprezenteîn creaţiascriitorilor tineri,condiţieabsolutnecesarăpentrusurprin-
dereaunortendinţecaracteristice acesteiperioade. Momentul literardedupăEliberare'oferă
consonauţe multipleeu epocapaşoptistă. Se vorbeştedin nou desprerolulstimulatoral
valorilorartisticepopulare.Autorulconstatăchiarcă literaturacontemporană stă "sub
semnulbuladesonlui'', Dupăo scurtăprezentarea poezieişi prozeide inspiraţiefolclorică
apăruteÎn acestintervalde timp, I. Oprişanse opreştepe larg asupracreaţiilorlui V.
Voieulescu şi ŞtefanBănulescu. Operaacestora"fixeazăcoordonatele unui mod profund
şi echilibratde valorificare a culturiipopulare,atins doar În cîtevarînduride literatura
românăîn ansamblulei " (p.448).În finalulprezentăriise insistăasupracirculaţieimitu-
rilor fundamentale ale folcloruluiromânesc(Meşterul Manole,Mioriţa,Făt-Frumos) în
literatura cultă actuală.
Lucrareaprezentăeste deosebitde utilă atît pentruistoriculliterar,cît şi pentru
folclorist.Datăfiindimportanţaei, s-arfi cuvenitsă fie însoţităde un cuvîntintroductiv
caresă conturezemaiprecisscopulacesteicontribuţii,Ilrccumşimetodologiaelaborării ei.
Celetrei rezumate,în limbilegermană,francezăşi engleză,de la sfîrşitulvolumului, nu
sînt suficiente.
De asemenea, avindîn vederenivelulde realizareal acestorcercetări,credemcă
ar fi fostnecesarăanexareauneibibliografii critice,earear fi sporitvaloareainformativă a
volumului.SinguraÎncercarede acestfel aparţineVioricăiNişeov.
7 CRITICĂ
ŞIBIBLIOGRAFIE 185

Lăsînddeoparteacestecîtevaobservaţii, volumul'Temeliifolclorice
şi orizont
euro-
peonîn literaturaromânăconstituieuna dintrecelemai valoroasesintezede acestfel
apărutela noi în ultimiiani.
i'N/viaCiubotaru.

GERHARD ROHLFS,Romanische Spruchgeographie,

(Geschichtc
und Gruncllagen,
Aspekteund Problememit VersucheinesSprachatlasder romanischen
Spraehen
)! Editu-
ra C.lI. Beck,Munchen,1971,234p. -[-100hărţi.

Carteacunoscutului romanist,apărutăîn colecţiaHandbucher fiir dosStu.dium der

Iiomanistilc,cuprindestudiipublicateîntre anii 19":16 -1954, mai eu seamăîn SBAW2,
sau comunicări făcuteîn cadruldiferitelorcongreseinternaţionale şi, evident,studii noi.
'roatematerialele"sîntadusela nivelulactualal cercetării", precizează autorul(p. XII),
şi adesearetopiteîn vedereaîncadrări!lor în economia lucrării,adăugămnoi.
In primapartea cărţii,CerhardRohlfsîşi propunesăprezintecriticstadiulactualal
cercetăriiîn domeniul geografiei lingvisticedinţărileromanice, preistoriaacesteia,metodele
delucrucunoscute şi modulÎncareau fostrealizateatlaselelingvistice în acesteţări.Partea
a doua,rezervatăe x e m p 1e lor p rac tic c, În măsurăsă demonstreze cumanumite
"situaţiilingvisticc
îşipotgăsi,în cazulcercetăriigeografice extinseasupraunui ansamblu
(lingvistic)larg,o cxplicaţieistoricănouăsau maiprofundă"(p. XI), rcprezintă, de fapt,
tentativade a schiţ.aun atlaslingvisticconceputmacrosoopio, caresă ofereo imagine"geo-
grafică"de ansambluasupraRomaniei.Este, Într-unanumefel (o spuneşi autorul),
o reacţiefaţă de mod a atlaselorlingvistice regionale(utileşi adeseavaloroase), preocu-
pareaautoruluifiindsublinierea uni t ă ţii familieilimbilorromanice, evidenţierea for-
ţelorşi curentelorcareau determinatnaşterea diferitelor limbiromaniceşi a dialectelor
acestora,surprindereadirecţiilordivcrsificărti limbiilatine populare.
Primulcapitol,Evoluţ-ia geograficilingvistice,cuprindeo scurtăprivireistoricăşi o
(mailargă)prezentare c rit i c ă a atluselorUngvistice din Franţa, Belgia,Elveţia,Italia,
Elveţiade sud,Groubtinden, Corsica,Spania,Catalonia, Portugaliaşi România.în acest
capitol de aproximativ 25 de pagini,reprezentînd,
cel interesatgăseşteinformaţiacorespunzătoare de fapt,
cu privireprima patte achestiune
la ace!Îstă m a n ualşi-ufapt
1ni,
rcmarcabil - o foartebogatăbibliografie, în măsurăsă servească la o eventualălărgirea
acesteiinformaţ.ii.Celelaltecapitole,în numărde 21,conceputeîn manieracunoscutelor
excursuriale romanistuluigerman, constituiemateriapărţii a douaa acesteicărţi,
Cele100hărţi sînt destinateIlustrăriifaptelorde limbădiscutateaici.GerhardRohlfsştie
foartebinecă ()încercare de cuprindere a Romaniei în ansamblul ei nu îngăduieo caraetcri-
are istoricăsatisfăcătoarc a tuturorconceptelor, cu multiplelelor rezultateparticulare.
In consecinţă,observaţiilesalevoraveaca obiectdoarprincipalele tipurifoneticeşi lexi-
calc,adicăcelecareau o importanţădeosebităpentrulimbaliterarăsausînt caracteristice
unorarii mailargi.Fenomenele dialectale- se va Înţelege- nu prezintăinteresîn cazul
unei asemenea cercetărimacroscopice (hărţile1, 2, 7, 8, 56,57 au în vedere,totuşi,ase-
meneafenomeneregionale!).
Capitolulal doilea,Die Differenzie'fung der romamischen Sprachen,ia În discuţie
teoriileprivitoarela aceastăchestiune,inovaţiilelingvistice, vechiinscripţiişi documente
medievale, fiindconceputea introducerela partea a doua a cărţii.Problemele pe care
GerhardRohlfsle discutăîn celelalte20 de capitolesînt variate.El stăruie asupraunor
faptecareţin delatinitatea veche saumainouă,formulează rezervefaţă deteoriaaşa-numitei
1 Geografielingvisl'icr1
romanică(istoricşi principii,aspecteşiprobleme,cu o Încer-
carede a schiţaun atlaslingvistical limbilorromanice).
I Sitzungsberichte
clerBeyerischen Akademie der Wissenschuften,
186 CRITICĂ
ŞIBIBLIOGRAFIE 8
latinUl1ţiosce,comentează evoluţiiparticulareîn capitolepe carele intituleazăschimliări
morfologice, inovaţiisintactice,sau creaţiehi.pocoristica,reia problemaariilor laterale,
a Lnfluenţci greceşti,a subetraiuluietnic şi a suprostraiuluigermanie, acordăun spaţiu
largcivilizaţiei
franceze,creaţieictcpresize,
atnmdenţei onomasiolagice,
limbi-ipopulare,omo-
nimiei,polisemiei,[ormelordatorate'Unor"crizefonetice" (phonetisehcr Notstand)şi lemic'U-
lui romaniclegatdecreştinism şi bisericii.
O precizarese impune: aceste problemenu
sînt tratate, aşa cums-ar putea crede,În manieralarg informativăcaracteristieă unui
manual.în capitolulal V[JI-Iea intitulat Creaţienipocoristică, sînt comentate,spre
exemplu,în numaişase pagini.formelesoleţsoleit, citutusţcuettus,
agnus!agnellus, aois]
aoicellus,noiicţnoiseue,
acusiocucula. Informaţialargă,rezultatal uneimetodiceşi indelun-
gat.emuncide cercetare,îi permitelui CerhardRohlfssă se ridicela altitudineacareîi
asigurăcea maiIargăperspectivăasupraRomâniei.Şi deşiesteadeseanevoitsă stăruie
asupraunorchestiunide detaliu,să verificeopinii mai vechi (pe care, cu judecată
sigură, le confirmăsau nu) GerhardRohlfs nu pierde dinvedereperspectiva. Fap-
tele luateîn discuţiearată cît sînt de variate cauzelecare au determinatdiferenţierea
lexicalăîn familialimbilorromanicc.Oscilareîntre mai multeposibilităţide expresie
se poateconstatadin celemai vechitimpuri.Unelecuvintesau formede expresiesînt
înlocuitecu altelenoi, stratificareaputînd fi urmărităadesearelativuşor; ire- cadere-
ambulare sanflere-plorare-plangerc. GcrhardRohlfsconstată,şi cu aceastăocazie,că
temeiuriledispariţieiunorcuvinteca şi celealeinovaţiilor lexicalepot fi grupate,în func-
ţie de forţelemotricecarele-audeterminat,în anumitecategorii,fărăa puteastabiliînsă
1e g i. El vedeaiciconfirmarea deplinăa unei mai vechi concluzii:fiecarecuvîntarc
propriasa istorie(p. 205).
FărăÎndoialăcă GerhardRohlf'sa realizatceeaceşi-apropus;pebazauneicercetări
geografice extinseasupraunuiansamblulingvisticlarg,a reuşitsă ne ofereadeseao expli-
caţ.ieistoricămaiprofundăa unorfaptede limbăşi - uneori- una nouă.
în celece urmeazăne vomreferila modulîn caresînt tratate problemele limbii
româneîn aceastăcarte.în modobiectiveleocupăun locimportantîn economia lucrării.
Şi autorulsubliniazăacestfapt: "în modcu totul independent de ansamblulHomaniei,.
limbaromânăprezintăÎn 46decazuriuntip lexicalpropriu"(p.197)şi ,.aprimit,dinpunct
de vederepur cantitativ,mai multe eiementsellogene» decît oricarealta dintrelimbile
romanice" (Ibid.).Dar GerhardRohlfsa întîmpinat,se parc,"uneledificultăţj v: în cazul
limbiiportughezeşi al celeiromânea trebuitS{Ise mulţumească adeseacu Înregistrarea
pe hărţi a termenilorcurenţiai limbiiliterare(p. XII). Datcfiinddificultăţilepe carele
întimpinăomulde ştiinţăaplecatasupraALB,GerhardRohlfsa găsitutil să indice"cel
puţingl'08S0 modo,conţinutulfiecăruivolum"(p. 21, nota 30).
Trebuiesă observămînsă că modulîn care sînt tratate problemele româneştiÎn
cartealui GcrhardHohlfsarată limpedecă ••greutăţile"semnalateau fost maitotdeauna
depăşiteşi că "mărturia"lui E. Lozovanputeafi neglijată.Uneleaspectediscutabilepe
caretotuşile întîlnimse datorescaltorcauze.Celecîtevaobservaţiipe carele facemvor
arăta, credem,acestlucru.
Contrardeclaraţieiiniţiale,GerhardRohlfsfaceşi incursiunimaiadînci.Pc baza
unormaterialemaivechi,prezintăariilede răspîndireale unorcuvinteîn felulurmător:
"Homânescul ficatestelimitatla suduldomeniului lingvistic
românesc (Valahia,Banatulde
sud).În nordse foloseşte (cuvîntul)maiu(sic),un cuvîntîmprumutatdinmaghiară(maj).
în cîtevapărţi ale ţării, sub influenţalimbiiturceştiearedistingepe kam figer (...) de
ah cigcrs-a răspînditconceptul ficatnegrurespectivmaierâneagrl1" (p. 92/nota269),
Informaţiila fel de vechiîi creeazălingvistuluigermanconvingerea că verbula (se)
vindecaa găsitîn ultimavreme(s.Il.)un concurentseriosîn verbula (se)tâmădui."Dies
Verbumhat jedochin neurerZeit durehdas aus demUngarischen (tâmadni)entlehnete
tilmăduieinenernsthaftcnKonkurrenten crhalten"(p. 147/nota434).
Uneori,unelechest.iuni sînt (îndrăznimsă spunem)"expediate", ca în cazulcapito-
luluiN1tmele Ung'Urii(p. 121)."Linguraeranumităcuun cuvîntde baştinăligu.la, respectiv
lingu.la.Printre limbileromanicedoar rOIIl.âna a păstrat.acest cuvînt vechi(Ungurl1);
()râml1.iţl1a culturi'i
primUive ţârl1neşti".
Dinaceeaşicauzătraducereaunorformeargotice
(caşi interpretarea acestoradealtfel)estesusceptibilă de îmbunătăţiri.(Asevedeaîn acest
9 CRITICĂ
ŞIBIBLIOGRAFIE
---------------------------- 187

scriscapitolulLimbapoţrular ă, p. 173,formeledi/Jlr1
şi ciuturaş.În fine,unelecorecturiîn
materiede grafiese impun(a se vedea,Spl'C exemplu,p. 24,44,185,193).
Apreciambogăţiade indicaţiibibliografice. Uneletrimiteriaint Însă(ea în cazul
de maisus)discutabile. A se vedeaîn acestsensnota 418, p. I34,loc în careestecitat
Th.H. ManrerJr., A unidadeda Româniaocideniol (ideeaîn discuţieseaflăla p. 54-55 ;
'I'h.H. M.Jr. esteînsămaipuţinmetaforicşi nu se vreaoriginal,citind,la rîndu-i,pe M.
Bartoii1). Greude explicatesteşi preluareauneiinterpret.ărt rigideşi necorespunzătoare,
dupăpărereanoastră,a conceptului lengatge
estranhdinLC1/s d'awors(cf',p, 134,nota419)
şi neglijarcacxplicaţiei
pe careJ. Angladei-a dat-o,la vreme(ci'.Lasle!}s d'amors,Paris
H1l9,tom.IV,p. 88).Credemcă,multealtecontribuţiivaloroase trebuiauşiputeaufiluate
în consideraţiede către autorulacesteicărţ.i.Am aminti,spre exemplu,volumullui E.
Bcnvcnistc,Problemesde linguistique generale,cap. VI, Leeiiqu« el culiure,fie şi numai
pentruutilitateasa în discuţiiledinjurulproblemeisubstroiului(i[1terCU8TObur) saua limbii
populare(capul- testa)ca să nu maivorbimdefaptulcă în tratareaunorproblemegenera-
le de lingvisticăromanică(evoluţie,curente,metode)anumitenumeşi lucrărinu pot fi
ocolite.
Ilomanische Sprachgcographie nu esteun m a n ual destinat,aşa cums-arputea
crede,doarcelorceseiniţ.iazăînlingvisticaromanică.Cartealui GerhardRohlfsseadresează
În egalămăsură(dacă nu mai cu seamă)specialistului.
R. Valter

M. .JURKOvVSKI, Ukraitisk«terminologia
hlldrograJiczna
(Terminologia
hidrografieă
ucraincană},
Wrocjaw-warszawu-Krakow-Odansk,
1971,240Il. (Monografie
Slawistyozne
22).

Apărutăîn colecţia"Monografii de slavist.ică"

de subegidaComitetului de slavistică
al Academiei de Ştiinţea R. P. Poloniu,lucrareape care o reccnză m se înscrieÎn sfera
preocupărilor, tot maisusţinuteîn ultimeledouădecenii,pentru terminologiageografică
slavă,atît ceagenernlă,comunătuturorlimbilorslave,cît şi ceadinlimbileslaveîn parte
ori din diviziunile dialectaleale acestora.Trecereacriticăîn rcvistă,,Ipe careo întreprindc
chiarautorul(p. 11-18), a principalelor realizăride pînă acumÎn"acestdomeniu,relevă
însemnătatea ştiinţificădcosebit.ăa studiilorde acestgenÎn slavist.ică,dar şi neajunsurile
şi dificultăţile
decareselovescşiastăzicercetătorit, caşi sarcinilecarestauînfaţa onomasti-
cii slave.Deşiin uncleţări slave(Rusiaş. a.) adunareaşi prelucrareamaterialului lexical
geografic s-a Începutde timpuriu,de cMregeografimaiÎntîi şi,maimult,cercetareasiste-
matieăpropriu-zis lingvisticăa lui a fost inaugurată,cum soeoatecu dreptateautorul
(p.14),abiaîn deceniulpenultim,prin lucrarealui J. Sehiitz,DiegeograJische Terminologie
desSerbocToiltilichen,Berlin,1957,urmatădeceaa lui P. Nitsche,DiegeogroJische Terrn/ino-
logicdesPolnillchen, KOln-Gratz,196,1,şi recent,de studiulselectiv,careconstituieînee-
putulcercetllrii eomparative a topoapclativelor pe terengeneralslav,al lui N. J. Tolstoi,
Slavjan8'kaja geograJieeskaiaterrninologija, Semasiologiceslâeetjudy,Moscova, 19()9.
Acestelucrărifundamentale, ca şi toate celelalte,destul de numeroase, consacrate
unorsectoarealeterminologiei datedincîteo limbăslavăsaudialectal aeesteia,nu sînt
suficientde cuprinzătoare în ce priveştematerialulfaptie.MUllea de adunareexhaustivă
a acestuiaeste,Însă,o neeesitateimperioasă, întrucît,- cumîşijustificăautorullucrarea -,
"Terminologia geografică,careaparţineeeluimaivcehistrat lexicalal limbii,poatearunca
o luminllnouăasupraunci seriide ehestiuni,ca, de pildll,problemapatrieiprimitivca
slavilor,relaţiiledintregrupurişi limbislave,luernstudiatpînă asb\ziîn micămăsurll,
structura,etimologiaşi clasificareadenumirilorgeograficesIave." (p. 9). Prima parte
a afirmaţi ei impune,Însă,unelerestI'ieţii,pcntrue. nu toţi termeniientopiciau aceeaşi
vechime,eonsidcrabilll, Într-unidiomsau altul.
188 CRITICA
ŞIBIBLIOGRAFIE 10

Conştientde necesitateaamintită,autorula adunatpeste6000de termenielltopici

ucraineui,din carecarteade faţă includedoarapelativele hidrografice, în numărde 1800.
Cifraesteimpresionantă, chiardacă în ca se cuprindşi varianteleformativeale fiecărui
termen,În comparaţie cu lucrărilesimilare(astfel,cartealui .I. Schiitzdiscutădoar780de
elemente,dintrecare270hidrografice, iar ceaa lui P. Nitsehe,cea.1500,dintrecaredoar
În jur de 500sînt din aceeaşicategorie). Adunareamaterialului ucraineanestesensibilîn-
greuiatăde lipsaunui dicţionaristorical ucraineneişi al graiurilorei populareactuale,
ca şi a atlasuluilingvistic.Autorul(carea beneficiat,În anii 1959-1960,de o şedereîn
R. S. S. lJcraineană) a Încercat,spremeritulsău,să suplinească neajunsurile arătateprin
consultarea tuturordicţionarelor şi glosareloraccesibile(literare,regionale,vechiucrainenc
şi speciale),
a lexiculuicuprinsîn lucrărilededialectologic, etnografic, onomastică, în docu-
mentelevechiucrainene,ca şi a materialelor nepublicateori aflateîn lucrula Institutul
de lingvisticădin Kievi la Institutulde ştiinţesocialedinLvov.Dificultăţile semnalate,
valabileşi pentrucelelaltelimbislave,I-auobligatpc autor la cereetărietimologice proprii
şi la neputinţade a oferi,în fiecarecaz,toate corespondentele din alte limbi şi teritorii
slave.
Lucrareaconstă dintr-ointroducere (p. 9-r-20),În carese faceun sumardar consis-
tent istoric,dejaamintitde noi,al dlseipllnei date,un glosar,careocupăparteaceamai
Întinsăa cărţii(p. 21---184), urmatăde o caracterizare generalăa materialului(p. 183
ş. u.),Bibliografia,cu 150de poziţiişi 165detitluri,un rezumatîn limbarusăşi indicele
alfabetic(p. 202-240)încheieaceastămonografie,
Apelativele hidrografiee sînt împărtit.eîn glosarÎn 6 rubricimari, după cumse
referăla: 1) apă curg:Uoare; 2) apă stătătoare;3) la amîndouănoţiun!.le de maisus; 4)
linia ţărmului;5) baltă, noroişi la,6) obiectehidrografice artificiale.In cadrulfiecărui
grup,autoruldelimitează, dupăcriteriulgeografic, "cuiburi"noţionale,13În primul,17în
celde-aldoileaetc. IaHI,de pildăsfereledinultimulgrup: a) şanţ,canal; b) fîntînă; c)
bazinde apă artificial;el)stăvilar,dig; e) chei,port,radă. Termeniisînt prezentaţi,pe
sfere,în manierălexicografică, subformădearticole,dispusealfabetic. Fiecarearticolinclude
1) formade bazăa Iexemclui, în nominativ,cu notareaacccntului ; 2) formade genitiv;
3) genul;4) izvoarele(prinsigle); (;)localizarea pe terenucrainean;6) sensul(sensurile) ;
7) variantelederivative sau (mairar) şi celefonetice,cu indicareasurselorcarele atestă,
localizarea şi semanticalor; 8) etimologia, limitată,în principiu,la stabilireastructurii
etimologice şi reconstrucţiaformeiprotoslave;9) corespondentele din alte limbislave,cu
excepţiatermenilorgeneralslavi, detipulucr.rika.,rîu; fluviu"ş. a. 10)numeleproprii
legatede termenuldat; 11)literaturaetimologică;12)trimiteri.Toţi termeniiucraineni,
nu numaicei din titln, sînt culeşicu aldine.
Clasificarea materialuluişi structura articolelorni se par judiciosconceputeşi
realizate.Unaparentdezavantajestecelal repetăriitermenilorpolisemantici în maimulte
rubrici,marişi mici,eu trimiteri,însă,la rubricaÎn carea fostplasat termenulîn funcţie
de sensulsăude bază.Astfel,cuvîntulplesose repetăde 7 ori,pla»de 5 ori,zolob6k de 4
etc.Dar,în intcriorulclasifioă.riide maisus, singurapotrivităpentrua pune în evidenţă
bogăţiaşi varietateaterminologiei hidrograficeucrainene(astfel,pentru noţiunile.,baltă
şi mlaştină"autorula adunat90de apelative,cu peste230 de variantef'ormatlve, pentru
ceade .,băltoacă" -- 70decuvinteşi 150variante,pentru"rîuşi pîrîu"- peste50decuvin-
teşi 120varianteetc.),eventualşi pentrua o lerarhiza,ceeace, dinpăcate,nu se faceÎn
modexpresîn lucrare,dupăgraduldelegăturăcu mediulgeografic,procedeul este necesar
în cazultermenilorcuo semantică bogată,cumesteacelaşipleso(împrumutat şi în română),
careare nu mai puţin de 12 sensuri.Prin aceastărepetiţie,la loculcuvenit,se fixează
relaţiilesemanticedint.rcmembriifiecărui"microeÎmp" noţional,elepildă dubletele(ori
chiartripletele)de tipul luzall)()16to, luzalprud,hlybynallttza ş. a.
Cumsingurîşi dă seamaşi mărturiseşte autorul,o seriede etimologii ca şi localiza-
rea unortermenipeterenulucraineneiori al altorlimbi.slaveau nevoiede verificareşi,
deci,sînt susceptibile decorective etc. În aceastăsituaţiese află, de'pildă,împrumuturile
entopiccdin română,binereprezentateîn graiurileucrainenesud-vestice şi delimitateîn
treacătîn lucrare.Unele,stabilitede J. .Ianowsi S. Hrabec,autorulezităsă le accepte
(iZV01',zv'ir;bolb6n'a;bumbelo;dU,pentruautr mai degrabăun continuatordireetal
sI.COIll.*del'bdecîtun împrumutdinrom.dealoribulg.djal),pe altelele respinge(burcalc ;
11 ---------------- CRI1'ICA
ŞIBIBLIOGRAPIE 189

cMkalo;voâdaetc.).Altelesînt, Însă,recunoscute ca româneşti(balta,funtyna,hard,hyrlo,

cu variantele hirlo,hjerlaşigyrlo,kasycja,krak,lak,salaiuri,slatyna,syhla,stinkaetc.).În alte
cazuri,autoul respingectimologia slavăa unortermeni,pledîndpentrucea românească
(rypaetc.).Indoialaautoruluieu privirela origineadin românăa carpaticului mlâka nu
sejustificăinsă,aceastăsursăfiindmultmaiprobabilădecîtunabulgarădirectă(p153- 4).
Unelecuvintefigurcazăcu indicaţia"etimologia necunoscut.ă", cum este entopiculsud-
esrticpoM)(gen.-!toju), care,credemnoi, este imprumutatdin rom.pohoi,eu fonetism
vceainean dialectul,ea şi în cazulluiplaj, căruiaautorulnu-icunoaşteet.imonul, dar care
suterom.plai(nunereferimaicila faptulcă "identitatea" eLimologică a acestuicuvînt,ca şi
a altora:sihlă,bahruictc., estedestulde precarăîn română).
Materialul cărţiipoatefi completatcutermeninoi,în primulrind,dinlexieuldialee-
tai,şieu semnificaţii noi.Astfel,graiurilehuţuledin ţara noastră(jud.Suceava),pe care
le-a anchetat.autorulacesteireccnzii,prezintănumeroaseÎmprumuturi. din românăşi
interesantediferenţ.ieri semanticeale apclutlvclur geografice, În raport chiarcu graiurile
huţulenordice.Nu este,Însă,loculsă ne oprimasupralor.
Monografia lui M,.Iurkowski permitesă se stabilească frecvenţarădăcinilor şi ceali
sufixelorîn derivaţiahidrografică, apoi, precizareacronologiei, a structuriiformative,
a arieişi semanticiianumitorcuvinteslave(baju'l'O ş. a.), ca şi sporireafonduluilexical
prot.oslav eu o seriede regionulisme şi arhaismcslavecomunepăstranumaiîn ucraineană
(bag'b,ren'O,bars,drţ,!I.).Interesant,dar prea sumarcomentatîn lucrare,este aspectul
legăturiistrînsedintrematerialullexicaldat şi mcdiulgeografic. Autorulîmparteterito-
riulUcraineiÎn 5 zonegeografice şi diferenţiazăterminologia discutatăîn funcţiede aces-
tea,Astfel,în Carpaţidepildă,seÎntîlneşteo excepţională detalierea termenilor pentruapă
curglttoare etc., ca şi un numărmarede împrumuturiromâneşti,maghiareşi sud-slave,
În legăturăcu acesteadin urmă,trebuiespus,însă, eă celemai multeau acoloo sursă
imediatăromânească. Este total nejustificată,
apoi,tratareade eăt.rcautor(p. 199)a ele-
mentelormaghiareşi româneştidrept "balcanisme". Meritorieeste,În schimb,Încercarea
de localizarea materialuluidupă aria de extinderea lui pe regiunişi graiuri ucrainene
(p. 1\15-1(17).
Fără îndoială,aceastămonografic este cel mai complet"dicţionar"etimologic al
termenilorentopiciucrainenişi, ca atare, un instrumentde lucru de neînlocuitpentru
slavişt.i,
extremde util şi lingviştilor românipentructimologizarea uneipărţi a terminolo-
gieihidrografiec dingraiurileromâneştinordice.
Ioan Lobilte

LIDIASFÎRLEA,Pronunţiaromânească
literarâ.Stilulsccnic,Bucureşti,1\170,208p.

CarteaLidieiSfîrleaconstituieo cercdareaLenăa IJl'onunţkrii sceniccromâneşti,

Pl'imade acestfelîn literaturanoastrăde specialitate.
Insemnătatea uneiasemenea cerce-
tări estemaimultdecîtevidentă.Ea reiesedinrolulimportantpe careîl are,pentruorice
ţară, vorbireasceneiîn impunereaşi desăvîr:;;irea pronunţieiliterare.
Delimitîndu-şi obiectulcercetării,autoareapune pentru prima dată problema
cxistenţeiunui "stilscenic"al pronunţăriiromâIlCşti1•
Se poate observacă stilul scenic
nu cuprinde,cllmesteşi firesc,fapteinexistenteîn celelalteaspecteale pronunţăriiromâ-
ueşti,dar, conceputca o unitate,nu coincidecu niciunuldintrcacestea.Exageratăni se
pare afirmaţiacă: "Scenarealizeazăsistemulfonematicliterar Într-omanierăproprie,
eonducîndu-se după legi proprii"(p. 26), afirmaţieatenuată,de altfel, de cOllstatările
ulterioare.Chiarprincipiilepronunţăriisceniceenunţatede autoare: 1. claritateşi expre-
1 Vezisi articolulLidieiSfîrlea,Variante.tUistice
alepronunţăriiromlÎne.şti
actuale
în LR XII, 1;:163,
nI'. 6, p. 596- 60a.
 I,

190 eiuTICA
ŞIIlJllLIOGRAFIE 12
sivitate; 2. desprinderea de imagineaSCriS!1 a sunetelor;3. unitateşi veridicitate, nu sînt
exclusiv"actoriceşti", derivînddinînseşifuncţiile limbajului.(Pentruvorbirea"nescenică",
principiulal doileaar corespunde influenţeigrafieiasuprarostirii).
Bazîndu-se pe pronunţarealiterară,de carenu xedeosebeşte, în esenţă,în aspectul
ei generalsauneutru(variantele prcieiitiousăşi[ami'ioracorespund celordouăvarianteale
pronunţ.ării literare),vorbireascenicăsilcet.euz ă, În aspectulei artisticsau dfinit01'iu,
tră-
săturisemnificative pentrucelelaltevariantealerostiriiromâneşti(şichiar"neromâneşti "),
subordonînd elementele literareşi neliterareunorscopuride comuniearc, dar şi estetice.
Presupun ind că, la doi ani după apariţiaei, carteaLidieiSfîrleaeste cunoscută
cititorilor,nu vomprezentaconţinutulacesteia.Vomfacedoaruneleobservaţii,maiales
pemargineacapitolului Pronutiţurea scenică generala, carereprezintăşi o descrierea pronun-
tăril literarerornănest.i actuale.In aceastădescriere,autoareaîncearcăsă sistematizeze
unetele concrete(de'fapt impresiile aousticerccepţ+onatc) pc bazavaloriilor funcţionale.
Operaţiaaceastade reducerea variantelorla un sistemde invarianteeste însă limitată
de lipimuneiconcepţiiteoreticeclarecu privirela sistemulfonologic al limbii române
literare,de o insuficientădelimitarea planurilorfonetic i fonologic, delimitarenecesară
din punct de vederemetodologie.Baza teoretică.a descrierii,chiar dacă autoarea
nu o spunedirect,esteteoriafonologieă a lui E. Pctrovici,pe care autoarea o aplică
însrlcu uneleinconsccvente.
Descrierea sistemuli voealicîncepeprintr-o constataresurprinzătoare care avea
nevoiecelpuţindeuneleprecizări:"Dintredouăsistemevoealice literare(unulmuntenesc,
altul moldovenesc) scenal-a adoptatin modcategoricpe cel de nuanţă murrtcncască"
(cu foncmelea, e, o, !I,li, î, i) (p. 55). Despre"unsistemfonematic de nuanţă moldove-
nească"se vorbeşte,în treacăt,şi la p. 68.În realitate,acestă diversificare a sistemului
fonologic literarascundeuneleaspectet.corcticc contradictoril.Pentrulămuririîn legătură
cu celedouă"sisteme" literarese trimitela articolullui E. Petrovici,Fonemele limbiiro-
mâne,în LR, V, 11156, nr. 2, p. 26-37.
În acestarticolnugăsimexpltcaţitle aşteptate,dar E. Petrovicirevine,aici,asupra
unoraspecteale teorieisalefonologice. Se ştie că la bazaconcepţiei sale,pe lîngăadmite-
rea existenţeicorelaţieide palatalizurca consoanelor în finală şi a idcntificăriilui
"pseudo-i final"cu e semivocalicstă o anumităinterpretarea eoarticulaţieidintre
consoanăşi vocalaurmătoare: palatulizurcaconsoaueidatorităunei vocale palat.ale
următoareeste pusăpc seama consoauci, iar voealelee,i (deoarecenu apar în poziţie
iniţială)sînt consideratevariante ale fonemeloră, î. Observîndcă, în limbaliterară,
eşi i apar,t.otnji, la iniţială,în neologisme, E. Pctrovicirevine,în articolulcitat,afirmînd
că În limbaliterarăc si i .,tindsă devinăfonemeautonome" 2.
Dare, i, chiarin neologisme, sînt pronunţate,totuşi,Ia iniţială,cu un iod înainte
0.epocă, !!3YJ,Vwn, i-institu.t
etc.) ..de foartemulţiintelectuali,îndeosebimoldnvcnl '?'.
2Defapt,aceastătendinţăa devenito realitatea limbiiliterareactuale.
3 Heferiri,mai pe larg,Ia o "pronunţaremoldovcneaseă a limbiiliterare"face K
Pet.rovici în studiulUneleterulinţejonecice alelimbiiromâneactuale,ÎnC'L,VI,I9G}nr, 2,p.
329-336,pe care l-ar fi putut citaL. Sfîrlea.Printretrăsăturileacesteipronunţăriar fi:
rostireaafrieatelor C,ii cuo oeluziefoarteslabă,()uşoarăînchidere a vocalelorneaccentuate
e şi d, rostireadurăa consoancIor s, z, r, ş, j şi, maiales,..diftongarea" vocalelori, e, o, It
chiarîn neologisme iirned'iat,
iextrem,uoperâ),deşiaceastă"diftongare"nuesteexclusiv
moldovenească. Fără să insisteasupraexplicăriişi justificăriiacestei"pronullţăriliterare
moldovenesti ", E. Pctrovicisugerează unelcelemente. Pe deo parte,ea sedatoreştedeprin-
derilot'de l·tielllaţieale moldovenilor ("Vocalele amintitenu pot fi rostitede moldoveni
izolatfărăsă fiesprijinitede un iodrespectivwauprecedent ...",pe de altă parte,E. Pe.tro-
vieivorbeştede "un prestigiual intelect.ualilor moldbveni" careva menţincîncămulttImp
aceastăpronunţare. Problemaeste de reluat,maiîntîi,în principiu:dacăsepoateadmite
"variantă.moldovenească" a limbiiliterareactuale,apoiîn aspecteleconcreteale acestei
.,variante"si, eventual,în ce raport ar fi ea cu vechiul"dialect"moldovencsc al limbii
literare,a căruiexistentăa fost dovedităde Gh.Ivănescuîn Problemele capitalealevechii
·române literare.În ceeae neprive7te,în principiu,considerăm această.,pronunţare IIl01do-
13 CRITICĂ
şr BInLIOGRAFIE 191

Aceastărevenireare implicaţiiasuprabazeiteoreticea concepţiei lui E. Pctrovici,

acceptateşi de L. Sfîrlea:acelaşifapt,ridicareatimbruluiconsoanci datorităuneivocale
palataleaparecîndca o trăsăturăfonematieăpertinentă,ca o "marcăde corelaţie",cînd
ca un elementaccesoriu, redundant.
Caurmarea admiteriiteorieiluiE. Pctrovici,L. Sfîrleavorbeşte,pe planfonolo-
gic,de eonsoanenaturale,diezate,bernolateşi diezate-bemolate. Consoancle diezateapar
în poziţiefinală(lup'h')şi cînd sint precedatede "diftongiidependenţi" a o, u (putea,
(lOodatâ,straniiu),consoanele bemolateapar inaintea"diftongului dependent"!!rt (toată)
iar celediezate-bemolate înaintea"triftonguIui dependent",'?a(loareă)4.
Autoareavorbeştede consoanc naturalepolatalisaie (urmatedee,i ; ar fi trebuitsă
adaugeşi urmatedey euvariantelesale)şi rotunjite(urmatedeo,u.; ar fi trebuitsă adauge
şi urmatede te cu variantelesale).Neconcordanţa dintreplanulfoneticşi cel fonologie se
refl«ct.ăîn terminologie: consounele palatalizate(diezate)şi celerotunjite(bemolate) nu
maipot fi numite"naturale",pentrucă au un timbru mairidicat,respectivmaicoborit
decîtacestea.În realitate,nu consouuele "naturale"au acestevariante,ci conscanele, în
general,au variantepozlţ.ionalc neutre,palat.alizat.c şi bemolate.
Spredeosebire deE. Petrovici,L. SfîrleavorbAcşte, formal,dediftongiribaişi diftongi
dependenţi deconsoană şi de triftongiasemănători. "Iriceeace priveştediftongii dependenţi
(aceştiaau ca "elementasilabic''un e sau un o) autoareaparesă-iconsidere laun moment
dat diftongi"Inonofonematici" pe motivulcă Ii se poateaplica"definiţiaclasică"a dif'ton-
gului:"alăturarea, în aceeaşisilabă,a douătimbrevocalice diferite"(p.71).In ult.imainstan-
ţă, ei sînt interpretaţiînsă, potrivit concepţieilui E. Pet.rovici,ea "pseudo-diftongi ",
reprezentînd"diezarea",respectiv"bemolarea" consoaneiprecendente.Diftongiiliberi
au ca elementsecundarscmivocalelc i şi 11interpretate,pe planfonologic, cafonemeeOIlSO-
nantieediezat,respectivbcmolat. o o
Analizînd"triftongulliber"din cuvinteca pâaas«,cocaea,autoareavorbeştede un
nou "fonemeonsonanticcu realizarevocalică ", (j care,este de fapt, fonemuldiezat-
bcmolatio de la E. Petrovici.
r);;:căautoareanu .rezolvăproblemaelementelor asilabtcepc plan fonologie(nici
nu realizează,de altfel,o analizăstructuralăpropriu-zisă), observareaatentă a rostirii,
notareaexactăa impresiilor acustice,aducedate noi în legătură cu realizareafonetică.
a acestora.PlecînddeIa uneleobservaţiialelui E. Pctroviei,L. Sfîrleaidentificănumeroa-
se variantefoneticeale semivocalelor 'i şi u, mergîndde Iafricativepropriu-zise (Y, w)'
pînăla timbrevocalicecu diferitegradede desehidere ;3.poatee,ar să dispară în exem-
ple ca: bătae,nevoe,sC'Întee etc.6. '
Sepoateobservaeă realizările fonetieeale semivocaleloll i şi u pot fi uneoriidentice
(cel puţinea impresieacustieă)cu ale "falselor" semivocale e' şi o: ba':caşi s':cara,roa
şi băla saucă douăvocaleÎnhiatpotfi contraseÎntr-un"diftongdependent" : TOkia,
scroos,
ştiint.
O particularitatespecificăvorbiriisceniee(sau,celpuţ.ingeneralizarea ei)parerea-
lizarealui "pseudo-ifinal": ÎneercÎndsa măreascăpereeptibilitatea acestuia,actoriiîl
transformăÎntr-unsuflufricativputernic:ok'h'orb'h'.Acestfapt corespunde ohservaţiei
căi şoptittindesă ia aspectuluneifricativesurdeh' (p.84).Autoareaatribuieacestuisuflu
palataI"unimportantrolfonematic", deşi,peaeeeaşipagină,îl caracterizase ca "unclement
veneascăa limbiiliterare"maieurîndo variantăde pronunţaremoldovenească superioară
graiurilorlocale,dar sub nivelulnormeiliterare.
Cît priveştedistincţiaÎntreuzurilecu preiotarealui e,'i iniţiali5ifără acenstăp1'e-
iotare, ea a fost prezentatăÎn mod convingător,pentru pronunţialiterară, de către
E. VasiIiu,Ronologia limbiiromâne,Bucureşti,1965,p. 96,--97.
4 Transcrierea
autoareiestefonetieă; fonologicar fi trebuitnolat,ca la E. Petrovici,
put'a, d'odatl1,stran'u,toată,l'oarcă.
5 În vorbirealiterară,nu se observătotdeaunaacestzgomotconsonantic puternic
nI lui i şi 'Uîn poziţieiniţ.ial{t
sau finală.
fiBănuimcă autoarease gîndeşteÎn acestcaz,Ia un fenomende latenţăa iodului.
192 CRITIcA
ŞIBIBLIOGRAFIE 14

redundant"(p. 77).Inconsecvcnţa pare să se datorcascănotării: se notează,de obicei,

rup'h' dar, uneori,şi ruph', clcnh'(p. 87).
Nu sîntemde acordcu unii termenifolosiţide autoare.Termenul"pseudo-hiat"
pare superfluu:eeledouăvor.alenu se separărealmente,decîtdacăintervineîntre ele
ocluzialaringală,"eoupde glol;te"."Elidare"sau "procedeul eliziunii"
ni separeimpropriu
pentrureducereahiatuluiin exempleca lwat,imedţşat (p. 03)sau, în foneticăsintactică:
Fin aici,spun aşa(p. 103),iar, în loc de î iniţial"elidat"în s-amfipt,nu rnă-rnpotrivesc
(p. 102)trebuiasă se vorbească,evident,de af'ereză ..
Semnalăm,în t.reacă t, cîteva scăpăridin vedereale autoarei:l' li sînt numite
fricative(p. 20); trandafirestetrecutprintreneologisme (p, 78); potrivitnotaţieibunur'Ii;
ceasttr'le,
valur'leB-arpăreacă avemo vibrantă.palatalăîn acestecuvinte,ceeace nu co-
respundeimpresieiacustiee;în realitate,apareun i slabperceptibil;aceeaşiobservaţie
desprellotaţiaizvorolu:i, în realitateizuorulu» (p.78-79); pentruvariantaluih dinX'errnină
veX'mentpreferămdenumirea devclarăpalatulizatăfaţ.ăde "postpalataIă", carenu spune
marelucru(p.88); ni separedificildepronuntatnotaţiaBopch'n81h (p.99); se vorbeşte
de "articolulgcnitival"lui (lu)în exempleca lui Ştefan,lu.tata (p. 115şi 116); rimăeste
numitprepoziţie(p. 192).
în sfÎrsit, nu sintem de. uco-d cu interpretareade către o specialistă
a Iricativcimoldoveneşti S ea un Ş muiat; aş"iyCl, ş'evaetc. (p. ,1,5,130, 131, 133,
184).Aceastăpronunţ.are a actorilormunteni,eînd vorbesc.moldovencşte", are dreptCOn-
secinţăanulareaefect.ului emotival replicilor în cauză,celpuţinpentruspectatoriimoldo-
veni. Pentrufricaiva bănăţeană"autoareafoloseşte de altfel,notaţia consacratăprin
ALR: dus'e(p. 131).
Dacăam insistatasupraunoraspectediscutabile ale lucrării,estetocmaipentru
că sîntemconştienţide importanţaşi valoareaacesteicărţi, atît pentru studiereapro-
nuntărjiscenicccît si a pronuntăriiliterareromăncst.i în general.
. Dacăse pot fae rezervecu privirela interpretărlle fonologicealeL. Sf'irlea(acestea
au cel puţinmeritulde.a puneîn evidenţăuneleaspectecontradictorii ale teorieilui E.
Pet.rovici).în planulrealităţiiconcretea vorbirii,autoarease dovedeşteo cercetătoare
competentă,înzestratăcu spiritfin de observaţie. Faptulcă nu se aducmultedate noi
faţttde cercetările anterioare(alelui AlfLomburd,S. Puşcariu,E. Pctrovici,pentrua nu
cita decîtnumelecelemaiimportante)dovedeşte,poate,nu atît faptulcă pronunţarea
românească literarănu mai are "taine"pentrucercetători,ei cii aceastăcercetarea fost
împinsăpînăsprelimiteleobscrvaţiei directe,fărăajutorulaparatelor.Nefolosirea metodei
instl'umentale ducela o anumitălimit.area acesteicercetări7. în schimb,se confirmă
observaţiile înaintaşilor şi severificăîntr-undomeniual pronunţăriiliterare,la careante-
rior s-au fiieutdoar refeririincidentale.
Observaţiiinteresante,deşi sueeinte,se fac eu privire la modificările sunetelor
subinfluenţafactorului afectiv;şi aiciaparcîtevaobservaţii noifaţădecercetările anterioa-
rc.8
CapitolulNoleasupraetem,enlelor prozodice se înscrieprintre puţ.ineleccreetăride
acestfelasnpralimbiiromâne.Aici,maimultcaoriunde,sefacesimţitălipsaunorcercetări
de foneticăinstrumentală,care singurepot analizaimpresiaacusticăglobalăprodusă
deelementele suprasegmentate. Remarcăm efortulautoareidea sistematiza datelecunoscu-
te desprepro:wdia românească, dea aplicala limbaromânăunelerezultatealccercetătorilor
străinişi de a aduceunelecontribuţiiproprii(în legăturr\,cu ritmulvorbirii,cu folosirea
pauzei).
CarteaLidieiSfirlcaesteplinădeobservaţiişi sugestiiinteresantecuprivirela.unele
tendinţeactualeale pronllnţăl'ii lit.erare(uneori,poate,nUlllaiale celeiscelliee), de apre-
cieri criticeeu privirela uneleneconcordanţe dintrepereepteleortogmficeşi ortoepiee
7 8-ar putea observacă L. Sfîrlcariu ţine seama,chiar,de uneleCercetări instru-
mentale,carenu corespund concepţiei teoretieeadmise,cumar fi celeasupradiftongilor
ea şi va (Recherchcs sur lesdiftongucs rournaines,publieesparAl.Rosetti,Bucarest- Copen-
hague,1959).
BPrincipalul termendereferinţărămîne,în aceastăprivinţă,lucrarealui I. Iordan,
Stilisticalimbiiromdne,Bucureşti,1944.
15 CRlTIcA
ŞIBlBLIOGRAFiE ------------------ 193

şi pronunţareareală,la uneleaspecteşi "mode"ale rost.irtiactorilor.Ea este instructivă

nu numaipentruoameniideteatruşi pentrulingvişti,cărorali se adreseazăîn primulrînd,
ci pentrutoţi oameniide culturii.
A. 'Lurculeţ

TUDORVIANU;Opere1, Scrieri:literare,Antologie,note şi postraţăde Gclu

Ionescu.Ediţieîngrijitiide SorinAlexandrescu,
:VIatei
Călinescu
'li GeluIonescu,Editura
Minerva,Bucureşti,1971,592p.

Primuldin celezecevolumeprevăzutesă aparăîn seriade Opereale lui T. Vianu

este structurat,după cum menţionează editorii,pornindde la "cronologia disciplinelor
abordatede autor".
Semodifică în felulacest.aproiectulmai vechi,din 1940,al scriitorului' însuşi,bazat
pecriteriulsistematic, cesituape primullocal apariţiei,studiiledefilozofie cepotficonside-
rate drept baza teoreticăa celorlaltedomeniide manifestare alelui T. Vianu:estetica,
miticaşi istorialiterară,stilistica.Opt.indu-se pentruo formulăde Îmbinarea criteriilor,
la alcătuireaprezenteiediţiis-au inclusîn volumpaginide creaţieliterarăpropriu-zisă
începîndcu aniide tinereţeai lui Vianu:versuripropriişi traduocridinliricauniversală,
cugetărişi poemeîn prozăinedite,note mernoriulistiee şi însemnăride călătorie.
Volumul,În ansamblulsău, realizeazăun portret moralal lui T. Vianu,portret
conturatde astă dată dinăuntrulsubiectuluicarese mărturiseşte pc sine,eonfruntîndu-se
cu timpul(în paginilede mcmoriulistieă}, cu spaţiul(în descrierea calătoriilm-),
cu oamenii
din generaţiasa şi din celeapropiateşi în modpermanentcu arta şi cultura.Imaginea
ce se desprindese află sub semnulcxemplarit.ătii,ale căreicoordonate sîntrespectatedeo-
potrivă de om, de estet, de erudit.
ArticolulIdei trăite,întocmind"autobiografia intelectuală"a autorului,devineun
micstudiude istoriea curentelorf'ilozof'ioc din primeledeceniiale veacului,urmăriudu-se
răsfrinjrercaacestoraîn gîndireaesteticăa lui Vianu.Celorcarevedeau,asemenea lui E.
Lovinescu, în Vianucriticulgeneraţieisaleşi cares-auarătat uşordecepţionaţi de prefe-
rirrtaacestuiapentruesteticăşi filozofiaculturii,Ii se propuneao altă perspectivă asupra
acesteioptiunice ofereade fapt o platformămailargăformatieisale: "obiectuladevărat
al criticiiiitcrareesteoperaunică,privită,oarecumindependent d11egăturile ei. Îndatăce
stabileştio filiaţie,o comparaţie, îndatăce grupczimai multeopere,înlăuntrulactivităţii
unuisingurscriitorşi, cu atît maimult,Într-uncurent,un tip de artă, o epocăde cultură,
nu maifacicritică,ci istorieliterară,estetică,filozofiaculturii'(...) felulfirescîn cares-au
legatideilemele,m-audus cătrecomparaţie,către îmbrăţişareaansambltn-ilor mailargi,
cătregeneralizare" (p.133).Idealulurmăritrămîneîn esenţăcelal unui «uornouniversale»,
redusîn cadrulepociimodernela un specialistcu orizonturicît mailargi; de aicisituaţia
de "studentetern"a lui Vianu,înţelegîndprinaceastainformarea profundă,pecircumferin-
ţ,etot maiÎntinseîn planulculturiiumaniste.
Plecîndde la amintirilepăstratedesprepersonalităţiliterareale timpului:Mace-
donski,Ibrăileanu,Lovinescu,O. Densusianu,Rebreanu,CarnilPetrescu,el compune
portretecompletecelorevoeaţi,îrnbrăţişînddeopotrivăomulşi opera.Portretulnueste
Însăal istoriculuiliterar,ci al unuiscriitorcu o' nebănuităputerede a reinviaomul,cu
o vibraţiereţinutăîn condei,trădîndprintrerînduripe moralistulce descifrează în opere
destinulautorului.Pretutindeni serecunoaşt.eintenţiadea luminalaturimaipuţinbănuite,
sfărimiud oriceprejudecatăîn legăturăcu figurileevocate,Paginilerespectiveconsti-
tuieîn acelaşitimpdocumente preţioasepentruistoriculliterarpropriu-zis ce va descoperi
mărturitdesprecenacluri,revisteşi cafeneleliterare,desprefestival urilede poeziesimbo-
listă prezidatedeMacedonski, despreLaşulliterar al lui Ibrăileanuşi primeleîntîlniri
cu CamilPetrescula seminariile defilozofie aleIaeult.ăt.ii
de literesi filozofiedinBucuresti.
Notelede călătorieprobeazăîn maremăsurăformaţiam;lrtoruluice priveştede-
seoripeisajul eu ochiicriticuluide artă. Italia dezvăluiepretutindeniopoziţiadintrearUl.
şi natură,primaîncercîndsă ia loculceleilalte,să o depăşească. Civilizaţiatării îi apare
U - Anuar
delingvistică,
Academie
194 CIU'I'ICA
ŞIBIBLIOGRAFIE 16

lui Vianuputernicmarcatăde rupturaîntre epocaanticăşi cea medievală, fără putinţă

de reeonciliere;vestigiileantichităţ.iiemanind tristcteaunui sf'irşitiremcdiabil ; evul
mediu,dimpotrivă,dezvăluieîn artă adîncimile suîletului,sentimentulmetafizical lumii
ce se prelungeşte sprezoriiRcnaştcrtişi eliberează
spiritulomuluiaşezatacumîn centru!
naturiişi socialului.Călătoriaoferăsatisfacţiideopotrivăomuluişi cstetului,un prilej
de a trăi în concret,înciut.arcacunoaşterii, pînă atuncinumailivreştia uneicivilizaţii
şi culturi: "CăIătoria este în maremăsurăun joc al afinităţilorelective,un excitantal
imaginaţiei şi al memorieiereditarea spirituluicultivat,probîndîn om supleţeaşi uni-
versalitateaculturiilui. Nu călătorimpentrua ne instrui,cît pentrua ne regăsiîn posi-
bilităţilenoastretalnlccşi multiple (p. 327).
DacăItalia, Germania, Vienasint văzutecu o emoţiereprimatăîntr-o observuţic
exactă,absorbităîn niştemicicapitoleeseisticedespreurbanistieă, pictură,religie,istorie,
filozofie,călătoriaîn India este consemnatăÎntr-oeu totul altă tonalitate.Orientulce-
virşeşteprinimpresiaprodusăşi autorulse regăseşteca oriceeuropeanun sufletingenuu
asaltatde emoţiiputernice.Eruditul,omulcult e uitat, călătorulse abandonează miste-
relorunui continentşi ale unei umanităţideosebitece ignorăsentimentulistorieicare
obsedeazăOccidentuleuropean,undetimpularăturăşi face să coexiste,după legi ale
armonieinecunoscute nouă,straniicontraste.Autorulîncearcăsă captez«şi să comunice
acel sufluvital ce includedeopotrivăoamenii,natura, animalele,între care nu există
incompatibilităţi, unde existenţelese întrepătrund.
Scrierileliterareau meritulde 11adunaşi publicatoate poeziileautorului,adău-
gîndvolumuluide versuridin 1957creaţiiineditesau apăruteîn periodicedoar,aparţi-
nîndunoretapede vîrstădiferite.Poezialui '1'.Vianuesteuna ocazională în sensulînalt
al cuvîntuluiaplicatcu acelaşiînţelesşi poeziilorlui Goethe.Poetulridicăconfesiaşi
individualul la scaraunor adevărurigeneralvalabile,exprimateîn enunţ.uride f'actură
clasică.Pudoareaîn destăinuireconferăo dozăde răcealălirismului.Prin liricăportre-
tul lui Vianucapătălaturi noice vin să precizeze eu un sporde nuanţefondultrasat de
întregulvolum.
în final se desprindeun caractercomplexde o mareintegritatemorală,reţinut
în expansivităţilc temperamentale,cu o mareconştiinţăa cuvintuluirost.it,asupracăruia
va stăruiîndelungpentrua-i smulgetonulesenţialde maximăsinceritateşi simplitate.
Paginileconducspreprocesultainical formăriiuneinaturiechilibrate, intrateîn armonie
cu ea însăşişi cu universul,procesnu lipsitde tragismşi de îndoieli.

AL. ZUB.MihailKogălniceanu. 1817- 18[J

1. lJiobibliogrofie,
Edituraenciclopedică
românăşi Edituramilitară,Bucureşti,1911,654p.

Hod al uneipasiuniştiinţificedeosebiteşi al uneimunciimpresionante, această

lucrareseînscrieîn rîndulcelordeacestfelca unmodeiatît datorităstructuriisaleeneiclo-
pedicecît şi rigurozităţiicu careesteîntocmită.Pornindde la ideea"restituiriiintegrale
a uneiopereatit desemnificative pentrudezvoltarea culturalăa poporuluiromân"(p.VII),
restituirepe careepocanoastrăo presupune,Al.Zuba cuprinsîn Biobibliografie tot ce a
scrisKogălniceanu şi ceeacc s-a scrisdespreviaţa şi operasa; înregistrîndîn această
lucrare,sistematicşi cu spiritcritic,un materialextremde bogat,autoruladuceo contri-
buţieimportantăla cunoaştereaopereikogălniecnlene, necercetatăîncă în toate Iaturile
sale.Biobibliogafialui Al.Zuboferă,de asemenea, pentruprimadată o imaginede ansam-
blu asupramultilateral eiaetivităţia mareluimoldovean care,fiecă şi-arisipiteudărnicie
scrisulîn publicaţiide tot felul,fie că şi-a consacratenergiaînfăptuiriiunor mari acte
politice,a contribuitîn chiphotărîtorla ctitorireaculturiimoderne
româneştişi a statului
român.îueinda unor dificultuţigeneratenu atît de bogăţiamaterialului bibliografiat,
cît mai ales de necesitateaunor amplecercetăripentru determinarea contribuţiilorlui
Kogălniceanu nesemnatesau publicatesub pseudonim, Al. Zuba reuşit să întocmească
17 CRITICA
ŞiIlIBLIOGKAI'IE 195
---
o lucrareÎn carestructururcametodicăa materieise Întemeiază nu numaipc excelenta
cunoaştere IIopereilui Kogălniceanu ei şi pe rezultatelecercetărilor întreprinsede autorul
Biobibiiografici,Astfel,pe lîngăidentifiearea anterioarăapariţieiacesteicărţi a unorscri-
eri necunoscute ale lui Kogălniceanu de către Al.Zub,paternit.atcu altorlucrăriestesta-
bilităpentruprimadată În aceastăbiobibliografic, dupăcumdatarcasauredutareaaltor
scrieriau permisautoruluiei o maibună încadrarea acestoraîn cronologia opereikogăI-
niocniene. '
Comparfimcnt ind materialulbibliografiat, autorul a separat opcra de referinţe
şi Iuerări!eoriginalede traduceri,a grupatlucrărilepe domeniide activitateşi a înregis-
trat aparte operade colaborare,ordonîndcronologic titlurileÎn cadrulfiecăreirubrici.
în acest.fel,bogataactivitatea lui MihaiKogătmoeanu ca îndrumătorcultural,scriitor,
editor,istorie,bărbatde stat sau diplomatpoatefi uşorurmărită,lucrareainfăţişindu-so
cititoruluica un instrunerntde lucrudeosebitde util. Comentariile şi judccăţilede valoare
ale autoruluicontribuie,de asemenea,la orientareasigurăa cititoruluiîn problemat.iea
uneioperecomplexeîn carealtminteriinterferenţele sînt maigreude urmărit.Claritatea
şi rigurozitntcaformulărilor lui Al.Zubsporescinteresulcititoruluipentrulucrarela par-
curgereaei.
InteresÎndÎn chip fircscun cerclarg de spccialişt.i, reclamatde cornplexitutca
opereibibliografiate, lucrarealui Al.Zubreţ.ineÎn primulrind atenţiaistoriculuiliterar.
De altfel,lucrarease şi deschidecu capitolulprivindscrieri!eliterarcalelui Kogălnioeauu
grupateIn trei secţ.iuni : 1) opereoriginale,loealiz.ăr-i şi prelucrări,2) operedc colaborarc
şi a) traduceri.Acestcapitolprilejuieşteautoruluibibliografiei uneleeonsideruţli noi pe
margineaunorscrieriinediteale lui Kogălniceanu, integrateacumcu mai multăcertitu-
dine operei kogălniceniene. SelriţaIdei greşite,de pildă,a.trfbuităpîniiacumcînd lui
Kogălniceanu, CÎndlui TonGhica,este înregistrut.ă, pe bună dreptate,ea operăde cola-
borare,deoareceintcrvenţiile lui Kogălniceanu în tcxtullui Ion Ghicaşi adăugareaini-
ţialeiscriitorului moldovean la prenumeleceluide al doileascriitorreclamădublapater-
nitate a scrierii.Au fost înregistrate,de asemenea,în acestcapitol,lucrăriinediteea
Jurnalul'Întimdin 1838,Lecţiegucernumentaia trimisădomnului ŢăriiRomâneşti, Ocestiuru:
moldovenească. :\Iadrigalul Uneicafele,pe care.Pcrpessicius îl atribuixeipoteticlui Kogăl-
niceanu,aratăcă acestan-ascrisnumaiceleopt versuridedicate,în 18·47, uneicătugăriţc,
În sfîrşit,o schiţăde moravuripublicatăîn 1860,ca foiletonîn "SteanaDunării"şi ()scri-
soarea unuinou.Abilard,analizatămai pe larg dc Al. Zubdupă aparrţia13iob'ibliografici
În tomulprecedental acestui"Anuar",îmbogăţescoperaconsemnatăîn acestcapitol,
cum,de alfel,referirinoila problematica primelordouăcapitolese întilncscprctutindeni
în volum.Caracterulmonografie al acesteibiobiblicgrafii racla/nlt,de aceea, o consul-
tare mai cuprinzătoare a ei de către cercetăt.or. :
Utilitateahiobibliografiei este lnlregită de o cuprÎ,nzătoare Introducere,
din care
nu lipseşte,de asemenea,contribuţiaştiinţificăa autorului,de o substanţcială cronologie
a vieţiişi opereilui Kogălniceanu şi de indiciide materiişi de persoane.
Aducindprin aceastălucrnreo contribuţiede seamăla cunoaşterea vieţiişi opcrei
lui MihailKogălniccanu, Al. Zuba îmbogăţitistoriografia noastrăcu o lucrarepe cit de
necesară,pe atît dc utilă,eare,neîndoielnic, va înlesiîn maremăsură cercetărilc asupra
moşteniriiculturalea ulluiadin etitoriiculturiiromfllleşti.
1. C.

HORIANES'l'ORESCU-BALCEŞTI, NîcolaeBălcescu.Conlrîbuţiibibliografice.
Cu un studiuintroductivde Dan Berindei.Edituraeneielopedică
română,Edituramili-
tară, Bucureşti.1971,398p.

Biblioorafia
închinatăvietiisi opereilui NicolaeBăleescueste a doualucrarede
acestgen dÎl seriainiţiatăde crîd de Edituraenciclopedică românăîn colaborarecu
Edituramilitară.Prima(Al.Zub,111ihail J(ogălnicea'flu)
esterealizatăde un istoric,decis
196 CIZlTICĂ
ŞIBIBLIOGRAfIE 18

să-şialcătuiascăsingurinstrumentele de lucrunecesarepentruviitoarelesinteze.Biblio-
grafiaNicolaeBălcescueste, atît cît ne putem da seama din felul cum a fost
concepută,cartea unui muzeografpasionat care adună cu devoţiuneorice măr-
turie oricît de puţin legatăefectivde viaţa şi operascriitoruluistudiat.Cronologia lui
N. Bălcescu,de pildă,incepela.... 14,59,adicăla primamenţiunedocumentară a toponi-
muluiBăleeşti:capitolespecialeînregistrează prezenţalui Bălcescuîn tratate şi manuale
şcolare,în muzeeşi expoziţii,în picturăşi muzică,În numismatică, sigilografie,filatelie
etc. Depăşindlimiteleunui instrumentde lucru,unelepreocupăriale bibliografului sînt,
poate,cxcesive,născutedintr-unadevăratcult pentru marelerevoluţionarromân,dar
au, fără îndoială,merituldc a da o imagineexactăa pătrunderiişi răspîndiriiopereilui
Bălcescuîn culturanoastrăşi a ecouluiactivităţiisale,în străinătate.
Cele1350de note bibliografice sînt împărţitein patru marisecţiuni:scrierilelui
NicolaeBălcescu,cronicişi documenteeditatede el: CîntareaRomâniei (bibliografiatlt
separatdin cauzacontroverselor Icgatede atribuireaoperei)şi, în sfîrşit,scrieriledespre
N. Bălcescu. Fiecaresecţiuneeste,la rîndulei, Împărţităîn maimultecapitole(dupăcri-
teriultematie),iar în cuprinsullor, titlurilebibliografiate sînt înşirateîn ordinecronolo-
gică.Diviziunea esteadaptatăspecificului activităţiiluiBălcescu, cît şi destinuluideosebit
al opereisale,avîndu-seîn vedereşi varietateascopurilor pentrucarepoatefi consultatii
lucrarea.
Secţiuneaa IV-a (scrieridespreBălcescu),care ne-ainteresatîn mod deosebit,
constituiecel mai completcatalogal referinţelorcriticedespreoperai activitatealui
Bălcescu, de la lucrăride sintezăşi monografii pînăla articolecomemorative şi ocazionale.
Dintr-oSUmară confruntarea acesteisecţiunicu fişierulbibliografic al Dicţionarului lite-
ruturiiromâne,în pregătirela Centrulde lingvistică,istorieliterarăşi folclordin Iaşi,
semnalămtotuşi cîtevaomisiuni,dintrecare unelesînt eu totul surprinzătoare faţă cu
rigoareaexemplarăcu carea fostrealizată,în genere,lucrarealui H. Ncstorcscu-Bălecşt.i:
M. Strajanu,N. Bălcescu, în "Tribunaliterară",1900,nr, 115,Const.K. Stănescu,N.
Bălcescu" în "AnuarulŞcoliiVasileLupu",192'7--1ll28, p. 114-123,MariaCociu,Din
"Amintirile meledin copilăriedespreNicolaeBălcescu" (tradusedin "LeMoment"din 17
ianuarie1937)în "Gazetacărţilor",1938,VII,nr, 19 şi 20, 1. M. Raşcu,N. Biticescu :
Istoriaromânilor sub MihniVodăViteazul,în volumulAlteoperedin literaturt;românii,
Bucureşti,Hl38,p. 120-143, G. Călinescu, N. Bălcescu, în "Tribunapoporului",1944"
nr. 74 din 29 noiembrie, ŞerbanCioculescu, Un centenaruitat,în "Lumea",19ci5,nr. IA,
Petru Cornarnescu, 11:url'Îc
1819,zinanaşteriilui lMlcesc1!, în "Naţiunea", III, 1948,nr,
652,659,660,D. Popovici,Literaturarevoltei:N, Bălcescu" în volumulHomosulsmul ro-
mânesc, Bucureşti,EdituraTineretului, 1[)69,p. 4,62
- 484.Surprinde, de asemenea, ţinînd
seamade concepţ.ia generalăa lucrării,absenţaunui capitolBălcescu, personajliterar,
în care ar fi intrat, printrealtele,şi scrierilecuprinseîn antologiaalcătuităde Valeriu
Râpeanu(Tribunul,Bucureşti,Edituramilitară,1968),emisăşi ea, nu ştim de ce, din
bibliografie.
L. VoloV'ici

MIRCEAAVRAM, Catalogul
manuscriselor
literare,Sibiu,Biblioteca
"Astra",197,1,
92 p.; ELENA DUNĂREANU, Alrnanahuri,anale,anuaresibicne,Sibiu,Biblioteca
"Astra",1971,Vt8 p.

Serviciulde informarebibhogrufică
al biblioteciisihlenea pregătitşi a tipărit în
ultimiiani numeroaselucrăribibliografice
1, folosindfondurilede manuscrise, cărţi, pe-
1 Elena Dunărcanu,Presaromânească sibiană(1851-19tl8),Sibiu,1969;Elena
Dunăreanu,Colen.âarete
româneşti
sibiene(1793-1970); ElenaDunăreanu şi Mircce,
Avram,
Presa,;ibianr1
în limbagermana(1778-1970) ş. a.
19 CRITICA
ŞIBIBLIOGRAFIE 197

riodice,nlrnunahuri, arruare,calendareşi fotografii existenteîn posesiabibliotecii"Astra".

Toateacestepublicaţiix-alibucuratde o bună primiredin parteacelorinteresaţiîn stu-
diereaistorieiculturalei literareromâneşti.Elcvin să punăla dispozi ţin cercetătorului
o vastă,deşinu complct.ă, informaţie asupraunul'fonduridocumentare pe care doar fon-
durileadăpostltede marilebibliotecidin Bucureşti,[aşi şi Clujle depăşescîn ceca ce
priveşteînsemnătatea.Aeeastrtsumarăprezentarese referădoar la două.din ultimele
scrieribibliografice editatela Sibiu'ii anumela Catalogu.l nianuscriselor litera-re
(Mircea
Avram)\iila Almanah/uri, anale,anuaresibicnc(ElenaDunărcanu},ambeleapăruteîn cursul
anuluiH)71.Primadintreacestelucrăr-itrece în .rcvistă colecţiade manuscrise lit.erare
româneştia bibliotecii.Colecţiacuprinde,în primulrind, manuscrise literareprovenind
din a douajumătatea seccluluial XIX-leaşi de la începutulsecoluluial XX-lea,dar
şi altelemaivechisau din vromurlmai uproplat.c de noi. Grupulcel mai marede docu-
mente au parvenitbiblioteciidin dou{)surse; prime'este donatiuAurelieiVulcan,soţia
lui IosifVulcan,donaţiecareiusumcuzăcvasitot alitut.camanuscriselor redactorului"Fa-
miliei"precumşi celepe care colaboratorii revisteii le-autrimisîn cei aproximativ39
deanideapariţie.Cealaltădonaţie,făeut:'idecunoscutul omdelitereHoriaPetra-Petrescu,
este,de fapt, arhivarevistei"LueeaEII'ul ", revist.ăapărutăla Budapestaşi, mai apoi,la
Sibiuîntreanii 1902şi 1914.Celedouăperiodieeau fost,în bunămăsură,o realăoglindă
a vieţiisocialeşi literaredin Transilvania timp de mai multedecenii.Arhivelelor sînt,
dinaceastăcauza,o mărturieeumnu se poatemaielocvcntăa intensei activităţt cultu-
raledin aceastăpartea ţării în toată perioadade apariţiea "Familiei" şi, apoi,a "Lucea-
fărului",şi, mai mult decît atît, ele const.it nie şi o nouădovadăa deplineiunităţi cul-
turaleşi literarecareexistaat.unciîn rîndurileromânilorde pret.ut.iudenl, Astfel,dintre
manuscrisele prezentate,multeprovinde la seriitoriişi publieişt.it din Moldova, Bucovina
sauMuntenia(VasileAlccsundri, :HihaiEmincseu,B. 1'. Hasdeu,AI.Vlahută,I. L. Cara-
giale,DuiliuZamf'irescu, Mat.ilrlaCugler-Poni, I. G. Sbieraş. a.). NuIipsese,cums-a mai
arătat, nicimărturiiledocumentare deaspreviaţa literarăa 'I'ra.nsilvarriei, colecţiacuprin-
zîndmanuscrise rămasede la cei maiimportanţiscriitoritransilvăneni din a douaj urnă-
tate a secoluluial XIX-leaşi din primeledeceniiale secoluluial XX-lea(IoanSluvici,
GeorgeCoşbuc,OctavianGoga,Ion Agîrbieeunu,EmilJsac),alăturide celela fel de in-
teresanteale literaţilorcunoscuţ.i mai puţiu sau deloc(AronDensuşianu, Petre Dulf'u,
Ion Gorun,MariaCunţ.an,Elena din Ardeal(ElenaSimt.ion), VasileRant.aButicescu,
Tit Chitul,MariaHaiculcseu, TeodorV. Păeăţianu,EcaterinaPitiş, Lucreţ.iaHudow-
Sucit!, Alex. Ţinţariu).
dintimpuladoleseenţ.ei, Colecţia euprinde
dinperioada şi pest.e
activită.ţii 100de mUlll\Scrlse
la periodieele ale"Aura
lui Iosif
"U:I'noristul", Vulcan
H.om[wil.",
"Concordia" şi din epocade maturitatea muneiisalescriitoriceşti. Cum1. Vulr'anavea
obieeiulde a nota diverseobscrvatii,de a mentionaunelE( evenimentesau relatiichiar
pe manuscrisele primitede la colab:.ratori, cereetătorul poategăsiîn acestadcviiat "jur"
nal"al redactorului"Familiei" numeroase infonnatiide naturi).istorieo-literară.
Catalogul esteredactatcu o liiudabilăatenţiepentrupreeiziadatelor,pent.ruexne-
titatea titlurilorşi pentru descriereamanuscriselor. Acesteasînt Înregistrateîn ordinea
alfabeticăa numelorde autori,iar atuncicîndun scriitorare maimulteluerăris-a recurs
la ordineaalfabeticăa titlurilor.Descriereafiaeă.ruimanuseriss-a făeut respeetîndll-se
normeleîn vigoare.La cde nesemflate s-a dat numeleautoruluiÎntreparantezedrepte,
iar la lucrărilenetitrates-audat, de a,ennneaÎntreparantezedrepte,primulverssau pri-
melecuvinteale textului.Din c;H!rulaest<)r'indicaţiitehniee,fără discuţieutile, facc
parte şi înregistrarea e:)telorsub carepieselere;,p'etivefigurellzăîn colecţiilebiblioteeii
"Astra:'.
Dar multmaiintereSftlte sînt o altltgeup':ld· observaţiipe eareeatalogulle men-
ţioneazăşi anumeee\ereferitoarela provenienţamanuscriselor, la earaeterullor edit sau
inedit,la deosebirilc textuluitipărit în raporteu cel manuscris, atuncieîndacestedeose-
biri există,la eventualeleÎ:lseuuărifăcutepe mftllllscl'Îse ete. Li se alăturăun număr
de scrisori,primitede I. Vulcan,în l1celaitimp cu eolaboriirile, de la V. Alecsandri, LG.
Sbiera,EmilIsae,Al.'!'inţari\1,George'Vrar;an\! ;;iC,)rnclSînjoanu.Ar fi fost bineca la
fieearedintreele să se specificedaciIesteinedită,dacăi ,-a răspunsetc. De asemcnea,
ar fi fost bine să se aetualizezeorlcJiYrafia titlurilor si referintelorfolositeîn textul
Observaţiilor. .,
198 CRITICĂ
ŞIlllBLTOGRAFIE 20

Un indicede nume,un altul de publicaţiiperiodiceşi un al treileade localităţi

uşureazăîntrebuinţareaeatalogului.
Deşicuprindepuţineinformaţiide ordinliterarşi lucrareaEleneiDunăreanupoate
fi consideratămai mult decîtbincvcult ă, în primulrînd pentrucă sc ocupăde anuare,
analeşi almanuhuri, grup;'\de publicaţiiperiodicemultmai puţ.instudiatădecîtziarele,
revisteleşi calendareleşi,în al doilearînd,pentrucăvinesăcompleteze merituoasu scriede
lucrăriale aceleiaşiautoare,dedicatăpublicn+iilor periodicesibiene'.
Sînt induse în aceastăbibliografie ulmanahutile, analeleşi anuareletipltriteiti
Sibiu,Răşinarlşi Cuştcri ţu (localitatecarefaceparte ast.ăz!din Sibiu).Au fost,de ase-
menea, înregistratei publieaţ.iilcap}lruola Sibiuo perioadăde timp, dur care
ulteriorşi-au schimbatloculde apariţ.i«.In scopulrealizăriiuneilistecît mai complete
s-aucorectat,pe lîngăoolecţille de periodiceale bibliotecii"Astru",şi celeale BibJioteeii
:\litropoliei
şi ale BiblioteeiiMuvculniBrttkcnthn l din Sibiu precumşi colecţiileBiblio-
tecii Academiei R.S.Holn{tIlia.LimiteleeronoJogiee alesesînt Între anii 1880,primulan
de apariţieal "Analelor Asooiaţ.iuniitransilvanc" şi 1948,anulîn care"AnuarulAcademiei
teologice"Andreiane" apăreapentruultimadată, Ordineaîn carepublicaţiilesînt ÎJ1l'e-
gistrateesteceaalfabet.ieă, la fiecarenotîndu-seşi depozitulundese găseşte.O descriere
amănunt.it.ăa conţinutului,căreiai se adaugă,de cîte ori estecazul,reproducerea inte-
gralăil prcfeţelor,viu să completeze fericitbihliografia,alăturide un indicecronologie,
unulde numeşi unul de cditurişi tipogTafii.
R. Zăstroiu

Elhnologie
generale,volumepubllesousla directionde .IeanPoirier,Paris, Galllmard
,
Encyolopedie
de la Pleiade,1968,1907p.

O lucrareasemănătoare, ca idee,aceleiape careo prezentămaicia fostiniţiatăin

Franţa,în urmăcu aproapeun sfer-tde veac,de etnologulMaurieeLeenhardt. Dinmai
mnltomotiveînsă, intre care esenţialepar să fi fost vastitateamaterialului şi lacunele
serioaseîn bibltografîa unordiscipline conexe,eolcetivulcondusde Leenhardtnu a reuşit
decîtsă schiţezecadrullucrăril,redaot.ind doaro Introducere şi o Preţaţă,rămaseşi acelea
nepublicate. Ideeanu a fosttotuşiabandonată.Douădeeeniimai tîrziu,in 1968,un fost
colaborator al lui Loenhardt,prestigiosul etnologJean Prririer,beneficiindde colaborarea
a cinzecidintreceimaibunispecialiştrai Franţei,in acest,domeniu,publicavolumulde
faţă, anunţîndtotodatăe:'iva fi urmatde alteiedouă,menitesă ofereîmpreunăo pano-
ramăgeneralăa etnologi ei pe planmondial.Jean Poirier,animatorulneobositşi poatecel
maifecunddintrecoautoriiEtnologiei generale,primalucraredeacestgenîn llmbafranceză,
aduceastfelun frumosomagiuînaintaşului său.
Dupăacesttratat de etnologicgenerală,careeste volumul1 (a se vedeamai ales
lucrărilecuprinseîn parteaa douaa cărţii),autoriişi-aupropusea În volumeleurmătoare
(plănuitesă aparăin 1969şi 1971)să se ocupede cercetareadiferitelor culturi(etnii)de pe
gloh,aşaincîtaportulficeăruipoporsăfiediscutatîn contextulmarilortemealecivilizaţiei
tradiţionale.Şi pentruo maibunăînţelegerea faptelor,comentariile vor fi susţinutede
ilustraţiişi eompletate cu hărţietniceşi bibliografii.
De altfel,principiimetodologice asemănătoare i-au călăuzitpe auto1'işi în alcă-
tuireaprimuluivolum.Capitolelc consacrate cartografierii
şi reprezentării
graficeÎn etnolo-
gie,antropologiei fizicesau tehnologieiculturale,ca să nu nc oprimdecitIa acestea,sînt
însoţitede numeroasehărţi, diagrame,grafice,schiţeşi deseneexplicative,deosebitde
utilepentruo cît mai hună înţelegerea expunerilo1'.
2 V. Elena Dunăreanu,Presa romdnească .\'Îbiană(1851-1968),Sibiu,196Hşi
I<:lcna
DUI1ăreanu,Calendarele
romdneştisibiene(1793-1970), Sibiu,1970.
21 CRITICĂ
ŞIBIBLIOGRAFIE 199

Problemele carefacobiectulvolumului în discuţiesîntgrupateîn trei secţiunimari:

Llistoireet methodologic, Lesdisciptines ethnologiques şi Confrontations. Astfelconcepută
lucrareaîşi propunesă fie "un traite complet,qui puissesat.isfaire aux exigences peda-
gogiques de la formationuniversitaire de l'ethnologue (bienentendu,en constituantseule-
mcntuncintroductionaux lectures,aux travauxpratiqueset aux enquetes),et en meme
ternpsrnettrel'aecentsur desproblemcs ou desdisciplfnes pourIesquelsrienn'existe,ou Il
peu presrien,cn Ianguefran-.:aise" (p. IX).
Celetrei părţi ale Rtnologiei generale reuneseaproapepatruzecide studiişi articole,
de etnografic,etnologiceconomică, etno-dcmografie, lingvistică,etnomuzicologie, antro-
pologiefizică,tehnologieculturală,antropologie socialăşi eulturală, etnologiejuridică,
mitologie, geografieumană,genetică,etnobotanieă,etnomineralogie, psihanaliză" estetică,
et.e.,destinate,cu precădere, cercetătorilor dindomeniul ştiinţelorsociale.Printreautorise
numără.Ieau-PaulLebeuf',.Iean-Louis Bout.illier, Franeolseşi MichelIzard, Andre- G.
Haudricour-t, OilbertRouget,Henri. V. Vallois,Jean Mlohea,Paul Mereier,Henri
Levy-Bruhl, RogerBastide,Mariei.Iean-Brunhes Delnmare, .Te
an Sut.ter,.IaequesMilIot,
SaohaNaeht,PierreFrancastel,AndreLerol-Oourhan ş. a.
Să ne oprim,pe scurt,asupracîtorvacontribuţii.Studiullui Jean Poirier,Historie
dela penseeetbnotogique, reţineatenţiaatît prinarialargădeinvestigaţie, cît şi prinÎnsem-
nătateaproblemelor abordate.Dupăo rctrospeetivăasupraoriginilorgîndiriietnologi ee
(urmărltede la Herodotşi Pliniucel Bătrînpînă În zilelenoastre),autoruldelimitează
diversele tendinţeşi curentede ideicareau străbătutctnologiacontemporană, pentruca
În celedin urmăsă discutestadiulactualal cercetărilor etnologice în maimulte ţări ale
lumii: Anglia,S.U.A.,Franţa, U.R.S.S.,Japonia,Italia ş. a.
Dintrelucrărilemetodologice, cu referirispecialela tehnicade anchetă,remarcăm,
indeosebi, contribuţialui .Iean-PaulLebeuf,L'enquete oraleenethnographie. Fără a fi Întru
totuloriginale, ni separnotabileopiniilesaleîn legăturăcuimportanţacunoaşterii terenului
etnografic("Leterrain constituepour l'ethnographe la plus solidedes assises,qu'il ne
peutjamaisabandonner compIHement ..." (p. 184),precumşi aeeiea referitoarela folosirea
mijloacelor tehniceÎn realizareaanehetelor."L'utilisation permanentede moyensmeea-
niquesau eoursdesenquetes, lesrendpluseffieaces et pluseompletes ... maisils sontinsuffi-
santspourconstituer unemethode ...Lecrayonet leblocconstituent le materieIfondamental
de I'ethnographe de terrain"(p. 196).
în fine,secuvinesubliniatşi faptulcă o bunăpartedineercetările incluseîn această
cartesîntîntreprinse în Franţapentruprimaoară(asevedea,spreexemplu, analizamitului
făeutăde Edificator,
respeetiv. RogerBastide),
pentrusau se numără
situaţia printre
dinurmă, estecele mailui
.studinl dePinl
sCl1mă realizări
Mercier, În domeniul
L'anthropologie
socialeel cultul'elle,
considerat a fi singuraintroducere în antropologia generală,existentă
în prezcntîn Franţa. (Cartealui ClaudeLevi_. Stranss,}tnlhropologie strndurale,are
unelelimiteîn aceastăprivinţă)spune.I. Poirier,deoarecese opreşte,m.ai ales,asupra
problemelor particularealeacesteiştiinţe).
Sînt menţionateşi o seriede contribuţiihibliografiee româneştisau privitoareIa
domeniulromânesc.Referindll-se la specificulanchetelorde etnomuzicologie, Gilbert
Rong-et reeomandă, cu căldură,luerărilelui C. Brăiloiuşi Il. Bartok,pe earele consideră
adevărate"recueiIs deeOnseils pratiquesd'autantplusprecieuxqu'ilssontdusitdessavants
quifurentil la foisdescolleeteurs infatigables et de grandstheoricitms". (p. 334).Într-un
alt capitol,Problemes d'ethnographie europeenne, MareelMaget,vorbindde cercetarea
monografică, situeazămomografia satuluierej 1printreeelemaibunelucrăride acestfel
dinEuropa.Cametodă,observăMaget,estechiarun cazlimitădeoareee"tousIesaspects
de l'universlocaly sontetudj{sun par un par dif'ferents sp(,eialistes
reuniscn eqnipc ... et
cecinonen coupeinstantaneemaisdanssonevolutiondepuisle XVIII-esiecleet memc,
pourlespointsoulesarchiveset la comparaison le permettent,depuisleXV-esiecle(p.1320).
Trebuiesă observămtotuşică,raportatela diversitateadomeniilor luateÎn discuţie
În aceastăcarte,referinţele bibliografice româneşti,şi nu numaiceleromâneşti,sînt destul
1Nerej,un villaged'uneTegion
areha'ique,
voI.1-III, Bueureşti,Institut de seiences
socialesde Roumanie,1939.
200 CRITICA
ŞIBIBLIOGRAFIE 22

de sărace.Serecurgepreaadeseala bibliografia franceză,pentrulămurireaunorehestiuni

de ct.nolooierenerală.De aieisi uneleconcluzii111l1i putinconvingătoare.
Înbgenral,bibliografia vuh'i În vederede autori:inseratăla finelefiecăruicapitol
este privităer'tit.io.
Ei nu se opresc,decît în trecere,asupraunorfenomeneinvestigate
nrrtcriorsi solutionatede alti cercetători.Stăruintelelor devinînsăinsistenteatuncicînd
anumiteinterpretăriapar eonate ori lacunelehil;liografice sînt evidente.Bunăoară.pro-
blerneca: înrcfl;ist.rarea
statis;tieft,
nnchct.acconornică, anchetade ct.no mnzfcolorriesau
filmulctnogruf'i«,care,altii.daU"au susclt.atîntr-omaimieiimăsurăinteresulspeeialitşt.ilor'
se bucurăacumde o prczenta;re at.entă,
1.Il. Ciuboiaru.

"Manuscriptllm
", Recistatrimestrială
editat.ă
delVluzeull1:leraiuTii
române,
I, 1970,nr. 1- III
W72,nr. 1 (fi)

ApărutăÎn 1970,revista"Manuseriptum" s-a afirmatca o publicaţiede prestigiu.

In frunteaunuigrupde cercetătorialcătuindun colectivredacţionalanimatde pasiune,
ce-şiimpuneacaliniedeconduitădiscrcţ.ia şi sobrietatea,regretatulPerpessicius schiţaîn
articolulProgramul nostru(1,1) profilulpublicaţiei. "Manuseriptum" îşi propuneao activi-
tate de pionieratîn direcţiavalorifleării unorfonduridocumentare importante- cel al
l1iwzeuluiliteraturiiromâneÎn primulrînd, precumşi alealtorinstituţiisimilaredin ţară,
alediferitelorarhiveetc.Adresîn du-seÎn primulrîndunui publicde speeialitatecăruiaîi
oferea"deschideri" sprecapitolede istorieliterarămaipuţin accesibile, "Manuscriptum"
s-adoveditîncădela apariţieuninstrumentdelucrudeosebitdenecesar.Fărăa seabatepe
parcursde la normeletrasateiniţial,cu dezideratul fundamental al tipăririidocumentului
literarinedit,cu restricţiişi tabuuriasupracomentariului de istorieşi criticăliterarăori
tentaţiiloreseisticc,
revistaşi-acreato diversitatederubrici,dininterferenţa şi succesiunea
cărorase întregescadeseaadcvărateportretealeunorscriitori,se configurează o atmosferă
oriunpeisajIiterar,Seconturează dela începuttendinţadea asiguraun centrudegreutate,
de 11delimitaun eveniment caresitmarcheze apariţiaIleoărutnumăr."Manuseriptum" I, 1
stă sub semnulînceputurilor, al clocvcnţeilui Perpessicius din articolul-program, după
cumnr. III, 6, subcelal anivcrsărli unuian de existenţă,al precizării şi nfirmării"crezului
iniţial".Revistacomemorează apoi,HOde ani de la naşterealui MihailSadoveanu (II, 2),
omagiază a :,O-aaniversare a creăriiPartiduluiComunistRomân(II, 3),evocăpersonali-
tatealuiNicolae Iorga(II.4) - saudedicăunreţinut,darnumaipuţinpatetic"inmemoriam"
lui Panuitcscu-Pcrpessieius (II, 5). În sfîrşit,paralelcu preocupările consacrate propriei
aniversări,"Manllseriptllm" In, 6 susţineîncă o triplă comemorare:zilele Eminescu,
Creangă-Caragiale. Sepoateconstataîn toate acesteapreocuparea revisteide a se situa,
în măsuraposibilităţilor sale,în actualitate,ca fermental ei.
Numeroaselor paginidin corespondenţa scriitorilorli se consacrăcu consecvenţă
rubrieite: Epistolar,Din corespondenţa criticilor,
Scriitoriromâniîn arhivestrăine,Scriitori
strtiin«în arhiveromâneşti, ultimeledouăsemnificative în privinţaraporturilorstabilite
într-unanumitmomentistoricÎntreliteraturaromânăşi alteliteraturi,a încadrării sale În
contextulculturalal epocii."Manuscriptum" publicăastfelpaginidin corespondenţa:
HermionaAsachi-Quinet-.Jules Mlehclet şi VictorHugo,B. P. Hasdeu- FranzMiklosich,
Jan Urban-.Jarnik-Titu Maiorescu, Benedetto Croce- MihailDragomirescu, JohnGalswor-
thy ,--MareuBeza,PanaitIstrati - RomainRolland,Rlj\miroOrtiz- I. E. Torouţill,
T. S. Eliot- AlfrcdMargulSperber,Paul Valery-- GeorgeOprescu. Corespondenţa
publicatăÎn paginilerevisteidepăşeşteadeseavaloareastrict documentară,aducînd,
pe lîngă uneleaspectebiografieeinedite,mărturiiasupraîmprcjurărilor apariţieiunor
opereliterare,considcraţii estetice,aprecierila adresaunorcontemporani etc. În aceast:'i
ordinese înscriuscrisorile lui G. IbrăileanucătrePaulZarif'opol (1,1), corespondenta lui
23 CRITICA
ŞIBIBLIOGRAFIE 201

N. Iorgacu o seamăde scriitori(II, <ti,schimbul de epistoleîntreE. Lovinescu şi Horten-

sia Papadat-Bongcseu, ca şi extraseledlnt.r-unJurnal de lucru.al lui M. Dragomireseu,
oomentindo corespondenţă a sa cu 1. L. Caragiale(II, 5).
Revistal11uzcu,lui lilerniuriil'Omâne, în înccrcnreade a prezentafenomenul literar
românescîn toată amploareaşi complexitatea sa, şi-apropus,dc asernenea,să faciliteze
posibilitatea urmăririiprocesului de creaţieal unoropere,de la primeletrlbulaţiişi ezitări
pînăla desăvîrşireaart.lstică.Hubricilecomplementare Per asper« ..., Ad astruaşează,
paralel,paginade "laborator"cu profesiuneade credinţăşi crezulestetic. Cea dintîi
înfăţişează, pe bazastudiuluimanuscriselorrămase,paginidinlaboratorulde creaţieal lui
Ion Vinea,Gib1. Mihăieseu, I. L. Caragiale (este vorbade ultimaÎncercaredramaticăa
scriitorului,proiectatacomediaTitircă,Sotirescu. ei c-niaş.RomulusVulpeseuprezintă,
în cadrulueclelaşirubrici,în completarea ediţieiapăruteîn ]970,cît.evaversuriinedite
"ocazionale" aleluiIonBarhu.Îrrtr-un studiuîntreprinselc1\1.Opreaasupra coresponden-
ţei scriitoruluicu RomainRolland,sc încearcădacănu o eunt.raziccre a "mitului"spont.a-
neită.tiiscrisului
lui PanaitIstrati,asezareaacestuiala bazaunordramaticecăutăride sine
alealtoruluilui Codin. .
Aliastrareaduceîn actualitateun ciclude conferinţevizîndvprocesul dc creaţieal
operelorproprii"aparţinîndscriit.orilor LiviuRebreanu,Ionel'I'eodoreanu, CezarPetrescu,
° conferinţăradiodifuzntă a lui V. Voiculescu şi eea despre"specificul românesc", datînd
din 1928,a lui OsearWalterCisek,precumşi un "autoportret"al lui VictorIon Popa,
prilejuitde o corespondenţă a scriitoruluicu .Ian S. KvapiI,traducătorulîn limbacehăa
romanuluiVelerim şi VelerDoamne. Se înfăţişeazăastfeltipuridiferitede creatori,se dez
văluiedetaliide incontestabil interespentruistorialiterară,dupăcumse propunatenţiei
posibilităţinoide lecturăşi interpretare.Un exempluI-ar puteaconstitui,în acestsens,
consideraţiIe lui V. Voiculescu asupra"poezieitradiţionaliste" (1, 1), o veritabilăcontri-
buţieteoreticăşi în acelaşitimp o mărt.urisire a crezuluiartistical scriitorului, multmai
cuprinzător decîtîl anunţătitlul,afirmîndo înţelegere a conceptului de tradiţie,cu nume-
roaseposibilităţi deverificare şi valorificareactuală:"Singurul chipdea interesaaloă.tuirea
omenirii, afirmăscriitorul,estesăfimnoiÎnşine.Numaiprinpcrsonalitatea noastrăautenti-
că, prin individualitatea noastră,putemtrăi în universal " (1, 1, p. 98).
Într-o desăvîrşităarmoniecu rubricileîn discuţie,cea dc "mărturisiriliterare"
înfăţişează ipostazecont.emporanc aleaceleitradiţiia exigenţeide sine,a asptraţfilor uma-
niste ale culturii şi literaturiinoastre. Se confesează, cu emoţiestăpînită, scriitorii
VictorEftimiuşi Al.Philippide,profesorii AndreiOţetcaşi ŞerbanCioculescu. Paginilor
inedite de literatură
nindsemnăturile unuibeletristică
marenumăr propriu-zisă
de scriitori:revista le rezervă?n
M. Sadoveanu,!. capitolspecial,
!Teodoreanu, O. întru.
Goga,
AntonHolbau,Dan Bott.a,Panait Istrati, EusebiuCamilar,,.TudorArghczi.
Un numărde rubricimenitesă determinecolaborări,' să stabilească"dialoguri"
cu publiculcititor,completează sumarul:Curier,Restaifil'iri, ,1minl'irea caselor,Spicuiri
(dincarese reţin În numărulIII, 6, "autografele"Blaga şi ArghezipentruDomniţa
Gherghinescu Vania),Ecouri,diverseComemorări. ,,3tIanuscriptum" .11.1,6 introduce rubrica
nouă"intitultăIpoteze,alăturide ceacu o maiveche"tradiţie",Revelaţiadocu.mentului.
Ambele adaugăpublieaţiei, de fiecarcdată,o notăîn plusdc surpriz{t şi inedit,amintind
singuracompensare îngăduităacelei"dulcitorturi a manuserisului, de care vorbea
Perpcssieius.
Carubrieide lucru,Fişierbibliografic şi Creşterea colecţiilm'rămândeosebitde utile,
ehiardaeăsînt susceptibile de îmbunătăţiri.O menţiunemerităcu prisosinţă iconografia,
prezentareagraficăîn generea rcvistei(rubricaPile de albwn,în modspecial).
Trebuiede asemeneasubliniatfaptul că, în ciuda mariidiversităţ.ia rubricilor,
variindadeseade la numărla număr,nu numaiîn privinţa conţinutului dar şi a mo-
duluide prezentare, revistanu sc"mozaichcază" excesiv, reuşindsă-şiafirmearia larg(lde
preocupărişi să asigureo anumităcontinuitate,cu fiecan;nouăapariţie.
Nuar fi nccesarăşi prinnimicjustifieaHi o discuţieÎn Legătură cuimportanţadocu-
mentelorpublicatcde "l\'Ianuscl'iptum". O anumeierarhhmre, subordonată unornecesităţi
de ordinpracticîn primulrînd, decurgetotuşidin profilulşi pondereafiecăreirubl'Îciîn
parte.UneoriÎnsă,poatefi adăugatun sporde prudenţ{lmanifestatămaicu seamăfaţtl
202 CRITICĂ
ŞIBIBLIOGRAFIE 24

de unelepiese«rare precumceleautografeeminesciene, de pildă. Este cazulscrisorii

din 21februarie1882,adresatăde EminescuVeronicăi Miele(II, 5),asupraautentieit.ăţtt
căreias-aumanifestatunelerezerve(v. Cuprioirela oscrisoare .ineâua:a i'uiMilu»!Emine-
seu de ConstantinC. Angeleseu, "Anual'de lingvisticăşi istorieliterară",XXII, 1971).
în legăturăcu un singuraspectam insistaîncă: menţinereaexclusivăa interesuluiin
graniţeleultimelordouăsecole,cîndepocavecheşi ceapremodernă(aceascrisoarea lui
Hudai-Dcleanu estetotuşio apariţiesingulară)ridică,pentru literaturanoastrăîndeosebi,
celemai dificilepoate,dar .:;ifoarteÎnsemnateproblemelegatede manuscris. Dineolode
meriteleincorrtest.abile
alerevistei"Manuscriptnm" In aeţ.iu!I('f\
devaloriricarea tezaurului
scrisuluiroruănesc,
rămîneacestaun deziderat.
RodiUlo5uill

Jlla/cedonski
Folklor,Skopje,II, 1!Hl!),
nr. :1-4

Conceputăsub îngrijireaunui comitetde redacţieal căruicsuîleteste dr. Blaje

Ristovski,directorulInstitutuluide folclordin Skopje,editor,revista,,fakedonskifol-
klor"nu are- cîtuşide puţin- tenta publicaţiilor regionale. Dimpotrivă, chiarla al doi-
lea an al apariţieisale,ea s-a impusea o tribunăde la carepot susţineopiniipreţioase
specialiştidin maimulteţări, maialesdacăestevorbade contribuţiiee prezintăun inte-
res generalpentruevoluţiafolcloristieii ca ştiinţă,sau,particular,pentruelucidareaunor
chestiunide etnologiebalcanică.Dealtfel,în"anunţulcătre colaboratori", primul punct
menţionează: "Toţispecialiştiiîn folclor,dintoateţărilelumii,carestudiazăprobleme cu
caracterteoreticgeneral,chestiuniale folclorului balcanicsau,în moddeosebit,ale celui
macedonean, pot să fie colaboratori".
Fără a facedecîtsă dezvoltepe un planmailarginiţiativebine marcateşi Înprimul
an de apariţie,revista,careîn acestenumeretotalizează5()()pagini,se bucurăde colabo-
rareaa peste40 de specialişti, dintrecareaproapejumătatedin alte ţări, ca: Bulgaria,
Cehoslovacia, Polonia,România,Ungariaşi UniuneaSovietică.Procedeulprin care s-a
ajunsla această.colaborare externămasivăeste cel al orgnizăriiunor simpoztcanede
folclorbalcanic,în acelaşitimpcu f'esttvalurile balcanicede ctnteeeşi dansuri populare.
Materlalele din volumuldiscutatsînt celeale primuluiSimpozionde folclor balcanic,
desfăşuratla Ohrid,la 7 şi 8 iulie19G9.
Aşadar,estevorbade reuşitade a fi unit eforturi,altfeldisparate,ale unor eer-
cetătorlpreocupaţisă investighczcaceleaşirealităţi.OI',"Makcdonski folklor",prin aceas-
ta, depăşeştefazade dezideratşi afirmăhotărîtşi convingător forţa colaborării;eli atît
mai mult cu cît se realizeazăastfel- la măsuraşi putereavremurilornoastre- centi-
nultateaunorrelaţiiale cărorfazemaivechise încearcăa fi mai deplintălmăeite.Ne
aflămdeciîn faţa unuiact salutarde semnificaţii majore,pe carenu putemdecît să-l
preţuimla dreaptaşi inconLcstabila-i valoare.El izvorăştedintr-omaturăînţelegerea
istorici,din eare prezentulînvaţăsprefolosulsău şi al viitorului.
Mat.erialele publicateÎn revistă arată că reciproeităţiseculare,iar -- uneori-
milenare,conchidsprecontinuitate(Alexandru Lintn-Skopje : Cinipouielebalcanice, Ghi-
zela Suliţeanu Bucureşti:Ciniecelc balcanice dejoc şi colindele rcmâncşti,dr. Jivomir
Mladcnovici -- Belgrad:Lzrourr.asupra legăturilor poezii/orepicesîrbocroate 111:
neogre-
cestictc); dezvăluiriasupranaturiietcrneşi universalUIllaneapropieoameniidetotdeau-
na (dr. BlajeRistovski- Skopje:Despre studiulpoezieipopulari; ILpopulatieidinGora,dr.
lvan Ivaneian- Zagreb:Pr()blemele transpuneriiscenicea foleloruZ,ui ş.a.), fae să ne
regăsimpretudindeni, aşa eumo arată şi prospeeţiunile în terenulafectivităţii(dr. Kiril
Penuşliski- Skopje:Cinteccglumeţede horă,<Il'.RadoslavHrovatin-- Lubliana:P'ro-
cesldcreliriicînteculuirevoluţionar Slovenia. liberl1etc).
Dar, pesteacestecontribuţiide interesgeneral,revistaoferă- cel puţin folclo-
riştilordin zonaistorico-eulturală balcanieă- preţioasedaLeîn vederearezolvăriiunor
25 CRITICĂ
ŞIBIBLIOGRAFIE 203

problemelegatede realităţilenaţionale,pregăteşteterenulunor corcetăricomparatiste

mai dezvoltate,lărgeşteopticaasuprafaptelorobservate.
Nu-lnimicdacă,în prezent,unelestudiinu se ridicăla un niveldeosebitde rezis-
tent în faţa specialiştilorexigenţi.Formareacercetătorilor esteun procesde permanentă
experienţă,frămîntareşi confruntare.
A aborda,însă,variateledomeniiale folclorului:literatura(dr, Irina Smrckova
Praga:Obseroaţii asupradelimitării noţiunilortip şi cariant«h! baladelepop-ulare române,
dr. KoleeSimitciev _. Wroelaw:Voivodul MomeilLn.poeziaepicâmacedoneana etc),mII-
:;d(a(dr. Sotir Golaboski - Sknpje: Obserroaţii despreornnmentaţia melodicăa muzicii
macedonene, GheorgheGheorghiev - Sofia: Structura[ormalăli melodiilor rcfrenclorla
cîntecele popularemacedonene ş.a.), corcgrafia(dr. SrebrieaKnezeviei ._.Belgrad:Băr-
bntescu! şi suaoul'în dansurilepopularebalcanice ş.a.),credinţeleşi superstiţiile(Vera
Klieikova- Skopje:Obiceiurile de Rusa/ii(UnregiuneaGcvgeUa, dr. SlobodanZece-viei
- Belgrad:Dragonulîn tradiţiaetnicaa Serbieiderasăritetc),Înseamnă. a dovedio eon-
eepţielargă,corespunzătoare, desprefenomenul etnologic;Înseamnăa încercasă-Iconsi-
derămÎn complexitatea pe careo prezintă.În acestfel,specialiştilor li semenţ.inc conştiin-
ţa necesităţ.ii colaborăriicontinui;li se solicită confruntareasectoarelorinvestigateşi
punereade acorda oonolnziilor posibile.
Poatecă, în timp, valoareaşi volumulcuntribuţiltor teoreticedin paginilerevistei
vorspori,pe măsurăce ea va reuşisă atragăceimaiexperlment.aţişi reputaţieereetători.
În·aeest.sens,se pare,celde al doileaSimpozion de folclorbalcanic,desfăşurattot la Oh-
rid, în iulie1971,convinge cu prisosinţă,lucrărilelui urmîndsă constituiesumarulnume-
relor din revistăaflate sub tipar.
Seexplicăde ce capitolele dinvolumuldiscutat,dedicateunorinformaţii şimedalioa-
ne, note şi recenzii,sînt mairestrînse.în acelaşitimp,ele se constituie(ca în numerele
obişnuite), dinmaterialecareau în vedere,în primulrînd,realltateafolclorică maeedonea-
nă. De aceastădată, însă,redacţiaa ţinut să,poatăsatisfacepublicarea materialelor rezul-
tate din confruntarea ştiinţificăpentru care revistase dedică.Ammenţiona,totuşi,din-
tre recenzii,bunaprimirede carese bucurălucrareacompatriotului nostruOvidiuBîrlea,
Metoda decercetarea [otclorului,
Bucureşti,1969,pringrijauneiprietenestatornicea româ-
nilor,AlexandraPopvasileva, lucrarecăreiai se recunoscmeritefundamentale.
Aşadar,orientareatot mai seriosconturatăîn mişcareaştiinţificăactualăspre o
cercetaresusţinutăa sud-estului european,rcvitalizatăÎn ultimuldeceniula o propunere
careaparţineromânilor,prindeserioaserădăcinişi rodeşteimpresionant în domeniul preo-
cupărilor
perfecti etnologice.
bile,printr-unSînt toate
climat semnele
de stimă şi bune că este
colaborare.Sevorba de eît,
înţelege rezultate pozitive
de mare preţ armereu
avea
nişteacţiunilafelde bineorganizate şi susţinute,caresă atirnnlezeşisăvalorifice cercetarea
domeniului etnografieipropru-wise, atît de înruditeu celee ne-aprilejuittoate acesteÎn-
semnărişi - poate----cu nimicmaipuţindarnicşi interesant,spre a cunoaştemai de-
plin culturapopularădin zonabalcanică.
VaS'lleAdăscăliţe-i

DieNeuerenSprachen,
Frankfurtam Main,Heft1,.Januar1072

Celdintîinumărdin anul]972al revisteivest--germanene aducetrista vestea Încetllrii

din viată a l'omanistului
de renumeHansRheinf'elder, din MUnchen, memoriei
c(\ruiaîi
aducem'şi noiun piosomagiu.Postume,Însemnările saledespreprofesorulHudolfBaehr,
cu ocaziaceleide a cincizecea
aniversări,deschidcaietulde faţă. Dintreproblemele
ce iI-
teres generalale sumarului,semnalămarticolullui ArnoHellerdespreOmulinvizibil,
în carese discutăun aspectesenţialal romanuluilui RalphEllisOll:"problematiea
rasială
ca mijlocde analizăa existenţeimoderne".Vominsistamaimultasupracercetăriipe care
n întreprindeKlaus Engelhardt,sub titlul Un izvorromânal p'ieseilui EugenIonescu
204 CRITICĂ
ŞIBIBLIOGRAFIE 26

"Ucigaş fără simbrie",Subiectule cu atît maiinteresant,eu cît estevorbade Oscrieoar«

pierdută,in care K, Engelhardtaflă uneleelementeîmprumutateulteriorde Ionescuîn
piesaamintită. Autorulstudiuluipleacăde la comparaţiaa trei lucrări:douăale lui Jo-
nescu(LaPhotutlu.Colonel şi 1,(tueursansgagell) şi unan luiCaragiale(Oscrisoarepierduta).
Constatîndcăpiesalui Ionescueste,în esenţă,o dezvoltare a povestirii
Fotografiacolone-
lului,autorulg;itseşte elementecarngialeşti tocmai1nadaosurilepe carepovestireanu le
conţine,dar careaparin piesă.'I'rchuicprcclzut,dela început,că autorulînsuşinuvorbeş-
te de înrudlriea atare,ci maimultde asemănăr! alefuncţiilorscenico,ceea ce introduce
o notăde oarecareuproximaţ.icîn rezultateleanalizei.De pildă,dactilografa Dany ar fi
o urmădinZoc'I'rahanachc, prin faptulcă furnizeazăpieseiresorturilenecesaredesf'ăşu-
1'[triiacţiunii,aşa cumse întîmplăîn O scrisoare pierdutâ,unde conflictulporneştede Ia
existenţaZoei.Ceade a douaasemănarevizeazărostulCetăţcanutuiturmentat,pe de
o parte, şi al Clopot.arul ui Lcat,de alta, ca simboluriale indiferen leeişi inacţiunii.Alte
asernănărise referăla celebrulschimbde replicidintre'I'ipăteseuşi Pristanda,din actul
primal Scrisorii, şi dintreBcrangerşi Arhitect,din Ucigaş.înrudirilear mergemaideparte,
eleputîndfi aflateîn st.ructuraaseruănăt.oare a întruniriielectorale
şi a discursului'ţinut
de MerePipe. Semnificaţia tuturor elementelorcaragialcşt.i din piesa lui Ionescueste
îngroşatăde acesta prin accentunrea noteide absurdsau, mai cur-înd,prin potcnţarea
unuicomicpur, de aspectcrud,desprecareînsuşiautorulUcigaşu.lui afirmăcă ar fi exis-
tînd latent îu Oscrisoare pierdută,Concluzia lui KlausEngelhardt,de care,probabil,va
trebui să seţină seamaîn viitoarelecercetăriasuprateatruluilui EugenIonescu:astfcl,
deseoperirea probabilăa rătăciriilui Zoea devenitmoarteasubităa lui Duny,biletulde
dragoste- o servietăcontinind probelecare îl demascăpe asasin,Beţia Cetăţeanului
estedezvoltatăîn boalaşi indiferenţalui Eduard,căroranu li se maipotriveştefuncţia
comicăa Iettmot.ivului strereotip.Comiculfuneţionarutui subalternPrist.andadevineso-
litudineasfişieto are a sensibiluluişi naivulu!Beranger,în sfîrşit,companiaelectorală,
abiaarticulatăde politlcieui cret.ini,e reprezentatăde apariţiafantasticăa lui MerePipe,
crescătoarede gîşte, care foloseşteclişeelepropagandei, interpreteazăpe dos sloganele
şi nu ezită să-şiucidăadversarii",
Dan lWănncr1