Simbolismul

Simbolismul este un curent literar apărut la sfârșitul secolului XIX în Franța ca reacție împotriva
romantismului si a panasianismului,dar si dorinta de a reintegra in poezie sensibilitatea si visul,
promovând conceptul de poezie modernă. Numele curentului este dat de poetul francez Jean
Moreas care publică în 1886 articolul numit „Simbolismul”.

Unul dintre precursorii simbolismului european este poetul francez Charles Baudelaire care, în
poezia „Corespondențe” relevă corespondențele, adică legaturile ascunse dintre lumea materială
și cea spirituală prin simboluri și corespondențele dintre diferitele senzații: „Ca niște lungi ecouri
unite-n depărtare/ Într-un acord în care mari taine se ascund/ Ca noaptea sau lumina adânc fără
hotare/ Parfum, culoare, sunet se-ngână și-și răspund.” (C. B. „Corespondențe”)

Simbolul este o figură de stil prin care se exprimă o idee abstractă cu ajutorul unui obiect din
lumea fizică concretă, pe baza unei analogii.

Trăsături

1. Respingerea prozaismului adică a ceea ce este comun, banal și a expresiei discursive,

poezia fiind definită ca artă de a simți. Principiul de bază al poeziei simboliste constă în
expresia exclusivă a sensibilității. Poetul simbolist nu este preocupat nici de natură ,nici
de problematica socială. Obiectul poeziei simboliste este reprezentat de stările sufletești
confuze, atipice și , de obicei, negative cum ar fi: melancolia, spleen-ul, spaima,
disperarea, tristețea, anxietatea, etc.

2. Folosirea simbolului: numele curentului nu vine de la cuvântul ,,simbol” și de la folosirea

acestuia ci de la numele manifestului literar al simbolistului Jean Moreas. Simbolul a fost
folosit și de romantici pentru a lămuri, a materializa o idee. Simboliștii il folosesc însă
pentru a sugera, nu a clarifica ideea. De aceea, spunem că poezia romantică este explicit
simbolică, pe cand cea simbolista este implicit simbolică.

3. Folosirea sugestiei drept cale de exprimare a corespondențelor adica o legatură ascunsa

dintre lucruri. Mijloacele de realizare a sugestiei sunt multiple; prin folosirea sugestiei se
rămâne voit într-o formă neclară de exprimare. Unul dintre teoreticienii simbolismului,
poetul francez St. Mallarme afirma: „…arta adevărată este întotdeauna de neînțeles; odată
înțeleasă ea încetează de a fi artă pură.”. Aceste corespondențe sunt sugerate prin
folosirea florilor, sunetelor muzicale, culorilor, mirosurilor, adică prin cultivarea
senzațiilor coloristice, muzicale, olfactive etc. O formă a sugestiei este sinestezia, un
complex de senzații transpuse literar prin îmbinarea imaginilor vizuale, auditive,
olfactive, tactile, gustative cu ajutorul figurilor de stil. În simbolism, sintestezia
reprezintă un proces fundamental prin care se realizează o imagine integrală și nu
 fragmentală a realității: „Primăvara-o pictură parfumată cu vibrări de violet.” (G. B.
„Nervi de primăvară”)

4. Înclinația spre stările sufletești nedefinite, predispoziția pentru reverie, visare, pentru
proiecția diafană nedefinită în timp și spațiu.

5. Muzicalitatea interiorizată, înțeleasă ca senzație interioară.Muzicalitatea corespunde

unor senzații sufletești. Simboliștii consideră muzica categorie poetică fundamentală
datorită posibilităților ei de sugestie absolută. Vorbind despre muzicalitate, Mallarme
afirma: „Poezia nu e decât muzică prin excelență”, iar Macedonski spunea: „Arta
versurilor nu este nici mai mult nici mai putin decât arta muzicii.”. Poetul francez Paul
Verlaine, referindu-se la modalitățile prin care se obține muzicalitatea unui text poetic
simbolist spunea „Cuvintele vor fi alese pentru valoarea lor sonoră obținută atât prin
ritmul și rima perfecte, ci mai ales prin repetiția obsedantă a unor cuvinte sau vocale.”.
Așadar, in poezia simbolistă muzicalitatea se obține prin pauze, asonanțe, aliterație,
refren, laitmotiv etc.

6. Deschiderea față de inovațiile formale: folosirea versului liber.

7. Preferința pentru anumite teme și motive cum ar fi: singurătatea, targul de provincie,
reveria, crepusculul, spleen-ul, toamna și ploaia, orașul, marea, corăbiile, instrumentele
muzicale, patul etc.

     

Simbolismul românesc nu este o imitație a simbolismului european ci este o atitudine moderna

constituită și dezvoltată în paralel cu alte literaturi potrivit sensibilității românești. Întâlnim și la
simboliștii romani temele și motivele simbolismului european, și anume singurătate, reveria,
crepusculul, toamna , ploaia, orasul, boala, moartea etc.

De asemenea, simbolismul românesc nu respinge ci asimilează parnasianismul. Există în

evoluția sa patru etape distincte, si anume:

–         etapa teoretica reprezentat de Al. Macedonski care este considerat teoreticianul

simbolismului romanesc;

–          direcția pseudosimbolistă de la revista „Viață nouă” condusă de Ovid Densusianu;

–          etapa simbolismului exterior minulescian;

–          simbolismul bacovian -BACOVIANISMUL