„O scrisoare pierdută ” a avut premiera la Teatrul Naţional din Bucureşti pe 13 noiembrie 1884.

Comedia a fost publicată un an mai

tâ rziu în revista „Convorbiri literare”, nr. 11/1885.
Comedie de moravuri, „O scrisoare pierdută ” ilustrează spiritul Junimii, epoca marilor clasici. Comedia este a genului dramatic cu
final fericit.
Prefectul este un personaj reprezentativ pentru comedia caragialiană . Prefectul Ş tefan Tipă tescu (tipul politicianului corupt, june
prim) este de 7 ani amantul lui Zoe Trahanache (tipul femeii voluntare). Pierderea unei scrisori de amor provoacă încurcă turi care stâ rnesc
râ sul. Acţiunea se petrece într-un oraş de munte, în preajma alegerilor parlamentare din 1883.
Tema comediei caragialiene este lipsa de moralitate în lumea politică şi în viaţa de familie. Repetata pierdere a scrisorii ilustrează
comicul de situaţie. Comicul de limbaj subliniază incultura, iar comicul de caracter pune în evidență imoralitatea societă ții.
La începutul comediei, polițaiul Ghiță Pristanda îl informase pe prefect că tabă ra adversă deține o scrisoare importantă . Prefectul se
miră și dorește ca polițaiul să afle ce e cu scrisoarea aceea. Se dovedește că prefectul însuși este autorul scrisorii.
Personajele „Scrisorii pierdute” arată contrastul dintre aparenţă şi esenţă. Par personaje din lumea bună , dar nu au caracter.
Titlul are legă tură cu personajul. Scrisoarea e scrisă de prefect pentru amanta sa, Zoe. Neglijentă , femeia o pierde odată cu batista. O
gă sește cetă țeanul turmentat. Nae Cațavencu transformă scrisoarea în instrument al șantajului politic. Pierdută din nou, scrisoarea ajunge iar
la Cetă țeanul turmentat, care o înapoiază coanei Joițica. El cere, în schimb, să i se spună cu cine să voteze.
Relația prefectului cu Zoe trece printr-un moment de criză . Prefectul este inflexibil și autoritar. Vrea percheziţie domiciliară şi
arestarea lui Caţavencu, deşi nu are un mandat judecă toresc. Prefectul îi ordonă polițaiului să gă sească scrisoarea.
Imoral, arogant, ambițios, politician cu experiență, prefectul nu se ridică la înă lţimea statutului social impus de funcţie.
Polițaiul știe multe despre prefect: „moşia, moşie; foncţia, foncţie; coana Joiţica, coana Joiţica” (c.directă ). „Banii lui Trahanache” sunt
importanţi pentru un politician ambițios. Funcția are un rol decorativ. Deciziile se iau la „Centru”. Prefectul este corupt, toate faptele sale fiind
exemple clare de încă lcare a legii. Cațavencu îl numește „vampir” și îl acuză că „suge sâ ngele poporului”. Cei doi amanţi sunt complici la
falsificarea alegerilor.
Titu Maiorescu observă că personajele lui Caragiale intră adesea într-un dublu registru, comic şi tragic, deopotrivă . Iubirea celor doi
este ridicolă pentru că este nepotrivită . Totuși, Zoe se teme să nu-și piardă onoarea, iar prefectul, funcția.
O scenă semnificativă pentru analiza personajului/personajelor este cea a discuției aprinse cu Zoe. El este nervos. Prefectul îi
reproşează femeii că a fost neglijentă . Prefectul este nedrept și nepoliticos. O acuzâ nd-o doar pe ea de „lipsă de judecată ”. În fond, și el are
partea sa de vină , fiindcă el este autorul scrisorii.
La început, Zoe plâ nge, oftează , leşină . Ulterior, caută o soluţie. Zoe se teme cu adevă rat de „scandal”: „Fă nică , Scapă -mă de rușine!”.
Ridicol, Fă nică o încurajează , negă sind soluţii: „Zoe, Zoe, fii bă rbată !”. Câ nd prefectul îi cere să fugă în lume împreună , Zoe refuză .
Prefectul Ș tefan Tipă tescu este pentru Zoe „Fă nică ”. Apelativul „Fă nică ” pare o coborâ re de pe piedestal. Tipă tescu este interesant ca
bă rbat pentru Zoe atâ ta timp câ t este prefect.
Altă scenă relevantă pentru personaj/e este cea a confruntă rii dintre prefect și Cațavencu. Nervos, prefectul pune mâ na pe un baston
şi se repede la Caţavencu. Avocatul, urcat pe fereastra deschisă , cere ajutor.
Prefectul „e iute”, zice Trahanache, îşi pierde prea repede cumpă tul - trăsătură importantă a personajului. Nervos, negă sind
scrisoarea nici după ce îl arestase pe avocat, Tipă tescu amenință : „Îl împușc, îi dau foc!”.
Prefectul are un limbaj agresiv, autoritar. Nu doar polițaiul face dezacorduri, ci și prefectul: „ s-a pus patruzeci și patru de steaguri?”
Limbajul tră dează lipsa de educație și de moralitate a politicianului.
La început, Tipă tescu este şantajat şi pare să cedeze în faţa lui Caţavencu. La final, Tipă tescu ră mâ ne prefect şi o păstrează şi pe Zoe.
Numele prefectului indică un individ mediocru, fă ră inteligență , deși viclean, un „tip” şi un „-escu”.
În concluzie, personajele lui Caragiale întruchipează moravurile unei societă ți corupte, în care politicienii își disprețuiesc alegă torii.