Stefan Tipatescu -Caracterizare-

Ion Luca Caragiale (1852-1912) a ramas definitiv in literatura romana printr-o opera monumentala, alcatuita din comedii, nuvele, momente si schife, prin intermediui carora scriitorul face o adevarata radiografie a. societatii romanesti, inaugurand o epoca literara de inalta valoare artistica, atat din punct de vedere tematic, cat si al limbajului surprins cu maiestrie neegalata pana astazi. Sarcastic si necrutator, Caragiale satirizeaza sclipitor incultura, imoralitatea, coruotia, prostia omeneasca in cea mai larga acceptie a cuvantului, toate acestea fiind imbracate in mantia transparenta a unei spoieli de cultura, a unui parvenitism ostentativ, atitudini ce se manifesta nu la indivizi izolati, ci la intregi categorii sociale. Comedia "O scrisoare pierduta" de I.L.Caragiale s-a jucat cu un succes rasunator pe scena Teatrului National din Bucuresti, la data de 13 noiembrie 1884. "O scrisoare pierduta" este o comedie realista de moravuri sociale si politice, ilustrand dorinta de parvenire a burgheziei in timpul campaniei electorale pentru alegerea de deputati. Pe fondul agitatiei oamenilor politici aflati in campanie electorala, se nasc conflicte intre reprezentantii opozitiei - Catavencu si grupul de "inteleetuali independenti" si membrii Zaharia partidului de guvernamant-Stefan Tipatescu, Zoe, Trahanache,

Farfuridi si Branzovenescu, personaje ridicole puse in situatii cornice, cu scopul de a satiriza moravurile sociale si politice ale vremii. Stefan Tipatescu este prefectul judetului pe care il

administreaza ca pe propria mosie, avand o mentalitate de stapan absolut: "mosia, mosie, fonctia, fonctie, coana Joitica, coana Joitica, trai neneaca pe banii lui Trahanache, babachii" (Pristanda). Comicul de caracter reliefeaza insusirile ce reies, in mod indirect, din atitudinea, faptele si vorbele prefectului, iar in mod direct din didascalii sau din relatiile cu celelalte personaje, conflictul dramatic fiind realizat prin intreaga varietate a comicului. Stefan Tipatescu este un personaj caricatural, principalele trasaturi decurgand din manifestarea diversificata a comicului, care defineste contradictia dintre esenta si aparenta. Prefectul vrea sa para sigur de sine, o autoritate politics de necontestat, care conduce cu o mana de fier judetul, in esenta fiind total supus lui neica Zaharia si Zoei, lui lipsindu-i cu desavarsire calitatile de a-si exercita independent functia politica, pentru care se bazeaza pe sprijinul lui Trahanache si pe amorul Zoei ("esti candidatul Zoii, esti candidatul lui nenea Zaharia, prin urmare si al meu"). Tanar, prezentabil, tip de june-prim, Tipatescu este orgolios, abuziv, fncalca legea, daca "o cer interesele partidului" si admite, amuzat, matrapazlacurile politaiului: "ai tras frumusel condeiul". Socoteste ca Ghita se afla in serviciul sau personal, si nu al comunitatii, de aceea il pune sa adune informatii necesare despre

tot ce se intampla in oras, iertandu-i micile furtisaguri, pentru ca acesta este "scrofulos la datorie". Tipatescu este ipocrit si demagog, face caz de amoralitatea lui Catavencu -"Mizerabilul!"-, cand el insusi este corupt si imoral, fiind amantul Zoei si inseland, astfel, increderea pe care o are in el "nenea Zaharia". Zoe Trahanache pierduse scrisoarea de amor, care ajunge intamplator in mana inamicului politic, Nae Catavencu, care-i santajeaza cu publicarea acesteia in ziarul sau, "Racnetul Carpatilor", daca nu este ales deputat. Printr-un comic de situatie realizat magistral, spaima prefectului este amplificata cu subtilitate de Trahanache, deoarece tocmai el este eel care il consoleaza pe Tipatescu, sustinand ca scrisoarea este o plastografie (un fals - n.n.) ordinara, desi scrisul seamana atat de bine, ineat "sa zici si tu ca e a ta, dar sa juri, nu altceva, sa juri!". Tulburat la culme, tanarul amorez trece prin emotii chinuitoare atunci cand "venerabilul" ii reda, din memorie, textul scrisorii, accentuand aluziv explicatiile imprejurarilor concrete, precise, intrucat el identificase exact momentul intalnirii amoroase dintre cei doi:- "Scumpa mea Zoe, venerabilul (adica eu) merge deseara la intrunire (intrunirea de alaltdieri seara). - Eu (adica tu) trebuie sa stau acasa, pentru ca astept depesi de la Bucuresti, la care trebuie sa raspunz pe data; poate chiar sa ma cheme ministrul la telegraf. Nu ma astepta, prin urmare, si vino tu (adica nevastd-mea, Joitica), la cocoselul tau (adica tu) care te adora, ca totdeauna, si te saruta de o mie de ori, Fanica...". Dramaturgul accentueaza, in mod direct, in didascalii, atitudinea aluziva a lui neica Zaharia, care starneste reactia disperata a prefectului: "(priveste lung pe Tipatescu, care e in culmea

agitatiei)". Deoarece Trahanache se aratase indignat si refuzase sa creada ca scrisoarea este autentica, Nae Catavencu il ameninta ca o va publica in ziarul "Racnetul Carpatilor", al carui proprietar era si va afisa originalul "in cercevea, ca s-o vaza oricine-o pofti", Impulsiv si nestapanit, Tipatescu este "turbat" de manie, cum noteaza dramaturgul in didascalii. Teama pentru aflarea adevarului, acela ca este amantul Zoei, ii provoaca prefectului o agitatie nestapanita, o pierdere totala a controlului de sine, stare emotionala sesizata de Trahanache, care-l caracterizeaza direct: "E iute! n-are cumpat. Aminteri bun baiat, destept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect". Venerabilul considera ca un om politic ar trebui sa stie sa se stapaneasca si sa nu-si dezvaluie sentimentele, mai ales cand e vorba de adversarii politici, "nu face pentru un prefect", deoarece tn politica "nu merge s-o iei cu iuteaia". Infatuat si orgolios, Tipatescu are o atitudine de superioritate si este dispretuitor fata de Farfuridi atunci cand il acuza de tradare: "Cum sa nu ma iutesc, onorabile? D-voastra veniti la mine acasa, la mine, care mi-am sacrificat cariera si am ramas intre dvoastra, ca sa va organizez partidul - caci fara mine, trebuie sa marturisiti, ca d-voastra n-ati fi putut niciodata sa fiti un partid d-voastra veniti la mine acasa sa ma numiti pe fata tradator... A! asta nu pot sa v-o permit...". Comicul de situatie accentueaza atitudinea tanarului care este consent ca singura cale de a parveni este amorul, sentiment de care stie sa profite cu fler si diplomatic pentru a obtine postul de prefect si protectia venerabilului Trahanache. Tipatescu venise in judet cu-opt ani in urma, la o jumatate de an dupa ce Zaharia se insurase a doua oara,

luand-o de sotie pe Zoe, care a devenit chiar de atunci amanta lui Fanica. Trahanache este foarte multumit de "serviciile" pe care tanarul prefect i le face atat in plan personal, cat si in probleme de partid: "De opt ani traim impreuna ca fratii si niciun minut nam gasit la omul asta atatica rau... Credeti d-voastra ca ar fi ramas el prefect aici si nu s-ar fi dus director la Bucuresti, daca nu staruiam eu si cu Joitica... si la dreptul vorbind, Joitica a staruit mai mult...". Talentul de amorez reiese, indirect, si din scena in care Zoe apeleaza la toate tertipurile feminine pentru a-i convinge pe Tipatescu sa-l aleaga pe Catavencu, iar acesta cedeaza ca un indragostit autentic: "in sfarsit, daca vrei tu... fie! [...] Domnule Catavencu, esti candidatul Zoii, esti candidatul lui nenea Zaharia... prin urmare si al meu! Poimaine esti deputat!...". Incadrarea tipologica a persortajului este argumentata si prin comicul de nume: Tipatescu, trimite la cuvantul "tip", al carui sens de june-prim, om rafinat, amorez abil, aventurier completeaza structura caracteriala a prefectului. Caracterizarea prefectului se face atat in mod indirect, prin vorbele, faptele si gandurile lui, precum si direct de catre celelalte personaje. Pe langa dialogul si monologul dramatic, o modalitate aparte o constituie referirile lui Caragiale, cuprinse in didascalii (parantezele autorului), ca indicatii scenice (sugestii regizorale), prin care dramaturgul isi "misca" personajele, le da viata si credibilitate, facandu-le atat de reale, incat traiesc si in zilele noastre. Didascaliile sunt, la Caragiale, adevarate fise de caracterizare directa. Notatiile autorului - "(plimbandn-se infuriat)", "(in prada

agitapiei)", "(suparat)" - ilustreaza mentalitatea de stapan medieval, infatuarea si orgoliul care-l definesc pe Stefan Tipatescu. In studiul intitulat "Comediile d-lui Caragiale", Titu Maiorescu apara valoarea artistica a operei si demonstreaza ca intreaga creatie artistica ilustreaza realitatea politica si sociala a epocii, dand astfel o replica usturatoare inamicilor scriitorului: "Cad pentru orice om cu mintea sanatoasa este evident ca o comedie nu are nimic a face cu politica de partid; autorul isi ia persoanele sale din societatea contemporana cum este, pune in evidenta partea comica asa cum o gaseste, si, acelasi Caragiale, care astazi isi bate joe de fraza demagogica, si-ar fi batut jocieri de islic si tombatera si isi va bate joc maine de fraza reactionara, si, in toate aceste cazuri va fi in dreptul sau literar incontestabil." Criticul sustine in continuare rolul moralizator al artei, care isi propune sa indrepte tarele si moravurile politice si sociale, iar in cazul lui Caragiale, acestea se corijeaza prin ras.