Sunteți pe pagina 1din 1

Caracterizare Zaharia Trahanache

I.L Caragiale,scriitor ce apartine generatiei de aur a marilor clasici este un Ianus bifrons,care
priveste cu o latura a finite sale catre latura dramatica a existentei,reflectata in nuvele precumIn vreme
de razboi,La conac.Cealallta latura a sa e deschisa catre comic si e reprezentata de cele patru comedii
ale sale,dar si de moment si schite.
Aparuta in 1884,O scrisoare pierduta e a treia din cele patru comedii ale scriitorului si
reprezinta o comedie de moravuri ,avand sursa de inspiratie in viata politica a anului 1883,cand revizuirea
constitutiei scindase partidul liberal in doua aripi:cea conservatoire si cea radicala.
Tema o constituie degradarea vietii politice,sociale,private si se concretizeaza prin surprinderea
unui episode din Campania electoral a unui candidat la viitoarele alegeri.
Titlul e sugestiv,sintetizand mesajul textului,a carui actiune graviteaza in jurul scrisorii
pierdute.Scrisoarea de amor devine arma politica atat in mana lui Catavencu,reprezentantul opozitiei,cat
si in mana lui Danadanache,candidatul.Articolul hotarato sugereaza ca scrisoarea pierduta e unuldin
multiplele mijloace de santaj.
Zaharia Trahanache este unul dintre personajele comediei si reprezinta tipul incornoratului
pentru ca refuza sa creada din enteres sau diplomatie in autenticitatea scrisorii de amor si in adulterul
sotiei sale.El este prezidentul mai multor comitete si comitii din judet, fiind unul dintre stalpii locali ai
partidului aflat la putere.
Principala sa caracteristica este ticaiala, fapt sugerat de formula stereotipa aveti putintica
rabdare, rostita in rarele momente de enervare, si de prenumele Zaharia (zahariseala/ramolisment).
Venerabilul este calm, imperturbabil, de o viclenie rudimentara, dar eficienta. Stie sa disimuleze
si sa manevreze intrigi politice. Cand este satajat, nu se agita, ci raspunde cu un contrasantaj,
descoperind polita falsificata de Catavencu.
Cu aceeasi abilitate ii combate si pe Farfuridi si pe Branzovenescu care il suspectau pe prefect
de tradare. Recunoaste existenta coruptiei la nivelul societatii, o sotietate fara moral si fara printip va sa
zica ca nu le are, dar practica frauda, falsificand listele de alegeri. Nu accepta imoralitatea in familie,
sustinand senin ca scrisoarea de amor e o plastografie. Credulitatea exagerata poate fi pusa pe seama
unei convingeri ferme sau poate fi considerata un act de diplomatie, prin care sa pastreze onoarea
familiei si bunele relatii cu prefectul.
Caracterizarea directa , realizata de alte personaje (Branzovenescu), exprima abilitatea si
enigma personajului E tare... tare de tot... Solid brbat! Nu-i dm de rostul secretului. Este respectat si
de adversarul politic, Catavencu numindu-l venerabilul. Prin autocaracterizare, se evidentiaza
disimularea si convingerea ca diplomatia inseamna viclenie: Apoi, dac umbl el cu machiavelicuri, s-i
dau eu machiavelicuri [].N-am umblat n viaa mea cu diploma ie[...] Unele indicatii scenice au rol de
caracterizare directa, precizandu-i atitudinea: serios, binevoitor, placid, razand, clopotind.
Caracterizarea indirecta se realizeaza pentru un personaj dramatic, in primul rand prin replici si
particularitati de limbaj. Trahanache este neinstruit, stalcind neologismele si exprimandu-le confuz.
Limbajul personajului este o sursa a comicului.
Didascaliile din sceana IV,actul I,(discutia cu Tipatescu despre scrisoarea citita de Catavencu)
sugereaza mai degraba disimularea decat naivitatea neverosimila.
Caracterizarea prin nume este si ea o sursa a comicului. Numele Trahanache este derivat de la
cuvantul trahana, o coca moale, usor de modelat. Interesele personajului sunt modelate de enteres,
de Zoe sau de cei de la centru.
Comicul de moravuri evidentiaza atitudinea corupta in viata politica,fiind implicat in contrasantaj
si in falsificarea listelor electorale.
Prin comicul de caracter sunt ironizate cele doua componente incompatibile ale caracterului
sau: sotul inselat este in acelasi timp politician abil.
Comicul de situatie este evidentiat in scena IV din actul I, in care Trahanache vine la Tipatescu,
aducandu-i vestea santajului. Comica este convingerea lui Trahanache ca scrisoarea de amor este o
plastografie si teama ca Zoe sa nu afle de acuzatiile avocatului, pentru ca este simtitoare.
In concluzie, Zaharia Trahanache este viclean si abil, singurul barbat politic tare din judet, iar
pe plan familial este incornoratul simpatic. Caragiale il ironizeaza puternic pe acesta, personaj care
infatiseaza un tip uman caracteristic vremii: corupt.