“O scrisoare pierduta”

-comedie-

de Ion Luca Caragiale

Reprezentata pe scena in 1884, comedia “O scrisoare pierduta” de I.L. Caragiale este a

treia piesa dintre cele patru scrise de autor, o capodopera a genului dramatic. Este o
comedie de moravuri, in care sunt satirizate aspecte ale societatii, fiind inspirata din
alegerile electorale din anul 1883.

Comedia este o specie a genului dramatic, care starneste rasul prin surprinderea unor
moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situatii neasteptate, cu final fericit. Personajele
comediei apartin unor tipologii clasice, sursa principala a comicului fiind contrastul dintre
aparenta si esenta.

Fiind un text dramatic, comedia este destinata reprezentarii scenice, dovada fiind
interventiile directe ale autorului in piesa, compozitia in patru acte alcatuite din scene si
replici, dialogul si monologul ca moduri de expunere, limitarea actiunii in timp si spatiu.
Actiunea este plasata “in capital unui judet de munte, in zilele noastre”.

Titlul pune in evident intriga si contrastul comic dintre aparenta si esenta. Pretinsa
lupta pentru puterea politica se realizeaza, de fapt, prin lupta de culise, avand ca
instrument de santaj politic “o scrisoare pierduta”, pretextul dramatic al comediei.

Conflictul dramatic principal consta in infruntarea pentru putere politica a doua forte
opuse: reprezentantii paridului aflat la putere si gruparea independeta constituita in jurul
lui Nae Catavencu, ambitios avocat si proprietar al ziarului “Racnetul Carpatilor”. Conflictul
are la baza contrastul comic dintre ceea ce sunt si ceea ce vor sa para personajele.
Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi si Branzovenescu, care se teme
de tradarea prefectului.

Tema comediei consta in satirizarea vietii publice si de familie a unor politicieni din
societatea romaneasca la sfaristul secolului al XIX-lea.
 In actul I, pierderea scrisorii de amor s-a produs inainte de inceperea comediei, astfel
ca expozitiunea si intriga se constituie din replicile personajelor. Scena initiala prezinta
personajele Stefan Tipatescu si Pristanda, care citesc ziarul lui Nae Catavencu, “Racnetul
Carpatilor”, si numara steagurile. Venirea lui Trahanache cu vestea detinerii scrisorii de
amor de catre adversarul lor politic declanseaza conflictul dramatic principal.

Actul II incepe cu numaratoarea voturilor, cu o zi inaintea alegerilor. Se declanseaza

conflictul secundar, teama grupului Farfuridi si Branzovenescu de tradarea prefectului.
Incercarile amorezilor sunt contradictorii: Tipatescu ii ceruse lui Pristanda arestarea lui
Catavencu si prechezitia locuintei, Zoe dimpotriva, ii ordona eliberarea lui si uzeaza de
mijloacele de convingere feminine pentru a-l determina pe Tipatescu sa sustina candidatura
avocatului din opozitie, in schimbul scrisorii. Cum prefectul nu accepta compromisul politic,
Zoe ii promite santajistului sprijinul sau.

In actul III, in sala mare a primariei au loc discursurile candidatilor Farfuridi si

Catavencu, la intrunirea electorala. Intre timp Trahanache gaseste o polita falsificata de
Catavencu, pe care intentioneaza s-o foloseasca pentru contrasantaj. Apoi anunta numele
candidatului sustinut de comitet: Agamita Dandanache. In incaierare, Catavencu pierde
palaria cu scrisoarea, gasita de cetateanul turmentat.

Actul IV aduce rezolvarea conflictului initial, pentru ca scrisoarea ajunge la Zoe, iar
Catavencu se supune conditiilor ei. In deznodamant, Dandanache este ales, iar la
festivitatea condusa de Catavencu, adversarii se impaca.

Limbajul personajelor este principala modalitate de individualizare a caracterelor

clasice si de caracterizare indirecta. Formele gresite ale cuvintelor, erorile de exprimare,
ticurile verbale denota incultura. De exemplu, Trahanache deformeaza neologismele din
sfera limbajului politic: “sotietate”, “printip” si are ticul verbal “Aveti putintica rabdare”.

“O scrisoare pierduta” de I.L. Caragiale este o comedie totala, deoarece sursele

comicului sunt variate si sevesc intentia autorului de a satiriza defectele omenesti puse in
evidenta in campania electorala.

Comicul de moravuri vizeaza viata de familie si viata politica . Comicul de situatie sustine
tensiunea dramatica prin intamplari neprevazute, construite dupa scheme comice clasice:
pierderea si gasirea scrisorii. Comicul de nume evidentiaza dominanta de caracter, originea
sau rolul personajelor in desfasurarea actiunii.
 Zaharia Trahanache este tipul incornoratului simpatic pentru ca refuza sa creada din
diplomatie in autenticitatea scrisorii de amor si in adulterul sotiei sale. Conform criticului
Pompiliu Constantinescu, el reprezinta si “tipul politic”, abil, fiind “prezidentul” mai multor
“comitete si comitii”.

Principala sa caracteristica este ticaiala, fapt sugerat de pronumele Zaharia, care

denota zahariseala, si de formula “Aveti putintica rabdare”, rostita in rarele momente de
enervare proprie sau cand altii isi pierd cumpatul.

Prin a utocaracterizare, se evidentiaza disimularea si convingerea ca diplomatia inseamna

viclenie “N-am umblat in viata mea cu diplomatie”. Unele indicatii scenice au rol in
caracterizarea directa, precizand atitudinile acestuia la sedinta electorala: “serios”,
“binevoitor”.

Mijloacele de caracterizare specifice personajului dramatic sunt: limbajul, notatiile

autorului, situatiile comice, numele.

Caracterizarea indirecta prin replici concentreaza devizia lui politica “Noi votam pentru
candiatul pe care-l pune pe tapet partidul intreg”. Aceasta atitudine este deteminata de “o
sotietate fara moral si fara printip” insemnant binele lui si alor sai.

Caracterizarea prin nume este si o sursa a comicului. Nmele Trahanache este derivat de
la cuvantul “trahana”, o coca moale, usor de modelat, deciziile personajului fiind “modelate”,
de Zoe.

Prin toate aceste mijloace, piesa provoaa rasul, dar in acelasi timp, atrage atentia
cititorilor, in mod critic, asupra “comediei umane”. Lumea eroilor lui Caragiale este alcatuita
dintr-o galerie de personaje care actioneaza dupa principiul “Scopul scuza mijloacele”,
urmarind mentinerea sau dobandirea unor functii politice.