O scrisoare pierduta

~caracterizare de personaj~

Textul dramatic "O scrisoare pierdută" de I. L. Caragiale este a treia piesa din cele
patru scrise de autor. Aceasta este o comedie de moravuri, în care sunt satirizate aspecte ale
societăţii contemporane autorului, avand ca sursa de inspiratie farsa electorală din anul 1883.
A fost reprezentata pe scena in anul 1884, pastrandu-si actualitatea si astazi.
Tema comediei consta in satirizarea vietii publice si de familie a unor politicieni din
societatea romaneasca de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Comedia infatiseaza aspecte din
viata politica (lupta pentru putere in contextul alegerilor pentru Camera, santajul, falsificarea
listelor electorale) si de familie (triunghiul conjugal Zoe-Trahanache-Tipatescu) a unor
politicieni corupti.
Zoe Trahanache, cea mai distinsa dintre femeile din comediile lui Caragiale,
reprezinta tipul cochetei si al femeii voluntare. In lista cu "Persoanele" de la inceputul
piesei, autorul ii fixeaza statutul social prin raportare la sotul ei, Zaharia Trahanche, cel mai
important om politic al judetului: "sotia celui de sus". In ciuda faptului ca femeile nu aveau
drept de vot la acea epoca, Zoe ii poate manevra pe ceilalti dupa vointa sa ca pe niste
marionete, folosindu-se de pozitia de prima doamna a orasului de provincie.
Stalpi ai puterii locale si prieteni cu interese comune, Stefan Tipatescu si Zaharia
Trahanache alcatuiesc un triunghi conjugal impreuna cu Zoe, sotia adulterina, fapt care le
consolideaza relatia politica.
Pierderea scrisorii de amor, care este folosita ca arma de santaj de adversarul politic
pentru a obtine mandatul de deputat, provoaca teama femeii ca scandalul i-ar putea distruge
imaginea publica. De aceea isi foloseste toate resursele pentru recuperarea scrisorii: vointa,
influenta, puterea de convingere. Aceasta pierdere duce la ilustrarea unei secvente
semnificative pentru caracterizarea personajului, mai exact in scena VI a actului al II-lea,
unde Zoe se foloseste de mijloacele de convingere feminina pentru a-l determina pe Tipatescu
sa sustina candidatura avocatului din opozitie, in schimbul scrisorii. In ciuda vaicarelilor, a
lesinurilor, dar si a faptului ca e considerata o "dama simtitoare", ea este in realitate "femeia
barbata", stapana pe sine, care stie foarte bine ce vrea si care ii manipuleaza pe toti dupa
propriile dorinte.
Dincolo de aparente, in cuplul pe care Zoe il formeaza cu Tipatescu, femeia este polul
rational, puternic si care detine controlul asupra relatiei. Cand Tipatescu refuza compromisul
politic si ii propune Zoei o solutie romantica, aratandu-se gata sa renunte la tot de dragul ei:
"Sa fugim impreuna...", ea intervine energic si refuza "nebunia", nevrand sa renunte cu niciun
pret la pozitia de prima doamna a orasului de provincie.
Replica ei la intrebarea amorezului Tipatescu "Zoe! Zoe! ma iubesti..." lamureste
ipocrizia relatiei conitionate: "Te iubesc, dar scapa-ma.".
In actul al IV-lea, cand Cetateanul turmentat ii restituie scrisoarea gasita de el in
captuseala palariei pierdute de Catavencu la primarie, Zoe devine triumfatoare, se comporta
ca o adevarata doamna. Din aceasta secventa semnificativa reiese superioritatea si siguranta
care iau locul ingrijorarii si disperarii, atunci cand afla ca scrisoarea nu mai reprezinta nicio
sursa de santaj pe care sa o poata folosi Catavencu impotriva sa.
Titlul pune în evidenţă contrastul comic dintre aparenţă şi esenţă. Pretinsa luptă
pentru putere poltică se realizează, de fapt, prin luptă de culise, având ca instrument al
şantajului politic „o scrisoare pierdută" – elementul de intriga al comediei. Articolul nehotărât
indică atât banalitatea întâmplării, cât şi repetabilitatea ei (pierderile succesive ale aceleiaşi
scrisori, amplificate prin repetarea întâmplării în alt context, dar cu acelaşi efect).
 Tema comediei consta in satirizarea vietii publice si de familie a unor politicieni din
societatea romaneasca de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Comedia infatiseaza aspecte din
viata politica (lupta pentru putere in contextul alegerilor pentru Camera, santajul, falsificarea
listelor electorale) si de familie (triunghiul conjugal Zoe-Trahanache-Tipatescu) a unor
politicieni corupti.
Fiind destinată reprezentării scenice, creaţia dramatică impune anumite limite în ceea
ce priveşte amploarea timpului şi a spaţiului de desfăşurare a acţiunii. Actiunea este plasata
"in capitala unui judet de munte, in zilele noastre". Reperul spatial vag are efect de
generalizare, adica evenimentele se pot petrece oriunde in tara. In ceea ce priveste timpul,
acesta este reprezentat de sfarsitul secolului al XIX-lea, in perioada campaniei electorale, in
interval de trei zile, ca in teatrul clasic.
Intriga piesei porneşte de la o întâmplare banală: pierderea unei scrisori intime,
compromiţătoare pentru reprezentanţii locali ai partidului aflat la putere şi găsirea ei de către
adversarul politic, care o foloseşte ca armă de şantaj. Acest fapt ridicol stârneşte o agitaţie
nejustificată şi se rezolvă printr-o împăcare generală şi neaşteptată.
In actul I, pierderea scrisorii de amor s-a produs inainte de inceperea comediei, astfel
ca expozitiunea (existenta triunghiului conjugal si a unui conflict de interese intre doua
grupuri politice) si intriga se reconstituie din replicile personajelor. Scena initiala prezinta
personajele Stefan Tipatescu si Pristanda, care citesc ziarul lui Nae Catavencu "Racnetul
Carpatilor", si numara steagurile. Venirea lui Trahanache cu vestea detinerii scrisorii de amor
de catre adversarul lor politic declanseaza conflictul dramatic principal.
Actul II prezintă în prima scenă o altă numărătoare, cea a voturilor, dar cu o zi
înaintea alegerilor. Se declanşează conflictul secundar, reprezentat de grupul Farfuridi-
Brânzovenescu, care se teme de trădarea prefectului. Dacă Tipătescu îi ceruse lui Pristanda
arestarea lui Caţavencu şi percheziţia locuinţei pentru a găsi scrisoarea, Zoe dimpotrivă,
ordonă eliberarea lui şi uzează de mijloacele de convingere feminină pentru a-l determina pe
Tipătescu să susţină candidatura avocatului din opoziţie, în schimbul scrisorii. Cum prefectul
nu acceptă compromisul politic, Zoe îi promite şantajistului sprijinul său, desi era in vigoare
votul censitar, femeile neavand drept de vot. Prin santajul sentimental ea este de fapt cea care
conduce judetul. Depeşa primită de la centru solicită însă alegerea altui candidat pentru
colegiul al II-lea.
În actul III (punctul culminant), acţiunea se mută în sala mare a primăriei unde au
loc discursurile candidaţilor Farfuridi şi Caţavencu, în cadrul întrunirii electorale. Între timp,
Trahanache găseşte o poliţă falsificată de Caţavencu, pe care intentioneza s-o folosească
pentru contra-santaj. Apoi anunţă în şedinţa numele candidatului susţinut de comitet: Agamiţă
Dandanache. Încercarea lui Caţavencu de a vorbi în public despre scrisoare eşuează din cauza
scandalului iscat în sală de Pristanda. În încăierare, Caţavencu pierde pălăria cu scrisoarea,
găsită pentru a doua oară de Cetăţeanul turmentat, care o duce destinatarei, spre finalul
comediei.
Actul IV (deznodământul) aduce rezolvarea conflictului intial, pentru că scrisoarea
ajunge la Zoe, iar Caţavencu se supune condiţiilor ei. Intervine un alt personaj, Dandanache,
care întrece prostia şi lipsa de onestitate a candidaţilor locali. Propulsarea lui politică este
cauzată de o poveste asemănătoare: şi el găsise o scrisoare compromiţătoare. Este ales în
unanimitate şi totul se încheie cu festivitatea condusă de Caţavencu, unde adversarii se
împacă.
Actiunea piesei este constituită dintr-o serie de întâmplări care, în succesiunea lor
temporală, nu modifica nimic în mod esenţial, ci se derulează concentric în jurul pretextului
(pierderea scrisorii). Atmosfera destinsă din final reface starea iniţială a personajelor, fără
nicio modificare a statutului iniţial (dinaintea pierderii scrisorii). Personajele acţionează
stereotip, simplist, ca nişte marionete lipsite de profunzime sufletească, fără a evolua pe
parcursul acţiunii, fără a suferi transformări psihologice (personaje plate).
Conflictul dramatic principal constă în confruntarea pentru puterea politică a două
forţe opuse: reprezentanţii partidului aflat la putere (prefectul Stefan Tipătescu, Zaharia
Trahanache, preşedintele grupării locale a partidului şi Zoe, soţia acestuia) şi gruparea
independentă constituită în jurul lui Nae Caţavencu, ambiţios avocat şi proprietar al ziarului
„Răcnetul Carpaţilor". Conflictul are la bază contrastul dintre ceea ce sunt şi ceea ce vor să
pară personajele, între aparenţă şi esenţă. Conflictul secundar este reprezentat de grupul
Farfuridi – Brânzovenescu, care se teme de trădarea prefectului. Tensiunea dramatică este
susţinută gradat prin lanţul de evenimente care conduc spre rezolvarea conflictului, în finalul
fericit al piesei. Astfel, este utilizată tehnica amplificării treptate a conflictului.
‰ÞY‸̰Ð ̑Modalitatile de caracterizare directa evidentiaza bunatatea cochetei prin
ceea ce spun alte personaje: "Madam Trahanache, esti un inger!" (Catavencu), "In sanatatea
coanei Joitichii! Ca e (sughite) dama buna!" (Cetateanul turmentat) sau prin
autocaracterizare: "Eu sunt o femeie buna...".
Modalitatile de caracterizare specifice personajului dramatic sunt limbajul si
indicatiile scenice. Zoe Trahanache, prima doamna a judetului, nu face greseli de limbaj. In
schimb, adulterul este sanctionat prin comicul de nume: discrepanta comica dintre prenumele
Zoe (indicand ceea ce pretinde a fi, o doamna distinsa) si diminutivul familiar pronuntat gresit
de sotul ei, Joitica.
Lumea eroilor lui Caragiale actioneaza dupa principiul "Scopul scuza mijloacele". Zoe
Trahanache traieste fara mustrari de constiinta; se preocupa doar de pastrarea imaginii
publice, pentru ca lumea orasului de provincie are o singura pasiune, barfa, devenita un
inamic de temut pentru ea in timpul farsei electorale. Interventiile ei dezvaluie alta fateta a
universului caragialian: puterea pe care o are femeia voluntara. Cocheta actioneaza pentru
propria salvare, conduce din umbra si toti ii recunosc pozitia.