Sunteți pe pagina 1din 2

MODERNISM. TUDOR ARGHEZI.

TESTAMENT

Poezia Testament de Tudor Arghezi face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romane din perioada interbelica. Este o arta poetica moderna, pentru ca in cadrul ei apare o tripla problematica, specifica liricii moderne: transfigurarea socialului in estetic, estetica uratului, raportul dintre inspiratie si tehnica poetica. Tema poeziei o reprezinta creatia literala in ipostaza de mestesug, creatie lasata ca mostenire unui fiu spiritual. Textul poetic este conceput ca un monolog adresat de tata unui fiu spiritual caruia ii este lasata drept mostenire cartea. Titlul poeziei are o dubla acceptie: una denotativa si una conotativa. In sensul propriu (denotativ) Testament desemneaza un act juridic intocmit de o persoana prin care aceasta isi exprima dorintele care urmeaza a-i fi indeplinite dupa moarte. Cuvantul Testament face trimitere si la cele doua mari parti ale Bibliei: Noul Testament si Vechiul Testament. Astfel creatia argheziana devine o mostenire spirituala adresata urmasilor cititori sau viitorilor truditori ai condeiului. Textul poetic este structurat in sase strofe cu numar inegal de versuri. Discursul liric este organizat sub forma unui monolog adresat, un dialog imaginar intre tata si fiu:Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte / Decat un nume adunat pe-o carte, intre strabuni si urmasi, intre rob si Domn. Metafora carte are un loc central in aceasta arta poetica, fiind un element de recurenta. Incipitul, conceput ca o adresare directa a eului liric catre un fiu spiritual, contine ideea mostenirii spirituale, un nume adunat pe-o carte care devine simbol al identitatii obtinute prin cuvant. Metafora seara razvratita face trimitere la trecutul zbuciumat al stramosilor, care se leaga de generatiile viitoare prin carte, creatia poetica, treapta a prezentului: In seara razvratita care vine/ De la strabunii mei pana la tine. Enumeratia rapi si gropi adanci sugereaza drumul dificil al cunoasterii. Formula de adresare, vocativul fiule desemneaza un potential cititor, poetul identificandu-se, in mod simboloc, cu un tata, cu un mentor al generatiilor urmatoare. In strofa a doua cartea , creatia elaborata cu truda de poet este numita hrisovul vostru cel dintai cartea de capatai a urmasilor. Cartea- hrisov are pentru generatiile viitoare valoarea unui document fundamental, asemeni Bibliei, un document al existentei si al suferintei stramosilor: Al robilor cu saricile pline / De osemintele varsate-n mine. Ideea centrala din cea de-a treia strofa este transformarea poeziei intr-o lume obiectuala. Astfel sapa, unealta folosita pentru a lucra pamantul, devine condei, unealta de scris, iar brazda devine calimara, munca poetului fiind numai ca material intrebuintat decat taranilor.

Poetul este, prin urmare, un nascocitor , care transforma graiul lor cu-ndemnuri pentru vite in cuvinte potrivite, metafora ce desemneaza poezia ca mestesug, ca truda, si nu ca inspiratie divina. Strofa a patra debuteaza cu o confesiune lirica: Am luat ocara si torcand usure/ Am puso cand sa-mbie cand sa-njure. Poetul poate face ca versurile sale sa exprime imagini sensibile, dar si sa stigmatizeze raul (sa-nujure). In aceasta strofa opera literara capata valoare justiara: Am luat cenusa mortilor din vatra / Si am facut-o Dumnezeu de piatra/ Pazind in piscul datoriei tale. In straofa a cincea apare ideea transfigurarii socialului in estetic prin faptul ca durerea, revolta sociala sunt prezente in poezie, simbolizate prin vioara, instrument mult mai reprezentativ pentru universal taranesc decat clasica lira: Durerea noastra surda si amara / O gramadii pe-o singura vioara / Pecare ascultand-o a jucat/ Stapanul ca un tap injunghiat Tot in aceasta strofa avem prezenta estetica uratului Din bube, mucegaiuri si noroi / Isca-tam frumuseti si preturi noi De asemenea pentru Arghezi, poezia reprezinta si un mijloc de razbunare a suferintei inaintasilor Biciul rabdat se intoarce in cuvinte / Si izbaveste-ncet pedepsitor / Odrasla vie a crimei tuturor Ultima strofa evidentiaza faptul ca muza Domnita, pierde in favoarea mestesugului poetic: Intinsa lenesa pe canapea / Domnita sufera in cartea mea. Conditia poetului este redata in versul Robul a scris-o, Domnul o citeste, artistul fiind un rob, un truditor al condeiului si se afla in slujba cititorului Domnul. La nivel lexico-semantic, acumularea de cuvinte nepoetice, dobandesc valente estetice (bube, mucegaiuri, noroi), valorificarea diferitelor straturi lexicale: arhaisme (hrisov), regionalisme(gramadii), neologisme (obscur), seriile antonimice cand sa-mbine, cand sa-njure sugereaza diversele tonalitati ale creatiei poetice argheziene. Nivelul morfosintactic: jocul timpurilor verbale, verbele - persoana I , singular alterneaza cu persoana I plural, ceea ce reada relatia poetului cu stramosii, verbele la prezent infatiseaza efectele si esenta poeziei. Nivelul fonetic: elemente de prozodie: sonoritati dure ale unui lexic colturos, sugerand asprimea existentei si truda cautarii; versificatia: strofe inegale ca numar de versuri, cu metrica si ritmul variabil, rima imperecheata. Opera literara Testament de Tudor Arghezi este o arta poetica moderna pentru ca pooetul devine, in conceptia lui Arghezi, un nascocitor, iar poezia presupune mestesugul, truda cautarii. Un alt argument in favoarea modernitatii poeziei este faptul ca Arghezi introduce, in literature moderna, prin aceasta creatie, estetica uratului.