PENTRU ÎNTREBAREA CU CRATIMA, VIRGULA, LINIA DE PAUZĂ

Poetul operează în cadrul acestui vers la nivelul metagrafelor, adică al figurilor de grafie,
cratima/ virgula / linia de pauză /ghilimelele / apostroful / punctele de suspensie din structura…..
marcând (SE SPECIFICĂ LA NIVEL FORMAL, GRAMATICAL DE CE A FOST PUSĂ)
impunând astfel (SE SPECIFICĂ EFECTUL ACESTUI SEMN DE PUNCTUAŢIE SAU
ORTOGRAFIE de exemplu rostirea împreună, în tempo rapid a două foste vocale aflate în hiat).
Rezultatul este la nivel stilistic realizarea unei ( SE SPECIFICĂ FIGURA DE STIL OBŢINUTĂ
DE EXEMPLU sinereză, sincopă, apoziţie, apocopă, afereză) şi necesitatea ei se explică şi din
considerente prozodice, fiind întreţinută astfel măsura şi ritmul versului.
PENTRU ÎNTREBAREA CU LIRISMUL, MĂRCILE EULUI LIRIC
Prezenţa eului artistic, instanţa definitorie a comunicării poetice se realizează în acest discurs liric
printr-un deixis personal reprezentat la nivelul semnificantului de sistemul verbal şi pronominal al
persoanei I (SE DAU VERBELE ŞI PRONUMELE DE PERSOANA I) vocabule ce fac ca vocea
poetului să răsune scandată fără intermediar. (DACĂ E CAZUL, DACĂ ÎN TEXT SUNT VERBE
SAU PRONUME DE PERSOANA A II-A :Pe de altă parte, prezenţa acestui enunţător liric
subiectiv la nivelul textual se validează şi prin prezenţa instanţei referenţiale identificată în
persoana iubitei / cititorului(SE SPECIFICĂ CINE E PERSOANA CĂREIA I SE ADRESEAZĂ
POETUL), reprezentată prin validarea funcţiei conative a comunicării, prin sistemul verbal şi
pronominal al persoanei a II-a( SE DAU VERBLE ŞI PRONUMELE DE PERSOANA AII-A.)
(DACĂ E CAZUL, DACĂ SUNT VERBE SAU PRONUME DE PERSOANA I PLURAL :
Vocea eului liric se evidenţiază şi prin verbele şi pronumele de persoana I plural, acestea având o
valoare simbolică pentru capacitatea poetului de a se identifica ameţitor de adânc cu punctele de
sprijin ale istoriei umanităţii. )Toate aceste demonstrează lirismul subiectiv, eul fiind acordat
pentru intimitate
PENTRU ÎNTREBAREA CU RELAŢIA DINTRE TITLU ŞI CONŢINUT
Între primul element de paratextualitate şi discursul liric, se stabileşte un raport de “mise en
abîme”, întregul conţinut ideatic fiind irizat semantic de semul conţinut în titlu. Acesta este realizat
pe baza (se specifică părţile de vorbire din care este compus titlul) desemnând (se specifică ce
desemnează cuvântul din titlu)
(dacă e cazul se va specifica : acesta este iterat în incipitul poeziei, în primul emistih / în întregimea
primului vers pentru a se insista asupra ideii că……)
Întreg universul ideatic al poeziei este astfel vertebrat de ideea anunţată de titlu , discursul liric
integrat celor x strofe : un catren/ terţină….(se specifică tipul strofelor) construind imaginea……
(SE GĂSEŞTE EVENTUAL O IDEE CE POATE FI EXTINSĂ – SARA, LUNA, LAC….)
Imaginarul poetic ce coroborează astfel semul din titlu este susţinut stilistic prin elementele de
„ornare verbis” de o delicateţe deosebită, specifică acestui poet …..(romantic / simbolist /
avangardist / tradiţionalist /modernist / neomodernist) la toate nivelurile textului. Astfel, la nivelul
metagrafelor sau al figurilor de grafie se evidenţiază prezenţa sincopei / sinerezei / …….,la nivelul
metaplasmelor, adică al figurilor fonice se remarcă prezenţa aliteraţiei / asonanţei……La nivelul
metataxelor, adică al figurilor de construcţie sintactică sunt uşor identificabile ingambamentul
raportat la versurile 123 / inversiunile…,anafora….repetiţie….., simetriei…,paralelismului
sintactic între versurile…..,,ambele paliere având ca scop potenţarea în plan estetic muzical a
ideilor conţinute. La nivelul metasememelor, adică al figurilor de sens, al tropilor se observă
transferuri semantice ale epitetelor…… comparaţiilor… metaforelor… personificărilor….. ,
1
metonimie…, sinecdocă…, oximoron…. iar la nivelul metalogismelor, adică al figurilor de
gândire se validează prezenţa simbolului….. ,alegoriei…,hiperbolei…., antitezei…., climaxului…,
anticlimaxului…..
( DACĂ NU AFOST ÎNTREBAREA CU MĂSURA, RITMUL, RIMA :Acordul dintre titlu şi
conţinutul poeziei nu ar fi fost deplin dacă poetul nu ar fi ştiut să acorde sensul cu forma,
semnificatul cu semnificatul, el făcând cuvintele să sune aşa cum el doreşte, această condiţie fiind
îndeplinită de versificaţia poeziei. Aceasta are o somptuozitate deosebită şi un timbru specific de
(SE SPECIFICĂ UN TIP DE INSTRUMENT, SUNET DIN POEZIE)al cărui sunet se stinge
brusc, impresia fiind produsă de construcţia lungă / scurtă a versului de X silabe, fixat invariabil
într-o schemă neobişnuită de ritmuri: un coriamb, doi dactili şi un troheu.(SE DĂ RITMUL)
Rimele perechi / încrucişate /îmbrăţişate / monorime sunt feminine şi produc o edulcorare, o
catifelare / o înăsprire / o duritate a tonului final. Astfel creat, versul eminescian/ blagian /bacovian
/stănescian/ arghezian / barbian….. susţine prin muzicalitatea lui interioară de avânt, de precipitare
spre stingere, însăşi mişcarea sentimentului care izbucneşte cu tărie, evoluează cu febrilitate spre
împlinire şi se relaxează prin proiecţia …….în voluptatea …….
PENTRU ÎNTREBAREA CU TEME ŞI MOTIVE
Dintre temele şi motivele romantice/ simbolice/moderniste ….. cu o ocurenţă deosebită în opera
acestui poet, se evidenţiază aici tema…., iar un motiv literar în aceeaşi descendenţă ideologică este
motivul …. şi al ……
PENTRU ÎNTREBAREA CU RELAŢIA DINTRE IDEE ŞI MIJLOACELE FOLOSITE SE
PROCEDEAZĂ ÎN FELUL URMĂTOR : SE DAU IDEILE, APOI SE SPECIFICĂ
FIGURILE DE STIL CARE SUSŢIN ACELE IDEI.
PENTRU ÎNTREBAREA CU RIMA, MĂSURA, RITMUL
Poezia….are o somptuozitate deosebită şi un timbru specific de (SE SPECIFICĂ UN TIP DE
INSTRUMENT SUNET DIN POEZIE)al cărui sunet se stinge brusc, impresia fiind produsă de
construcţia lungă / scurtă a versului de X silabe, fixat invariabil într-o schemă neobişnuită de
ritmuri: un coriamb, doi dactili şi un troheu.(SE DĂ RITMUL) Rimele perechi / încrucişate
/îmbrăţişate / monorime sunt feminine şi produc o edulcorare, o catifelare / o înăsprire / duritate a
tonului final. Astfel creat, versul eminescian/ blagian /bacovian /stănescian/ arghezian / barbian…..
susţine prin muzicalitatea lui interioară de avânt, de precipitare spre stingere, însăşi mişcarea
sentimentului care izbucneşte cu tărie, evoluează cu febrilitate spre împlinire şi se relaxează prin
proiecţia …….în voluptatea …….
PENTRU ÎNCADRAREA ÎN ROMANTISM
Configuraţie psihică şi ideologie estetică, romantismul, curent apărut în secolul al XVIII-lea în
Franţa, anunţat de Victor Hugo, care, în prefaţa la drama « Hernani » va pleda pentru
necesitatea« liberalismului în literatură », este o ipostază permanent originară a fiinţei umane,
exprimă o dispoziţie permanentă a spiritului uman, reprezentând o evadare din cotidian, o ruptură
de prezent şi de formele realului, tinzând să aspire spre genuin, spre întoarcerea la natură,
caracterizându-se prin valoarea acordată simbolurilor şi cultivarea sensibilităţii, a imaginaţiei,
fanteziei creatoare, acestea fiind preferate în detrimentul raţiunii lucide. Astfel, poezia se
încadrează în lirica romantică prin zugrăvirea cadrului natural ( DACĂ E CAZUL nocturn care
marchează un moment de trecere, un timp suspendat care face posibilă consonanţa dintre planul
uman şi cel cosmic, moment specific romanticilor, timp al abolirii limitelor dintre real şi ireal,

2
dintre teluric şi cosmic.) Poet al spaţiului ………. X uzitează cu precădere motive tipice acestui
curent…..SE DAU APOI ARGUMENTELE DEZVOLTÂNDU-SE
ÎNCADRAREA ÎN SIMBOLISM
Eugen Lovinescu vede in simbolism aducerea lirismului în subconstient prin exprimarea pe
cale mai mult de sugestie a fondului muzical al sufletului omenesc. Prima etapa a simbolismului ,
momentul experienţelor şi al tatonărilor, este marcată de activitatea lui Alexandru Macedonski la
revista “Literatorul”. Fiind un curent literar artistic de mare amploare, care a impus o noua
înţelegere a poeziei şi a artei in general, simbolismul îşi face simţită prezenţa şi în această poezie
mai ales prin muzicalitate, evidenţiată aici prin repetitia ….aliteraţia… asonanţa….dar si prin
abordarea temei ….ca simbol al ….. Apartenenţa poeziei la simbolism se motivează şi prin :
sugestia…., sugestia fiind un instrument al tehnicii simblostice , simbolurile….., muzicalitatea
versurilor realizată prin tehnica refrenului,…… atmosfera tristă…….
Se remarcă în poezia lui ……..prezenţa spaţiului citadin şi a decorului artificializat……., preferinţe
specifice simboliştilor, evidenţiindu-se propensiunea poetului spre luxuriant, exotic, pietre
preţioase şi parfumuri……, particularităţi în care se resimte influenţa parnasianismului. Imaginarul
poetic simbolist uzează de corespondenţe, prin intermediul cărora se stabileşte relaţia între cadrul
exterior, beneficiind de cromatica minuţios aleasă şi culori armonios împletite, şi planul interior,
sinestezia fiind imaginea artistică preferată a simboliştilor, pentru marea ei forţă de sugestie.
Lexicului neologic de o evidentă pedanterie i se adaugă muzicalitatea textului, trăsătură definitorie
a simbolismului, obţinută prin evocarea instrumentelor şi a speciilor muzicale sau prin procedee
artistice precum aliteraţii….,asonanţe……,repetiţii….
PENTRU ÎNCADRAREA ÎN MODERNISM
Modernismul reprezintă curentul literar promovat de revista "Sburătorul" sub conducerea lui
Eugen Lovinescu, a cărui doctrină porneşte de la ideea că există "un spirit al veacului" care
impune procesul de simultaneizare culturală a literaturii române cu literatura europeană, cunoscut
şi ca procesul sincronismului.
Primul obiectiv al modernismului a fost promovarea tinerilor scriitori si imprimarea unor
tendinţe în evoluţia literaturii române.
Printre poeţii care se încadrează în acest curent literar se numără: Tudor Arghezi, Ion Barbu,
Lucian Blaga.(DATE MINIME DESPRE POETUL RESPECTIV). O primă trăsătură care
încadrează acest text în poetica modernistă este folosirea ingambamentului: …….O altă trăsătură
se manifestă la nivel prozodic şi anume renunţarea la rigorile prozodiei tradiţionale prin folosirea
versului liber, cu rima şi măsura variabilă. Versificaţia este astfel una modernă; versul liber susţine
un ritm interior al mişcării spiritului fascinat de mister. Împreună, aceste două trăsături validează
apartenenţa la poetica modernistă. Textul se înscrie în lirica modernistă şi prin amestecul
discursului concret/abstract, prin esenţializarea existenţei, prin intelectualizarea emoţiei poetice,
reflexivizarea şi subiectivizarea discursului liric. Textul este metaforic, folosind termeni din spaţiul
concret pentru a transmite realităţi metafizice profunde, poezia având astfel un substrat filosofic
SAU
Modernismul aduce noi concepţii, tematici, procedee şi abordări în literatură. Ingambamentul este
un procedeu stilistic specific modernismului care constă în continuarea unei idei poetice în versul
următor, fără a marca aceasta printr-o pauză, ci numai prin începerea versului cu literă mică:
……….O altă trăsătură a modernismului prezentă in textul dat o reprezintă viziunea subiectivă
asupra raportului…….. Poezia aparţine modernismului şi pentru că tinde să ilustreze căutarea
3
esenţelor, oscilaţia eului între …..şi cele ale ….., ceea ce naşte o dramă sfâşietoare. În al doilea
rând, textul impresionează printr-o altă caracteristică a modernismului, rafinarea şi
intelectualizarea sensibilităţii: sentimentul de ….e transcris în versuri elaborate, străine de stilul
declamativ al poeziei tradiţionale. Importanţa deosebită nu e a sentimentului, ci a meditaţiei asupra
……în raport cu…... De asemenea, poetul foloseşte versul liber - număr variabil de silabe,
procedeu specific modernismului. Versul liber oferă astfel un ritm interior, neîngrădit simţirii
poetice în contemplarea misterului …..Poezia se încadrează astfel în modernism prin abstractizarea
mesajului, substratul filosofic, prin cultivarea misterului, prin versificaţie. Metafora ……..folosirea
ariei semantice, …….cât şi lexicul învechit, alături de cel ştiinţific, de specialitate …….generând
un contrast expresiv puternic, sunt argumente pentru susţinerea modernităţii textului.
SAU
Apartenenţa poeziei la modernism este motivată de tematica lui, crizele existenţiale, condiţia
tragică a fiinţei umane, sentimentul religios demitizat fiind specifice acestei orientări literare. În
cazul lui ….un rol important în configurarea modernismului operei sale îl are modul particular de
folosire a limbajului , care capătă putere material-senzorială.
Trăsături care atestă apartenenţa textului la modernism sunt imaginile metaforice profunde ,
ce escamotează sensuri adânci .
PENTRU ÎNCADRAREA ÎN TRADIŢIONALISM
Implicând o anumită raportare la tradiţie, o atitudine de recuperare şi de valorificare a
acesteia, tradiţionalismul va integra opere ai căror poeţi vor învesti tradiţia cu un semn pozitiv, cu
valenţe benefice, nerecurgând la inovaţii în domeniul sintaxei poetice ori al morfologiei imaginilor,
ci mai curând se vor regăsi în albia unui trecut cu conotaţii purificatoare, ce exorcizează, parcă,
demonia timpului modern, trepidant şi alienant. Poetul….se integrează cu succes acestei ideologii
estetice interbelice.
O primă modalitate de evidenţiere a acestei estetici vizează respingerea cotidianului citadin
şi retragerea în spaţii compensatoare, ce conferă măcar iluzia unei seninătăţi contemplative…….
Satul…. peisajul sempitern…., regăsirea trecutului prins în filigranul versului……,
religiozitatea….., toate acestea sunt în fond, tot atâtea modalităţi de restabilire a unui echilibru
pierdut, de regăsire a originalităţii, de aflare a unei comunicări esenţiale cu forţele obscure ale
fiinţei neamului.
Scriitorii tradiţionalişti au căutat să cuprindă în operele lor particularităţile sufletului naţional prin
valorificarea miturilor autohtone, a situaţiilor şi credinţelor străvechi……… Prin tradiţionalism s-
au continuat vechile curente tradiţionale, preluându-se ideea că istoria şi folclorul sunt domeniile
relevante ale specificului unui popor………
O altă modalitate de evidenţiere a esteticii tradiţionaliste vizează textura stilistică ce nu agresează
mintea cititorului, acesta putând uşor descifra aceste elemente de „ornare verbis”. Astfel, la nivelul
metagrafelor sau al figurilor de grafie se evidenţiază prezenţa sincopei / sinerezei / …….,la nivelul
metaplasmelor, adică al figurilor fonice se remarcă prezenţa aliteraţiei / asonanţei……La nivelul
metataxelor, adică al figurilor de construcţie sintactică sunt uşor identificabile ingambamentul
raportat la versurile 123 / inversiunile…,anafora….repetiţie….., simetriei…,paralelismului
sintactic între versurile…..,,ambele paliere având ca scop potenţarea în plan estetic muzical a
ideilor conţinute. La nivelul metasememelor, adică al figurilor de sens, al tropilor se observă
transferuri semantice ale epitetelor…… comparaţiilor… metaforelor… personificărilor….. ,
metonimie…, sinecdocă…, oximoron…. iar la nivelul metalogismelor, adică al figurilor de
4
gândire se validează prezenţa simbolului….. ,alegoriei…,hiperbolei…., antitezei…., climaxului…,
anticlimaxului…..
O altă modalitate de evidenţiere a esteticii tradiţionaliste este reprezentată de elementele de
prozodie si ele clasice : poezia are o somptuozitate deosebită şi un timbru specific de (SE
SPECIFICĂ UN TIP DE INSTRUMENT, SUNET DIN POEZIE)al cărui sunet se stinge brusc,
impresia fiind produsă de construcţia lungă / scurtă a versului de X silabe, fixat invariabil într-o
schemă neobişnuită de ritmuri: un coriamb, doi dactili şi un troheu.(SE DĂ RITMUL) Rimele
perechi / încrucişate /îmbrăţişate / monorime sunt feminine şi produc o edulcorare, o catifelare / o
înăsprire / o duritate a tonului final.
PENTRU ÎNCADRAREA ÎN NEOMODERNISM
Conceptul de neomodernism desemneazã spiritul generaţiei de autori care s-a manifestat în
literatura românã între anii 1960-1970. Dupã mai bine de un deceniu de culturã pusã ‘în slujba
proletarului’, a intervenit o nouã orientare ideologicã, o revigorare a poeziei, o revenire a
discursului liric la formulele de expresie metaforice, la reflecţiile filozofice şi la imaginile artistice.
Astfel neomodernismul stãnescian încearcã sã recupereze modelele exemplare, întorcându-se spre
marii creatori de dinainte de rãzboi. Nichita Stãnescu este printre primii poeţi contemporani care se
întorc la marea poezie a înaintaşilor, preluând de la Eminescu ilimitarea combinatorie, de la
Bacovia aplicãrile obsedante ale tonurilor şi anumitori stãri, de la Arghezi uzitarea anumitor
cuvinte dure , de la Blaga proiecţia filozoficã şi de la Barbu încifrarea, ermeticul, geometrizarea
liricã, în acest mod va rezulta ‘o poezie a poeziei’- Eugen Simion. Poetul afirma cã poezia nu este
ceva care poate fi fixat pe o paginã tipãritã şi legatã în volum, ci ea este ‘rodul gândurilor şi
sentimentelor induse de simbolurile tipãrite care se succed în spiritul cititorului’. În acord cu
aceastã concepţie este şi poezia….., parte integrantã a volumului……, formatã din X strofe ce au
rimã ….. şi care prezintã, printr-o modalitate seducãtoare de a îmbina simplitatea rostirii cu
profunzimea ideilor,……..Curentul neomodernist cunoaşte o intelectualizare a liricii şi se observã
predilecţia poeţilor din aceastã perioadã spre reflexiv, filozofie, expresivitate şi ambiguitate la nivel
semantic.De asemenea, crearea de imagini insolite este un procedeu des utilizat în poezia
neomodernã care-i conferã acesteia originalitate. Aceastã poezie se încadreazã în direcţia
neomodernistã atât prin tema…….., cât şi prin mijloacele artistice uzitate. Astfel în prima strofã
poetul doreşte reprezentarea …….prin folosirea unor asocieri inedite de cuvinte precum epitetul
ETC……şi prin alternarea …….Ambiguitatea limbajului este un alt procedeu neomodern întâlnit
în poem, intenţia poetului fiind doar spunerea simplã şi directã a unui crez intim care este poetic
mai ales prin sinceritatea conţinutului decât valorile stilistice ale cuvintelor, poetul cultivând un
lirism pur, subiectiv. În cea de-a doua strofã este ocurent un motiv literar des întâlnit în lirica
stãnescianã, anume motivul ….
SAU
Neomodernismul reprezintă o orientare manifestată în literatura română a anilor 1960-1970 şi
reînvie în forme diferite modernismul perioadei interbelice, reactualizând modelele literare ale
acestei epoci. Neomoderniştii, dintre care face parte si Nichita Stănescu, înţeleg poezia ca pe o
stare lirică, o expresie metaforică a trăirilor profunde ale fiinţei. Limbajul nu mai este un simplu
mijloc de expresie, ci o lume căreia poetul îi explorează frumuseţile şi valorile expresive, într-o
dimensiune contemplativă. Neomodernismul este un curent literar contemporan. Două
caracteristici ale neomodernismului, identificate în text sunt intelectualizarea liricii, autorul
utilizând ingambamentul(continuă ideea în versul următor): ………şi predilecţia pentru reflexia
5
filosofică, pentru expresivitate şi ambiguitate la nivelul semantic al cuvintelor. Imaginile devin
astfel insolite….
PENTRU CARACTERISTICILE LIMBAJULUI POETIC (EXPRESIVITATE,
AMBIGUITATE, SUGESTIE) PREZENTE ÎN TEXTUL CITAT.
AMBIGUITATE - O caracteristică a limbajului poetic prezentă în poezia ……, este
ambiguitatea, caracteristică ce defineşte capacitatea limbajului poetic modern de a genera
obscuritatea sensurilor sau pluralitatea lor. Mesajul poeziei se descoperă după aflarea zonelor de
mister ale cuvintelor. Poezia citată mizează pe ambiguitatea limbajului, care se reflectă în
aproximarea gradată a imaginii…….. Metafora …….susţine acest proces de ambiguizare a mesajului
poetic. Limbajul poetic al lui ….are o mare densitate de sugestii. Poezia sa îşi trage forţa tocmai din
capacitatea inepuizabilă de a produce mister. Ambiguitatea este susţinută astfel de structuri ca
„ ……., La (numele poetului) există dincolo de nivelul de suprafaţă, concret, un nivel de adâncime,
abstract, filosofic.
O altă caracteristică a limbajului poetic este expresivitatea, realizată prin următoarele mijloace şi
procedee: imagini plastice……; asociaţii insolite …… care ambiguizează imaginea……, conturată
prin întrepătrunderea realului cu percepţia subiectivităţii….
EXPRESIVITATE - Una din caracteristicile limbajului poetic, care activează la nivel
performant funcţia poetică, este expresivitatea. Aceasta se conturează cu ajutorul tuturor figurilor
de stil prezente în poezie, astfel că un rol important în opera lui ….îl au la nivelul metasememelor,
adică al tropilor, metaforele, care nu numai că înfrumuseţează limbajul poetic, dar îi şi conferă
profunzime. Una din metaforele explicite/implicite/plasticizante/revelatoriii se regăseşte încă din
titlul poeziei: …….ce sugerează senzaţia ……senzaţie susţinută la nivelul metataxelor, adică al
figurilor de construcţie, de enumeraţia / repetiţia etc…… care ilustrează …….Expresivitatea este
realizată şi cu ajutorul epitetelor, inversiunilor:……., la nivelul metasememelor fiind prezentă şi
personificarea: …..Pe baza figurilor se stil se conturează imaginile vizuale: …….întărite şi de
muzicalitatea deosebită a versurilor realizată la nivelul metagrafelor şi metaplasmelor, adică al
figurilor de sunet şi de grafie, cu ajutorul sincopei: etc……dar şi al ingambamentului: …….şi
versificaţiei, astfel încât rima este împerecheată etc şi măsura de x silabe. Expresivitatea se
evidenţiază şi prin împletirea modurilor şi timpurilor verbale. Prezentul gnomic al verbelor
exprimă o acţiune continuă, permanentizarea stărilor eului liric: …….îmbinat cu timpul trecut ……
care sugerează absenţa oricărei finalizări a stării…….
Sau MAI SIMPLU
Una din caracteristicile limbajului poetic, care activează la nivel performant funcţia poetică, este
expresivitatea. Aceasta se conturează cu ajutorul tuturor figurilor de stil prezente în poezie. Astfel,
la nivelul metagrafelor sau al figurilor de grafie se evidenţiază prezenţa sincopei / sinerezei /
…….,la nivelul metaplasmelor, adică al figurilor fonice se remarcă prezenţa aliteraţiei /
asonanţei……La nivelul metataxelor, adică al figurilor de construcţie sintactică sunt uşor
identificabile ingambamentul raportat la versurile 123 / inversiunile…,anafora….repetiţie…..,
simetriei…,paralelismului sintactic între versurile…..,,ambele paliere având ca scop potenţarea în
plan estetic muzical a ideilor conţinute. La nivelul metasememelor, adică al figurilor de sens, al
tropilor se observă transferuri semantice ale epitetelor…… comparaţiilor… metaforelor…
personificărilor….. , metonimie…, sinecdocă…, oximoron…. iar la nivelul metalogismelor, adică
al figurilor de gândire se validează prezenţa simbolului….. ,alegoriei…,hiperbolei…., antitezei….,
climaxului…, anticlimaxului…..
6
 SUGESTIA - Una din caracteristicile limbajului poetic, care activează la nivel performant
funcţia poetică, este sugestia. La poeţii simbolişti între micro şi macrocosm, ambele spirituale în
esenţa lor, există un intermediar: limbajul comun. Acesta permite revelarea sugestivă a sensurilor
devenind un „limbaj analogic în sens absolut” după cum opinează Marcel Raymond. Simbolismul
invită astfel la folosirea liberă a cuvintelor şi imaginilor, asocierea lor potrivit rezonanţei
psihologice şi legilor misterioase, a analogiilor universale decât uzanţelor logicii pure. Din “joc al
hazardului” poezia devine “vrăjitorie evocatoare” având o funcţie sacră prin uzitarea unui limbaj cu
multe resurse sugestive. Poet simbolist, G.Bacovia, St. Petică, D. Anghel uzitează astfel această
modalitate definitorie a curentului emblematic european de la sfârşitul sec.XIX, începutul sec.XX
la toate palierele de receptare lirică.
Aceasta se conturează ideatic prin folosirea simbolurilor, nu însă a celor cunoscute, tradiţionale, ci
a simboluri noi, inventate de fantezia poetului, exemplificatoare fiind ……..La nivel stilistic, un rol
important în această poezie îl au la nivelul metasememelor, adică al tropilor, metaforele, care nu
numai că înfrumuseţează limbajul poetic, dar îi şi conferă profunzime. Una din metaforele
explicite/implicite/plasticizante/revelatoriii se regăseşte încă din titlul poeziei: …….ce sugerează
senzaţia ……senzaţie susţinută la nivelul metataxelor, adică al figurilor de construcţie, de
enumeraţia / repetiţia etc…… care ilustrează …….Capacitatea sugestivă este realizată şi cu
ajutorul epitetelor, inversiunilor:……., la nivelul metasememelor fiind prezentă şi personificarea:
…..Pe baza figurilor se stil se conturează imaginile vizuale: …….întărite şi de muzicalitatea
deosebită a versurilor, poezia simbolistă fiind astfel “muzică înainte de toate” .– P. Verlaine, Arta
poetică., muzicalitatea sau sonoritatea cuvintelor fiind strâns legate de tonul emoţional şi realizată
prin cadenţă, ritm lăuntric, repetiţie, refrene, armonii…..Muzicalitatea ca o condiţie sine qua non a
sugestiei este realizată şi la nivelul metagrafelor şi metaplasmelor, adică al figurilor de sunet şi de
grafie, cu ajutorul sincopei: etc……dar şi al ingambamentului: …….şi versificaţiei, astfel încât
rima este împerecheată etc şi măsura de x silabe. Sugestia se evidenţiază şi prin împletirea
modurilor şi timpurilor verbale. Prezentul gnomic al verbelor exprimă o acţiune continuă,
permanentizarea stărilor eului liric: …….îmbinat cu timpul trecut ……care sugerează absenţa
oricărei finalizări a stării…….
REFLEXIVITATE se procedează ca la expresivitate adăugându-se definiţia din Tudor Vianu
MODERNITATEA PROZODICĂ A TEXTULUI. Modernitatea prozodică a textului reiese
atât din abrogarea elementelor de prozodie clasicǎ, cât şi din predilecţia pentru reflexia ….ce
sugereazǎ imaginea …..Versul este liber, fără rimă, ritm, măsură, potrivit ideii că lungimea
versului şi rima lui interioară trebuie să fie în legătură cu ideea exprimată, apropiindu-se astfel de
proză. Strofele sunt inegale, nu au o structură prestabilită, fiind condiţionate de gândurile şi
sentimentele exprimate. Dincolo de prozodie, modernitatea mai este susţinută şi de predilecţia
pentru reflexia filozofică, pentru expresivitate şi ambiguitate la nivelul semantic al cuvintelor……,
de imaginile insolite…… şi de intelectualizarea lirismului….
PENTRU APARTENENŢA POEZIEI LA GENUL LIRIC
Poetul, vorbind în numele lui, exprimând ideile şi sentimentele sale, conferă acestei opere
statutul de poezie lirică, beneficiind de elemente ce definesc în mod special acest tip de creaţie
literară. Atitudinea eului este de implicare totală, metamorfozând elementele realului, pentru a
sugera stări de suflet în imagini plastice, fiind expresia şi mărturisirea directă a sentimentului de
admiraţie, transpusă printr-un limbaj artistic bogat în figuri de stil, epitete: …..comparaţii:

7
…….personificări: …..metafore: ….., acestea construind deosebite imagini artistice, vizuale……
şi auditive…….motorii…olfactive….
Apartenenţa textului la genul liric este ilustrată în primul rând prin transmiterea directă, cu
ajutorul eului liric, a sentimentelor de …..în faţa……..În al doilea rând, descrierea subiectivă este
specifică lirismului prin abundenţa mijloacelor de ilustrare a muzicalităţii şi a expresivităţii. Este
uşor de sesizat că poezia lui …..este un pastel/ sonet etc, respectiv un tablou pictat în imagini
versificate melodios.
Poezia aparţine genului liric prin folosirea elementelor de versificaţie, rima…., ritmul…..,
măsura…precum şi prin folosirea descrierii, ca principală modalitate de expunere…..
TRASATURI ALE DESCRIERII
Multă vreme descrierea a fost considerată o "ancila narationis”. Chiar în secolul XX, Jean
Ricardou, în "Le nouveau roman", afirmă că ea este o "maşină de împotmolit povestirea". Parţial,
Gerard Genette e de aceeaşi părere, considerând că "descrierea este în mod natural ancilla
narrationis, sclavă totdeauna necesară, totdeauna supusă, niciodată emancipată" („Figuri”) şi că
nici o operă nu va transforma povestirea într-un auxiliar al descrierii. Tot G.Genette are meritul de
a fi delimitat, în capitolul "Frontiere ale povestirii" din volumul „Figuri”, două funcţii ale
descrierii: una decorativă şi una simbolică.
În această poezie se observă clar prezenţa descrierii decorative, secvenţa integrând
panorama……Tabloul … este realizat pe baza succesiunii de imagini
vizuale…..auditive….motorii…olfactive…tactile…sinestezice…..La baza acestora stă o textură
stilistică variată : epitete…, comparaţii…, personificări…repetiţii….
Ocularul descriptiv înregistrează elementele caracteristice acestui aspect uzitând o serie de
tehnici cum ar fi :
• derularea cinematografică , ca procedeu de înregistrare a unor detalii, cu efect de travelling
(de la depărtare spre apropiere, brusc)……
• derularea cinematografică cu imagini in raccourci – în zigzag…..
• derularea cinematografică cu imagini în groplanuri = stop cadru, foarte aproape….
• derularea cinematografică cu imagini au relanti = imagini “filmate” cu încetinitorul……
FIGURĂ DE STIL
În strofa a ….figura de stil care sublimează la modul performant funcţia poetică este …..(se
numeste figura, atentie se alege de preferinta o comparatie, metafora, personificare) , figură ce
presupune…(se dă o succintă definitie a ei) , ea activându-se la nivelul metasememelor, adică al
tropilor sau figurilor de sens….(se dă citatul care integrează figura respectivă) Acest transfer
semantic este realizat pe baza(se explică partile de vorbire care o compun).Trimiţând cuvântul într-
o realitate extralingvistică această …(se numeste figura)sugerează…….
PENTRU INSTANŢE ALE COMUNICĂRII NARATIVE
Comunicarea narativă se bazează pe interdependenţa instanţelor sale definitorii care , deşi mai tot
timpul solidare, nu sunt mai puţin diferite în spiritul şi natura lor, ele validându-se teoretic pe
paliere diferite. Astfel, la nivelul concretului tutelează relaţia autor concret – cititor concret, Jaap
Lintvelt opinând că „ Autorul concret, creatorul real al operei literare, adresează, ca destinator,
un mesaj literar cititorului concret, care funcţionează ca destinatar/receptor. Autorul concret şi
cititorul concret sunt personalităţi istorice şi biografice, ce nu aparţin operei literare, însă se
situează în lumea reală unde ele duc, independent de textul literar, o viaţă autonomă." În cazul
acestui text, autorul concret este…...SE DAU DATE DESPRE AUTOR. Cititorul concret este
8
orice lector prezumtiv al operei sale. Intermediarul autorului la nivel textual este desigur naratorul,
pe care acelaşi teoretician îl considera ca fiind " instanţa tipică a textului narativ literar", cel care
"comunică lumea narată" cititorului fictiv, naratarului. Wolfgang Kayser consideră că « naratorul
este o figură creată care aparţine ansamblului operei literare ». « Naratorul nu este niciodată
autorul ». Rolland Barthes opinează că « naratorul şi personajele sunt esenţialmente fiiinţe de
hârtie...autorul material al unei povestiri nu se poate confunda întru nimic cu naratorul acelei
povestiri. » Stanzel : « Naratorul este o figură autonomă , creată de autor ca şi personajele » În
acest text naratorul este unul homodiegetic/heterodiegetic, deoarece narează la persoana I,/III
auctorial, deoarece narând retrospectiv cunoaşte toate amănuntele istoriei povestite, creditabil,
pentru că livrează toate informaţiile deţinute cititorului/actorial deoarece cunoaşte faptele doar prin
prisma personajului, al eroului în care este implicat , intradiegetic, fiind implicat ca
personaj/extradiegetic deoarece nu este implicat ca personaj. Deixisul personal de identificare îl
reprezintă verbele şi pronumele de persoana I : …../ de persoana a III-a . Pentru a stabili o tranziţie
lentă înspre naratar, foloseşte pluralul inclusiv .....făcându-l în acelaşi timp pe cititor părtaş la
trăirea evenimentelor. În mod strict gramatical, naratarul, persoana gramaticală căreia i se
adresează la modul verbal şi pronominal discursul narativ, este reprezentată în text prin verbele şi
pronumele de persoana a II-a …..

PENTRU REALISM
Realismul este o ideologie estetică, în care se pune accentul pe relaţia dintre artă şi realitate.
Instrumentul indispensabil al artei autorului este observarea atentă a realităţii şi reflectarea ei
veridică, obiectivă în creaţie. Realismul a avut un impact major în epică, în special asupra
romanului. Una dintre trăsăturile caracteristice ale acestui curent, evidenţiată în acest text este
interesul acordat de către scriitor raporturilor dintre om şi mediul în care trăieşte, dintre individ şi
societatea, în cazul acesta ………Reflectarea veridică a realităţii, o a doua condiţie sine qua non a
realismului se realizează aici în primul rând prin uzitarea unui limbaj a cărui trăsătură definitorie
este……….
Textul aparţine realismului şi datoritã tehnicii detaliului utilizat în descriere…(eventual dacă e
descriere balzaciană se explică)
PENTRU INSTANŢA NARATIVĂ DIN TEXTUL CITAT.
Ca instanţă definitorie a comunicării narative, naratorul, purtător de cuvânt al poziţiei ideologice a
autorului abstract, cel care se regăseşte sau poate fi depistat prin persoana gramaticală a verbelor şi
pronumelor din discursul narativ, va căpăta, în funcţie de arta scriitoricească a creatorului operei, o
serie variată de ipostazieri. Astfel, din punctul de vedere al raportului narator/ diegeză, în textul de
mai sus naratorul este extradiegetic, cel care priveşte întâmplările din afară, nu este implicat în
diegeză şi narează evenimentele la persoana a III-a, reieşind astfel şi atitudinea sa de narator
heterodiegetic./ intradiegetic, cel care priveşte întâmplările din interior, prin prisma unui personaj ,
reieşind astfel şi atitudinea sa de narator homodiegetic, lucru evidenţiat de verbele la persoana a
III-a / I Raportat la informaţia deţinută şi livrată, naratorul este omniscient, ştie absolut tot, are
viziune de ansamblu asupra universului ficţional, nimic nu are secrete pentru el, dar şi creditabil
deoarece livrează cititorului toate informaţiile pe care acesta le deţine./ uniscient deoarece cunoaşte
totul doar prin prisma eroului implicat în diegeză şi omniprezent , deoarece narează evenimente

9
 petrecute în acelaşi timp în locuri diferite / uniprezent, deoarece nu poate nara decât evenimente
petrecute într-un singur loc, el nu vede prin zid.

MODURILE DE EXPUNERE PREZENTE ÎN TEXT

Opera literară, înţeleasă ca „artefact”, identică, din acest punct de vedere, cu cea a unei sculpturi
sau a unui tablou - presupune comunicarea unui mesaj de către autorul ei către cititor, iar pentru
concretizarea mesajului şi evidenţierea operei literare, scriitorul îşi alege o modalitate de expunere,
principalele şi cel mai des uzitate fiind descrierea, naraţiunea şi dialogul. În acest context,
fragmentul de mai sus fiind o secvenţă proprie genului epic, modalitatea principală de expunere este
naraţiunea, cea care constă în povestirea unor fapte, evenimente, întâmplări într-o succesiune de
momente. Astfel, scriitorul, cu o impecabilă artă a povestirii, prezintă faptele şi întâmplările în
desfăşurarea lor treptată, începând cu prezentarea lui ….şi continuând cu ……Pe lângă momentele
narative, cu scopul de a înviora acţiunea şi de a nota graiul viu al personajelor este uzitat şi dialogul,
o altă metodă de expunere în opera literară ce constă în vorbirea dintre două sau mai multe
personaje, în acest text el ajutând la reproducerea discuţiei dintre …şi …..

APARTENENŢA LA UN TEXT NARATIV.

O primă trăsătură ce demonstrează apartenenţa fragmentului citat la un text narativ este
reprezentată de modul de expunere dominant, naraţiunea, prin care sunt surprinse câteva
evenimente integrate acţiunii romanului /nuvelei…scris de….. evenimente precum….SE FACE
UN SCURT REZUMAT. Acţiunea este fixată în spaţiu şi se desfăşoară în timp, întâmplările
surprinse în acest fragment fiind localizate în…..la….
O altă trăsătură ce validează faptul că acest fragment este decupat dintr-un text narativ este
constituită de prezenţa instanţelor comunicării narative, reprezentate de către autor, în persoana
scriitorului….., de către personaje, …….şi de un narator extradiegetic, nefiind implicat în acţiune,
omniscient, cunoscând tot ce se întâmplă cu personajele sale, focalizarea fiind astfel neutră-zero,
echivalentă cu viziunea „din spate”, iar tiparul narativ auctorial, creditabil, deoarece relatează tot
ceea ce ştie, heterodiegetic, evenimentele fiind povestite la persoana a treia, şi neexprimat, nefiind
specificată prezenţa unui narator./ intradiegetic, el privind întâmplările din interior, prin prisma
personajului…. , reieşind astfel şi atitudinea sa de narator homodiegetic, lucru evidenţiat de verbele
la I ….

PERSPECTIVA NARATIVĂ
Dupã Jaap Lintvelt perspectiva narativã este indentificabilã cu tiparul narativ, în cazul acestui text
ea fiind de tip auctorial, prezentarea evenimentelor creând impresia cunoaşterii deznodãmântului
de cãtre un narator omniscient care are o viziune de ansamblu asupra universului ficţional având
acces la lumea interioarã a personajelor şi care cunoaşte atât acţiunile trecute cât şi cele viitoare.,
extradiegetic, naratorul necorespunzând „de facto” personajului implicat, privind întâmplările din
afarã, nu este implicat în diegezã şi dã impresia cã el a creat povestea, omniprezent, heterodiegetic
deoarece nareazã evenimentele la persoana a treia, un narator demiurg./ actorial deoarece cunoaşte
faptele doar prin prisma personajului, al eroului în care este implicat.
După Gerard Genette şi T.Todorov, perspectiva narativã este identificabilã cu
focalizarea, respectiv cu viziunea, aceasta fiind în cadrul operei …..zero, naratorul ştiind mai mult

10
decât orice personaj/internă, naratorul ştiind cât un personaj/externă, naratorul cunoscând mai puţin
decât orice personaj.
După Northrop Frye perspectiva narativã este identificabilã cu modul de narare,
aceasta fiind în acest caz heterodiegeticã, nararea realizându-se la persoana a-III-a, dovadã stând
verbele ………/ homodiegetică, nararea realizându-se la persoana I, dovadã stând verbele ……

APARTENENŢA LA GENUL DRAMATIC.

Genul dramatic cuprinde acele opera literare destinate reprezentării scenice. De aceea,
opera dramatică impune anumite delimitări de structură. Astfel fragmentul face parte din actul x,
scena y şi este structurat pe replici, care, din punct de vedere grafic, sunt marcate prin două puncte
şi nu prin linia de dialog. Sunt prezente didascaliile, indicaţiile scenice, atât la începutul
fragmentului…., cu rolul de a fixa decorul….. şi timpul……, cât şi înaintea replicilor, cu rolul de a
sugera jocul actorilor……. Astfel didascaliile rematice nominative sunt prezente în incipitul
fiecărui paragraf….., reprezentând numele personajelor……, iar cele ambientale se regăsesc la
începutul fragmentului:……... O altă trăsătură specifică genului dramatic o reprezintă sistemul
verbal al persoanei I pentru discursul actorilor………în validarea funcţiei emotive……şi a
persoanei a II-a pentru validarea funcţiei conative, condiţie sine qua non a vorbirii directe, o altă
trăsătură definitorie a genului dramatic……

PENTRU ESEU POEZIE DIN...

PENTRU GOGA- PRELUNGIRI ALE CLASICISMULUI SI ROMANTISMULUI –
Sfărşitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea va cunoaşte în plan poetic o
situaţie fără precedent şi în acelaşi timp o mutaţie esenţială : datorită faptului că nici un poet nu
reuşea să se exonereze de sub amprenta eminesciană, poezia mergea pe o linie moartă, fiind
bântuiră doar de imitaţii rebele şi lipsite de originalitate. Cei care vor reuşi să o reorienteze,
redându-i vigoarea de altădată vor fi cei doi poeţi ardeleni G.Coşbuc şi Octavian Goga. Această
victorie nesperată s-a produs datorită, probabil, reorientării necesare conştientizate de aceştia, sub
semnul narodnicismului rusesc care trona în Rusia, ei abordând în poezie teme de extracţie rurală,
teme neexplorate deloc de Eminescu, acesta fiind singurul teritoriu în care pana marelui poet nu-şi
pusese amprenta până la epuizarea tuturor resurselor, cum se-ntâmplase cu celelalte, singurul
domeniu pe care mai putea fi oferit ceva nou în plan poetic. Astfel, vor apărea în litaretura română
sămănătorismul şi poporanismul, curente care vor purta însă atât amprenta clasicismului , cât şi a
romantismului.
- DATE DESPRE SĂMĂNĂTORISM ŞI POPORANISM
Un poet reprezentativ al poporanismului este O Goga
- DATE DESPRE GOGA
O poezie reprezentativă pentru prelungirea filonului clasic şi romantic în lirica sa este arta lui
poetică intitulată „Rugăciune”.
- SE ENUNŢĂ CONCEPŢIA LUI “ Eu, graţie structurii mele sufleteşti, am crezut întotdeauna că
scriitorul trebuie să fie un luptător, un deschizător de drumuri, un mare pedagog al neamului din
care face parte, un om care filtrează durerile poporului prin sufletul lui şi se transformă într-o
trâmbiţă de alarmă. Am văzut în scriitor un element dinamic, un răscolitor de mase, un revoltat.
11
Am văzut în scriitor un semănător de credinţe şi un semănător de biruinţe”. – O. Goga, „Mărturisiri
literare”
- SE FACE COMENTARIUL POEZIEI PE ACELAŞI PLAN CA LA ORICE POEZIE

PENTRU LIRISM OBIECTIV ÎNTR-O POEZIE

Constantele comunicării lirice – autor liric, eu liric, instanţă referenţială, lirism - ca premise
aplicative de naştere a unei opere lirice au fost abordate în chip diferit în funcţie de epoca şi
curentul integrator al autorului şi operei. Astfel, perioada interbelică va fi o perioadă de înnoiri ale
liricii româneşti.
- date despre epoca interbelică – TRADIŢIONALISMUL
- date despre Vasile Voiculescu
Fiind „o fereastră spre lume care permite eului să-şi depăşească limitele şi să se dilate la infinit
“ după cum afirma Marcel Raymond, poezia va circumscrie un anumit univers ideatic, un imaginar
poetic ce poartă amprenta eului poetic. Această dilatare a eului este posibilă datorită prezenţei
acestei vibraţii a interiorului, adică a lirismului . În această poezie este uşor detectabil lirismul
obiectiv printr-un deixis personal reprezentat de sistemul verbal şi pronominal al persoanei a III-
a………
- se prezintă şi se detaliază tema poeziei
Modul obiectiv de percepere a lumii este observabil şi la nivelul imaginarului poetic, universul
ideatic prezentând SE PREZINTĂ IDEILE CONŢINUTE DE POEZIE. Tot acest univers ideatic
sau „verse instance” cum îl numea E.A.Poe, va fi susţinut printr-o serie imagistică deosebită.
Tabloul este astfel conturat de imagini vizuale….auditive…..motoriii… olfactile….tactile…
sinestezice…....
La baza acestor imagini stă o textură stilistică variată, evidenţiată la toate nivelurile textului poetic.
Astfel, ideile sunt potenţate la nivelul metasememelor, adică al figurilor de sens, al tropilor prin
transferuri semantice ale epitetelor…… comparaţiilor… metaforelor… personificărilor….. ,
metonimie…, sinecdocă…, oximoron…. iar la nivelul metalogismelor, adică al figurilor de
gândire se validează prezenţa simbolului….. ,alegoriei…,hiperbolei…., antitezei…., climaxului…,
anticlimaxului…..
Toate acestea evidenţiază ca trăsătură dominantă a discursului liric expresivitatea….
ambiguitatea…sugestia…
Poezia nu se poate însă împlini fără muzicalitate , deoarece ea nu este o simplă înlănţuire de
sunete, ci întrupează atitudinea originară a eului în toate nuanţele lui - după Liviu Rusu. Adică, în
funcţie de sentimentul circumscris ideilor, poezia va suna într-un anumit mod, ea fiind mereu “o
ezitare prelungită între sunet şi înţeles” – Paul Valery. Acest lucru implică faptul că tonalitatea
melodică a cuvintelor este o tonalitate emotivă, melodia împărtăşind sensul esenţial în mod
nemijlocit. Muzicalitatea acestei poezii este susţinută astfel la nivelurile semnificantului. Astfel, la
nivelul metagrafelor sau al figurilor de grafie se evidenţiază prezenţa sincopei / sinerezei / …….,la
nivelul metaplasmelor, adică al figurilor fonice se remarcă prezenţa aliteraţiei / asonanţei……La
nivelul metataxelor, adică al figurilor de construcţie sintactică sunt uşor identificabile
ingambamentul raportat la versurile 123 / inversiunile…,anafora….repetiţie…..,
simetriei…,paralelismului sintactic între versurile…..,,ambele paliere având ca scop potenţarea în
plan estetic muzical a ideilor conţinute.
- Tectonica-prozodia-finalul
12
 PENTRU LIRISM SUBIECTIV ÎN DOUĂ POEZII APARŢINÂND
ROMANTISMULUI ŞI MODERNISMULUI

Constantele comunicării lirice – autor liric, eu liric, instanţă referenţială, lirism - ca premise
aplicative de naştere a unei opere lirice au fost abordate în chip diferit în funcţie de epoca şi
curentul integrator al autorului şi operei. Epoca Marilor Clasici şi perioada interbelică sunt două
perioade de marcă în evoluţia liricii româneşti în special în ceea ce priveşte modul de percepere
lirică a realităţii, reprezentativi fiind ultimul mare romantic Mihai Eminescu şi poetul luminii
Lucian Blaga.
- DATE SUCCINTE DESPRE OPERA LUI EMINESCU- EMC- ŞI ROMANTISM,
DESPRE BLAGA ŞI EXPRESIONISM – PERIOADA INTERBELICĂ
Definitorie pentru acest transfer artistic este acea „vibraţie a interiorului” cum definea Liviu Rusu
lirismul. Lirismul este constanta care vertebrează orice discurs, dar şi demers liric.
Astfel în poezia eminesciană “Sara pe deal” lirismul este unul subiectiv evidenţiat printr-un deixis
personal reprezentat de sistemul verbal şi pronominal al persoanei I….. Pe de altă parte, prezenţa
acestui enunţător liric subiectiv la nivelul textual se validează şi prin prezenţa instanţei referenţiale
identificată în persoana iubitei reprezentată prin validarea funcţiei conative a comunicării, prin
sistemul verbal şi pronominal al persoanei a II-a……….
Dacă până în perioada interbelică acesta se identifica dominant ca o echivalenţă dintre autor şi
eu liric, începând cu perioadă modernă a liricii româneşti, sub imperiul celei europene se produce o
estompare treptată a acestui raport, o efasare cerută de noile forme expresie. Astfel, novatoare în
perimetrul literar românesc va fi tocmai înţelegerea sincerităţii, a lirismului, care, anterior fusese
confundat cu expresia necenzurată a afectivităţii. Eul liric va căpăta în lirica lui Blaga accente cu
totul insolite deoarece în cadrul acesteia se va produce o răsturnare a înţelesului tradiţional, poetul
vizând sinceritatea fiinţei în sens ontologic, nu afectiv, vocea eului poetic fiind mai degrabă un
simbol al condiţiei umane, expresie a unui eu universal, auctorial, o autobiografie fabuloasă
ancorată în metafizic, decât semnul unei confesiuni personale. Eul poetic sau liric blagian va
reprezenta astfel un centru generator al universului poetic. El va cunoaşte, lucru tipic liricii
expresioniste şi implicit moderniste, trei structuri arhetipale : eul cosmic - cel care traduce un
sentiment de consubstanţialitate cu universul, eul problematic sau dilematic - cel care punctează un
moment al înstrăinării prin cunoaşterea raţională, definită blagian paradisiacă, de lume şi de sine şi
eul anonim – expresia cufundării în formele miturilor.
Modernismul poeziei ”Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” , arta poetică a
acestui filozof al luminii poetice, este demonstrat iniţial de grefarea acestui lirism subiectiv reflexiv
cu valoare exponenţială susţinut prin sistemul verbal şi pronominal al persoanei I “ Eu nu strivesc
corola de minuni a lumii / şi nu ucid / cu mintea tainele ce le-ntâlnesc / în calea mea”.
Lirismul subiectiv, ca centru ordonator a organizării lirice se reflectă şi în tematica şi structura
motivică a celor două poezii …SE DAU TEMELE ŞI MOTIVELE SEPARAT
Lirismul subiectiv, ca centru ordonator a organizării lirice se reflectă şi prin imaginarul poetic.
Astfel în poezia „Sara pe deal” este construită imaginea……SE DAU IDEILE…
În poezia „Eu nu strivesc corola de lumini a lumii” imaginarul poetic este uşor abstractizat
…….SE DAU IDEILE

13
 Lirismul subiectiv are impact şi asupra texturii stilistice a celor două poezii ….SE DAU
SEPARAT FIGURILE DE STIL PE NIVELURI
- SE PROCEDEAZĂ LA FEL PENTRU TECTONICĂ ŞI PROZODIE

14