Sunteți pe pagina 1din 34

CARACTERISTICILE LIMBAJULUI POETIC

AMBIGUITATEA
- trstur a liricii contemporane
- este realizat fr incrctur de figuri de stil
- efort sporit de descifrare a inelesurilor

EXPRESIVITATEA
- se realizeaz atat prin figuri de stil, imagini artistice, prin topic i prozodie, cat i prin
modul specific al fiecrui poet de a folosi materialul lexical al limbii.

SUGESTIA
- principala caracteristic a limbajului poetic simbolist, prin care, cu ajutorul simbolurilor
i al imaginilor artistice, este construit mesajul.

REFLEXIVITATEA
- tendina de a filozofa pe marginea unei stri existeniale
- poetul se avant in formule generalizatoare despre lume, via, destin.

CURENTE LITERARE

SIMBOLISM
- mesajul poetic este sugerat de corespondea dintre realitatea exterioar i cea
interioar
- cultivarea simboluluI

ROMANTISM
- prezena temelor i motivelor specifice romantismului(universul, geniul, natura,
iubirea, luna, noaptea)
- primatul sentimentelor, a pasiunii i a sentimentelor puternice
- imaginarul romantic cuprinde alternarea trecutului cu prezentul, realul cu
imaginarul, terestrul cu astralul

TRADIIONALISM
- istoria i folclorul reprezint domeniile relevante ale specificului unui popor, la
care se adaug componenta sa spiritual, religia
- clasicismul formei (catrene sau terine) i pstrarea tuturor elementelor de
prozodie (ritm, rim, msur).

MODERNISM
- respingerea modelelor clasice, ruptura cu tradiia i dorina de inovare
- dificultatea decodrii mesajului
- simplitatea stilului i caracterul reflexiv al lirismului

NEOMODERNISM (Nichita Stnescu)
- limbajul liric se innoiete profund, devenind pentru unii poei nu un mijloc, ci un
scop in sine, cum este lupta cu verbul (necuvintele) lui Nichita Stnescu
- subtilitatea metaforelor, insolitul imaginilor artistice, ambiguitatea impuns pan
la nonsens
ART POETIC
- raportul creatorului cu opera sa
- ilustreaz procesul creaiei i valoarea operei de art
- exprimarea propriilor convingeri despre poezie i poet
- ilustreaz lirismul subiectiv

POEZIE LIRIC
- exprimarea direct a sentimentelor, fr ajutorul personajelor
- mrcile lexico-gramaticale care evideniaz prezena eului liric

DESCRIEREA
- prezentarea, cu ajutorul imaginilor vizuale
- substantivele identific detalii ale cadrului, in timp ce adjectivele, cu valoare de
epitet, au rolul de a spori expresivitate

LIRISM SUBIECTIV
- discurs liric personal, rostit cel mai adesea la persoana I
- discurs de tip confesiv, specific poeziei inceputurilor i poeziei romantice

LIRISM OBIECTIV
- discurs liric in care subiectivitatea eului este disimulat, iar autorul comunic cu
cititorul prin intermediul unor mti sau roluri lirice













LIST OPERE LIMBA ROMN BACALAUREAT
PROZA SCURT
BASMUL POVESTEA LUI HARAP ALB I. CREANG
NUVELA REALIST PSIHOLOGIC MOARA CU NOROC I. SLAVICI
NUVELA ROMANTIC ISTORIC AL. LPUNEANUL C. NEGRUZZI
NUVELA FANTASTIC LA IGNCI M. ELIADE
POVESTIREA HANUL ANCUEI (CEALALT ANCU) M. SADOVEANU
ROMAN
ROMAN MODERN SUBIECTIV PSIHOLOGIC INTERBELIC ULTIMA
NOAPTE DE DRAGOSTE, NTIA NOAPTE DE RZBOI C. PETRESCU
ROMAN REALIST OBIECTIV INTERBELICDE TIP BALZACIAN ENIGMA
OTILIEI G. CLINESCU
ROMAN REALIST OBIECTIV POSTBELIC MOROMEII M. PREDA
ROMAN REALIST OBIECTIV INTERBELIC ION L. REBREANU
DRAMATURGIE
COMEDIE O SCRISOARE PIERDUT I.L.CARAGIALE
DRAM MODERN IONA MARIN SORESCU
POEZIE
ROMANTISM FLOARE ALBASTR M. EMINESCU
SIMBOLISM PLUMB G. BACOVIA
MODERNISM EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII L. BLAGA
MODERNISM TESTAMENT T. ARGHEZI
MODERNISM RIGA CRYPTO I LAPONA ENIGEL I. BARBU
MODERNISM LEOAIC TANR, IUBIREA N. STNESCU
TRADIIONALISM N GRDINA GHETSEMANI V. VOICULESCU
TEORETIC
DACIA LITERAR
MODERNISMUL I EUGEN LOVINESCU
JUNIMEA I TITU MAIORESCU
POVESTEA LUI HARAP-ALB
de Ion Creang
- comentariu
Publicat in anul 1877, in revista "Convorbiri Literare", "Povestea lui Harap-Alb",
de Ion Creang, este o sintez a basmului romanesc, in care schema folcloric este
preluat in liniile ei eseniale: lupta dintre bine i ru, existena unui mezin, care i se
substituie lui Ft-Frumos, probele la care este supus i nunta ca final fericit.
Oper narativ in proz, in care realitatea este transfigurat in fabulos, iar
personajele poart valori simbolice, basmul este o specie literar strveche, prezent
atat
in literatura popular, cat i in cea cult, basmul cult avand ca particulariti reflectarea
concepiei despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului, individualizarea
personajelor, umorul i specificul limbajului.
Titlul basmului Povestea lui Arap Alb sugereaz caracterul fabulos al
operei("povestea"), dar i caracterul su iniiatic: Harap-Alb este numele sub care eroul
trece prin toate probele, care ii aduc desvarirea uman(Harap- rob, Alb nobil).
Tema basmului este iniierea unui tanr care parcurge drumul de la stadiul de
novice, la acela de om total. Astfel, basmul lui Creang intrunete trsturile unui
bildungsroman. Motivele specifice sunt superioritatea mezinului, cltoria, muncile,
demascarea rufctorului, pedeapsa, cstoria.
Conflictul este determinat de nerespectarea sfaturilor printeti, eroul fiind nevoit
s refac experiena tatlui, pe care calul il purtase, in tineree, prin aceleai locuri.
Intalnirea cu Spanul este, deci, o reluare a venicului conflict dintre cele dou fore,
simboluri ale binelui i rului.
Perspectiva narativ a basmului aparine unui narator omniscient, care
subiectivizeaz prin intervenii directe sau prin folosirea dativului etic. Naraiunea este
realizat la persoana a III-a. Tehnica narativ folosit este tehnica inlnuirii cronologic
i cauzal a secvenelor.
Reperele temporale sunt neprecizate ("in vremurile acelea"), situand intamplrile
in atemporalitate, iar reperele spaiale se configureaz prin locuri i fiine fantastice
sau
personaje: Pdurea Spanului, Grdina Ursului, Pdurea Cerbului.
Aciunea se desfoar liniar, succesiunea secvenelor fiind redat prin inlnuire.
Incipitul acestui basm se deosebete de formula iniial a prototipului folcloric,
compus din doi termeni: unul care atest o existen ("A fost odat") i altul care o
neag ("ca niciodat")."Povestea lui Harap-Alb" incepe cu formula "Amu cic era
odat",
care pune povestea pe seama spuselor cuiva, fr a o nega, intrarea in text fcandu-se
prin
"era odat un craiul care avea trei feciori...". Tot in incipit se regsesc dou motive
literare specifice basmului: cel al frailor desprii i al impratului fr motenitori.
Finalul este inchis i compensator,ca la basmul tradiional. Odat iniierea
incheiat, eroul reintr in posesia paloului, primete recompensa(pe fata Impratului
Ro
i impria), i ii schimb statutul social(devine imprat), fapt ce confirm maturizarea
acestuia. Ca i in cazul incipitului, Creang inoveaz formula final pentru c aduce un
element de originalitate, introducand o referire critic la adresa societii naratorului:"iar
pe la noi, cine are bani mnanc, iar cine nu, se uit i rabd.
"Povestea lui Harap-Alb" urmrete formarea unui tanr pentru a-i dobandi
dreptul de a deveni conductor i pentru a-i forma o familie. Aceast cltorie se
realizeaz in trei etape.
Prima este pregtirea i anticipeaz drumul de iniiere. Sfanta Duminic, simbol
al experienei acumulate, il inva pe fiul de crai cum s dobandeasc calul, paloul i
hainele de mire ale tatlui su(simboluri ale legturii cu strmoii).
Cea de-a doua etap, drumul de iniiere(de formare), cuprinde proba podului,
rtcirea prin Pdurea Spanului(spaiul labirintic), schimbarea indentitii eroului prin
vicleug, care are loc in fantan, i cele dou probe la care este supus de ctre Span:
aducerea slilor din Grdina Ursului i pielea btut cu nestemate a Cerbului. Din
toate
aceste probe, Harap-Alb iese invingtor, graie ajutorului primit de la Sfanta Duminic.
Cea de-a treia etap este cea mai grea i incheie drumul de maturizare a eroului.
Acesta trebuie s se descurce singur(Sfanta Duminic dispare din basm) i s o aduc
pe
fata Impratului Ro. Dup ce trece cu succes de aceast prob cu ajutorul celor cinci
prieteni, al furnicilor i a albinelor, Harap-Alb este ucis de Span, decapitarea i invierea
eroului fiind ultima treapt a iniierii.
Personajele basmului Povestea lui Harap-Alb sunt purttoare ale unor valori
simbolice: binele i rul in diversele lor ipostaze, personajele antagonice i simbolice
care
le reprezint fiind Harap-Alb i Spanul.
La construcia celor dou personaje contribuie fabulosul, care este tratat in mod
realist: nici Harap-Alb nu se confund cu Ft-Frumos, ci este un om care are caliti i
defecte, i nici Spanul nu este zmeu, ci o fiin uman insemnat de natur prin lipsa
brbii(expresie a brbiei).
Amandoi sunt nite personaje "deghizate": Harap-Alb este un fiu de imprat
ascuns sub haine de slug, iar Spanul este "rul necesar", deghizat in fecior de imprat.
Harap-Alb este personajul principal, protagonist i eponim al basmului lui
Creang. Eroul svarete un act de iniiere in vederea formrii lui pentru via.
Autorul ii scoate personajul din tiparele clasice, pentru c renun la perfeciunea
eroului i il introduce in categoria oamenilor simpli. Iniial, personajul lui Creang este
timid, ruinos i lipsit de curaj. Reacia sa atunci cand Craiul ii ceart pe fraii mai mari,
este evideniat de ctre narator prin caracterizarea direct. Tot acum gsim o
trstur
definitorie a personajului, milostenia, care face ca el s fie alesul.
Intalnirea cu Spanul constituie episodul-cheie in evoluia ulterioar a
personajului. In pdure, el triete sentimentul de fric i neputin i nesocotete sfatul
tatlui su, luandu-l in slujba sa pe Span.
Urmeaz momentul crucial: cel al supunerii prin vicleug. Naiv, fiul de imprat
coboar in fantan la indemnul Spanului. Acolo, el renun la originea sa nobil pentru
a
porni fr nimic in lupta cu destinul. Din acest moment, Harap-Alb(un oximorom) este
eroul care va lupta i va birui cu buntatea inimii sale, nu cu mandria eroului perfect.
El apare ca un om simplu, modest, caliti apreciate de toi cei din jurul lui, spre
deosebire de Span, ale crui defecte omeneti il duc la pierzanie: ru, antipatic,
arogant.
Ajutat mai mult de sfatul Sfintei Duminici, Harap-Alb va da cele dintai probe de
curaj i de brbie, nu fr ezitri i slbiciuni omeneti.
In cea de-a treia prob, cltoria prin locuri pustii i greu accesibile constituie un
permanent prilej de cunoatere pentru erou, care nelege c fiinele cele mai
neinsemnate
(furnicile, albinele) ii pot fi de folos. De asemenea, Harap-Alb poate constata
ciudeniile fiinelor umane i variatatea indivizilor, dovedind toleran i sociabilitate.
Pe drumul de intoarcere, el se indrgostete de fata Impratului Ro, dar rmane
loial Spanului, considerand c datoria este mai presus de sentimentele lui.
Ajuni la Verde Imprat, tanra il demasc pe Span.Acesta nu are demnitatea
zmeilor, care se recunosc invini, i ii taie capul lui Harap-Alb.
Experiena capital prin care trece eroul se petrece in sens invers celor din
fantan: "moare" sluga i "se nate" impratul.
Spnul intruchipeaz fora rului in basm, un fel de Zmeul-Zmeilor care seamn
in lume teroare, rutate i violen. El este personaj negativ specific basmului i
intruchipeaz nedreptatea, rutatea, minciuna - trsturi condamnate in orice basm
popular sau cult.
Omul span este prin natere un om ru, viclean peste msur, nu se d in lturi s
pcleasc un "boboc" (nepriceput, lipsit de experien) cum era mezinul craiului i-l
atrage in capcana din fantan prin minciuni i tentaii ce dovedesc o bun cunoatere
de
oameni.
Trsturile lui morale reies in mod indirect din faptele sale i din relaiile cu
celelalte personaje. Impostor i grosolan, se comport ca un stpan tiran, considerand
c
slugile seamn cu animalele. Din proprie experien, tie c "s te fereasc
Dumnezeu,
cand prinde mmliga coaj", deoarece el, obraznic i prost crescut, cum vede c "i s-
au
prins minciunile de bune" si c este primit cu toate onorurile de ctre impratul Verde,
devine amenintor cu sluga, ii d o palm, cu scopul "s fac pe Harap-Alb ca s-i ieie
i
mai mult frica".
Vzandu-se ajuns urma la tronul imprtesc, Spanul devine arogant i ludros,
insuindu-i toate meritele lui Harap-Alb, ba mai mult, flindu-se c tie s fie stpan
adevrat i s-i struneasc slugile.
Ca moduri de expunere, spre deosebire de basmul popular, unde predomin
naraiunea, basmul cult presupune imbinarea naraiunii cu dialogul i cu descrierea.
Naraiunea este dramatizat prin dialog, iar individualizarea aciunilor i a personajelor
se realizeaz prin amnunte(limbaj, gesturi). Dialogul susine evoluia aciunii i
caracterizarea personajelor. Descrierea contureaz indicele spaial i personajele prin
portretistic.
Registrele stilistice oral, popular i regional confer originalitate limbajului, care
difer de al naratorului popular prin specificul integrrii termenilor. Limbajul cuprinde
termeni i expresii populare, regionale, ziceri tipice(proverbe, zictori).
Umorul se realizeaz prin ironie, porecle i apelative caricaturale, scene comice,
expresii populare.
Oralitatea stilului se realizeaz prin expresii narative tipice, exprimarea afectiv in
propoziii interogative i exclamative, dativul etic i inserarea de fraze ritmate sau
versuri
populare.
Povestea lui Harap-Alb scris de Ion Creang este un basm cult, deoarece
prezint reflectarea concepiei despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului,
individualizarea personajelor, umorul i specificul limbajului, ins, asemenea basmului
popular, pune in eviden idealul de dreptate, de adevr i de cinste.
MOARA CU NOROC
de Ioan Slavici
- comentariu -
Nuvela Moara cu noroc a fost publicat in 1881, in volumul de debut Novele
din popor, reprezentativ pentru viziunea autorului asupra lumii satului.
Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvel, adic o specie epic in proz, cu
o construcie riguroas, un plan narativ central, intriga i conflictul sunt bine conturate
iar
personajele relativ puine pun in eviden personajul principal, complex, puternic
individualizat.
Nuvela aparine realismului clasic prin imaginea veridic a realitii sociale la
inceputul secolului al XX-lea, in Ardeal; tema i motivele aparin realismului; conflictul
predominant interior, dar i social; fixarea exact in timp i spaiu de la inceputul operei;
determinarea social a personajelor i complexitatea acestora; stilul sobrul, uneori
impersonal i perspectiva narativ i tipul de narator (omniscient, omniprezent i
neimplicat)
Tot de realism ine i interesul pentru analiza psihologic (nuvel psihologic),
prin tem, conflictul predominant interior, investigarea psihologic a personajului,
folosindu-se ca tehnic analiza psihologic i monologul interior.
Titlul capt valene ironice. Cuvantul Moara este sinonim cu han, motiv
frecvent in literatura interbelic. Fixeaz indicele spaia predominant. Cuvantul cu
noroc, raportat la desfurarea evenimentelor, capt o incrctur ironic pentru c
spaiul se dovedete a fi nefast pentru familia protagonistului.
Tema susine caracterul realist, dar i pe cel psihologic al nuvelei: efectele nefaste
i dezumanizante ale dorinei de inavuire, in contextul societii ardeleneti de la
inceputul secolului al XX-lea. Alte teme se mai intalnesc in nuvel sunt tema familiei, a
destinului i tema iubirii. Tema este conturat i de motive specifice realismului, cum ar
fi motivul hanului sau al banului.
Conflictul este predominant psihologic, cuprinde zbuciumul interior al
personajului intre dorina de inavuire i dorina de a rmane om cinstit. In plan
secundar
se dezvolt i un conflict social, determinat de dorina eroului de a-i schimba statutul
social, iar pe de alt parte relaia dintre el i Lic.
Perspectiva narativ a nuvelei este obiectiv, viziune din spate, aparinand unui
narator omniscient, omniprezent i neimplicat, narator la persoana a III-a. Tehnica
narativ folosit este tehnica inlnuirii cronologic i cauzal a secvenelor.
Aciunea se desfoar la sfaritul secolului XIX, inceput de secol XX, pe
parcursul unui an, avand ca reper temporal dou evenimente cu rezonan religioas.
(Sfantul Gheorghe i Patele). Ca reper spaial intalnim vestul Ardealului, intre Ineu i
Ardeal, la Moara cu noroc.
Lungimea de text impresionant , include, conform spuselor lui George
Clinescu, un subiect de roman. Structurat in 17 capitole, fr titlu, include un singur
plan narativ care are o desfurare liniar i ascendent pan la un punct culminant.
Expoziiunea are dimensiuni neobinuite. Incipitul i finalul confer simetrie structurii
compoziionale. Ambele sunt realizate prin tehnica punctului de vedere, incluzand
vorbele btranei care fixeaz normele morale intre care vor evolua personajele i se
constituie in vorbele naratorului.
In expoziiune, descrierea drumului care duce la Moara cu noroc, realizat in
manier realist, prin tehnica detaliului semnificativ i a locului in care se afl carciuma,
red un peisaj. Simetria incipitului cu finalul se realizeaz prin descrierea drumului.
Simbolistica iniial a drumului se completeaz, in final, cu sugestia drumului vieii care
continu i dup tragedia de la Moara cu noroc.
Apariia lui Lic, eful porcarilor i al turmelor de porci, care tulbur echilibrul
familiei, constituie intriga in manier realist, prin utilizarea tehnicii detaliului, relatarea
amnuntului semnificativ. Lic are un orgoliu de stpan i ii impune inc de la inceput
regulile.Desfurarea aciunii se concentreaz in jurul procesului instrinrii
carciumarului fa de familie, analizat cu miestrie de Slavici. Devine mohorat, violent, ii
plac jocurile crude, are gesturi de brutalitate neineleas fa de Ana, pe care o ocrotea
pan atunci. Prin intermediul monologului interior, sunt redate frmantrile personajului
in proza lui Slavici, relaia specific realist intre individ i mediul din care provine ia
forma relaiei individ-colectivitate.
Punctul culminant coincide cu momentul in care Ghi ajunge pe ultima treapt a
degradrii morale. Ghi ii arunc soia in braele lui Lic, Ana i se druiete lui Lic,
deoarece acesta este un om, pe cand Ghi nu e decat muiere imbrcat in haine
brbteti. Cand se intoarce i realizeaz acest lucru, Ghi o ucide pe Ana, iar el, la
randul lui, este ucis de Raiu, in numele lui Lic.
Deznodmntul este tragic. Un incendiu provocat de oamenii lui Lic mistuie
carciuma. Pentru a nu cdea viu in mainile lui Pintea, Lic se sinucide, izbindu-se cu
capul de un copac. Singurele personaje care supravieuiesc sunt btrana i copiii.
In nuvel, accentul nu cade pe actul povestirii, ci pe complexitatea personajelor.
Slavici este un observator imparial al vieii rurale, inzestrat cu un spirit realist
desvarit,
anticipand astfel tehnica lui Rebreanu. Numrul personajelor nuvelei este redus, ins
acestea sunt bine conturate, realiste i determinate social. Dac la inceput personajele
sunt antagonice, acestea ajung pan la sfarit personaje complementare.
Ghi este cel mai complex personaj din nuvelistica lui Slavici, al crui destin
ilustreaz consecinele nefaste ale setei de inavuire.
Lic rmane egal cu sine: un om ru i primejdios. In schimb, Ana sufer
transformri interioare, care ii ofer scriitorului posibilitatea unei fine analize a
psihologiei feminine.
Personaj secundar, jandarmul Pintea urmrete pedepsirea lui Lic pe ci legale,
motiv pentru care se asociaz cu Ghi.
Btrna i copiii, personaje episodice, supravieuiesc incendiului pentru c sunt
singurele fiine inocente i morale.
Naratorul obiectiv ii las personajele s-i dezvluie trsturile in momente de
incordare, consemnandu-le gesturile, limbajul, prezentand relaiile dintre ele
(caracterizare indirect). De asemenea, realizeaz portrete sugestive(caracterizare
direct); detaliile fizice relev trsturi morale sau statutul social (ex: portretul lui Lic).
Sunt utilizate i mijloace de investigaie psihologic (dialogul, monologul interior,
stilul
indirect liber, notaia gesticii, a mimicii i a tonului vocii).
Personajul principal al nuvelei, Ghi, evolueaz de la tipicitate, sub determinate
social(carciumarul dornic de avere), la individualizare, sub determinarea psihologic i
moral. El parcurge un traseu al dezumanizrii, cu frmantri sufleteti i ezitri. Ezit
intre cele dou ci, simbolizate de Ana(valorile familiei, iubirea, linitea colibei) i de
Lic(bogia, atracia malefic a banilor). Se arat slab in faa tentaiilor i sfarete
slab.
Statutul social se schimb, din cizmar ajunge carciumar, fiind capul familiei. i
profilul psihologic se schimb. Dac la inceputul nuvelei Ghi are curajul de a-i
modifica
destinul, mandria il face s nu mai suporte batjocura oamenilor. Este hotrat,
nesocotete
sfaturile btranei, impunandu-i punctul de vedere, hotrand destinul familiei. Este
cinstit, harnic, realizeaz in scurt timp din Moara cu noroc un loc popular. Ii iubete
familia, ii place s stea de vorb cu oamenii care poposesc la carcium, se face
respectat,
iar in mentalitatea comun, hanul inceteaz s mai fie Moara cu noroc, ci ajunge s se
numeasc carciuma lui Ghi.
Este demn i curajos, il infrunt pe Lic precaut, avertizandu-l pe acesta din urm
asupra faptului c ar fi mai bine s-l aib prieten decat duman.
Derularea evenimentelor il face s vad c nu are decat dou soluii: s rman
cinstit i s plece de la han sau s intre in jocul necurat al lui Lic.
Ghi se schimb, Lic reuind s starneasc in el dorina de inavuire. Devine
ursuz, irascibil, se indeprteaz de familie i ii consider o piedic in calea inavuirii i
nu
rspunde incercrilor Anei de a-i spune ce anume il frmant. Ii contientizeaz
schimbarea i are remucri, frmantrile personajului observandu-se prin monolog.
Regret c s-a indeprtat de Ana i incearc s reaprind sentimentul iubirii. Se
consider
un tat nevrednic, ticlos, ins devine ezitant i nu-i duce pan la capt intenia. Ii este
fric de Lic i devine din ce in ce mai dependent de acesta.
O prob major a gradului de dezumanizare a personajului este mrturia fals de
la procesul lui Lic, in urma cruia acesta scap. Acest moment constituie ruptura
definitiv dintre el i Ana, ea tiind c Ghi a depus mrturie mincinoas. Nu-l parte,
suportand violenele verbale i fizice ale acestuia.
Dorina de inavuire il face s devin uciga. Aceast dorin este dublat de un
sentiment de rzbunare, nscut din gelozie. Moartea personajului este o consecin
fireasc a faptelor lui, o pedeaps pe care autorul o aplic lui Ghi pentru c a inclcat
principiile morale.
Mijloacele de caracterizare pe care Slavici le utilizeaz pentru a-l caracteriza pe
Ghi sunt cele specifice. Caracterizarea direct se realizeaz prin monologul interior,
prin autocaracterizare, prin intermediul celorlalte personale(Lic, Ana, btrana, Pintea)
i
de narator. Predomin caracterizarea indirect , realizat prin faptele personajului,
atitudini, limbaj, mimic, relaia cu celelalte personaje.
Un alt personaj al nuvelei este Lic, personaj secundar, liniar, care st sub semnul
demonicului. Acesta are o influen nefast asupra tuturor personajelor. Este Smdu,
eful porcarilor, dar i talhar.
Spre deosebire de Ghi, naratorul ii realizeaz un portret fizic i vestimentar
detaliat, care pe de o parte ii trdeaz caracterul malefic(ochi verzi, sprancene
impreunate, ii muca colul mustii), iar pe de alt parte sugereaz faptul c
personajul
ii obine veniturile din afaceri necurate(vestimentaia). Autocaracterizarea subliniaz
caracterul violent, crud, cinic, i prerile celorlalte personaje, Ana fiind cea care
intuiete
influena malefic a lui Lic.
Om care impune fric, are tendina de a-i intimida convorbitorii. Fr scrupule,
omoar omoar fr niciun fel de remucare, singur afirmand c uneori simte dorina de
sange cald. Este un bun psiholog, intrete dorina de inavuire a lui Ghi pe care p
aa
permanent, este invidios pe Ghi pentru c are o familie i de aceea o distruge treptat,
inclcand orice norm moral.
Triete dup propriile legi, fapt care face s fie perceput ca un om de temut,
influent, are relaii sus-puse. Este un disimulat, ascunzandu-i cu abilitate inteniile. Din
punctul de vedere al lui Pintea, singura lui slbiciune sunt femeile. Comportamentul lui
fa de copiii Anei contrasteaz cu ticloenia personajului i nu reuete s-l
umanizeze.
Are influen distrugtoare asupra tuturor personajelor cu care intr in contact. Este
puternic, orgolios, preferand s-i pun capt zilelor intr-un mod violent, decat s fie
prins de Pintea. Aceast trstur este evideniat i de Ana, care, comparativ cu
Ghi, il
consider un brbat adevrat. Moartea personajului este o pedeaps adus rului
absolut.
Ana, personaj feminin secundar, reprezint condiia femeii din acea perioad,
supunandu-se necondiionat dorinei lui Ghi de a se muta la Moara cu noroc. Ca statut
social, este soia lui Ghi, mam a doi copii. Portretul fizic se contureaz inc din
expoziie(tanr, frumoas, fragil), ii iubete familia, este rsfat de ctre soul ei i
consider c Ghi a fcut o alegere bun. Maturitatea personajului se dovedete in
momentul in care intuiete caracterul malefic al lui Lic, avertizandu-i soul.
Observand schimbarea lui Ghi, incearc s-l salveze, rugandu-l s-i
mrturiseasc ceea ce-l frmant. Relaia dintre cei doi incepe s se rceasc, la
aceasta
adugandu-se violena verbal i fizic pe care Ghi o manifest fa de Ana i fa de
copii. Cand Ghi neglijeaz afacerile de la Moara cu noroc, Ana este cea care preia
conducerea, contrazicand indoiala mamei.
In momentul in care Ghi depune mrturie mincinoas la proces, Ana se
instrineaz definitiv de acesta, intrand in jocul seduciei fcut de Lic. Este un fin
psiholog, simte c ceva se va intampla i refuz s plece de Pati impreun cu btrana
i
copiii, rmanand la han. Rnit de gestul lui Ghi, Ana incalc normele familiale i,
intrun
gest de rzbunare, i se druiete lui Lic. Acesta este motivul pentru care autorul o
pedepsete printr-o moarte violent, fiind ucis de ctre soul ei.
Ca moduri de expunere predomin naraiunea obiectiv la persoana a III-a,
monologul interior evideniaz natura psihologic a nuvelei i descoper frmantarea
interioar a personajelor, dialogul contribuie la stabilirea relaiilor dintre personaje i
dinamizeaz discursul narativ, iar descrierea contureaz indicele spaial i personajele
prin portretistic.
Stilul este sobru, lipsit de incrctur stilistic, iar limbajul este autentic
ardelenesc, acesta contribuind la realizarea atmosferei.
Opera literar Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvel realist deoarece
oglindete viaa social i de familie in satul ardelenesc de la sfaritul secolului al
XIXlea,
importana acordat banului, cat i personaje tipice, reprezentative pentru lumea
ardeleneasc din perioada evocat.
ALEXANDRU LPUNEANUL
de Costache Negruzzi
- comentariu
Nuvela Alexandru Lpuneanul este prima nuvel romantic de inspiraie
istoric din literature roman, o capodoper a speciei i un model pentru creaiile
aprute
ulterior de acest tip.
Apare in primul volum al revistei Dacia literar la 30 ianuarie 1840, alturi de
articolul-program al romantismului romanesc, rspunzand astfel uneia dintre direciile
prevzute de Mihail Koglniceanu(istoria ca surs de inspiraie).
Nuvela este o specie a genului epic care include un singur fir narativ, intriga i
conflictul sunt bine continurate iar accentual cade pe individualizarea personajelor, nu
pe
aciune.
Alexandru Lpuneanul este o nuvel istoric prin tem i motiv literar central,
sursele de inspiraie specifice, prin conflict i personaje atestate documentar i prin
culoarea epocii.
Este i o nuvel romantic deoarece are ca i caracteristici tema i motivul
central, prin antiteza ca mijloc de conturare a personajelor, prin excepionalul
personajului creat i a situaiilor in care este pus i prin descrierile cu caracter
documentar, i nu estetic.
Negruzzi preia o serie de evenimente i intamplri din Letopiseul rii
Moldovei al lui Grigore Ureche, cum ar fi revenirea la tron a doua oar a lui Alexandru
Lpuneanul, intampinarea domnitorului, incendierea cetilor, omorarea celor 47 de
boieri, imbolnvirea i moartea lui Alexandru Lpuneanul la Cetatea Hotin prin otrvire
i cele dou replici ale motto-urilor pe care le aeaz in capitolele 1 i 4 (Dac voi nu
ma
vrei, eu v vreu i De m voi scula, pre muli am s popesc i eu)
Pentru a amplifica conflictul, Negruzzi apeleaz la licena istoric(abatere de la
adevrul istoric), introducand dou personaje, Mooc i Stoici, care nu mai erau in via
in timpul celei de-a doua domnii a lui Lpuneanul.
Nuvela are ca tem lupta pentru putere in epoca medieval, in timpul celei de-a doua
domnii a lui Alexandru Lpuneanul in Moldova. Motivul literar central este tipic
romantic, i anume rzbunarea ca pedeaps.
Conflictul nuvelei este complex i pune in lumin personalitatea puternic a
personajului principal. Principalul conflict, cel exterior, este de ordin politic: lupta pentru
putere intre domnitor i boieri. Conflictul secundar, intre domnitor i Mooc(boierul care
il trdase), particularizeaz dorina de rzbunare a domnitorului, fiind anunat in primul
capitol i incheiat in cel de-al III-lea. Conflictul social, intre boieri i domnitor, este
limitat la revolta mulimii din capitolul al III-lea.
Perspectiva narativ este obiectiv, aparine unui narator omniscient, omniprezent i
neimplicat. Naraiunea este realizat la persoana a III-a. Ca tehnic narativ, putem
remarca inlnuirea cronologic i cauzal a secvenelor narative.
Indicele temporale i spaiale sunt determinate istoric(mijlocul secolului al XVIlea,
in cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lpuneanul, la cetatea de scaun a
Moldovei , Suceava; in al patrulea capitol, cetatea Hotin).
Structura compoziional este clasic, echilibrat i simetric(prin incipitul i
finalul care aparin naratorului). Include patru capitole, fiecare precedat dup moda
romantic de cate un motto. Capitolele se constituie in momentele subiectului.
Capitolul I curpinde expoziiunea (intoarcerea lui Alexandru Lpuneanul la
tronul Moldovei, in 1564, in fruntea unei armate turceti i intalnirea cu solia format din
cei patri boieri trimii de Toma: Veveri, Mooc, Spancioc i Stroici) i intiga
(hotrarea domnitorului de a-i relua tronul i dorina sa de rzbunare fa de boierii
trdtori).
Capitolul II corespunde desfurrii aciunii i cuprinde o serie de evenimente
declanate de reluarea tronului de ctre Alexandru Lpuneanul: fuga lui Toma in
Muntenia, incendierea cetilor, desfiinarea armatei pmantene, confiscarea averilor
boiereti, uciderea unor boieri, intervenia doamnei Ruxandra pe lang domnitor pentru
a
inceta cu omorurile i promisiunea pe care acesta i-o face.
Capitolul III conine mai multe scene romantice, prin caracterul memorabil sau
excepional, concretizandu-se in punctul culminant al nuvelei: participarea i discursul
domnitorului la slujba religioasa de la Mitropolie, ospul de la palat i uciderea celor 47
de boieri, omorarea lui Mooc de ctre mulimea revoltat i leacul de fric pentru
doamna Ruxanda.
In capitolul al IV-lea este infiat deznodmntul, moartea tiranului prin
otrvire. Dup patru ani de la cumplitele evenimente, Lpuneanul se retrage in cetatea
Hotinului. Bolnav de friguri, domnitorul este clugrit, dup obiceiul vremii. Deoarece
cand ii revine, amenin s-i ucid pe toi, doamna Ruxanda accept sfatul boierilor de
a-l otrvi.
Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice: personaje excepionale in
situaii excepionale. Majoritatea personajelor sunt reale, atestate istoric. Sunt construite
pe baza antitezei romantice(angelic-doamna Ruxanda demonic-Alexandru
Lpuneanul; boier trdtor-Mooc boier patriot-Spancioc i Stroici).
Alexandru Lpuneanul este personajul principal al nuvelei, personaj eponim i
romantic. Personaj excepional, acioneaz in situaii excepionale(de exemplu, scena
uciderii boierilor, a pedepsirii lui Mooc scena morii domnitorului otrvit).
Este tipul domnitorului tiran i crud, cu voin puternic, ambiie i fermitate in
organizarea rzbunrii impotriva boierilor trdtori, aceasta fiind unica raiune pentru
care s-a urcat pentru a doua oar pe tronul Moldovei.
Caracterizat indirect prin faptele i atitudinile sale, Lpuneanul se dovedete un
bun cunosctor al psihologiei umane. Un exemplu ar fi atitudinea lui fa de Mooc, pe
care-l cru pentru a se folosi de el in aplicarea planului de rzbunare. Deine arta
disimulrii, scena din biseric fiind foarte semnificativ in acest sens: imbrcat cu mare
pomp domneasc se inchin pe la icoane, srut moatele sfantului, il ia martor pe
Dumnezeu pentru cina de a fi comis crime, citeaz din Biblie, in timp ce pregtete cel
mai sadic omor din cate comisese piramida de capete tiate ale celor 47 de boieri
ucii
la ospul domnesc.
Este inteligent, dar perfid, reuind s-i pcleasc pe boieri, s manevreze pe
oricine i s-i ascund adevratele planuri de rzbunare, pe care le pune in aplicare cu
o
satisfacie deosebit.
Caracterizarea indirect, prin faptele, vorbele i atitudinile personajului
contureaz mai ales cruzimea, care este trstura dominant a lui Alexandru
Lpuneanul. Printre faptele cumplite, putem enumera: leacul de fric, linarea lui
Mooc,
ameninarea cu moartea a propriei familii, omorarea celor 47 de boieri i piramida de
capete. Moartea violent, prin otrvirea lui Lpuneanul de ctre blanda lui soie, este o
plat binemeritat pentru cruzimea sa.
Modalitile caracterizrii directe de ctre narator contrureaz portretul fizic i
moral, realizat prin redarea infirii, a gesturilor i a mimicii personajului. Celelalte
personaje il caracterizeaz i ele in mod direct..
Doamna Ruxanda este un personaj secundar, de tip romantic, construit in
antitez cu Lpuneanul: angelic-demonic, bandee-cruzime. Este fiica lui Petru Rare
i
reprezint statutul femeii in Evul Mediu. Se cstorete cu Alexandru Lpuneanul doar
din dorina boierilor. Ea nu acioneaz din voin proprie nici cand ii cere soului su s
inceteze cu omorurile, nici cand il otrvete. Dei in Evul Mediu femeia chiar soie de
domn nu avea prea multe drepturi, doamna Ruxanda infieaz in nuvel un caracter
slab, care pune in lumin, prin contrast, voina personajului principal.
Ca moduri de expunere, naraiunea i descrierea sunt reduse, naratorul obiectiv
limitandu-i interveniile. Caracterul dramatic al textului este dat de rolul capitolelor in
text, de realizarea scenic a secvenelor narative, de utilizarea predominant a
dialogului
i de minima interveie a naratorului prin consideraii personale. Descrierile au valoare
documentar, nu epic. Descrierea cetii Hotinului, cu motive romantice(cetatea pustie,
stancile), are funcie simbolic.
Stilul narativ se remarc prin sobrietate, concizie, echilibru intre termenii arhaici
i neologici, o mare frecven a gerunziului. Stilul indirect alterneaz cu stilul direct,
realizat prin dialog i intervenie izolat.
Limbajul personajelor este unul dintre principalele mijloace de caracterizare i
concentreaz atitudini, red trsturi in mod indirect, prin replicile memorabile(Dac voi
nu ma vrei, eu v vreu!).
Fiind o oper literar istoric in contextul literaturii paoptiste, Alexandru
Lpuneanul este o nuvel de factur romantic prin respectarea principiului
romantic(inpiraia din istoria naional), dar i prin specie, tem, personaje excepionale
in situaii excepionale, antiteza angelic-demonic, culoarea epocii, spectaculosul
gesturilor, al replicii i al scenelor.
HANU ANCUEI
de Mihail Sadoveanu
- comentariu -
Fantana dintre plopi face parte din volumul Hanu Ancuei de Mihail
Sadoveanu, publicat in 1928.
Povestirea este o naraiune subiectivizat (relatarea din unghiul povestitorului,
implicat ca martor sau doar ca mesager al intamplrii), care se limiteaz la relatarea
unui
singur fapt epic. Se acord importan naratorului i actului narrii, iar interesul pentru
situaii i intamplri confer caracterul epic, exemplar al povestirii. Povestirea se
situeaz
intr-un plan al trecutului, principala sa caracteristic fiind evocarea.
Hanu Ancuei are forma povestirii in ram deoarece nou naraiuni de sine
stttoare sunt incadrate intr-o alt naraiune, prin procedeul inseriei, care utilizeaz
formule specifice.
Instanele comunicrii narative sunt: autorul, naratorul, personajele i cititorul.
Naraiunea-cadru este rsfirat de-a lungul intregului text i include cele nou
povestiri. Incipitul ei fixeaz coordonatele spaio-temporale, cadrul intalnirii
povestitorilor intr-o toamn aurie, la Hanu Ancuei. Timpul povestirii reconstituie prin
fora cuvantului o lume i st sub semnul varstei de aur. Cele trei niveluri ale simpului
narativ sunt: timpul povestirii, timpul povestit i spaiul povestirii.
Aezat la rscruce de drumuri (destine), hanul este un loc de popas i de petrecere,
ocrotitor ca o cetate i cunoscut cltorilor din vremurile vechi, ale celeilalte Ancue.
Valoarea simbolic a hanului este aceea a unui centru al lumii, loc de intalnire a
diferitelor destine i poveti.
Fantana dintre plopi este a patra povestire i are ca tem iubirea tragic.
Perspectiva narativ a povestirii este subiectiv (cu focalizare intern), i implic
dou planuri: reprezentarea evenimentelor trite in tineree (timpul narat) i autoanaliza
faptelor din perspectiva maturitii(timpul naraiunii). Naraiunea se face la persoana I.
Naratorul evoc o intamplare trit de el in tineree, in urm cu peste douzeci i
cinci de ani, pe aceste meleaguri. In povestire se relateaz un singur fir epic, o trist
poveste de dragoste care a avut rol de iniiere pentru tanrul de odinioar.
Atmosfera povestirii ine de modul in care naratorul regizeaz o anumit tensiune,
suspansul pe tot parcursul povestirii, pentru a capta atenia asculttorilor sau cititorilor.
Aciunea se desfoar alert, fiind identificabile toate momentele subiectului.
Intr-o toamn, Neculai Isac duce vinuri in inutul Sucevei i face popas la Hanu
Ancuei. Plimbandu-se clare pe malul raului Moldova, intalnete un grup de igani care
se scald. Este intmpinat de Hasanache, un btran ceretor, care o alung fr succes
din
calea boierului pe Marga, o igncu de opsrezece ani (expoziiunea).
Frumuseea fetei il tulbur i le d celor doi cate un ban de argint (intriga).
Fata il caut la han a doua zi pentru a-i arta ciuboelele cumprate cu banul
primit. Apoi tinerii petrec o noapte la fantana dintre plopi i ii promit o nou intalnire de
dragoste la intoarcerea lui de la Pacani, unde trebuia s ii vand marfa. A doua
intalnire
la fantan are un final tragic. Indrgostit, fata ii mrturisete ca Hasanache o trimisese
la
han ca s-l seduca, iar panul era ca iganii s-l omoare i s-i ia banii de pe marf.
(D.A.)
Dei este contient c o vor omori pentru c i-a trdat, fata il avertizez asupra
pericolului. Tanrul fuge clare, scap cu via, dar o prjin aruncat de urmritori ii
scoate un ochi (punctul culminant).
Insoit cu fclii de cruii de la han care auziser strigtele sale, revine la
fantana dintre plopi, unde sangele proaspt de pe colacul de piatr este semnul c fata
fusese ucis cu cruzime i aruncat in fantan (deznodmantul).
Autenticitatea naraiunii este susinut prin relatarea la persoana I i prin
intervenia Ancuei, unul dintre asculttori, care adeverete intamplarea tiut de la
mama
ei.
Personajul-narator relateaz intamplarea din perspectiva tanrului netiutor, dar
reprezentarea faptelor este insoit de analiza i condamnarea lor, din perspectiva
maturului, din cauza consecinelor tragice. Acesta folosete cuvinte dure pentru
autocaracterizare (boiac, ticlos).
Tnrul Neculai Isac are defectele specifice varste: netiina i nesocotina.
Prima intalnire cu iganii i cu fata care umbl prin ap in fusta ei roie este relatat din
perspectiva tanrului, care nu vede capcana in aceast intamplare. Tanrul crede c
triete etapele unei idile superficiale, dar se vede intins in plasa intins de igani.
Pltete
nechibzuina sa cu lumina unui ochi. Scap cu via tot datorit tinereii: calitile fizice
i senintatea incontient. Licrul de contiin se aprinde prea tarziu, iar manifestrile
lui sunt regretul i autocondamnarea. Tanrul este caracterizat n mod indirect, prin
fapte, limbaj, comportament i gesturi.
Portretul fizic al naratorului este realizat de la intrarea personajului in
scen (venirea la han), vestimentaia reflectand statutul social, indicat i in formula de
adresare folosit de comisul Ioni cpitani de mazili. Aerul demn i tragic al
cpitanului de mazili se datoreaz rangului nobiliar i tristeii. Venirea lui produce un
efect deosebit asupra celor de la han.
El povestete din dorina de a revedea trecutul pentru a-l inelege, cci pierdere
ochiului ii d puterea vizionar. Dei fantana dintre cei patru plopi s-a dramat, el o
poate
vedea.
Frumoasa Marga este eroina tragic a acestei poveti de iubire. Condiia ei
umil, igncu care se las folosit de grupul nomad pentru a-i jefui pe cltorii
dornici
de aventuri trupeti, este umanizat i metamorfozat de puterea dragostei adevrate.
Aflat in situaia limit de a se supune legii nescrise a cetei sau de a-l salva pe brbatul
iubit, ea alege jertfa de sine. Personaj romantic, acioneaz in situaii excepionale.
Fapta
ei o plaseaz intr-un plan moral superior fa de tanrul nesbuit, de unde i caracterul
etic al povestirii. Personajul este caracterizat indirect, prin fapte, gesturi i statut
social,
i direct de ctre personajul-narator, care-i realizeaz portretul fizic. Legtura simbolic
dintre fiina ei i elementul acvatic este prezent la fiecare intalnire cu personajul-
narator.
Fata Rsare din ap i va sfari in acelai element.
Semnificaia fantanii cu patru plopi este de centru al lumii, loc sacru care ins nu-i
mai protejeaz pe indrgostii, fiind pangrit de vina fiecruia i sortit pieirii. Apa
fantanii se amestec cu sangele, iar in plan simbolic, iubirea cu moartea.
Ca moduri de expunere predomin naraiunea subiectiv la persoana a I-a care se
imbin cu dialogul i scurte pasaje descriptive.
Fantana dintre plopi este povestire deoarece este o naraiune subiectivizat, care
se limiteaz la relatarea unui singur fapt epic, o intamplare de dragoste din tineree.
ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RZBOI
de Camil Petrescu
- comentariu
Romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de rzboi, scris de Camil
Petrescu, aparine realismului psihologic i rspunde cerinelor modernismului formulate
de Eugen Lovinescu.
Este un roman modern de tip subiectiv interbelic deoarece are ca i
caracteristici tema citadin, relaia dintre instanele comunicrii, unicitatea perspectivei
narative, tehnicile narative, tipul de personaj i tehnicile de analiz
psihologic(monolog,
introspecie), timpul prezent i subiectiv, fluxul contiinei, memoria afectiv, luciditatea
autoanalizei, anticalofilismul i autenticitatea(prezena jurnalului i a unor documente
ale
epocii prezente in subsolul paginii), valorificarea a dou experiene existeniale,
considerate de personajul narator definitive.
Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de rzboi este i un roman psihologic
prin tem, conflict(interior), protagonist(o contiin problematizant) i prin utilizarea
unor tehnici de individualizare a personajului.
Titlul este format din dou pri si anticipeaz structura compoziional a
romanului. Fiecare partea a titlului se poarte constitui in titlu al crilor; fixeaz cele
dou
teme majore ale romanului. Cuvantul noapte capt semnificaii simbolice,
semnificand cutrile interioare ale personajului principal.
Tema romanului este drama intelectualului camilpetrescian insetat de absolut.
Conflictul este predominant interior. Se nate din discrepana dintre lumea ideilor
in care triete personajul i viaa(realitatea) social. Este i un conflict exterior, ca
reflex
al primului, prin care se contureaz o imagine veridic a realitii romaneti inainte de
Primul Rzboi Mondial.
Perspectiva narativ este subiectiv i unic, aparinand unui narator-personaj.
Viziunea este impreun cu, iar naraiunea se realizeaz la persoana I.
Tehnicile narative sunt moderne, preluate din romanul francez al lui Marcel
Proust(tehnici proustiene). Tehnica memoriei involuntare presupune relatarea
intamplrilor in ordinea aleatorie a memoriei, iar in cadrul tehnicii fluxului de contiin,
personajul devine centrul de contiin al romanului, el analizand semnificaia fiecrei
intamplri.
Timpul i spaiul sunt mobile, se modific i se nuaneaz in funcie de tririle
interioare ale personajului. Exist dou niveluri ale timpului, timpul obiectiv
cronologic(Primul Rzboi Mondial) i timpul subiectiv psihologic(timpul rememorrii).
Romanul este structurat n dou pri intitulate Cri. Legtura dintre ele se
realizeaz printr-un artificiu compoziional prezent in primul capitol, i anume
introducerea timpului subiectiv psihologic in timpul obiectiv cronologic. Propriu-zis,
prima carte debuteaz cu cel de-al doilea capitol.
Incipitul se constituie in primul capitol i se afl in simetrie cu finalul, pentru c
se pleac dintr-o realitate obiectiv i se termin cu aceeai realitate ( se incepe cu
povestea de iubire i se incheie cu sfaritul povetii) . Finalul romanului este deschis,
dand posibilitatea cititorului unor multiple interpretri, iar pe de alt parte, eroul
camilpetrescian trebuie supus unor alte experiene existeniale.
Romanul modern de tip proustian promovat de Camil Petrescu impune i un nou
tip de personaj, o contiin lucid, analitic, intelectualul, inadaptabilul superior.
Particularitile de construcie a personajului n romanul psihologic sunt
inlocuirea corespondenelor artificiale dintre portretul fizic i cel moral cu detalii
semnificative in tririle personajului; interesul spre conflictul i portretul interior, prin
analiz i introspecie; interesul asupra lumii interioare, la nivelul contiinei; utilizarea
tehnicilor moderne de analiz psihologic(introspecia, monologul interior, fluxul
contiinei, memoria afectiv).
Personajul principal din romanul "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de
rzboi", tefan Gheorghidiu, identificandu-se in totalitate cu autorul Camil Petrescu,
este
un personaj-narator, deoarece relateaz la persoana I i analizeaz cu luciditate toate
evenimentele i strile interioare prin care trece acest intelectual dominat de
incertitudini.
Student la Filozofie, cu un statut social modest, cstorit cu o coleg student la Litere,
avand aceeai condiie material. O fire reflexiv, care analizeaz cu luciditate
realitatea
din jurul su, construindu-i o lumea ideal, abstract, care intr in contradicie cu
realitile sociale.
Dialogul de la popot despre iubire provoac o reacie violent a eroului, care
consider c "cei care se iubesc au dreptul de via i de moarte unul asupra celuilalt".
Astfel, prin memorie involuntar, se declaneaz amintirea propriei poveti de dragoste,
pe care o consemneaz n jurnalul de front: "Eram insurat de doi ani i jumtate cu o
coleg de la Universitate i bnuiam c m ineal".
Este in cutarea absolutului in orice experien de via, scriitorul confruntandu-l
cu dou experiene pe care le consider definitive.
Prima experien este cea a iubirii inelate. Crede c Ela este femeia perfect i
coincide cu acel tipar de idealitate pe care si-l crease. Intervine descrierea pe care o
face
asupra Elei, considerand-o unic. Pentru tefan Gheorghidiu, iubirea este un proces de
autosugestie, el insui prezentand etapele care au dus la aceast iubire. Cuplul st sub
ideea perfeciunii i triete in armonie pan in momentul in care eroul primete
motenirea de la unchiul Tache Gheorghidiu.
Interesul Elei pentru motenire i incercarea de implicare in viaa monden il fac
pe tefan Gheorghidiu s descopere o alt fa a ei. Procesul de instrinare este dublat
de
o analiz continu i chinuitoare pe care o face fiecrui gest al Elei.
Excursia la Odobeti este o secven narativ care evideniaz chinul luntric al
personajului i constituie apariia Domnului G., avocat obscur dar brbat monden, in
prim-plan motiv al chinurilor lui Gheorghidiu, acestea amplificandu-se pe msura
disimulrii. El mascheaz totul printr-o veselie excesiv, suferind o dram a geloziei.
Relaia cu Ela capt o intorstur imprevizibil, include despriri i impcri
repetative, Gheorghidiu incercand s descopere certitudinea c Ela este infidel. In
relaia
celor doi, certitudinea infidelitii este dat chiar de Gheorghidiu, care aduce in patul
conjugal o prostituat cu care Ela il descoper. Altdat, vine acas i nu o gsete pe
Ela, o caut innebunit pe strzi, este hotrat s divoreze, dar renun in final pentru c
descoper un bileel de la verioara sa Anioara, care o cheam pe Ela in seara aceea
s
doarm la ea.
Treptat, personajul sufer un proces de dezumanizare, salvarea venind odat cu
izbucnirea Primului Rzboi Mondial, cand tefan Gheorghidiu se inroleaz ca voluntar.
A doua experien este rzboiul absolut, i anume confruntarea cu moartea. In
calitate de sublocotenent, descoperim firea polemic a lui tefan Gheorghidiu, revoltat
de
realitile frontului, idealizate de instituiile i de presa vremii. Acest sentiment polemic
este dublat de cel al responsabilitii vieii acestora.
Odat izbucnit rzboiul, acesta devine o dram colectiv in care este implicat i
tefan Gheorghidiu. Sentimentele ca frica, dorina de a fugi, de a se ascunde, devin
comune i nu favorizeaz oamenii indiferent de statutul social sau intelectual. Capitolul
elocvent in acest sens , care surprinde imaginea monstruoas a rzboiului , este
intitulat
sugestiv Neacoperit pmantul lui Dumnezeu.
Din aceast experien, Gheorghidiu iese modificat, salvat ca om. Rnit i
spitalizat, se intoarce in Bucureti, are certitudinea inelrii, dar nu-l mai intereseaz i
se
desparte de Ela, lsandu-i casele de la Constana, banii, adic tot trecutul.
Unii critici literari consider c tefan Gheorghidiu nu poate fi considerat un
invins, deoarece reuete s depeasc gelozia care amenina s-1 dezumanizeze. El
se
inal deasupra societii meschine, trind o experien moral superioar, aceea a
dramei
omenirii, silit s indure un rzboi tragic i absurd. Este, de altfel, singurul supravieuitor
intre toate personajele camilpetresciene.
Ela este personajul feminin al romanului, subiectiv, perceput din punctul de
vedere al lui tefan Gheorghidiu. Este student la Litere, cu o situaie material
modest.
Cea mai frumoas fat din Universitate, curtat de muli colegi, il alege pe Gheorghidiu,
cu care se cstorete, acesta devenind centrul universului ei. Pare s corespund
prototipului de femeie ideal perceput de tefan Gheorghidiu, i de aceea este
considerat
de acesta ca fiind o femeie unic.
Primirea motenirii ofer o alt faet a Elei, perceput in mod acut de ctre
personajul narator. Trsturile morale reies, indirect, din referirile lui tefan, care disec
i analizeaz cu luciditate fiecare vorb, fiecare gest, dorind s aib certitudinea iubirii
Elei.
Relaia dintre cei doi cunoate suiuri i coborauri, care duc treptat la instrinarea
celor doi. Ela apare ca o fiin interesat de latura material, , atras de viaa monden
i
vinovat de infidelitate, atenia ei indreptandu-se spre Domnul G.
Principalul mod de expunere este naraiunea confesional (cu caracter de
confesiune). Monologul interior evideniaz natura psihologic a romanului i
frmantarea interioar a personajului, dialogul contribuie la stabilirea relaiilor dintre
personaje i dinamizeaz discursul narativ, introspecia contiinei i a sufletului,
retrospecia, autoanaliza i autointrospecia, scot in eviden zbuciumul interior al
personajului, cauzat de aspiraia spre absolut.
Registrul stilistic al romanului se caracterizeaz prin claritate, sobrietate, fraz
scurt i nervoas, este analitic i intelectualizat. Stilul este anticalofil, iar autorul
consider c intr-o oper literar relatarea subiectului trebuie s fie precis i concis,
"ca
intr-un proces verbal".
Opera literar Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de rzboi este un roman
modern de tip subiectiv, psihologic, deoarece arat drama intelectualului
camilpetrescian
insetat de absolut, conturat intr-o manier modern, alturi de tehnici narative i
tehnici
de analiz psihologic modern.
ENIGMA OTILIEI
de George Clinescu
- comentariu
Opera literar Enigma Otiliei, scris de George Clinescu i aprut in anul
1938, este un roman realist de tip balzacian, cu elemente moderniste, aparinand
prozei interbelice. De asemenea, este roman social i citadin.
Enigma Otiliei este un roman prin amploarea aciunii, desfurat pe mai multe
planuri, cu conflict complex, la care particip numeroase personaje.
Romanul aparine realismului balzacian prin tem, motivul motenirii i al
paternitii, situarea exact in timp i spaiu, caracterizarea minuioas a personajelor i
generalizarea acestora ctre o tipologie, notarea amnuntului semnificativ, tehnica
detaliului i lipsa de idealizare.
Tema romanului ilustreaz viaa burgheziei bucuretene de la inceputul secolului
al XX-lea,o lume degradat de puterea banului.
Conflictul exterior se datoreaz motenirii lui mo Costache, care antreneaz
disputa dintre membrii aceleiai familii, dar care este o consecin a unui conflict mult
mai profund, conflict intre valorile consacrate in funcie de clasa social creia aparin
personajele. Conflictul interior prezint sentimentele contradictorii ale tanrului Felix in
ceea ce privete relaia cu Otilia, ins i rivalitatea adolescentului i a maturului
Pascalopol pentru mana fetei.
Perspectiva narativ a nuvelei este obiectiv, viziune din spate, aparinand unui
narator omniscient, omniprezent i neimplicat, narator la persoana a III-a. Tehnica
narativ folosit este tehnica inlnuirii cronologic i cauzal a secvenelor.
Cadrul temporal i spaial ne este fixat inc din incipitul romanului realist(intr-o
sear de la inceputul lui iulie 1909, pe strada Antim din Bucureti).
Romanul, alctuit din douzeci de capitole, este construit pe mai multe planuri
narative, care urmresc destinul unor personaje, prin acumularea detaliilor: destinul
Otiliei, al lui Felix, al membrilor clanului Tulea, al lui Stnic etc.
In incipitul romanului sunt prezentate principalele personaje, sugereaz conflictul
i traseaz principalele planuri epice. Finalul este inchis prin rezolvarea conflictului i
este urmat de un epilog. Simetria incipitului cu finalul se realizeaz prin descrierea
strzii i a casei lui mo Costache, din perspectiva lui Felix, strinul din familia
Giurgiuveanu, in momente diferite ale existenei sale(adolescena i zece ani mai tarziu,
dup rzboi).
Aciunea romanului incepe cu venirea tanrului Felix, orfan, absolvent al Liceului
Internat din Iai, la Bucureti, in casa unchiului i tutorelui su legal, pentru a urma
Facultatea de Medicin. Costache Giurgiuveanu este un btran avar, care o crete in
casa
lui pe Otilia Mrculescu, fiica sa vitreg, cu intenia de a o infia. Aglae o consider un
pericol pentru motenirea fratelui ei.
Expoziiunea este realizat in metoda realist-balzacian: situarea exact a aciunii
in timp i spaiu, detaliile topografice, descrierea strzii in manier realist, fineea
observaiei i notarea detaliului semnificativ. Strada i casa lui mo Costache
sugereaz
contrastul dintre pretenia de confort i bun gust a unor locatari bogai, burghezi, i
realitatea: inculi(aspectul de kitsch, amestecul de stiluri arhitectonice), zgarcii(case
mici, cu ornamente din materiale ieftine), snobi(imitarea arhitecturii clasice),
delstori(urme vizibile ale umezelii i ale uscciunii, impresia de paragin).
Ptruns in locuin, Felix il cunoate pe unchiul su, un omule straniu care il
intampin cu un balbait nu-nu st nimeni aici, nu cunosc, pe verioara Otilia i asist
la
o scen de familie: jocul de table. Sunt realizate portretele fizice ale personajelor, cu
detalii vestimentare i fiziologice. Este prezentat, in mod direct, starea civil, statutul in
familie, elemente de biografie. Toate aceste aspecte configureaz mediul neprimitor,
cele
dou planuri narative i conflictul. Replicile Aglaei anticipeaz conflictul succesoral, iar
atitudinea protectoare a Otiliei motiveaz ataamentul fa de Felix.
Intriga se dezvolt pe dou planuri care se intreptrund i in desfurarea
aciunii: istoria motenirii lui Costache Giurgiuveanu i destinul tanrului Felix Sima.
Competiia pentru motenirea btranului avar este un prilej pentru observarea
efectelor, in plan moral, ale obsesiei banului. Btranul nutrete iluzia longevitii i nu
pune in practic nici un proiect privitor la asigurarea viitorului Otiliei, pentru a nu cheltui.
Clanul Tulea urmrete succesiunea total a averii lui, plan periclitat ipotetic de infierea
Otiliei. Stnic Raiu urmrete s parvin, vizeaz averea clanului Tulea, dar smulge
banii lui mo Costache, personajul susinand in fond intriga romanului.
Alturi de avariie i de parvenitism, sunt infiate aspecte ale familiei burgheze:
relaia dintre prini i copii, relaia dintre soi, cstoria, orfanul.
Cstoria face parte din preocuprile unor personaje ca Aurica, Titi(se tulbur
erotic i triete o scurt experien matrimonial), Pascalopol dorete s aib o familie
i
se insoar cu Otilia, Stnic se insoar cu Olimpia pentru zestrea niciodat primit,
Felix
se va cstori, ratand prima iubire.
Banul pervertete relaia dintre soi. Stnic se cstorete pentru a-i rezolva
situaia material, dar nu ii asum rolul de so i de tat. In clanul Tulea, lucrurile stau
inverse: Aglae conduce autoritar, Simion brodeaz, mai tarziu fiind abandonat in
ospiciu.
Motivul paternitii este infiat difereniat. Orfanii au doi protectori: Costache i
Pascalopol.
Planul formrii tanrului Felix, student la Medicin, urmrete experienele trite
de acesta in casa unchiului su, in special iubirea adolescentin pentru Otilia. Este
gelos
pe Pascalopol, dar nu ia nicio decizie, pentru c primeaz dorina de a-i face o carier.
Otilia il iubete pe Felix, dar dup moartea lui mo Costache, ii las tanrului libertatea
de a-i indeplini visul i se mrit cu Pascalopol, care ii poate oferi inelegere i
protecie.
In deznodmnt aflm c Pascalopol i-a redat cu generozitate Otiliei libertatea de
a-i tri tinereea, ea devenind soia unui conte exotic. Otilia rmane pentru Felix o
imagine a eternului feminin, iar pentru Pascalopol o enigm. Olimpia este prsit de
Stnic, iar Aurica nu-i poate face o situaie.
Pentru portretizarea personajelor, autorul alege tehnica balzacian a descrierii
mediului i fizionomiei pentru deducerea trsturilor de caracter. Portretul balzacian
pornete de la caracteristici clasice(avarul, ipohondrul, gelosul), crora realismul de
confer dimensiune social i psihologic, adugand un alt tip uman, arivistul. Romanul
realist tradiional devine o adevrat comedie uman, plasand in context social
personajele tipice. Tendina de generalizare conduce la realizarea unei tipologii: mo
Costache avarul iubitor de copii, Aglae baba absolut fr cusur n ru, Aurica
fata btran, Simion dementul senil, Titi debil mintal, infantil i apatic, Stnic Raiu
arivistul, Otilia cocheta, Felix ambiiosul, Pascalopol aristocratul rafinat.Tot din
clasicism este preluat triunghiul amoros.
O trstur a formulei estetice moderne este ambiguitatea personajelor. Mo
Costache nu este un avar dezumanizat. El nu i-a pierdut instinctul de
supravieuire(cheltuiete pentru propria sntate) i nutrete o iubire patern pentru
Otilia. Pascalopol o iubete pe Otilia in acelai timp patern i viril.
Prin tehnica focalizrii, caracterul personajelor se dezvluie progresiv, pornind de
la datele exterioare existenei lor(mediul, descrierea locuinei, a camerei etc.).
In mod direct, autorul d lmuriri despre gradele de rudenie, starea civil,
biografia personajelor reunite la inceputul romanului. Caracterele dezvluite iniial nu
evolueaz pe parcursul romanului, dar trsturile se ingroa prin acumularea detaliilor
in
caracterizarea indirect(prin fapte, gesturi, replici, vestimentaie, relaii intre
personaje).
Felix crescuse la internat, fiind orfan de mam, i este nevoit s vin in casa lui
Costache
Giurgiuveanu, tutorele su legal, pentru a-i continua studiile de Medicin. Pe fiica
vitreg a lui mo Costache, Otilia Mrculescu, Felix i-o amintea vag, din vremea
copilriei. Aceasta il surprinde plcut, la prima ei apariie, iar prin ochii tanrului este
realizat primul portretul fizic al acesteia:Felix privi spre captul scrii ca spre un cer
deschis i vzu in apropierea lui Hermes cel vopsit cafeniu, un cap prelung i tanr de
fat, incrcat cu bucle, czand pan pe umeri. Portretul ei apare conturat in opoziie cu
cel al Aurici, Ins in trupul subiratic, cu oase delicate ca de ogar, de un stil perfect,
fr acea slbiciune supt i ptat a Aureliei, era o mare libertate de micri, o
stpanire desvarit de femeie.
Otilia reprezint nenumratele fee ale ideii de feminitate, fiind, de asemenea, i
cel mai modern personaj al romanului, atat prin tehnica de realizare(pluriperspectivism),
cat i prin problematica sa existenial. Spirit artistic, student la Conservator, Otilia se
va
apropia de Felix inc din momentul sosirii acestuia in cas. Pentru c nu ii pregtise
nicio camera, Otilia il duce pe Felix in camera sa, spaiul su intim, prilej pentru el s
descopere personalitatea fascinant i imprevizibil a fetei. Acesta observ haine, cri,
parfumuri, partituri aruncate la intamplare, maniera balzacian fiind elocvent in acest
scen.
Amandoi se dezvolt de-a lungul romanului, ins afeciunea stabilit inc de la
inceput se pstreaz. Fiind prima lui dragoste, Felix o transform pe Otilia intr-un ideal
feminin. Comportamentul derutant al fetei, dar mai ales gesturile foarte familiare i
tandre ale acesteia, il descumpnesc ins. Otilia insi recunoate cu sinceritate fa de
Felix c este o fiin dificil i se autocaracterizeaz astfel: Ce tanr de varsta mea ii
inchipui c m-ar iubi pe mine aa cum sunt? Sunt foarte capricioas, vreau s fiu liber!
Eu am un temperament nefericit, m plictisesc repede, sufr cand sunt contrariat.
Existena lor i preocuprile de ordin intelectual aproape c nici nu se intersecteaz cu
cele ale membrilor familiei.
Felix este in permanen gelos pe Pascalopol, pe care il acuz de sentimente nu
tocmai paterne faa de cea pe care el o iubete. In momentul in care Pascalopol vine s-
o
ia pe Otilia la teatru, Felix este deranjat nu de veselia fetei, ci de satisfacia reinut a
brbatului, care nu se clasa deloc printre sentimentele paterne. Ciudat i se pare i
inclinaia Otiliei, o prieten de varsta lui, pentru un brbat atat de matur. Permanent
aceast relaie dintre Otilia i Pascalopol il va contraria pe tanr.
Sentimentele care se infirip de la inceput intre ei pornesc de la o apropiere
fireasc intre doi tineri, dar i de la o grij reciproc intre doi orfani, ce simt nevoia s se
apere unul pe cellalt. Otilia devine o obsesie pe care, in funcie de nevoile sale, Felix o
dram i o reconstruiete, fr a fi capabil de generoziti sentimentale prea mari.
Otilia
concepe iubirea in felul aventuros al artistului, druire i libertate absolut, pe cand
Felix
este dispus s atepte oricat pan s se insoare cu ea. Diferena dintre ei i
posibilitatea de
a reprezenta o piedic in calea realizrii profesionale a lui Felix o fac pe Otilia s il
prseasc i s aleag o csnicie cu Pascalopol.
Eecul in dragoste il maturizeaz, dandu-i putere s nu renune la carier. Felix
inelege c, intr-o astfel de societate, dragostea nu mai este un sentiment pur, iar
csnicia
devine o afacere, nu o implinire a iubirii. Chiar el se cstori intr-un chip care se
cheam
strlucit i intr, prin soie, intr-un cerc de persoane influente".
Ca moduri de expunere predomin naraiunea obiectiv la persoana a III-a,
dialogul confer veridicitate i concentrare epic, descrierea spaiilor i a vestimentaiei
susine impresia de univers autentic, iar prin observaie i notarea detaliului semnificativ
devine mijloc de caracterizare indirect a personajelor.
Enigma Otiliei este un roman realist balzacian prin;prezentarea critic a unor
aspecte ale societii bucuretene de la inceputul secolului al XX-lea, motivul paternitii
i al motenirii, structur, specificul secvenelor descriptive, realizarea unor tipologii,
ins
depete modelul realismului clasic, prin spiritul critic i prin elemente ale
modernismului(ambiguitatea personajelor, tehnicile moderne de caracterizare etc).
MOROMEII
de Marin Preda
- comentariu
Primul roman scris de Marin Preda, Moromeii, este alctuit din dou volume,
publicate la doisprezece ani distan: in 1955, volumul I, iar in 1967, volumul al II-lea.
Este un roman realist obiectiv postbelic deoarece are ca i caracteristici
imaginea veridic a satului romanesc din Campia Dunrii inaintea celui de-al Doilea
Rzboi Mondial, perspectiva narativ, aspectul monografic, simetria incipit-final i
crearea unei tipologii.
Titlul Moromeii aaz familia in centrul romanului, ins evoluia i criza
familiei sunt simbolice pentru transformrile din satul romanesc al vremii.
Tema general a romanului este libertatea moral a individului in lupta cu
istoria(Eugen Simion) i dispariia unui mod de via sub presiunea timpului istoric. Alte
teme prezentate in roman sunt tema familiei, iubirea, timpul i criza comunicrii
Conflictul romanului este in principal unul exterior, intre dou moduri de via,
simbolic reprezentate de satul moromeian din volumul I i satul groap fr fund din
volumul al II-lea. Este conflictul intrigii rnimii i al lui Ilie Moromete. Conflictul
interior este resimit de Ilie Moromete i determin o dram a paternitii.
Perspectiva narativ este obiectiv, include viziunea din spate a unui narator
neimplicat, care relateaz la persoana a III-a. Viziunea lui este completat in primul
volum de cea a naratorilor reflectori(Ilie Moromete), iar in al doilea volum de cea a
naratorilor martori(personaje-martori ai evenimentelor, pe care le relateaz ulterior
altora).
Ca tehnici narative, intalnim in primul volum tehnica decupajului(discursul
narativ include multe scene cu valoare de simbol), iar in cel de-al doilea volum tehnica
rezumativ(cu eliminri de fapte i intoarceri in timp).
Volumul I include trei secvene epice, intitulate simbolic de Eugen Simion
Cina, Prispa i Seceriul. Prima incepe intr-o sambt seara i continu pan a
doua zi dup-amiaza, a doua conflictul direct dintre Ilie i fiii si iar a treia surprinde
satul in febra seceriului.
Simetria compoziional este dat de tema timpului prezent in incipit i final. In
incipit, timpul este rbdtor, iar in final, timpul nu mai avea rbdare. Este un timp
ineltor, care creaz iluzia c viaa curge in tiparele ei arhaice, dar care va schimba
istoria i care va duce la dispariia ranului tradiional, in volumul al II-lea.
Incipitul fixeaz coordonatele spaiale i temporale alea aciunii(satul Silitea
Gumeti, inaintea celui de-al Doilea Rzboi Mondial).
Aciunea se desfoar pe dou planuri narative. Viaa moromeilor, ameninat
de destrmare i viaa comunitii steti, surprins in momentele ei specifice(aspecte
monografice).
Discursul narativ se concentreaz in jurul unor scene. Scena cinei ilustreaz o
realitate rural, important in conturarea imaginii monografice a satului tradiionalist. Are
un triplu rol in cadrul romanului, pretext pentru a prezenta personajele eponime.
Anticipeaz tensiunile din familie i se constituie in aspect monografic. Ilie Moromete
pare a domina o familiei format din copii provenii din dou cstorii, invrjbii din
cauza averii. Aezarea in jurul mesei sugereaz evoluia ulterioar a conflictului. Cei trei
frai vitregi, Paraschiv, Nil i Achim, stteau pe partea dinafar a tindei, ca i cand ar fi
fost gata in orice clip s se ridice de la mas i s plece. Lang vatr, sttea Catrina,
iar
lang ea ii avea pe copiii fcui cu Moromete, Nicuale, Ilinca i Tita. Ilie Moromete
sttea
deasupra tuturor, pe pragul celei de-a doua odi, de pe care el stpanea cu privirea pe
fiecare in parte.
Volumul II este format din cinci pri i prezint destrmarea satului
tradiional. Urmrete dou momente istorice necesare la nivelul satului: Reforma
Agrar
de la 1945 i Colectivizarea forat a agriculturii din 1949. Accentul se deplaseaz de
pe
destinul Moromeilor, pe evoluia unei ideologii abuzive. Satul devine o groap fr
fund, strin i necunoscut.
Dac primul volum este considerat romanul tatlui, cel de-al doilea volum este
considerat romanul fiului. In paginile finale este surprins moartea tulburtoare a lui
Ilie Moromete, ajuns la 80 de ani, susinand c eu intotdeauna am dus o via
independent. Romanul se incheie zece ani mai tarziu, Niculae devenind inginer
horticol
i este cstorit cu Mrioara, fiica lui Adam Fantan. La inmormantarea tatlui, Niculae
afl de la Ilinca, sora lui, c tatl se stinsese incet, fr a fi suferit de vreo boal.
Niculae
rezolv conflictul tat-fiu, in fapt, conflictul dintre dou mentaliti diferite.
Ampla fresc a satului romanesc surprinde numeroase personaje reprezentative
pentru diferite categorii sociale, tipuri umane sau teme infiate i impune o tipologie
nou.
In centrul romanului st familia Moromete, iar axul este este Ilie Moromete,
personaj cu un destin simbolic pentru satul tradiional. Personaj principal, eponim,
protagonist, este primul ran din literatura roman inzestrat cu spirit meditativ i
contemplativ. Tipologic, este ranul patriarhal.
Modalitile de caracterizare a personajului sunt directe(de ctre narator
brbat intre dou varste, cstorit de dou ori, tat a ase copii, mai in varst decat
Catrina cu 10 ani, a fcut rzboiul; autocaracterizarea eu intotdeauna am dus o via
independent; alte personaje: Catrina spune c este mort dup edere i tutun, Tudor
Blosu om care eu ii spun una i el se face c nu aude, stenii il consider un ciudat)
i
indirecte(in faptele, atitudinile, gandurile i vorbele personajul).
Frmantrile sale despre soarta ranilor dependeni de roadele pmantului, de
vreme i de Dumnezeu sunt relevante pentru firea sa reflexiv. Meditand asupra propriei
viei, cand prsit de fiii cei mari i familia se afla in pragul destrmrii, Ilie Moromete se
gandete c greise considerand c "lumea era aa cum i-o inchipuia el" i c
nenorocirile sunt "numai ale altora". Simindu-se singur, ii caut linitea pe camp, in
afara satului, unde poate vorbi cu sine insui(monolog interior).
Dezamgit in etica sa patern, rnit de fiii si mai mari in autoritatea de tat, se
consoleaz cu faptul c i-a fcut datoria de printe, dei ei au fugit ca nite trdtori.
Grija lui pentru educaia copiilor rzbate cu tristee la suprafa, i, dei niciodat nu s-a
artat iubitor cu ei, este limpede c le-a dorit totdeauna binele.
Disimularea este o trstur definitorie a firii lui Moromete, evident in
majoritatea scenelor din roman. Scena dintre Tudor Blosu i Moromete este
semnificativ pentru "firea sucit" a eroului. La intrebarea lui Blosu dac s-a hotrat
s-i
vand salcamul, Moromete se gandete c e posibil s i-1 vand, dar se poate s nu-1
vand, ins rspunde cu voce tare: "S ii minte c la noapte o s plou. Dac d ploaia
asta, o s fac o grmad de grau", subinelegand c s-ar putea s scape i altfel de
datorii,
decat tind salcamul.
Ironia ascuit, inteligena ieit din comun i spiritul jucu, felul su de a face
haz de necaz contureaz un personaj aparte intre ranii literaturii romane, stand mai
aproape de realitate decat de ficiune.
Fire autoritar, Ilie Moromete este "capul familiei" numeroase greu de inut in
frau, avand in vedere i conflictele ce mocneau, fiind gata s explodeze, intre membrii
familiei. Naratorul il prezint inc de la inceputul romanului "stand deasupra tuturor" i
stpanind "cu privirea pe fiecare". Ironia ascuit adresat copiilor sau Catrinei,
cuvintele
deseori jignitoare ("ca s se mire protii"), educaia dur in spiritul muncii i hrniciei
("m, se vede c nu suntei muncii, m") se dovedesc ineficiente, deoarece, cu toat
strdania tatlui de a pstra pmantul intreg ca s le asigure traiul, nu poate salva
familia
de la destrmare.
Plcerea vorbei este o pasiune pentru ranul mucalit, care profit de orice
intalnire cu cate cineva pentru a sta la taclale, dei singurul cu care putea vorbi cu
adevrat era prietenul su, Cocoil, in tovria cruiap ierdea ceasuri intregi, spre
suprarea Catrinei.
Prsit de Catrina i de fiii lui, rmane la btranee cu fata cea mic, Ilinca.
Apropiindu-se de varsta de 80 de ani, slbit i impuinat la trup, Moromete, cu ciomagul
in man, rtcete in netire pe lang garduri, pe camp, pan cand, intr-o zi, a fost adus
cu
roaba acas.
Catrina, personaj secundar, ilustreaz condiia femeii in mediul rural. Statutul ei
este precizat in scena cinei, prin caracterizare direct mam a patru copii, trei cu Ilie
Moromete i o fat dintr-o alt cstorie Alboaica, care era la prinii fostului so. Ea
motenete de la acesta pmantul din care vinde o parte in timpul cstoriei cu Ilie
Moromete, cu promisiunea c va trece casa pe numele ei. Apare ca o femeie copleit
de
treburile casei, ironizat de so i dispreuit de copiii vitregi. Indirect, este caracterizat
prin fapte, atitudini, relaiile cu celelalte personaje.
Femeie gospodin, crete copiii lui Moromete, ingrijete de treburile casei i este
cretin, aproape habotnic. Este in conflict cu Ilie Moromete, pe de o parte prin refuzul
de a trece casa pe numele ei, iar pe de alt parte prin atitudinea diferit fa de
colarizarea lui Niculae.
Instinctul matern al Catrinei nu il vizeaz doar pe Niculae, ci si pe fiii
vitregi(scena cinei, cand il influeneaz pe Moromete in luarea deciziei de a-l lsa pe
Achim la Bucureti. Se afl in conflict cu cei trei, care arau convini c ii va da afar
dup moartea tatlui. Este lipsit de cldura afectiv a soului i a celor trei fiii vitregi.
Dezamgit de plecarea lui Ilie la Bucureti, ea il prsete.
Limbajul prozei narative se remarc prin limpezimea, naturaleea i precizia
stilului, oralitatea, lipsa podoabelor, imbinarea stilului direct i indirect liber, textul i
subtextul ironic.
Moromeii este un roman al destrmrii satului tradiional. Criza ordinii sociale
se reflect in criza valorilor morale, in criza unei familii i in criza comunicrii.
ION
de Liviu Rebreanu
- comentariu
Publicat in anul 1920, Ion reprezint primul roman al lui Liviu Rebreanu, o
capodoper care infieaz universul rural in mod realist. Este un roman realist de tip
obiectiv, aparinand prozei interbelice.
Ion este un roman deoarece are ca trsturi amploarea aciunii, desfurarea pe
mai multe planuri, conflictul complex, prezena unor personaje numeroase i realizarea
unei imagini ample asupra vieii.
Este un roman realist de tip obiectiv prin tem, imaginea veridic a satului
ardelenesc, specificul relaiei narator personaj i al naratorului(omniscient,
omniprezent),
naraiune la persoana a III-a, veridicitatea, aspectul monografic i relaia incipit-final.
Tema romanului este prezentarea problematicii pmantului, in condiiile satului
ardelean de la inceputul secolului al XX-lea. Romanul prezint lupta unui ran srac
pentru a obine pmant i consecinele actelor sale. Caracterul monografic al romanului
orienteaz investigaia narativ spre diverse aspecte ale lumii rurale(obiceiuri, relaii
sociale i familiale). Alte teme prezente in roman sunt tema iubirii i tema familiei.
Conflictul central din roman este lupta pentru pmant in satul tradiional, unde
averea condiioneaz poziia individului in societate. Drama lui Ion este drama ranului
srac, acesta fiind pus s aleag intre iubirea pentru Florica i averea Anei. Conflictul
exterior social, intre Ion al Glanetaului i Vasile Baciu, este dublat de conflictul interior,
intre glasul pmantului i glasul iubirii. Se poate vorbi i de conflicte secundare, intre Ion
i George Bulduc, mai intai pentru Ana, apoi pentru Florica.
Dincolo de aceste aspecte, putem vorbi despre un conflict tragic, intre om(nu
intampltor ran) i o for mai presus de calitile individului: pmantul.
Perspectiva narativ a romanului este obiectiv, viziunea din spate aparinand
unui narator omniscient, omniprezent i neimplicat. Naraiunea se realizeaz la
persoana
a III-a. Tehnicile narative folosite sunt tehnica planurilor paralele i tehnica inlnuirii
cronologic i cauzal a secvenelor.
Din punct de vedere al reperului temporal i spaial, aciunea se desfoar la
inceputul secolului al XX-lea, in satul Pripas, din Ardeal.
Romanul este alctuit din dou pri opuse i complementare, coordonate ale
evoluiei interioare a personajului principal(Glasul pmntului i Glasul iubirii). Titlurile
celor 13 capitole(numr simbolic, nefast) sunt semnificative, discursul narativ avand un
Inceput i un Sfarit.
Simetria incipitului cu finalul se realizeaz prin descrierea drumului care intr i
iese din satul Pripas, loc al aciunii romanului. Personificat cu ajutorul vorbelor(se
desprinde, alearg, urc, nainteaz), drumul are semnificaia simbolic a destinului
unor
oameni. Asemenea unui tablou, el separ viaa real a cititorului de viaa ficional a
personajelor din roman. Descrierea caselor ilustreaz, prin aspect i aezare, condiia
social a locuitorilor i anticipeaz rolul unor personaje(Herdelea, Glanetaul) in
desfurarea narativ. Crucea stramb de la marginea satului, cu un Hristos de tinichea
ruginit, anticipeaz tragismul destinelor.
Aciunea romanului incepe prin prezentarea expoziiunii, intr-o zi de duminic, in
care locuitorii satului Pripas se afl la hor in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea.
In centrul adunrii este grupul dansatorilor. Descrierea dansului tradiional somean
este
o pagin etnografic prin portul popular, prin paii specifici, prin viguarea dansului, prin
figurile pitoreti ale lutarilor. Cercul horei este centrul lumii satului, este o desctuare
de energie.
Aezarea privitorilor reflect relaiile sociale, fruntaii satului, primarul i
chiaburii discut separat de ranii aezai pe prisp. Fetele rmase nepoftite la hor
privesc, iar mamele i babele mai retrase vorbesc despre gospodrie.
Este prezentat si Savista, oloaga satului, naratorul realizandu-i un portret grotesc.
Sunt prezentai intelectualii satului, preotul Belciug i familia invtorului Herdelea, care
vin s priveasc fr s se amestece in joc. In hor sunt numai fete i flci. Hotrarea
lui
Ion de o lua pe Ana la joc, dei o place pe Florica cea srac, constituie inceputul
confictului.
Intriga coincide cu venirea lui Vasile Baciu, tatl Anei, de la carcium la hor i
confruntarea verbal cu Ion, pe care-l numete ho i talhar. Ruinea pe care i-o face
Vasile Baciu lui Ion in faa satului, starnete dorina de rzbunare a lui Ion, care la
randul
lui il face de ruine pe Baciu, lsand-o insrcinat pe Ana pentru a-l determina s
accepte
nunta.
Desfurarea aciunii se concentreaz in jurul dorinei lui Ion de a obine cat mai
repede pmant. Cum la nunt Ion nu cere acte pentru pmantul-zestre, simindu-se
inelat, incep btile i drumurile Anei de la Ion la Vasile. Preotul Belciug mediteaz
conflictul dintre cei doi rani, in care biata Ana nu este decat o victim tragic.
Sinuciderea Anei nu-i trezete lui Ion regrete, pentru c in ea, apoi in Petrior, fiul lui, nu
vede decat garania proprietii asupra pmantului. Nici moartea copilului nu-l oprete
din drumurile lui dup Florica, mritat intre timp cu George.
Punctul culminant este reprezentat de moartea lui Ion care, surprins intr-o noapte
in curtea Florici, este lovit de ctre George cu sapa in cap(unealt a muncii
pmantului).
Deznodmntul este previzibil, iar George, care-l lovete pe Ion in cap, nu este
decat un instrument al destinului. George este arestat, Florica rmane singur, iar
averea
lui Ion revine bisericii.
In cellalt plan, rivalitatea dintre preot i nvtor pentru autoritate in sat este
defavorabil celui din urm. El are familie(soie, un biat vistor, poetul Titu, i dou
fete
de mritat, dar fr zestre, Laura i Ghighi). In plus, casa i-o zidise pe lotul bisericii, cu
invoirea preotului.
Preotul Belciug este un caracter tare. Rmas vduv inc din primul an, se dedic
total comunitii. Visul su de a construi o biseric nou in sat este urmrit cu
tenacitate,
iar romanul se incheie cu srbtoarea prilejuit de sfinirea bisericii.
Personajele romanului Ion ilustreaz tipuri umane, avand destine i profile
psihologice realizate de scriitor dup logica intern a universului ficional.
Ion este personajul titular i central din roman, dominand intreaga lume care se
desfoar in legtur cu el. Celelalte personaje principale(Ana, Baciu, Florica, George)
graviteaz in jurul su, punandu-i in lumin trsturile, nzuinele. Personajele
secundare
sunt numeroase i au roluri diferite in aciune.
Ion este personajul principal, un personaj complex, cu insuiri contradictorii:
viclenie i naivitate, gingie i brutalitate, insisten i cinism. Iniial dotat cu o serie de
caliti, in goana sa dup avere se dezumanizeaz treptat.
Este un personaj realist, tipic pentru o categorie social, ranul srac care dorete
pmant. Personajul este determinat social i are o psihologie complex, urmrit in
evoluie. Prin destinul su tragic, Ion depete caracterul reprezentativ i se
individualizeaz.
Exponent al rnimii prin dragostea fa de pmant, el este o individualitate prin
modul in care il obine. Singular in satul Pripas nu este cstoria srntocului cu o fat
cu zestre, ci comportamentul su fa de Ana(o face de ruinea satului inainte de nunt,
iar apoi umbl dup nevasta lui George).
La inceputul romanului i se constituie un portret favorabil. Dei srac, este iute i
harnic, iubete munca i pmantul pmantul ii era drag ca ochii din cap. Este infrit
cu pmantul prin munc, lipsa pmantului aprand ca o nedreptate in ceea ce-l
privete.
Iste, silitor i cuminte, trezise simpatia invtorului, care il considerase capabil de a-i
schimba condiia.
Pentru c il tiu impulsiv i violent, este respectat de flcii din sat i temut de
igani, care cant la comanda lui i il insoesc la carcium dup hor, dei George este
cel
care le pltete. Insultat de Vasile Baciu beat, in faa satului, la hor, se simte ruinat i
manios, dorind s se rzbune. Vasile ii reproeaz c umbl dup fata lui i il numete
srntoc, talhar, ho, fiindc este srac. Orgolios, posesiunea pmantului ii apare
ca
o condiie a prsirii demnitii umane. Lcomia de pmant i dorina de rzbunare se
manifest cand intr cu plugul pe locul lui Simion Lungu, pentru c acesta fusese
inainte
al Glanetailor.
Este viclean cu Ana: o seduce, apoi se instrineaz, iar cstoria o stabilete cu
Baciu cand fata ajunsese de rasul satului. Este naiv, crezand c nunta ii aduce
pmantul,
fr a face o foaie de zestre. Dup nunt, incepe comarul Anei, btut i alungat de
cei
doi brbai. Brutalitatea fa de Ana este inlocuit de indiferen, sinuciderea ei si
moartea copilului netrezindu-i niciun licr de contiin.
Instinctul de posesie asupra pmantului fiind satisfcut, lcomia lui rspunde altei
nevoi luntrice: patima pentru Florica. Viclenia ii dicteaz modul de apropiere de
aceasta:
falsa prietenie cu George, in a crui cas poate veni astfel oricand.
Naratorul prezint iniial, in mod direct, biografia personajului, iar pe parcursul
romanului, elemente de portret moral. Caracterizarea direct realizat de alte personaje
se subordoneaz tehnicii pluralitii perspectivelor. Autocaracterizarea evideniaz
frmantrile sufleteti prin monologul interior.
Caracterizarea indirect se realizeaz prin faptele care evideniaz trsturile
sale. Limbajul aparine registrului popular, fiind diferit in funcie de situaie i de
interlocutor. Gesturile i mimica ii trdeaz inteniile. Vestimentaia ii reflect condiia
social de ran, iar numele devine emblematic. Comportamentul su ii reflect inteniile
i fa de relaia lui cu celelalte personaje.
Dintre eroinele propuse de romanul interbelic, fiecare reprezentand o ipostaz a
misterului feminin, unele de o feminitate tulburtoare, Ana, fata instritului Vasile
Baciu, pare nscut sub semnul nefericirii, fiind predestinat unei existene tragice.
Autorul o surprinde in trei ipostaze succesive care ii contureaz treptat profilul
moral prin analiza sufletului ei chinuit: cea de tanr femeie, indrgostit profund de
Ion,
cruia ii incredineaz cu generozitate viaa, aceea de soie, indurand cu umilin
vorbele
grele i loviturile brbatului, i aceea de mam, ipostaza care, in circumstane normale,
ar
fi putut deveni salvarea pentru femeia nefericit.
Intreaga existen a Anei este guvernat de iubire i blandee, virtui care
intregesc un portret moral superior. Ea este harnic, supus, ruinoas, prototipul
femeii
de la ar. Din punct de vedere fizic, Ana este insignifiant, pentru Ion fiind o fat
"slbu" i "uraic", mai ales in comparaie cu Florica.
Firav i fr personalitate, covarit de voina lui Ion, imbtate de cuvintele i
gesturile lui drgstoase, Ana va deveni o victim uoar a flcului interesat numai de
zestrea sa. In ciuda acestei firi slabe, Ana va dovedi pe parcursul aciunii o voin i o
putere de a rbda uluitoare. Nu numai Ion e un revoltat, inclcand normele colectivitii;
Ana insi triete aceeai condiie, intrucat nesocotete obiceiul tipic lumii rurale de a
accepta cstoria plnuita de prini cu George Bulbuc, in care latura sentimental nu
are
importan..
Din dragoste pentru Ion , Ana accept relaia cu acesta si, insrcinat, ajunge de
rasul satului i e crunt btut de tatl ei, nu-i reproeaz nimic lui Ion. Frmantrile fetei
,
nesigur de dragostea lui Ion, complexat de frumuseea Florici, sunt surprinse cu fin
intuiie psihologic, autorul insistand mai ales pe dezndejdea ei care ii provoca adesea
"ganduri de moarte".
Nunta Florici cu George este un moment de cumpn in existena Anei, care
intrevede acum moartea ca pe unica scpare. Femeia simte acum o sil grea pentru tot
ceea ce o inconjoar, iar copilul i se pare o povar. Obsesiv ii apare imaginea lui Avrum
care se spanzurase. Moartea ei devine, prin urmrile ei, o cumplit pedeaps aplicat
aceluia care i-a distrus viaa, i anume lui Ion.
Modurile de expunere indeplinesc o serie de funcii epice in discursul narativ.
Descrierea are, pe lang rolul de fixare a coordonatelor spaiale i temporale, funcie
simbolic i de anticipare. Naraiunea obiectiv ii realizeaz funcia de reprezentare a
realitii prin absena mrcilor subiectivitii. Dialogul susine veridicitatea i
concentrarea epic.
Ion de Liviu Rebreanu este un roman realist de tip obiectiv deoarece are ca
trsturi specificul relaiei narator-personaj, obiectivitatea naratorului omniscient,
viziunea realist, utilizarea naraiunii la persoana a III-a, viziunea din spate, atitudinea
detaat in descriere i verosimilul intampltor.
O SCRISOARE PIERDUT
de I. L. Caragiale
- comentariu
Reprezentat pe scen in anul 1884, comedia _______O scrisoare pierdut, de Ion Luca
Caragiale, este o capodoper care se remarc prin caracterul universal al situaiilor
prezentate, prin tipicitatea personajelor i prin calitatea comicului.
Comedia este o specie a genului dramatic, care starnete rasul prin surprinderea
unor moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situaii neateptate, cu un final fericit.
Personajele comediei sunt inferioare, conflictul comic fiind realizat prin contrastul dintre
aparen i esen. Sunt prezente formele comicului: umorul, ironia i diferite tipuri de
comic(de situaie, de caracter, de limbaj, de nume).
Titlul piesei O scrisoare pierdut reliefeaz intriga, iar prin repetarea situaiei
scenice, scrisoarea de amor devine simbol al corupiei i al compromisului.
Din punct de vedere tematic, comedia urmrete degradarea vieii publice i de
familie a inaltei societi romaneti de la sfaritul secolului al XIX-lea. Astfel,O
scrisoare pierdut este o comedie de moravuri.
Viziunea autorului aspra lumii este una realist, fiind surpins o realitate a crei
prezentare este adevrat i exact. In acest sens, Caragiale alege o seam de
elemente
tipice: o situaie tipic (alegerile pentru forul legislativ din anul 1883), un eantion
reprezentativ (lumea politic dintr-un ora de provincie) i nite motive literare tipice
(triunghiul conjugal, prostia, orgoliul, beia de cuvinte).
Conflictul este derizoriu i const in lupta de interese care se d intre dou
grupri ale partidului de guvernmant pentru locul de deputat. In piesa lui Caragiale,
conflictul se amplific prin implicarea unui numr tot mai mare de personaje i prin
multiplicarea situaiilor conflictuale(tehnica bulgarelui de zpad).
Compozitional, comedia lui Caragiale are o construcie clasic. In cadrul celor
patru acte, incluzand 44 de scene, evolueaz tot mai multe personaje, fapt care
genereaz
sporirea tensiunii.
Formula dramatic se bazeaz pe structuri tradiionale, dar i pe structuri
dramatice moderne precum simetria situaiei scenice(pierderea scrisorii), intriga care se
consum inainte de ridicarea cortinei sau instalarea conflictului.
Spaiul i timpul aciunii sunt obiective i limitate: capitala unui jude de munte,
11-13mai, 1883. Precizarea ambigu, in zilele noastre, ingduie o surprinztoare
actualizare a acestui timp.
Atunci cand incepe aciunea, intamplarea-intrig deja se consumase. Fisura
intervenit in viaa de familie a unui cuplu onorabil se propag i in viaa public
printr-o acumulare de intamplri: Caavencu amenin cu publicarea scrisorii, cerand in
schimb locul de deputat, poliaiul Pristanda este trimis de prefect s il aresteze, iar
Farfuridi i Branzovenescu reclam trdarea de team c primul i-ar pierde ansa s
fie ales.
La adunarea electoral din actul III, Pristanda genereaz o incierare, in timpul
creia Caavencu ii pierde plria, deci i scrisoarea. Aceasta este gsit tot de
ceteanul turmentat i restituit Zoei.
Situaia se multiplic prin sosirea lui Agami Dandanache, trimis de la Centru,
care fusese ales tot ca urmare a unui antaj pe baza altei scrisori pierdute.
Piesa se incheie cu srbtorirea victoriei lui Agami Dandanache.
Personajele piesei aparin unei viziuni clasice pentru c se incadreaz intr-o
tipologie comica, avand o trstur dominant de caracter. Caragiale depete, ins,
aceast viziune i ii construiete personajele prin comportament, particulariti de
limbaj, nume, dar i combinarea elementelor de statut social i psihologic.
Astfel, Zaharia Trahanache este atat incornoratul i ticitul, cat i
politicianul abil, care prin firea sa calm i ticul avei puintic rbdare, catig timp de
reacie, intimidandu-i adversarii.
Preedinte al tuturor comitetelor i comiiilor,el are o poziie social privilegiat
dublat de un statut politic pe masur. In lista cu personaje, prin enumerarea tuturor
funciilor sale, dar i prin desemnarea Zoei drept soia celui de sus, se sancioneaz
abuzul de putere i de poziie social in capitala judeului de munte.
Abilitatea sa politic i arsenalul de tertipuri ii ofer autoritate i ii consolideaz
statutul de conductor. El regizeaz cu diplomaie intreaga fars a alegerilor, mergand
pan la falsificarea voturilor, astfel incat il poate asigura pe Dandanache c Nu
majoritate, unanimitatea o sa ai, stimabilule.
Intr-o societate in care guverneaz enteresul i iar enteresul, prietenia cu
Tiptescu, prefectul judeului, este exploatat, cci declar cu cinism Trahanache:i
mie,
ca amic, mi-a fcut i imi face servicii.
In privina relaiilor familiale, Trahanache rmane un personaj echivoc, interpretrile
criticilor osciland intre a-l numi incornoratul simpatic sau soul care de fapt tolereaz
adulterul. Ilustrativ in acest sens este scena IV din actul I in care are loc dialogul dintre
Tiptescu i Trahanache. Cel de-al doilea aflase deja de la Caavencu de scrisoarea de
amor i acum ii relateaz prefectului, gradat i detaliat, discuia pe care a avut-o cu
acesta. Evocarea atinge punctul culminant cand soul inelat ii spune amantului, pe din
afar, coninutul scrisorii.
Situaia ar trebui s genereze un conflict i s modifice relaia dintre cei doi. Pus
in faa faptului implinit, Tiptescu adopt un ton agresiv, osciland intre ameninri i
injurii. Trahanache, ins, dezamorseaz conflictul in propriul su stil: Intr-o soietate
fr moral i fr prinip trebuie s ai puintic diplomaie.
Finalul discuiei dintre cei doi aduce in prim plan situaia comic i creaz
ambiguitate: Disear eu m duc la intalnire. Trebuie s stai cu Joiica, ii e urat singur.
Comicul de limbaj este principala modalitate de individualizare a lui Zaharia
Trahanache i accentueaz realismul operei. Formele greite ale cuvintelor, repetarea
unor fraze imprumutate de la fiul su de la facultate pe care il citeaz cu mandrie,
erorile de exprimare ( unde nu e moral, acolo-i corupie i o soietate fr prinipuri, va
s zic c nu le are!) i ticul verbal: avei puintic rbdare sunt criterii care-i trdeaza
incultura personajului i contrasteaz comic cu pretenia de erudiie.
Comicul de nume este nelipsit, numele personajului sugerand zahariseala
(Zaharia) i faptul c poate fi modelat uor (trahana insemnand coc moale) de ctre
superiorii de la Centru, dar mai ales de Zoe.
Zaharia Trahanache este un personaj reprezentativ pentru societatea lipsit de
principii morale, surprins de Caragiale in aceast comedie. Faptul c el este cel care
reflect aceast moralitate atat in plan social i politic, cat i familial, accentueaz ironia
autorului la adresa societii contemporane lui, la adresa sistemului curat
constituional.
Valoare artistic a acestei opere const i in concentrarea mai multor tipuri de
comic: de moravuri, de intenie, de caracter, de situaie, de nume i de limbaj. Noutatea
absolut const in calitatea comicului care se invecineaz cu tragicul.
Comicul de moravuri vizeaz viaa de familie i cea politic. La prima vedere
lumea infaiat este onorabil, apelative ca stimabile i onorabile fiind folosite
mereu. In realitate, este o societate bazat pe corupie, antaj, dispreul legilor i al
eticii,
compromis i imoralitate.
Comicul de caracter evideniaza moravurile pe care Caragiale le satirizeaz in
tipologiile conturate. Incornoratul ( Trahanache), adulterina ( Zoe), demagogul
(Caavencu) , imbecilul (Farfuridi), servilul (Pristanda) reprezint tot atatea defecte ale
unei lumi caricaturale pe care Caragiale o surprinde in comedie. Cel mai bogat este
Agami Dandanache, personaj care reunete trei tipuri: idiotul, ramolitul i antajistul
perpetuu. Nu intampltor Caragiale il consider mai prost decat Farfuridi i mai canalie
decat Caavencu.
Fiecare personaj este definit printr-o trstur fundamental, caricaturizat i
ingroat, aflat in contrast puternic cu ceea ce vrea el s par, de unde i efectul
comic.
Comicul de situaie se refer la evenimentele care provoac rasul i este bine
reprezentat in triunghiul conjugal. Ilustrativ in acest sens este scena IV din actul I in
care
are loc discuia dintre Tiptescu i Trahanache. Apariia lui Agami Dandanache,
candidatul propus de Centru, se inscrie i ea in comicul de situaie. Prezena lui este
aiuritoare. El povestete cum a ajuns s fie deputat ca i Caavencu, prin acelai tip de
antaj. Dar adevratul comic de situaie const in faptul c o atribuie pe Zoe cand lui
Tiptescu, cand lui Trahanache.
Comicul de limbaj este principala modalitate de construire a personajelor i
accentueaz modernismul operei. Formele greite ale cuvintelor, erorile de exprimare,
ticurile verbale sunt criterii dup care se constituie o categorie de personaje - parvenitii,
care ii trdeaz incultura prin limbaj. Este cazul lui Caavencu, a crui exprimare
contrasteaz comic cu pretenia de erudiie, iar in privina lui Farfuridi, prostia este
evideniat de pretinsa inteligen pe care crede c o probeaz prin afirmaii imbecile:
iubesc trdarea, dar ursc pe trdtori.
Cei doi se intrec in actul III in discursuri in care nonsensul i paradoxul le
demonstreaz incultura i snobismul.
Comicul de nume este o form prin care autorul sugereaz dominanta de
caracter, originea sau roul personajelor in desfurarea aciunii(Trahanache coc
moale, Dandanache dandana, Farfuridi i Branzovenescu prostia).
O scrisoare pierdut scris de Ion Luca Caragiale este o comedie deoarece
starnete rasul prin surprinderea unor moravuri, dar in acelai timp, atrage atenia
cititorilor sau spectatorilor, in mod critic, asupra comediei umane.
FLOARE ALBASTR
de Mihai Eminescu
- comentariu
Poezia Floare albastr, scris de Mihai Eminescu i publicat in revista
Convorbiri literare la 1 aprilie 1873, este considerat o sintez a ceea ce a fost i ce a
devenit creaia poetic eminescian, dar i un embrion al poemului Luceafrul.
Floare albastr este o eglog(idil cu dialog) i o meditaie filozofic cu accente
elegiace. Se incadreaz in estetica romantic prin tem, motive literare, alternarea
planului cosmic cu cel terestru, construirea ideii poetice pe baza antitezei i amestecul
de
specii(idil, meditaie, elegie).
Temele poeziei sunt specific romantice, natura i iubirea, dar prin implicarea
condiiei geniului, are profunde idei filosofice, descoperind aspiraia poetului spre o
iubire ideal, care nu se poate implini.
Titlul conine motivul central al poeziei, motiv romantic pe care Eminescu il preia
din literatura universal, recontextualizandu-l. Dac la Novalis floarea albastr este
simbolul cutrii absolutului, a idealului, la Eminescu este metafora-simbol a vieii.
Floarea este simbolul fiinei pstrtoare a dorinelor, supus efemeritii, iar albastrul
este
simbolul infinitului, reprezentat atat in plan vertical(cer), cat i in plan orizontal(marea).
Floarea albastr sugereaz lumea tririlor autentice, pus in antitez cu lumea ideal a
geniului, o lume rece, o lume a gandirii.
Structura compoziional ilustreaz ceea ce Tudor Vianu numete lirica
mtilor, avand un vag fir epic, iar ca modalitate de expunere este prezent alternarea
replicilor unui eu feminin i al unuia masculin.
Poezia este structurat in patru secvene poetice, dou includ monologul liric al
iubitei, iar celelalte dou monologul lirico-filozofic al poetului.
Prima secven este alctuit din primele 3 strofe. Eul feminin ii situeaz
iubitul, omul de geniu, intr-o lume superioar. Printr-o suit de metafore simbol, este
sugerat domeniul cunoaterii absolute, intunecata mare, element de genez, campiile
asire sau piramidele-nvechite, cele dou simboluri ale universului de cultur i
creaie.
Este o lume ideatic, pe care floarea albastr il indeamn s-o prseasc, oferindu-i,
in
schimb, fericirea terestr.
Cea de-a doua secven, strofa a patra, cuprinde prima intervenie a eului
masculin. Este un monolog dominat de un sentiment de inelegere a faptului c fericirea
este doar in plan erotic, dar i un sentiment de interiorizare a visului de iubire Eu am
rs, n-am zis nimica.
A treia secven, strofele 5-12, includ monologul liric al iubitei. Apare scenariul
erotic specific idilelor lui Eminescu, care se desfoar pe momentele secveniale:
chemarea in codru(5), formarea perechii(6), jocurile inocente ale iubirii(7-9), tcerea
erotic i uitarea de sine(10), iar in final, desprirea(12).
Prima etap include secvene specifice eminesciene(codrul, izvoare, trestie), prin
care se creeaz un imaginar romantic. Rein atenia epitetele ornante prpastia
mrea,
bolta cea senin, trestia cea lin.
In urmtoarea etap(jocurile iubirii), este inclus o schi de portret a iubitei in
ipostaza angelic(epitetul cromatic de aur prul, comparaia roie ca mrul).
Eternizarea sentimentului iubirii se realizeaz prin verbe i pronume in form
popular, uor arhaic, gesturile tandre, limbajul direct familiar(i-apoi cine treab
are?).
Tcerea erotic este asociat cu motivul lunii, al nopii, iar desprirea introduce
elemente specifice spaiului rural. Dac in prima parte a monologului eului feminin, tonul
discursului poetic este grav-rece, in relaie direct cu ideea poetic(cunoaterea
absolutului), in partea a doua a monologului tonul este galnic, intim, in relaie cu
ideea(cunoaterea terestr). Ca timp verbal, predomin viitorul, care sugereaz ideea
neimplinirii sau a amanrii.
Ultima secven, a doua intervenie a eului masculin, este incrcat de profunde
idei filozofice, comparaia sugereaz uimirea in faa frumuseii i perfeciunea fetei.
Epitetele cu valoarea de superlativ, puse in exclamaie Ce frumoas! Ce nebun!,
induc
ideea iubitei ideale, care se constituie intr-un miracol trit de ctre poet in vis. Verbul
sia
murit iubirea noastr sugereaz neputina implinirii cuplului din cauza apartenenei la
dou lumi diferite, idee pe care Eminescu o va dezvolta in Luceafrul.
Ultimul vers, Totui este trist in lume, introduce accente schopenhaoriene, care
confer incrctur filozofic poeziei.
Muzicalitatea aparte a poemului este conferit de elementele de prozodie: 14
catrene, rim imbriat, msura de 7-8 silabe, ritmul trohaic sugereaz starea
idealist,
juvenil.
Dezvoltarea unui motiv romantic de circulaie european, intr-o viziune liric
proprie, poemul Floare albastr reprezint o capodoper a creaiei eminesciene din
etapa de tineree, purtand in germene marile teme i idei poetice dezvoltate, mai tarziu,
in
Luceafrul.
PLUMB
de George Bacovia
- comentariu
Poezia Plumb inaugureaz primul volum de versuri al lui Bacovia, cu acelai
titlu. Este o art poetic(creaie poetic prin care poetul ii exprim crezul, concepia
estetic legat de rolul poeziei i al poetului).
Textul poetic se inscrie in lirica simbolist prin folosirea simbolurilor, tehnica
repetiiilor, tematica i dramatismul tririi eului liric. Dramatismul este sugerat prin
relaia ce se stabilete intre materie i spirit.
Criticii sunt unanim de acord c aceast poezie, alturi de Lacustr, ar fi fost
suficiente pentru a-l plasa pe Bacovia printre marii poei ai literaturii romane.
Poezia Plumb ii are punctul de plecare dintr-o experien de via trit de
Bacovia, mai exact vizita pe care acesta a facut-o la cavoul familiei Sturdza, unde a fost
impresionat de masivitate de plumb.
Titlul se constituie in motivul central al poeziei, printr-o metafor-simbol cu
multiple semnificaii. Culoarea metalului sugereaz monotonia, greutatea sugereaz
apsarea interioar, cderea grea, surd, iar faptul c este metal sugereaz rceala.
Tema textului este condiia poetului intr-o lume meschin, claustrant, care
inbue orice form de avant spiritual.
Motivul central al poeziei este plumbul. Element de recuren, se repet de 6
ori, in fiecare strof de 3 ori, in poziie fix. In prima strof determin substantive
aparinand concretului(sicrie, flori, coroane), iar in strofa a doua este asociat unor
abstraciuni crora le confer materialitate(amor, aripe).
Un alt motiv prin care se configureaz imaginarul poetic este cavoul , care pe
land semnificaia proprie a cuvantului, capt i alte valene, si anume spaiun in care
vieuiete poetul, dar i propria corporalitate.
Textul este structurat in dou catrene. Cele dou strofe corespund celor dou
planuri ale realitii : realitatea exterioar, obiectiv, simbolizat de cimitir i de cavou, i
realitatea interioar, subiectiv, simbolizat de sentimentul iubirii, a crui invocare se
face cu disperare, fiind i el condiionat de natura mediului.
Lirismul subiectiv este redat la nivelul expresiei, prin mrcile subiectivitii :
persoana I a verbelor stam , am inceput , persoana I a adjectivului posesiv
(amorul) meu .
Prima strof surprinde elemente ale cadrului natural inchis, apstor, sufocant, in
care eul poetic se simte claustrat : un cavoul, simbolizand universul interior, i in care
mediul inconjurtor a cptat greutatea apstoare a plumbului. Elementele decorului
funerar sunt sicriele de plumb , vemantul funerar , flori de plumb ,
coroanele
de plumb . Repetarea epitetului de plumb are multiple sugestii, insistand asupra
existenei mohorate, lipsit de posibilitatea inlrii. Vantul este singurul element care
sugereaz micarea, ins produce efecte reci, ale morii i scaraiau coroanele de
plumb .
Cadrul temporal nu este precizat, dar atmosfera macabr poart sugestia
nocturnului.
Cea de-a doua strof debuteaz sub semnul tragicului existenial, generat de
dispariia afectivitii Dormea ntors amorul meu de plumb. Cuvantul intors
constituie misterul poeziei. Este vorba, probabil, cum va spune Blaga, de intoarcerea
mortului cu faa spre apus. Eul liric ii privete sentimentele ca un spectator. Aripile de
plumb presupun un zbor in jos, cderea surd i grea, moartea, Incercarea de salvare
este
iluzorie i-am inceput s-l strig.
Elementele naturii primordiale sunt, in poezie, frigul i vantul, care produc
disoluia materiei.
Starea de solitudine a eului liric este sugerat de repetarea sintagmei stam
singur, care alturi de celelalte simboluri, accentueaz senzaia de pustietate
sufleteasc.
Instrinarea, impietrirea, solitudinea, privirea la sine ca la un strin, aparin
esteticii simboliste.
In ceea ce privete prozodia, poezia Plumb are o construcie riguroas, care
sugereaz prezena morii, prin inchiderea versurilor cu rim imbriat, msur fix de
10 silabe, ritmul iambic alternand cu amfibrahul.
Prin atmosfer, muzicalitate, folosirea sugestiei, a simbolului i a
corespondenelor, zugrvirea strilor sufleteti de angoas i de spolitudine, poezia
Plumb scris de George Bacovia este o capodoper a esteticii simboliste.
Dacia literar
In 1840, a aprut, la Iai, revista Dacia literar, condus de Mihail Koglniceanu. In
articolul-program, intitulat Introducie, Koglniceanu se refer, mai intai, la revistele care
apruser pan atunci in rile romane: Curierul romnesc (Bucureti,1829, Ion Heliade
Rdulescu), Albina romneasc (Iai, 1829, Gheorghe Asachi), Gazeta de Transilvania
(Braov,
1838, George Bariiu) etc. Sunt recunoscute meritele acestor reviste, dar li se
reproeaz totui
caracterul prea regional. Noua revist ii propune s cuprind in paginile sale creaiile
originale ale
scriitorilor romani din toate provinciile istorice. Titlul revistei este, in acest sens,
reprezentativ:
Dacia era denumirea care cuprindea in sine ideea c spaiul locuit de romani este acela
al
provinciei colonizate de romani.
Koglniceanu, in opoziie cu I.H.Rdulescu, milita pentru o literatur original. Heliade
susinea ideea punerii bazelor literaturii romane printr-o ampl aciune de traduceri.
Koglniceanu
considera c traducerile nu fac o literatur. De aceea le sugereaz scriitorilor romani
trei surse de
inspiraie, pentru a crea o literatur original:
- istoria naional;
- peisajul romanesc;
- folclorul autohton.
Revista ii propunea s intreprind o critic constructiv: va fi criticat cartea, i nu
omul.
Prin programul su, Dacia literar a impus in literatura roman un curent naional de
orientare romantic, dac inem seama de sursele de inspiraie recomandate.
Romantismul
romanesc, care incepe s se manifeste prin deceniul patru al secolului al XIX-lea,
cunoate o
dezvoltate deosebit dup apariia revistei Dacia literar. Se consider c epoca de
manifestare la
noi a romantismului este cuprins intre 1830 i 1860, perioada paoptist ( de la anul
revoluionar
1848), cu prelungiri pan in 1883, prin creaia lui Eminescu, ultimul mare romantic
european.
Romantismul paoptist are dou caracteristici principale:
- caracterul eterogen ( in creaiile scriitorilor acestei epoci, pe lang elemente romantice
apar i elemente clasice, in variant iluminist);
- contiina civic domin contiina artistic: scriitorii acestei epoci ii pun arta in slujba
unor idealuri naionale; ei consider c prin literatur contribuie la modernizarea
societii i la
cultivarea idealului de libertate i unitate naional.
Principalii scriitori ai epocii paoptiste: Ion Heliade Rdulescu, Vasile Carlova, Andrei
Mureanu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Grigore Alexandrescu, Costache
Negruzzi,
Mihail Koglniceanu, Alecu Russo etc.