Moduri si timpuri verbale

I. Moduri predicative si personale:

1. INDICATIV:
 Arata o ac. sigura, reala;
 Imprima actiunii un caracter OBIECTIV
 Apare in limbajul comun ca un mod neutru din pct. de vedere stilistic => DAR
capata valori expresive in functie de cele 6 timpuri verbale:

A. Prezent:
a. PREZENTUL-NARATIV:
-este specific povestirii si este SIMULTAN cu timpul lecturii(al receptarii)
-propune o perspectiva sincronica in care timpul nararii si timpul
evenimentelor nararii SE SUPRAPUN.
*ex.:”Si cum ajung in curte, pun mancarea jos, ma sui in tei sip rind pupaza..”

b. PREZENTUL-LIRIC:
-al confesiunii, al meditatiei
-realizeaza o leg. directa intre emitator si receptor
-evidentiaza tensiunea retraita de cititor cu ACEEASI ITENSITATE cu care s-a
produs (*ex.:”Jalnic ard de viu..”).

c. PREZENTUL-ISTORIC:
-timp al actualizarii evenimentelor TRECUTE.
*ex.:”…vine, vine, vine/Calca totul in picioare..”
-analizeaza opozitia TRECUT-PREZENT => prin ACTUALIZAREA unor
evenimente anterioare in prezentul naratorului si, implicit, al citiorului.

d. PREZENTUL-ETERN + PREZENTUL-GNOMIC (proverb, zicatori, adevaruri general-

valabile):
-prin care timpul naratiunii-al enuntarii-si al receptarii se inscriu intr-o
CONTINUITATE fara inceput si sfarsit.
-prezentul etern= rolul de a reflecta anumite categorii filosofice , concept
morale, valori umane – considerate ATEMPORALE.

B. Imperfect:
- Timpul EVOCARII, al rememorarii.
 - Actiune trecuta si neterminata, care poate continua si in momentul vorbirii=> se
sugereaza o CONTINUITATE nu a actiunilor pr.-zise, cat mai ales a sentimentelor .

e. IMPERFECTUL-NARATIV(EVOCATIV):
-timpul naratiunii este PRELUNGIT spre tipul povestirii/al lecturarii.
-are o functie DINAMIC-EVOCATIVA= proiecteaza un eveniment/ o stare intr-
o durata nedeterminata si instituie o perspectiva subiectiva, un pct. de
vedere subiectiv al naratorului sau al eului liric.

f. IMPERFECTUL-DESCRIPTIV:
-ACTUALIZEAZA, in imagini plastic, o REALITATE TRECUTA -> situand-o intr-o
durata nedeterminata.
-accentueaza viziunea subiectiva

g. IMPERFECTUL ONIRIC:
-atentioneaza cititorul asupra derularii evenimentelor, pe care le poate
accepta ca REALE, ori ca simple proiectii ale imaginarului.
-caracter IREAL al succesiunii ev./ trairilor lirice.

*IMPERFECTUL=POATE IMPUNE FRAZE INCIPIT => naratorul si receptorul

sunt proiectii din prezentul comunicarii in trecutul evenimentelor -> cu
scopul de a retrai intamplarile in contextul care le-a generat.
*ex.:”Pe drumul ce-l duce catre Cetatea Neamtului, pe la sf. lui Septembrie
1686, se vedea o oaste mergand..”.
-> este un timp al perspectivelor deschise spre TRECUT sau PREZENT, un
timp al nararii, ce realizeaza legatura intre planul imaginarului-si cel real.

C. Perfect-simplu:
 Ac. trecuta si terminata de curand, foarte aproape de momentul vorbirii.
 Al II-lea timp al narativitatii/ al povestirii.
 Creeaza impresia de autenticitate a faptelor relatate, povestitorul fiind
spectator sau participant DIRECT.
 Sensul durative al acestui timp verbal sugereaza -> o condensare a timpului,
o accelerare a ritmului epic => un anume DINAMISM al ev., cititorul aflandu-
se sub mirajul impresiei de viata traita aievea.
 Frecventa acestor verbe => derularea rapida a evenimentelor.

D. Prefect-compus:
 Ac. trecuta si terminate, fara a se preciza cand.
 Evidentiaza o actiune incheiata de mult timp fata de mom. comunicarii
  In plan EPIC => se creeaza o distantare temporal intre Universul reprezentat
de scriitor (ac. in sine) si actul povestirii, o detasare a naratorului de ev. si
personaje -> OBIECTIVITATEA STILULUI.
 Are rol de NARARE ->a unor evenimente trecute, istorisite in succesiunea
cronologica sau ROL DE EVOCARE->marcata de indici ai sub.( formele
inversate “fost-am”).

E. Mai-mult-ca-perfect:
 Folosit in textul epic , segmenteaza firul narativ printr0un PLAN DE ADANCIRE
pe care-l impune in raport cu evenimentele desfasurate in prezentul
povestirii =>existent repectorului este, practice, anulata, pt. ca cititorul nu
mai poate patrunde in timpul evocarii => el ia constiinta de intamplarile
povestite printr-un INTERMEIAR care incearca sa explice cauzele unor stari/
evenimentelor.

F. Viitor:
 Este un timp prospective, cand momentul nararii precede cadrul ev.,
anticipandu-le.
 Rolul stilistic principal = creatorul unei PERSPECTIVE VIZIONARE-
reprezentand un plan interior al reveriei.

G. Viitorul-anterior:
 Are valoare dubitativa =exp. o indoiala/incertitudine (“vor fi mers”)=>
accentueaza gradul de ambiguitate.
 Formele inversate -> au rolul de a accentua stylistic planul semantic al
verbului (sensul) prin topica marcata afectiv (“Sta-vom noi noaptea
intreaga”).

2. CONJUNCTIV:
 Arata o actiune posibila.
 Exp. atitudinea emitorului fata de actiune, stare, trairea enuntata, incertitudine,
dorinta.
 Functia stilistica = poate fi echivalenta cu cond.-op.(presupunand o dependent a
actiunii enuntate de o alta actiune :stare/ dorinta).
 Uneori, substituie modul IMPERATIV, avand rolul de a accentua subiectivitatea
(“Sa nu vii la mine!”).
 In textul liric =>deseori semnaleaza patrunderea in PLANUL IMAGINARULUI,
avand rolul de a desemna trecerea de la real la ireal.

3. CONDITIONAL-OPTATIV:
 Arata o DORINTA/ O CONDITIE
  Uneori preia functia modului CONJUNCTIV in enunturi interrogative/exclamative
=> accentueaza tonalitatea subiectiva.

4. IMPERATIV:
 O porunca, un indemn => vointa emitatorului de a determina o actiune sau de a
o impiedica.
 Exp. atitudini sau trairi subiective
 In textul liric => anunta discursul dialogat/ monologul adresat.

II. Moduri nepredicative si nepersonale:

1) INFINITIV:
 Exprima actiunea/ starea/ procesul
 Uneori are valoare setentioasa => devine o marca a registrului GNOMIC
(adevarul general valabil).
 In cazul in care apare forma de INFINITIV LUNG (a distruge-distrugere; a
opri-oprire; etc.) -> trebuie remarcat faptul ca, desi se produce
substantivizarea, termenul INCA pastreaza substanta verbal => apare
frecvent in titlurile poeziilor (“Paradis in destramare”).

2) GERUNZIU:
 Caracter durative
 Pastreaza continutul dinamic specific verbului, surprinzand o ac. in desf.
=>inscrierea actiunii intr-o temporalitate fara referire la mom. enuntarii,
care permite exp. oricarei durate in functie de context.
 Principal functie a gerunzului este capacitatea de a crea imagini dinamice.
 In cazul in care determina un subst. care se acorda => capata valoarea
adjectivului si poate devein EPITET (“Mana tremuranda”).

3) PARTICIPIU:
 Prezinta o actiune incheiata si rezultatul acesteia => implica o valoare
temporal trecuta cu efecte care fie persista, fie au incetat.
 Se adjectivizeaza frecvent, capatand valori expressive (“Ochii aprinsi ai
fetei”).

4) SUPIN:
o Exprima actiunea, procesul sau starea vazuta ca potentialitate.