OPERA EPICĂ

Genul epic cuprinde totalitatea operelor literare, populare și culte, în proză sau în versuri, în care gândurile, ideile și
sentimentele autorului sunt transmise, în mod indirect, prin intermediul acțiunii și al personajelor antrenate in derularea
evenimentelor plasate într-un anumit timp și spațiu. Genului epic îi corespunde, ca mod de expunere
dominant, narațiunea.
I. ARGUMENTAREA APARTENENŢEI LA GENUL EPIC
 Gândurile, ideile şi sentimentele autorului sunt exprimate în mod indirect;
 Acţiunea este plasată în timp şi spaţiu:
- indicii de timp stabilesc succesiunea şi durata întâmplărilor (se caută în text adverbe de timp, substantive care
denumesc zilele săptămânii, lunile anului, anotimpuri, numerale care indică ora, etc)
- indicii de spaţiu fixează locul în care se desfăşoară întâmplările (se identifică în text cuvinte care indică locul
acţiunii: adverbe de loc, substantive). Spaţiul poate fi:
 exterior: natura, pădurea, lacul;
 interior: camera, casa;
 real: oraşul, satul;
 imaginar/fantastic: împărăţia zmeilor, tărâmul de dincolo;
 terestru: grădina, strada;
 cosmic: cerul, luna, stelele.
 Acţiunea este organizată pe momente ale subiectului:
1. Expoziţiunea – surprinde situaţia iniţială;
2. Intriga – momentul care provoacă un conflict (cauza acţiunii);
3. Desfăşurarea acţiunii – succesiunea întâmplărilor declanşate de intrigă;
4. Punctul culminant – momentul de maximă intensitate (situaţia dificilă);
5. Deznodământul – surprinde rezolvarea conflictului (situaţia finală).
 Acţiunea este realizată de către personaje:
- principale, secundare, episodice;
- individuale, colective.
 Caracterizarea personajului se realizează prin modalităţi:
a. directe: vocea naratorului, vocea altor personaje.
b. indirecte: fapte, atitudini, limbaj, relaţia cu alte personaje; mediul în care trăieşte; vestimentaţia.
c. Autocaracterizare
 Întâmplările sunt relatate de către un narator – o „voce” din text care nu se confundă cu autorul;
– relatează fapte şi întâmplări şi este:
- subiectiv – implicat afectiv, relatarea se face la persoana I sg., presupune viziunea proprie asupra evenimentelor
relatate;
- obiectiv – neimplicat afectiv, detaşat;
- omniscient – ştie cum gândesc şi acţionează personajele.
- narator – personaj – personaj în propria naraţiune.
 Modurile de expunere:
1. Naraţiunea – prin care se prezintă o succesiune de întâmplări petrecute într-o ordine temporală.
2. Descrierea – constă în prezentarea sugestivă a unor obiecte, fenomene, situaţii, personaje etc.;
– are rolul de a întrerupe ritmul epic.
3. Dialogul – succesiune de replici, prin care se reproduce o discuţie între două sau mai multe personaje;
– are rolul de a dinamiza acţiunea, de a caracteriza personajele, de a crea impresia de autenticitate.
4. Monologul – constă în exprimarea unor idei/sentimente de către personaj.