TEORIE SUBIECTUL II

ROLUL VERBELOR(STILISTIC)

I. Moduri predicative(personale)

1. Indicativ
-reflectă acțiuni, stări, sentimente sigure, exprimând certitudinea
a. Prezentul
exprimă acțiuni, stări, sentimente care se manifestă în momentul vorbirii, producând cititorului impresia
participării directe
dinamizează acțiunea
b. Imperfectul(ex. Citeam)
redă acțiuni, stări, sentimente începute în trecut și contiunate până în prezent
efectul produs este unul durativ
c. Perfectul compus(ex. Am citit)
redă acțiuni, stări, sentimente începute și terminate în trecut
marchează caracterul ireversibil al evenimentelor
d. Perfectul simplu(ex. Citii)
redă acțiuni, stări, sentimente desfășurate și încheiate într-un trecut recent
dinamizează acțiunea
e. Mai mult ca perfectul
redă acțiuni, stări, sentimente desfășurate într-un timp îndepărtat
2. Conjunctiv
redă acțiuni, stări, sentimente posibile, probabile
exprimă incertitudinea, nesiguranța, ipoteza
3. Condițional optativ
redă acțiuni, stări, sentimente posibile, probabile
exprimă dorința dependentă de o condiție
4. Imperativ
marcă a subiectivității și a oralității stilului
eprimă interdicția, porunca

II. Modurile nepersonale(nepredicative)

1.Infinitivul
redă acțiuni neutre
2. Gerunziu
redă acțiuni aflate în desfășurare, având un efect durativ
3. Participiu
redă acțiuni încheiate
4. Supin
redă acțiuni ipotetice, posibile
 TRĂSĂTURILE MODURILOR DE EXPUNERE
Descriere(de tip tablou; de tip portret)
apariția grupului nominal substantiv-adjectiv
prezența figurilor de stil și a imaginilor artistice
existența unui câmp lexical dominant

Narațiunea
predomină verbele
apariția personajelor
coordonate spațio-temporale

Dialogul
mărcile oralității: vocative, interjecții, abrevieri, interogații, apelative etc.

OBS. Didascaliile sunt intervenții ale autorului.

TRĂSĂTURILE GENURILOR LITERARE

Genul liric
mărci ale subiectivității
abundența figurilor de stil și a imaginilor artistice
structuri specifice
mod de expunere: descriere

Genul epic
apariția personajelor
mod de expunere: narațiunea
apariția indicilor spațio-temporali
prezența autorului obiectiv/subiectiv

Genul dramatic
reprezentațiile scenice
didascalii
structuri specifice
mod de expunere:descriere, monolog
schimb de replici între personaje, anunțate de numele acestora

CURENTELE LITERARE
1.ROMANTISMUL (sfârșitul secolului XVIII-începutul secolului XIX)
teme: iubirea, natura, istoria, folclor, condiția omului de geniu
motive: astrele, noaptea, lacul, visul, codrul, castelul, ruine
antiteza
figuri de stil: epitete
cosmogonia=mod în care s-a format lumea
2. SIMBOLISMUL (secolul XIX-primele decenii ale secolului XX)
teme: viața, moartea, spleen, condiția poetului intr-o lume meschină, superficială
motive: culori, instrumente muzicale, parfumuri, elemente funerare, decoruri
cei 3 „s”: sugestie, simbol, sinestezie
corespondențele=legătura dintre planul exterior și interior
muzicalitatea versurilor realizată prin repetiții
3. MODERNISMUL
ARGHEZI: estetica urâtului , BLAGA:metafore revelatori , BARBU: cuvinte cu sonorizări neobișnuite
innoiri prozodice
noutatea metaforei
ambiguitatea limbajului
intelectualizarea emoției
!!OBS. În proză: -perspectivă narativă subiectivă
naratorul este și personaj
evenimentele nu sunt prezentate în ordine cronologică
personajele se încadrează în tipologia intelectualului
conflictul este interior
se pune accentul pe analiza psihologică
se utilizează tehnici specifice: fluxul conștiinței, introspecția, analiza psihologică
accentul cade asupra memoriei involuntare
esențială este viața sufletească a personajelor, nu acțiunea!!!!!!
4. TRADIȚIONALISMUL
teme: rurală, trecerea ireversibilă a timpului, religia
motive: satul, imaginea țăranului, cuplul adamic
paralela dintre trecut și prezent
prozodia clasică
5.NEOMODERNISMUL
înnoirile prozodice
noutatea metaforei
ambiguitatea limbajului
intelectualizarea emoției
6.PAȘOPTISMUL
presupune combinarea mai multor curente literare(romantism, umanism, iluminism)
prezența temelor și a motivelor romantice
principala sursă de inspirație este istoria
sunt evidențiate sentimente patriotice
utilizarea figurilor de stil prin care se încurajează revolta, eroismul

8. REALISMUL
tema socială
obiectivitatea perspectivei narative
veridicitatea întâmplărilor
tehnica detaliului atât în descriere, cât și în portretizare
atitudinea critică față de anumite aspecte ale societății
coordonatele spațio-temporale clar precizate
personajele influențate de mediu și de epocă
personaje tipice în situații tipice
stil sobru, fără ornamente
dialog viu, autentic