„Alexandru Lăpușneanul”

Costache Negruzzi

1840

Costache Negruzzi se încadrează în perioada literară pașoptistă. Perioada pașoptistă

aduce schimbări majore în ceea ce privește optica asupra literaturii autohtone originale.

Mihail Kogălniceanu pune bazele criticii românești, odată cu editarea revistei “Dacia
literară“. În articolul-program intitulat „Introducție“, Mihail Kogălniceanu, pe lângă alte
aspecte teoretice și critice, indică temele romantice ale literaturii originale, istoria neamului,
natura, folclorul. Ca urmare a publicării acestui articol, Costache Negruzzi realizează prima
nuvelă istorică din literatura română, „Alexandru Lăpușneanul”, pe care o publică în primul
număr al revistei „Dacia literară”, în anul 1840, înscriindu-se în una dintre direcțiile
imprimate de articolul-program conceput de Mihail Kogălniceanu, și anume inspirarea
scriitorilor din istoria patriei. Pentru crearea acestei nuvele, Negruzzi s-a inspirat, în principal
din cronica lui Grigore Ureche, încadrându-se perfect în principiile expuse de Kogălniceanu.

„Alexandru Lăpușneanul” este o nuvelă istorică de factură romantică, având toate

caracteristicile acesteia, nuvela fiind o operă epică în proză, având dimensiuni între a
povestirii și a romanului, în care conflictul este puternic, accentul căzând pe conturarea
personajului.

Orice nuvelă istorică prezintă următoarele particularități: nuvela este inspirată din
trecutul istoric, preluând fapte concrete, adevărate, preluate din „Letopisețul Țării Moldovei”
de Grigore Ureche, în acest caz. Este prezentată a doua domnie a lui Alexandru Lăpușneanu
(1564 - 1569). O altă particularitate a romantismului este aceea că numele operei este dat de
personajul principal, fiind o figură marcantă de domnitor sau de boier, în jurul acestuia
gravitând alți boieri. Se realizează o intrigă complexă, care duce la un final neașteptat.

Fiind o nuvelă romantică, prezintă personaje excepționale care acționează în situații

excepționale, apărând și antiteza înger-demon, care face referire la domnița Ruxandra și
domnitorul Alexandru Lăpușneanu, iar imaginația este principiul fundamental de creație.

1
 Titlul, din punct de vedere morfologic, este alcătuit dintr-un substantiv propriu care în
sens denotativ, indică o personalitate istorică, fiind un titlu eponim, acest aspect indicând o
trăsătură a nuvelei istorice.

Tema nuvelei ilustrează evocarea unui moment zbuciumant din istoria Moldovei, în
timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpușneanu, 1564 -1569.

Structura narativă a nuvelei este simetrică și riguros construită, cu un echilibru solid,

fiind organizată în patru capitole, fiecare purtând un motto semnificativ, care sintetizează
întregul capitol: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu”, cuvintele aparțin lui Alexandru
Lăpușneanu, ca răspuns la îndemnul de a renunța la tronul Moldovei, adresat de către boierii
veniți să-l întâmpine, „Ai să dai samă, doamnă” - este replica văduvei unui boier ucis de
Lăpușneanu, amenințare adresată doamnei Ruxandra, soția domnitorului, „Capul lui Moțoc
vrem”- sunt cuvintele mulțimii de țărani, veniți la curtea domnească să se plângă de asuprirea
boierilor, de sărăcie, de foamete și de viața pe care o aveau, „De mă voi scula, pre mulți am
să popesc și eu” - sunt cuvintele lui Lăpușneanu, aflat pe patul de suferință, ca o amenințare
împotriva celor care-l călugăriseră.

Acțiunea este clară și se bazează pe conflictul bine evidențiat dintre domnitor și boierii
care îl trădaseră în prima domnie și îl siliseră să părăsească tronul Moldovei.

Naratorul omniscient și narațiunea la persoana a treia, definesc perspectiva narativă

obiectivă a nuvelei. Timpul narativ este cronologic, bazat pe relatarea în ordine a derulării
evenimentelor situate într-un trecut istoric, iar spațiul narativ este real (Moldova secolului al
XVI-lea).

Incipitul este reprezentat de informația cu caracter istoric despre Ștefan Tomșa,

actualul domnitor al Moldovei, care ucise cu buzduganul pe Despot Vodă pentru a-i lua
tronul. Modalitatea narativă se remarcă prin absența mărcilor formale ale naratorului, de unde
reiese distanțierea acestuia de evenimente.

Expozițiunea este dată de primul capitol al nuvelei sub mottoul „Dacă voi nu mă vreți,
eu vă vreu” în care naratorul relatează modul venirii lui Lăpușneanu în Moldova, hotărât să
ocupe pentru a doua oară tronul țării, de unde fusese izgonit de către boierii care l-au vândut,
hotărât să facă dreptate. Este întâmpinat de Moțoc, Veveriță, Spancioc, și Stroici.

2
 Intriga este dată de hotărârea domnitorului de a-și lua locul pe tron, dorind să se
răzbune pe boierii trădători.

În desfășurarea acțiunii, Lăpușneanu este din nou pe tron, iar mulțimea îl întâmpină cu
speranță. Prima măsură pe care o ia este aceea de a arde toate cetățile, mai puțin cetatea
Hotin, și pedepsirea boierilor cu moartea la cea mai mică abatere.

Domnița Ruxandra încearcă să-l înduplece, rugându-l să nu-i mai omoare pe boieri,
fiind speriată și de vorbele văduvei. Zâmbind, Lăpușneanu îi promite că a doua zi îi va da un
leac de frică, și peste două zile nu va mai omorî.

Punctul culminant este dat de momentul în care Lăpușneanu cheamă pe toți boierii să
vină la curte pentru a lua masa împreună, toți acceptă invitația, mai puțin Spancioc și Stroici,
ospățul terminându-se cu decapitarea a 47 de boieri.

Deznodământul este dat de ultimul capitol, având ca motto „De mă voi scula, pre
mulți am să popesc și eu”, în care, după patru ani de la cumplitele evenimente, Lăpușneanu
se retrage în cetatea Hotinului, fiind bolnav de friguri, dorindu-și să fie călugărit dacă boala
se agravează.

Deoarece își revine, amenință că îi va ucide pe toți, așa că Ruxandra acceptă sfatul
boierilor de a-l otrăvi.

Culoarea epocii este realizată prin detalii vestimentare și descrierea obiceiurilor care
ne introduc în acel timp, Ruxandra fiindu-ne prezentată ca fiind „îmbrăcată cu toată pompa
cuvenită unei soții, fiice și surori de domn”.

Modurile de expunere prezente în acest text sunt dialogul, descrierea și narațiunea.

Dialogul are rolul de a marca replicile personajelor și conturarea caracterizării prin limbaj.
Descrierea are rolul de a expune toate trăsăturile personajelor și împrejurimilor, pentru a oferi
cititorului o imagine cât mai amplă asupra acțiunii. Narațiunea are rolul de a organiza
acțiunea cu ajutorul unui narator obiectiv sau subiectiv și ajută la caracterizarea personajelor.

Pentru a crea o imagine veridică, Negruzzi se inspiră din „Letopisețul Țării

Moldovei”, distorsionând informația prin ficționalizarea romantică a istoriei. Personajelor,

3
create pe baza unor personalități istorice reale, le sunt atribuite trăsături extraordinare, iar
antiteza este principalul mod folosit în crearea acestora.

Prin urmare, Costache Negruzzi prin această nuvelă, conform principiilor pașoptiste,
valorifică o epocă istorică și transfigurează adevărul istoric, aducând în prim-plan imaginea
unui personaj excepțional care acționează în situații excepționale.