„ALEXANDRU LAPUSNEANUL”

de Costache Negruzzi

Contextul apariției
Nuvela "Alexandru Lăpuşneanul" de Costache Negruzzi a fost publicată în 1840 în primul număr al
revistei "Dacia Literară", fiind prima nuvelă istorică scrisă vreodată în limba română. În cadrul operei este
respectat adevărul istoric, personajele sunt inspirate din realitate, iar sursa de inspirație este trecutul istoric,
potrivit recomandărilor formulate de Mihail Kogălniceanu în manifestul literar al romantismului românesc,
articolul–program ”Introducție”.

Specia literară/curentul literar

”Alexandru Lăpuşneanul" de Costache Negruzzi este o nuvelă, specie a genului epic în proză, de
întindere medie, cu acțiune desfășurată pe un singur fir narativ, cu intriga riguroasă şi conflict puternic, la care
participă o serie de personaje bine construite, care individualizează pe cel principal.
Din punct de vedere al curentului literar, opera se definește ca nuvelă romantică, istorică, având
următoarele trasături definitorii: sursă de inspiraţie este reprezentată de faptele reale, din trecutul istoric (a doua
domnie a lui Alexandru Lăpușneanul în Moldova); protagonistul are un echivalent real; se acordă o atenție
deosebită conturării unui cadru specific epocii în care este plasată acțiunea (culoare de epocă) prin limbaj
adecvat şi arhaisme, prin elemente de vestimentaţie şi decor legate de mentalitatea din epocă (portretul fizic al
doamnei în capitolul al II-lea, masa domnească); accentul nu cade pe conflictul interior, ci pe cel exterior care,
de obicei presupune o implicare multiplă, apare antiteza romantică (blândețea doamnei și cruzimea
domnitorului); se remarcă gesturi spectaculoase și replici devenite celebre.
Titlul
Titlul evidențiază prin substantivul propriu Alexandru Lăpușneanul personalitatea puternică a
personajului principal, eponim, romantic, excepțional în împrejurări excepționale prin defectele sale: cruzimea,
viclenia, răzbunarea.
Tema operei
Tema operei este istorică, urmărindu-se cea de-a doua domnie a lui Lăpuşneanul în Moldova (1564-
1569). În conformitate cu specificul nuvelei istorice, se dezvoltă un singur fir narativ care urmărește exclusiv
conflictul exterior.
Un episod semnificativ care înfățișează tema luptei pentru putere în epoca medievală este cel de la
începutul nuvelei, când Lăpușneanul este întâmpinat de solia boierilor și își exprimă hotărârea fermă de a se
întoarce în țară: ”voi merge ori cu voia, ori fără voia voastră”.
Un alt episod care reflectă tema nuvelei este în scena uciderii celor 47 de boieri, elocventă pentru
cruzimea tiranului medieval, pentru dorința de a se răzbuna.
Perspectiva narativă
Perspectiva narativă este obiectivă, naratorul omniprezent și omniscient relatează detașat la persoana a
III-a, amintind, prin concizie, de relatarea cronicarilor: ”Boierii însă tremurau”. Omnisciența sa nu este totală,
intervenind subiectiv prin comentarii: ”tiranul curtezan”, ”era groază a privi această deșănțată cuvântare”.
Sursa de inspiratie
Sursa de inspiraţie folosită de Negruzzi a fost "Letopiseţul Țării Moldovei" de Grigore Ureche, de unde
sunt preluate informațiile despre cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul în Moldova, precum şi
mottourile capitolelor unu ("Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu" ) şi patru ("De mă voi scula, pre mulți am să
popesc și eu) . Mai apare o scenă inspirată şi din letopisetul lui Miron Costin, și anume cea a uciderii lui Moțoc
de către mulțimea înfuriată; în textul lui Costin această scenă este pusă pe seama boierului Batiște Veveli, însă
Negruzzi o utilizează pentru a surprinde capacitatea domnitorului de a manipula masele.
Scene adevărate:
- cele trei domnii ale lui Lăpuşneanul în Moldova.
- înlaturarea lui Lăpuşneanul de la prima domnie, prin complotul boierilor conduşi de Moţoc şi înlocuirea
lui cu Despot Vodă.
- recâstigarea domniei cu sprijin turcesc.
 - căsătoria lui cu Doamna Ruxanda, nepoata lui Ștefan cel Mare.
- incendierea tuturor cetăţilor din Moldova, cu excepția Hotinului care devine cetatea lui de scaun.
- omorârea la un ospăţ a celor 47 de boieri.
- îmbolnăvirea lui de lingoare şi cererea de a fi călugărit.
- otravirea lui de către soție.
Elemente de ficțiune:
- construirea unei piramide din capetele oaspeţilor.
- este adevărat că la intrarea în Moldova este întâmpinat de solia celor patru boieri, însă după scena
confruntării, acei boieri fug în Polonia unde sunt uciși de oamenii trimiși de Lăpuşneanul.
Structura și compoziție
Nuvela are o structură riguroasă, echilibrată, clasică, cele patru capitole având câte un motto, cu rol de
sinteză: capitolul 1: "Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu...", capitolul 2: "Ai să dai sama, doamnă!", capitolul 3:
"Capul lui Moţoc vrem...", capitolul 4: "De mă voi scula, pre mulți am să popesc şi eu...".
Timp și spațiu
Timpul şi spațiul sunt bine precizate, în conformitate cu apartenenţa la subspecia nuvelă istorică.
Astfel, sunt narate evenimentele din intervalul 1564-1569, principala scena fiind cetatea Hotin din Moldova.

Incipit și final
Incipitul operei are rol clasic de expozițiune și este redactat în stil cronicăresc, naratorul oferind o serie
de informații despre modul în care Lăpuşneanul pierduse tronul prin complotul boierilor, se refugiase in
Imperiul Otoman și hotărâse să se întoarcă în Moldova cu sprijin armat turcesc pentru a-și recâștiga domnia.
Finalul nuvelei surprinde otrăvirea lui Lăpuşneanul de către soția sa şi revenirea în țară a boierilor
Spancioc și Stroici, care asistă la moartea acestuia. Prin sintagma "lasă o pată de sânge în istoria Moldovei",
naratorul își pierde obiectivitatea, exprimând o părere personală.
Subiect/Acțiune (rezumat)
Construcția subiectului este cronologică, făcută prin narațiune și dialog și respectându-se momentele
subiectului. Opera este constituită din patru părți, fiecare având câte un motto cu rol de titlu. Autorul utilizează
procedeul compozițional numit elipsa. Între capitolele unu și doi, respectiv trei și patru omite în mod voit să
relateze întâmplările petrecute.
Capitolul întâi al nuvelei surprinde momentul în care Lăpușneanul intră în țară însoțit de o oaste
turcească pentru a-și recupera tronul. El este întâmpinat de o solie de patru boieri care îi cer să renunțe la
planurile sale. Domnitorul refuză, punând interesul propriu mai presus de al țării și pleacă mai departe
numindu-l pe Moțoc sfetnicul său.
În cel de-al doilea capitol, dupa ce își redobândește tronul, începe o campanie împotriva boierilor care îl
trădează, torturându-i cu sau fără vină. Soțiile lor îi cer doamnei Ruxanda să intervină, iar aceasta încearcă să își
convingă soțul să înceteze cu omorurile. El îi promite că a doua zi îi va da un leac de frică.
Capitolul trei debutează cu scena de la mitropolie, atunci când Lăpușneanul ține un discurs, încercând să
îi convingă pe boieri că vrea să se schimbe și promițându-le că toate crimele vor înceta. Ca semn de împăcare, îi
invită la un ospăț pe boieri, singurii care înțeleg pericolul fiind Spancioc și Stroici. În timpul ospățului, cei 47
de boieri sunt uciși sub privirea înspăimântată a lui Moțoc, pe care domnitorul îl silește să asiste la scenă.
Slujitorii boierilor adună în curtea palatului o mulțime de oameni de care domnitorul scapă cu viclenie dându-li-
l pe Moțoc. Din capetele celor 47 de boieri, Alexandru construiește o piramidă, leacul de frică pentru soție.
Capitolul patru prezintă îmbolnăvirea lui Lăpușneanul și cererea de a fi călugărit și înlocuit la tron de
către fiul său, Bogdan. Trezindu-se după boală, acesta uită ceea ce chiar el hotărâse și crede că a fost victima
unui complot al boierilor, amenințând că îi va ucide pe toți cei implicați, inclusiv pe fiul său. Doamna Ruxanda
are, așadar, de ales între soț și fiu și, încurajată de mitropolit, își ucide soțul. În final, Spancioc și Stroici se
reîntorc și îl silesc pe domnitor să bea otravă, privindu-l cum moare.
Personajele
Protagonistul operei se încadrează în tipului tiranului, este un ”personaj rotund”, Negruzzi utilizând
procedee romantice de construcție: este un erou de excepție care ia parte la întâmplări ieşite din comun; are o
ascensiune spectaculoasă şi o cădere pe măsură; este construit pe baza unei antiteze angelic-demonic; este redat
prin tehnica basoreliefului.
Tehnica basoreliefului: Rolul tuturor celorlalte personaje este exclusiv de a scoate în evidenţă trasăturile
protagonistului. Totuși, în construirea personajului apare şi o dimensiune realistă, Lăpuşneanul având
deopotrivă şi calităţi şi defecte, asemeni oamenilor obisnuiți: cruzime - construirea piramidei, egoism - "Dacă
voi nu mă vreți, eu vă vreu...", impulsivitate - scena cu cuţitul (caracterizare prin gesturi), cunoaşterea
psihologică a adversarilor, fin psiholog, iscusinţă, inteligenţă, intuiţie - scena cu mulţimea.
Caracterizarea directă este făcută prin toate cele trei mijloace tradiționale. Caracterizare directă este
realizată prin personaje-reflector : "crud şi nemilos este omul acesta", mitropolitul; "învață a muri tu care știai
numai a omorî", Spancioc şi Stroici. În scena de la Mitropolie, autorul folosește adjectivul "nenorocitul domn"
şi, în final, "domnia lui Alexandru Lăpuşneanul a fost o pată de sânge în istoria Moldovei". Autocaracterizarea
este foarte redusă şi apare în capitolul al doilea, în discuția cu Doamna Ruxanda când Lăpuşneanul afirmă că e
stăpân pe soarta tuturor.
Caracterizarea indirectă reiese din faptele personajului. Acesta omoară toți boierii și își terorizează
sotia. De asemenea, dorește să își ucidă propriul fiu. Din faptele sale rezultă încadrarea în tipul tiranului.
Relația sa cu celelalte personaje lasă de dorit din cauza comportamentului său tiranic. Căsătoria lor este aranjată
de către boieri, iar iubirea lipsește. Soția sa este îngrozită de el și alege să își salveze fiul, ucigând tatăl. Cuplul
lor este un exemplu al antitezei angelic-demonic.
Conflictele
Conflictul central al operei este cel dintre Alexandru și Moțoc. Moțoc a fost printre cei care l-au alungat
pe domnitor prima oară de la domnie, iar scopul lui Lăpușneanul este de a-l pedepsi. Singurul conflict interior,
deși foarte redus, apare în cazul personajului doamna Ruxanda.
Întrucât nuvela este scrisă în perioada paşoptistă, are elemente din trei curente literare diferite.
Elemente de clasicism:
- structurată în 4 părți şi mottoul de la începutul capitolului.
- rigoarea şi sobrietatea stilului (fără figuri de stil).
Elemente de realism:
- obiectivitatea stilului.
Elemente romantice:
- tema istorică.
- personaj exceptional.
- interes pentru culoarea de epocă.
- scene romantice, cum ar fi otravirea din final, piramida construită din capete.
- antiteza angelic - demonic.
Concluzie
Așadar, datorită trăsăturilor enumerate mai sus: fir narativ unic, intriga riguroasă, conflict puternic,
personaj principal bine construit, timp și spațiu bine definite, respectarea adevărului istoric, personaje inspirate
din realitate, sursa de inspirație fiind trecutul istoric, putem afirma că opera ”Alexandru Lăpușneanul” de
Costache Negruzzi este o nuvelă istorică.