ALEXANDRU LĂPUŞNEANUL

-caracterizare -

Prima nuvelă istorică din literatura română, „Alexandru Lăpuşneanul” de Costache Negruzzi, apare la 30
ianuarie 1840, în primul număr al revistei „Dacia literară”.

Negruzzi se inspiră, în general, din cronica lui Grigore Ureche.

TITLUL- numele protagonistului, atestat istoric în Letopiseţul Ţării Moldovei de Grigore Ureche.

TEMA nuvelei ilustrează evocarea unui moment zbuciumat din istoria Moldovei, în timpul celei de-a doua domnii a
lui Alexandru Lăpuşneanul.

STRUCTURA narativă a nuvelei este simetrică şi riguros construită, fiind organizată în patru capitole, fiecare
purtând un motto semnificativ pentru conţinutul acestuia:

 „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu...”- cuvintele aparţin lui Alexandru Lăpuşneanul, ca răspuns la îndemnul
de a renunţa la tronul Moldovei, adresat lui de către boierii veniţi să-l întâmpine;
 „Ai să dai samă, doamnă!...”-este replica văduvei unui boier ucis de Lăpuşneanul, ameninţare adresată
doamnei Ruxanda, soţia domnitorului;
 „Capul lui Moţoc vrem...”- sunt cuvintele mulţimii de ţărani veniţi la Curtea domnească să se plângă de
asuprirea boierilor, de sărăcie, de foamete, de viaţa lor devenită insuportabilă;
 „De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu”- sunt cuvintele lui Alexandru Lăpuşneanul, aflat pe patul
de suferinţă, ca o ameninţare împotriva celor care îl călugăriseră.

NUVELĂ ISTORICĂ

Nuvela „Alexandru Lăpuşneanul” este una istorică, deoarece cuprinde numeroase elemente realiste ilustrate
de adevărul istoric, preluat de Costache Negruzzi din „Letopiseţul Ţării Moldovei” scris de Grigore Ureche:
ocuparea tronului pentru a doua domnie, scena ospăţului şi a măcelului, uciderea celor 47 de boieri, descrierea
morţii lui Lăpuşneanul etc.

În afară de datele istorice reale, în nuvelă se manifestă ficţiunea, ca produs al fanteziei autorului. De pildă,
Moţoc, Spancioc şi Stroici nu mai trăiau în timpul celei de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanul

Comopoziţia narativă reuneşte mai multe curente literare: romantismul (reprezentat de tragismul
personajului principal, de construcţia acestuia în antiteză cu Ruxanda), clasicismul (definit de simetrie şi de
echilibrul compoziţional) şi realismul (ilustrat de adevărul istoric al celei de-a doua domnii a lui Alexandru
Lăpuşneanul).

CONSTRUCŢIA

Acţiunea este clară şi se bazează pe conflictul dinre domnitor şi boierii care îl trădaseră în prima
domnie şi-l siliseră să părăsească tronul Moldovei.

Perspectiva narativă este OBIECTIVĂ: naraţiune la persoana a III-a, narator omniscient.

Timpul se bazează pe derularea în ordine a evenimentelor unui trecut istoric.

Spaţiul este cel real, Moldova secolului al XVI-lea.

 STATUTUL SOCIAL, PSIHOLOGIC,MORAL

Alexandru Lăpuşneanul, personajul principal al nuvelei, este un erou romantic, atestat istoric. El este un
personaj cu puternice trăsături de caracter, un personaj excepţional aflat în situaţii excepţionale.

Ca orice personaj principal de nuvelă, Alexandru Lăpuşneanul este foarte riguros conturat, având puternice
trăsături de caracter.

El este construit din contraste, are calităţi şi defecte puternice. În proza romantică, personajul se află într o
relaţie de antiteză, el fiind construit cu doamna Ruxanda pe tiparul înger-demon.

Lăpuşneanul este tipul domnitorului tiran şi crud, cu voinţă puternică şi spirit vindicativ (răzbunător),
trăsături ce reies indirect din faptele şi vorbele personajului. În organizarea răzbunării împotriva boierilor trădători,
Vodă schingiuieşte, ciunteşte şi-i omoară, le ia averile la cea mai mică plângere. Hotărât să-şi ducă la îndeplinire
planul, el este de neclintit, răspunzând cu mânie: „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu...şi dacă voi nu mă iubiţi, eu vă
iubesc pre voi...Să mă întorc? Mai degrabă îşi întoarce Dunărea cursul îndărăpt”.

De asemenea, domnitorul se dovedeşte a fi un bun cunoscător al psihologiei umane. Acest lucru reiese din
atitudinea lui faţă de Moţoc, pe care îl cruţă pentru a se folosi de perfidia şi de ticăloşia lui în aplicarea planului de
răzbunare, dar şi din faptul că ştie să profite de mulţimea adunată la porţile curţii domneşti, care îl linşează.pe
vornicul mai sus menţionat.

Deţine arta disimulării, scena din biserică fiind foarte semnificativă în acest sens. Vodă, îmbrăcat „cu mare
pompă domnească”, se închină pe la icoane, sărută moaştele, îl ia martor pe Dumnezeu pentru căinţa de a fi comis
crime, citează din Biblie, în timp ce pregăteşte cel mai sadic omor din toate cele pe care le comisese- piramida de
capete tăiate ale celor 47 de boieri ucişi la ospăţul domnesc, la care fuseseră invitaţi.

O TRĂSĂTURĂ JUSTIFICATĂ CU DOUĂ SECVENȚE

Cruzimea este trăsătura romantică şi dominantă a lui Lăpuşneanul, reieşind indirect din multe scene
cumplite: leacul de frică, linşarea lui Moţoc, ameninţarea cu moartea a propriei familii, schingiuirea şi uciderea cu
sânge rece, ba chiar cu satisfacţie a boierilor.

Astfel,o primă scenă edificatoare pentru cruzimea personajului este aceea în care, după măcelul boierilor,
ordonă tăierea capetelor acestora, construind în felul acesta o piramidă din cele 47 de capete așezate „după neam și
după rang”. Nemilos, îi oferă domniței leacul de frică promis, moment în care femeia leșină, fără să trezească niciun
licăr de conștiință în soțul ei, care devine chiar ironic: „Femeia tot femeie, în loc să se bucure, se sperie”.

O altă scenă ce ilustrează cruzimea lui Alexandru Lăpușneanul este cea din finalul nuvelei, când, după patru
ani de la cumplitele evenimente, Lăpușneanul se retrage în cetatea Hotinului. Bolnav de friguri, domnitorul este
călugărit sub numele de Paisie. Când își revine, refuză să accepte acest lucru pentru că echivala cu pierderea puterii
domnești. Lăpușneanul amenință că îi va ucide pe toți,inclusiv pe propriul fiu, urmașul la tron,astfelîncât doamna
Ruxanda acceptă sfatul boierilor de a-l otrăvi.

Moartea violentă, prin otrăvirea lui Lăpuşneanul de către chiar blânda lui soţie, Ruxanda, este de factură
romantică.

ELEMENTE DE STRUCTURĂ SEMNIFICATIVE PENTRU CONSTRUCȚIA PERSONAJULUI

Semnificative pentru construcția eroului sunt mijloacele de caracterizare.

 Naratorul realizează un portret fizic al domnitorului, cu prilejul discursului de la mitropolie, vestimentația
specifică epocii conferind culoare locală: „Purta coroana Paleologilor......avea cabaniță turcească.” Astfel,
caracterizarea directă, făcută de narator, se conturează prin redarea gesticii şi a mimicii personajului ilustrând forţa
de disimulare („în minutul acela el era foarte galben la faţă, ca şi racla sfântului ar fi tresărit”) şi ura permanentă
care îi determină comportamentul.

Caracterizarea indirectă, prin fapte, evidențiază în manieră romantică cruzimea personajului și hotărârea sa,
puse în practică prin guvernarea cu ajutorul terorii, prin lichidarea posibilelor opoziții:incendierea cetăților,
confiscarea averilor boierești, uciderea și schingiuirea boierilor etc. Inteligent,îi atrage pe boieri la curte spre a-i
ucide. Abil, disimulat, se folosește de momentul slujbei religioase, de vestimentația și coroana domnească, de citate
biblice presărate într-un discurs mincinos, dar persuasiv. Pe Moțoc îl dă cu sânge rece mulțimii revoltate,spunnd că
face un act de dreptate. Diplomat, bun cunoscător al psihologiei umane, inteligent, reușește să manipuleze masele și
boierii.

Edificator pentru construcția protagonistului este și conflictul nuvelei, acesta fiind unul complex.ce pune în
lumină personalitatea puternică a personajului principal. Principalul conflict este de ordin politic și vizează lupta
pentru putere între domnitor și boieri. Conflictul secundar, între domnitor și Moțoc, particularizează dorința de
răzbunare a domnitorului.

În concluzie, procedeele de caracterizare, directe şi indirecte, replicile devenite emblematice pentru

construirea eroilor, compun personaje romantice cu influenţe clasiciste, iar Alexandru Lăpușneanul este, în felul
acesta, un personaj memorabil.