„Alexandru

Lăpuşneanu"
Costache Negruzzi
Perioada paşoptistă (plasată între 1830 şi 1860)

marchează începutul literaturii moderne prin încercările

scriitorilor de a alinia literatura autohtonă cu cea europeană,
principalele direcţii privind modernizarea acesteia sunt trasate
de Ion Heliade – Rădulescu şi Mihail Kogălniceanu:
•întemeierea spiritului critic în literatura română pe principiul
estetic
•afirmarea idealului de realizare a unităţii limbii şi literaturii
române
•combaterea imitaţiilor sau a  traducerilor mediocre şi
promovarea unei literaturi originale

2
▫ Sub influenţa principiilor teoretizate de M. Kogălniceanu, Costache Negruzzi
publica în anul 1840 în revista “Dacia literară” prima nuvelă istorică din literature
română, “Alexandru Lăpuşneanul”.

▫ Negruzzi devine astfel “primul scriitor epic de seamă al literaturii

noastre”(Tudor Vianu), afirmând vocaţia începuturilor caracteristică
paşoptiştilor. Principala trăsătură a literaturii paşoptiste constă în coexistenţa
curentelor literare. Nuvela este romantica datorită temei de inspiraţie istorică, ce
valorifică unul din punctele articolului program “Introducţie” elaborate în primul
număr al “Daciei literare”.
Totodată, aceasta este de factură istorică prin
raportarea la trecutul naţional în ceea ce priveşte
tema, subiectul şi personajele.
Capacitatea lui Negruzzi de a crea atmosfera
specific perioadei respective prin veridicitatea
scenelor, realizată graţie tehnicii detaliului, şi punctul
de plecare întruchipat de surse istorice marchează
influenţa realistă.
Se remarcă elemente clasice în echilibrul
compoziţiei, construcţia simetrică, obiectivitate a
naraţiunii şi stilul sobru, concis.
Actiunea
1
• Tema este edificatoare pentru caracterul nuvelei, fiind istorică, cea a evocării celei
de-a doua domnii a lui Alexandru Lăpuşneanu în Moldova secolului al XVI-lea şi a
consecinţelor deţinerii puterii de către un domnitor nemilos, raportându-se la realităţile
social-politice ale vremii.
• Acţiunea nuvelei este relatată prin prisma unei perspective narative obiective,
însoţită de o viziune din dărăt, de către un narator omniscient şi omniprezent, ce
intervine rareori prin epitetele de caracterizare, prin care precizează ipostazele
personajului (“vodă”,”domnul”,”tiranul”,”bolnavul”). În cadrul oricărei nuvele,
accentul cade asupra conflictului ce stă la baza declanşării acţiunii, indiferent de
natura acestuia. Se pot identifica în acest sens conflicte exterioare şi interioare.

6
Cel mai important este cel de natură politică dintre domnitor şi boieri pentru obţinerea
puterii. Conflictul secundar, ilustrat prin setea de răzbunare a domnitorului împotriva
vornicului Moţoc, ce îl trădase în prima sa domnie, se declanşează în primul capitol
şi se încheie în cel de-al treilea. Conflictul social, între boieri şi popor, se limitează la
revolta mulţimii din al treilea capitol. De asemenea, în scena morţii, personajul
principal este măcinat de o luptă interioară ce se dă între acceptarea destinului şi
dorinţa de putere. Domniţa Ruxanda, soţia lui Alexandru, suferă o ”bătălie" cu ea
însasi în scena otrăvirii soţului, în care este obligată să aleagă între calitatea de bun
creştin şi cea de ucigaşă a domnului ţării, între soţul şi fiul său.

7
Caracterizarea
personajului
▫ Alexandru Lăpuşneanu este un personaj monumental
din cadrul literaturii române, fiind edificator pentru
raportul realitate-ficţiune, vizibil în construcţia sa.
Astfel, domnitorul Alexandru Lăpuşneanu este o
personalitatei storică atestată în "Letopiseţul Ţării
Moldovei" de Grigore Ureche, scriitorul modificând
realitatea pentru a sublinia un tip uman.

9
• Alexandru Lăpuşneanu este personajul principal al nuvelei, romantic,
excepţional, întruchipând tipul domnitorului tiran, crud. Revenit în ţinuturile
Moldovei pentru a-şi relua locul pe tron, este construit printr-o serie de
contraste, prezentând atât calităţi, cât şi defecte. Lăpuşneanu este singurul
personaj “rotund” din nuvelă, conturat din lumini și umbre. Caracterizarea
personajului este realizată atât în mod direct, trăsăturile fiind indicate de narator,
alte personaje sau prin autocaracterizare, cât şi în mod indirect, însuşirile
reieşind din fapte, limbaj ori relaţiile cu altepersonaje.
• Portretul fizic al domnitorului este conturat prin contribuţia adusă de narator,
acesta punctând trăsături privind fizionomia, vestimentaţia, din care se pot
extrage caracteristici de ordin moral. În acest sens, se observă domnul, "ai cărui
ochi scânteiară ca un fulger", ce aentuează mania greu de controlat sau când
"muşchii i se suceau în râsul acesta şi ochii lui hojma clipeau", dezvăluind
tumultul interior. Este descrisă îmbrăcămintea, specific epocii "Purta coroana
Paleologilor şi peste dulama poloneză de catifea stacojie, avea căbăniţă
turcească".
“ Daca voi nu mă
vreţi, io va
vreu
11
• Replicile lui Lăpuşneanu sunt memorabile, răspunsul dat boierilor la
revenirea în Moldova ”Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu…” scoate în
evidenţă voinţa, ambiţia şi siguranţa acestuia. De asemenea,
ameninţare aiterată în momentul revenirii din delir ”De mă voi scula,
pre multi am să popesc  şi eu…” redă dorinţa de răzbunare, spiritual
vindicativ. Setea de putere poate fi observată în acelaşi moment al
expunerii, el afimând cu tărie "Eu nu sunt călugăr. Sunt domn!„
• Acesta este conştient de impulsivitatea şi violenţa sa, aspect vizibil
prin autocaracterizarea "m-am arătat cumplit şi rău, vărsând sângele
multora". Sunt folosite epitete şi în caracterizarea realizată de alte
personaje: "Crud şi cumplit este omul acesta", vorbe rostite de
mitropolitul Teofan.

12
• Domnitorul este un expert în arta disimulării, bun cunoscător al psihologiei umane,
având un impact puternic asupra tuturor celor cu care intră în contact, fapt vizibil în
relaţiile întreprinse cu celelalte personaje. Relevant este episodul din biserică ce-l
înfăţişează rostind un fals discurs al împăcării, precedent uciderii boierilor, dovedind
astfel un character duplicitar. Totodată, raportul cu soţia sa Ruxanda, se
fundamentează pe contrastul dintre angelic şi demonic, evidenţiată prin felul în care se
adresează unul altuia,
• Fire demonică, crudă, umorul său sadic iese la iveală în urma apogeului atrocităţilor
comise, când aşază sub formă de piramidă, în funcţie de rangul social ocupat, capetele
celor 47 de boieri omorâţi. Episodul acesta vine drept concretizare a discuţiei cu soţia
sa, gesturile şi cuvintele rostite de domnitor subliniind falsitatea lui în relaţia soţ-soţie.
Mai întâi îi sărutămâna, apoi se întristează şi reacţionează violent la rugămintea ei de a
înceta acţiunile caracteristice, ducând mâna la pumnal, dar se stăpâneşte şi îi promite
”un leac de frică”. Se bucură cu cruzime de spaima doamnei care leşină la vederea
piramidei ce conţine capetele boierilor ucişi ". În ciuda acestor trăsături, este ilustrată
iubirea de patrie a domnitorului şi capacitatea de a obţine aprecierea poporului când
răspunde doleanţelor personajului colectiv. O valoare crucial pentru domnitor este
onoarea, toate acţiunile sale organizându-se în vederea respectării acesteia.

13
• Începutul nuvelei Alexandru Lapusneanul surprinde personajul ce oferă numele
nuvelei intrând in Moldova intovarasit de vornicul Bogdan si o armata
numeroasaavând intenţia de a-si recăpăta tronul pierdut din cauza trădării
boierilor. Lapusneanulintentioneaza sa facă acest lucru inlaturandu-l de la tron
pe Ştefan Tomsa. La un moment dat Lapusneanu poposeşte undeva in
apropierea Tecuciului unde este întâmpinat de patru boieri: Vornicul Motoc,
postelnicul Veveriţa si spătarulSpancioc si Stroici, aceştia vin din partea lui
Ştefan Tomsa si încearcă sa-l întoarcă dindrum pe Lapusneanu spunându-i ca
poporul nu îl vrea.
• Insa acesta intelegand ca boierii doar încearcă sa-l descurajeze se înfurie si le
promite răsplata cuvenita deindata ce isi va recăpăta tronul.După plecarea
celorlalţi trei boieri, Motoc, impresionat fiind de mania lui Lapusneanu ii cade la
picioare si ii cere iertare acestuia si îl roagă sa intre in Moldovafara armata
străina deoarece va fi sprijinit de boieri si de popor. Domnitorul nu areîncredere
insa in cuvintele amăgitoare ale bătrânului vornic, ramanand neclintit inhotărârea
sa.

14
 Cuvinte reprezentative
Daca voi nu ma vreti, eu va vreau
-cuvintele apartinlui lui
Lapusneanu,ca raspuns la indemnul
de a renunta la tronul Moldovei
adresat lui de catre boierii veniti sa-l
intampine.
Capul lui Motoc vrem...
-sunt cuvintele multimii de tarani
nemultumiti,veniti la curte sa se
planga de asuprirea boierilor.
Ai sa dai seama,Doamna!...
-este replica vaduvei unui boier ucis de
Lapusneanu, amenintare adresata
doamnei Ruxandra, sotia domnului, pentru
crimele infaptuite de el.
De ma voi scula, pre multi am sa
popesc si eu...
-sunt cuvintele lui Alexandru
Lapusneanu,aflat pe patul de suferinta
In concluzie, Costache Negruzzi conturează un personaj
excepţional, reflectând în construcţia sa atât adevărul istoric, cât şi
propria interpretare asupra personalităţii domnitorului, influenţată
de gândirea paşoptistă şi viziunea romantică. Acesta reuşeşte să
valorifice relaţia dintre realitate şi ficţiune astfel încât să-l detaşeze
pe Alexandru Lăpuşneanu din rândul tuturor conducătorilor, prin
defectele şi calităţile sale.

16