Enigma Otiliei (1938)

George Calinescu

CONTEXT

Publicat in 1938, romanul “Enigma Otiliei” apare la sfarsitul perioadei interbelice (o epoca in care se
afirma puternic aceasta specie literara) si este al doilea dintre cele patru romane scrise de George
Calinescu. Teoreticianul romanului romanesc opteaza pentru romanul obiectiv si metoda balzaciana
(realismul clasic), dar depaseste acest program estetic, prin recursul la elemente de modernitate.

ROMAN BALZACIAR SI CITADIN PRIN TEMA

Prin tema, romanul este balzacian si citadin. Istoria mostenirii lui mos Costache Giurgiuveanu
construieste fundalul pe care se proiecteaza maturizarea tanarului Felix Sima, care, inainte de a-si face o
cariera, traieste experienta iubirii si a relatiilor de familie.

1.Statutul social, psihologic si moral al personajului ales

STATUTUL SOCIAL

Otilia Marculescu este fiica celei de-a doua sotii a lui mos Costache, care, desi o iubeste ca pe propiul
copil, nu a infiat-o de tema surorii sale zgarcite, Aglae. Ramasa orfana de mama, din copilarie, fata de
bucura de afectiunea si de protectia lui Costache si Pascalopol.

STATUTUL PSIHOLOGIC

Studenta la conservator, inzestrata cu un temperament de artista, Otilia reprezinta, in egala masura,

tipul ingenuie si al cochetei, si este intruchiparea misterului feminin.

Comportamentul acestei tinere exuberante, capricioase, atrasa de lux si de calatorii in strainatate, il

deruteaza pe Felix, care nu intelege plecarea eu cu Pascalopol, in final. Insa cel care intuieste adevarata
dimensiune a personalitatii Otiliei este Weissmann, prietenul lui Felix, care ii spune acestuia la un
moment dat: “Orice femeie care iubeste un barbat fuge de el, ca sa ramana in amintirea lui ca o aparitie
luminoasa. Domnisoara Otilia trebuie sa fie o fata inteligenta. Dupa cate mi-a spus, intelege ca te
iubeste.”

Scriitorul insusi justifica misterul personajului feminin prin prisma maturitatii lui Felix, atunci cand
afirma: “Nu Otilia are o enigma, ci Felix crede ca are. Pentru orice tanar de douazeci de ani, enigmatica
va fi in veci fata care va respinge, dandu-I dovezi de afectiune.”
 STATUTUL MORAL

Spre deosebire de celelalte personaje feminine din roman, reduse la o trasatura de caracter, Otilia este
un personaj “rotund”, multidimensional, care surprinde si este prezent in transformare. Are initiativa si
este capabila sa ia decizii pentru sine si pentru ceilalti.

2.Evidentierea unei trasaturi de caracter a personajului ales prin doua secvente comentate

Otiliareprezinta un ideal de feminitate, “eroina mea lirica”, dupa marturisirile autorului, care-I farmeca
prin gratie, frumusete si eleganta pe barbatii din roman. Isi imparte afectiunea intre “papa” Costache,
mosierul “sic” Pascalopol si verisorul Felix, cu care are in comun varsta si conditia sociala de orfan.

MISTERUL FEMININ

2a.O prima secventa in care este descrisa frumusetea si generozitatea fetei este venirea lui Felix,
strainul, in casa lui Costache Giurgiuveanu. Inaltul portret fizic al Otiliei este realizat din perspectiva
tanarului: “Felix privea spre capatul scarii ca pe un cer deschis si vazu, in apropierea lui Hermes cel mai
vopsit cafeniu, un cap prelung si tanar de fata, incarcat cu bucle, cazand pana la umeri.” Replica ei
salvatoare “Dar, papa, e Felix!” il scoate pe baiat din incurcatura. “Verisoara” Otilia pe care o stia doar
din scrisori il surprinde in mod placut, mai ales ca frumusetea ei contrasteaza cu portrerul fetei batrane
Aurica, iar delicatetea, cu rautatea Aglaei. Ea il primeste cu caldura in casa la Mos Costache, il prezinta
familiei si-I ofera cu generozitate propria odaie in seara sosirii.

In seara jocurilor de table, Aglae ii azeaza pe Felix si pe Otilia in aceeasi categorie, prin caracterizare
directa: “N-am stiut, faci azil de orfani”, ii reproseaza ea fratelui sau. Conditia de orfan a fetei,
evidentiata de primul titlu al romanului “Parintii Otiliei”, este precizata in aceasta scena din cel dintai
capitol.

Otilia reprezinta intruchiparea misterului feminin, iar comportamentul derutant al fetei il

descumpaneste pe Felix, pentru ca nu-si poate explica schimbarea de atitudine, trecerea brusca de la o
stare la alta. Otilia insasi recunoaste cu sinceritate fata de Felix ca este o fiinta dificila si se
autocaracterizeaza astfel: “Sunt foarte capricioasa, vreau sa fiu libera![…] Eu am un temperament
nefericit: ma plictisesc repede, sufar cand sunt contrariata.”

FELIX – INTELECTUALUL AMBITIOS

OTILIA - COCHETA

2b. O alta secventa narativa care evidentiaza misterul protagonistei este cea a ultimei intalniri dintre ea
si Felix, inaintea plecarii fetei din tara impreuna cu Pascalopol. Aceasta scena este esentiala pentru
intelegerea personalitatii tinerilor si a atitudinii lor fata de iubire. Daca Felix este intelectualul ambitios,
care nu suporta ideea de a nu realiza nimic in viata si pentru care femeia reprezinta un spijin de cariera,
Otilia este cocheta, care crede ca “rostul femeii este sa placa, in afara de asta neputand exista fericire”.
Otilia concepe iubirea in felul aventuros al artistului, cu daruire si libertate absoluta, in timp ce Felix este
dispus sa astepte oricat in virtutea promisiunii ca, la un moment dat, se va casatori cu Otilia. Dandu-si
seama de aceasta diferenta, dar si de faptul ca ea ar putea reprezenta o piedica in calea realizarii
profesionale a lui Felix, Otilia il paraseste pe tanar si alege situatia casatoriei cu Pascalopol.

EPILOG

2c. In epilog, cativa ani mai tarziu de la aceste intamplari, Felix se intalneste in tren cu Pascalopol, care ii
dezvaluie faptul ca Otilia i-a redat cu generozitate libertatea de a-si trai tineretea, iar ea a devenit sotia
unui conte exotic. “A fost o fata delicioasa, dar ciudata. Pentru mine e o enigma”, afirma Pascalopol
despre Otilia. Felix observa in fotografia pe care i-o arata mosierul o femeie frumoasa, dar in care nu o
mai recunoaste pe tanara exuberanta de odinioara, fiindca “un are de platitudine feminina stinge totul”.

3 .Analiza a doua component de structura si de limbaj ale textului narativ pentru personajul ales

SEMNIFICATIA TITLULUI

3a. Titlul initial, “Parintii Otiliei”, reflecta ideea balzaciana a paternitatii, deoarece fiecare dintre
personaje determina cumva soarta orfanei Otilia, ca niste “parinti”. Autorul schimba titlul din motive
editoriale si deplaseaza accentul pe motivul realist al paternitatii la misterul protagonistei.

TEHNICI BALZACIENE

3b.Portretul Otiliei se contureaza prin modakitati de caracterizare directa, dar mai ales prin
caracterizarea indirecta.

Autorul alege tehnica balzaciana a descrierii mediului si fizionomiei, din care se pot deduce trasaturile
de carcacter. In observarea interiorului, Felix descopera o parte din personalitatea exuberanta a Otiliei in
amestecul de dantele, partituri, romane frantuzesti, cutii de pudra si parfumuri din odaia ei.

Prin tehnica detaliului, naratorul omniscient descrie aspectele fizice semnificative in plan moral:
fizionomia, vestimentatia, coafura, gesturile, timbrul vocii. De exemplu, detaliile fizionomice releva
feminitatea si ingenuitatea adolescentei: “Fata parea sa aiba optsprzece-nouasprezece ani. Fata
maslinie, cu nasul mic si ochii foarte albastrii, arata foarte copilaroasa intre multele bucle si gulerul de
dantela. Insa in trupul subtiratic, cu oase delicate ca de ogar, de un stil perfect, fara acea slabicune supta
si patrata a Aurelei, era o mare libertate de miscare, o stapanire desavarsita de femeie.”

TEHNICI MODERNE

Portretul Otiliei este realizat nu numai prin modalitati traditionale de caracterizare, ci si prin tehnici
moderne: comportamentismul si pluriperspictivismul. Pana ii capitolul al XVI-lea, Otilia este prezentata
mai ales prin comportamentism (fapte, gesturi, replici), fara a-I cunoaste gandurile din perspectiva unica
a naratorului. Aceasta tehnica este dublata, pe acelasi spatiu narativ, de reflectarea personalitatii Otiliei
in constiinta celorlalte personaje, ceea ce ii alcatuieste un portret complex si contradictoriu: este “fe-
fetita” cuminte si iubitoare pentru mos Costache, fata exuberanta, “admirabila, superioada” pentru
Felix, femeia capricioasa, “cu un temperament de artista” pentru Pascalopol, “o dezmatata, o stricata”
pentru Aglae, “o fata desteapta”, cu un spirit practic pentru Stanica, o rivala in casatoria pentru Aurica
“cea mai eleganta conservatorista si mai mandra” pentru colefii lui Felix, care invidieaza familiaritatea
tanarului cu Otilia.

Misterul personajului pare a se ascunde intr-o replica pe care Otilia i-o adreseaza lui Felix la un moment
dat: “Noi nu traim decat cinci-sase ani”.

Romanul, alcatuit din douazeci de capitole, este construit pe mai multe planuri narative, care urmaresc
destinul unor personaje, prin acumularea detaliilor: destinul Otiliei, al lui Felix, al membrilor clanului
Tulea, al lui Stanica, etc. Un plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea pentru obtinerea mostenirii lui
Costache Giurgiuveanu si inlaturarea Otiliei Marculescu. Al doilea plan prezinta destinul tanarului Felix
Sima care, ramas orfan, vine la Bucuresti pentru a studia medicina, locuieste in casa tutorelui sau, avarul
Costache Giurgiuveanu si traieste iubirea adolescentina pentru Otilia.

3c.Istoria mostenirii include un dublu conflict succesoral: este vorba, pe de o parte, de ostilitatea
manifestata de Aglae impotriva orfanei Otilia, si pe de alta parte, de interesul lui Stanica pentru averea
batranului, care duce la dezbinarea familiei Tulcea.

Conflictul erotic priveste rivalitatea dintre adolescentul Felix si maturul Pascalopol pentru iubirea Otiliei.

In conflictul pentru mostenire se afla doua familii inrudite. Membrii acestora apartin unor tipologii
umane care contureaza universul social al romanului. In casa Costache Giurgiuveanu, proprietarul averii,
traieste Otilia Marculescu, adolescenta orfana, fiica celei de-a doua sotii decedate a acestuia. Aici ajunge
orfanul Felix Sima, venit la tutorele sau din Bucuresti pentru a studia Medicina. Mosierul Leonida
pascalopol, prieten al batranului, vine in casa din dorinta de a avea o familie si din afectiune pentru
Otilia, pe care o cunoaste de mica. In casa vecina traieste o a doua familie, inrudita cu prima, care aspira
la mostenirea averii batranului. “Clanul” Tulea este condus de sora lui Costache, Aglae. Din familie fac
parte sotul acesteia, Simion Tulea si cei trei copii ai lor, Olimpia, Aurica si Titi. Acestei familii I se adauga
Stanica Ratiu, sotul Olimpiei, dornic sa obtina mostenirea.

3d. Intalmparile din roman se intampla la persoana a III-a, din perspectiva unui narator omniscient si
omniprezent. Naratorul se ascunde in spatele diverselor masti (de exemplu, presonaul-reflector Felix
Sima, prin intermediul caruia sunt prezente alte personaje), fapt dovedit si de limbajul uniformizat.

CONCLUZIE

Misterul personajului feminin este conferita de trasaturile contradictorii ale cochetei cu temperament
de artista s este sustinut prin tehnicile moderne de portretizare. Alegerea ei de final, neexplicata de
narator, mentine ambiguitatea personajului:este o femeie interesata de averea lui Pascalopol sau una
capabila de sacrificiu pentru barbatul iubit? “Enigma” Otiliei este, de fapt, imaginea idealizata pe care i-o
construiesc cei doi barbati care o iubesc, tanarul Felix si maturul Pascalopol.