ENIGMA OTILIEI

INTRODUCERE
Considerat ,,un cod" care se cere descifrat, literatura reprezinta principala sursa de
inspiratie a timpurilor noastre. Un loc aparte in ansamblul sau complex il ocupa romanul.
Reprezentativa pentru tema si viziunea despre a lume a autorului este creatia lui George
Calinescu, Enigma Otiliei, publicată în 1938, roman realist, citadin si modern.

INCADREAREA IN CURENT
REALISM
Deşi realismul este un curent literar ce se manifestă în spațiul european în a doua
jumătate a secolului al XIX-lea, desincronizarea literaturii române de cea europeană permite
considerarea romanului ,,Enigma Otiliei” ca fiind unul realist.
1. O primă trăsătură a realismului regăsită în creaţia lui Călinescu este aceea că
scriitorul construiește un univers ficțional ce reușește să creeze iluzia vieții și surprinde în
mod veridic societatea burgheză din Bucureștiul începutului de secol XX.
*Romanul prezintă nu doar viața burgheziei autentice, reprezentate de Pascalopol, ci
mai ales cea a parveniților, a noii burghezii caracterizate prin mimetism, așa cum sunt
membrii familiei Tulea, impreuna cu Stănică Rațiu.
*Personajele sunt reprezentative pentru societatea evocată, intrucat individul este
produsul mediului din care provine.
2. O alta trasatura a realismului prezenta in text este caracterul tipologic al
personajelor. Astfel,
 Costache Giurgiuveanu întruchipează tipul avarului umanizat de
sentimentele lui pentru Otilia,
 Aglae Tulea tipul babei absolute,
 Stănică Raţiu este arivistul(oportunistul),
 Titi şi Simion Tulea sunt tipul debilului mintal,
 Aurica Tulea tipul fetei bătrâne,
 iar Leonida Pascalopol tipul moşierului de viţă nobilă
MODERNISM
Ca elemente moderne, Calinescu apeleaza la:
 tehnica reflectorului, aceasta pozitie asumandu-si-o Felix, Stanica Ratiu si Pascalopol
 tehnica oglinzilor paralele, Otilia fiind perceputa de fiecare personaj intr-un mod
diferit:
o pentru Costache, este fiica sa
o pentru Aglae este alintata
 o Felix o vede imatura
o Iar Pascalopol o percepe ca pe o eventuala dragoste
 Tehnica caracteriarii poliedrice : ,,Otilia este imaginea mea in oglinda, Otilia sunt eu"
 Existenta a doua tipuri de familie:
o Diurna: Otilia, Felix, mos Costache, Pascalopol: personaje caracterizate de
compasiune, admiratie
o Nocturna: Aglae si Simion Tulea, copiii Titi, Aurica si Olimpia, impreuna cu
Stanica Ratiu, sotul acesteia, personaje cu trasaturi negative

TITLU
Titlul initial a fost ,,Parintii Otiliei”, ceea ce evident reflecta ideea balzaciana a
paternitatii, pentru ca fiecare dintre personaje determina cumva soarta orfanei Otilia. Din
motive editoriale, titlul se schimba in ,,Enigma Otiliei”, care evidentiaza comportamentul
misterios al protagonistei. Desi nu exista un demers propriu-zis in demersul narativ,
personajul Otilia ramane, in esenta, enigma feminitatii insesi. Totodata, titlul concentreaza
misterul unei varste si al vietii insesi: criza tineretii lui Felix.

TEMA
Realismul de factură balzaciană se reflectă în Enigma Otiliei prin temele romanului.

În primul rând este abordată tema moştenirii, centrând acţiunea în jurul luptei pentru
averea bătrânului Costache Giurgiuveanu, tatăl vitreg al Otiliei Mărculescu.
În al doilea rând, romanul tematizează şi iubirea, ilustrată prin povestea de dragoste
dintre Felix şi Otilia. Dubla temă a romanului este completată de viziunea realistă a
autorului despre lume.

DOUA SECVENTE COMENTATE

1. O secvenţă narativă relevantă pentru tema moştenirii şi viziunea despre lume a lui
Călinescu este marcată de atitudinea clanului Tulea imediat după atacului suferit
de Costache. Toți membrii clanului asediază casa bătrânului, Aglae fiind
preocupata exclusiv de bunurile fratelui ei: ,,Treceți dincolo, să nu fure vreunul
ceva!, Nimic nu se mișcă aici în casă și nimeni nu se atinge de nimic.” Paradoxal,
cei care atentează la bunurile lui Costache sunt tocmai membrii clanului Tulea:
Stănică Ratiu verifică dulapurile, mănâncă din delicatesele găsite și desface
vinurile bătrânului, gesturile sale anticipând într-un fel deznodământul. Tema
surorii lui Costache Giurgiuveanu de a nu pierde averea in favoarea lui Felix si a
Otiliei este pusa in lumina inca de la inceputul operei, reactia acesteia la aparitia
lui Felix fiind: ,,N-am ştiut: faci azil de orfani.”.
 2. Semnificativă pentru tema iubirii de data aceasta este cea în care atunci când, după
moartea lui Costache, Otilia vine în camera lui Felix pentru a-i dovedi că-l
iubeşte: ,,Ca să-ţi dau o dovadă că te iubesc, am venit la tine”. Otilia îi propune
acestuia să fie bărbat şi soţie şi fără binecuvântarea lui popa Ţuică. Gestului ei de
curaj care denotă în acelaşi timp maturitate, el îi răspunde cu un idealism
puritan, declarând cu ostentaţie că e dispus să aştepte oricât, fără a şti dacă e
capabil de o asemenea jertfă. A doua zi, descoperind că a fata a plecat, trăieşte
adolescentin propria sa dramă, alergând pe străzi şi, mai apoi, aflând de căsătoria
ei cu Pascalopol, urându-l pe moşier. Deşi îl iubeşte pe Felix, ea gândeşte în mod
altruist în ceea ce-l priveşte, concluzionând că ea reprezintă o piedică în
împlinirea idealurilor tânărului bărbat, o dragoste nepotrivită pentru marele lui
viitor.

STRUCTURA EXTERNA
Cele douazeci de capitole ale romanului compartimenteaza multiple planuri narative,
ce urmaresc destinele personajelor. Structural, opera se dezvolta pe trei planuri: planul epic
principal –destinul clanului familial, cel de-al doilea –povestea de iubire dintre Felix si Otilia,
ordonat pe conflictul interior, psihologic, in confruntarea cu ei insisi si cu lumea.

CONFLICTELE
*Conflictul exterior este declansat de mostenirea lui mos Costache, a carui avere se
cuvine fiicei sale vitrege, Otilia Marculescu, dar care este vanata de claul Tulea si de ginerele
sotilor Tulea, Stanica Ratiu.
* Conflictul interior ii apartine lui Felix si are in vedere sentimentul erotic. Felix are
de ales între a termina facultatea, a deveni medic si, pe de altă parte, a ramane alaturi de
Otilia, ceea ce ar fi propus abandonarea visului sau.
Totusi, Felix nu este singurul care experimenteaza un conflic interior. Acestuia i se alatura:
* Pascalopol, care nu isi poate da seama daca iubirea lui pentru Otilia este una
paterna sau erotica. La început, el insista ca Otilia ii este ca o fiica si ca singura lui fericire
este de a-i face cadouri si de a o rasfata. Ulterior insa, descopera ca Otilia nu mai este o fetita,
ci o femeie de care este interesat, iar acesta ii devine sot si
* Otilia are de ales între iubirea ideala despre care vorbeste Felix si viața lipsita de
orice griji reprezentata de Pascalopol. Ea incearca sa isi motiveze hotararea de a fugi la Paris
si de a se căsători cu mosierul ca pe un gest de altruism; in scrisoarea pe care i-o trimite lui
Felix dupa despartire, ea încearca sa-l convinga de faptul ca parasindu-l i-a făcut un bine.
STRUCTURA INTERNA :RELATIA INCIPIT-FINAL

Incipitul este un prim element de structură relevant pentru temele romanului şi pentru
viziunea autorului despre lume.
*Naraţiunea se deschide în manieră balzaciană prin fixarea cadrului temporal şi a
spaţiului desfăşurării acţiunii: "Intr-o seară de la începutul lui iulie 1909, cu puţin înainte de
orele zece, un tânăr de vreo optsprezece ani, îmbrăcat în uniformă de licean, intra în strada
Antim".
*Strada este descrisă minuţios, detaliind aspectul caselor care fac din strada
bucureşteană o caricatură a unei străzi italice. Exteriorul casei lui Costache Giurgiuveanu e
prezentat în detalii semnificative, sugerând lipsa calităţii materialelor şi a gustului estetic.
Aspectul neîngrijit şi degradat al clădirii, amestecul de stiluri, trădează snobismul şi zgârcenia
proprietarului, caracterul mimetic al acestuia, specific parveniților, dorinţa sa de a imita
forme arhitecturale clasice :, imitând un vitraliu de catedrală", fară a avea însă nivelul
cultural necesar.
Finalul este la rândul său semnificativ pentru cele două teme ale romanului şi pentru
viziunea realistă asupra lumii, fiind reprezentat de epilogul naratorului, ce rezumă destinul
personajelor care au avut un rol important în economia romanului: Felix, Otilia, Pascalopol şi
Stănică Raţiu.
*Întâlnirea lui Felix cu Pascalopol şi dezvăluirile făcute de moşier, inclusiv fotografia
Otiliei pe care acesta i-o arată tânărului, constituie un pretext pentru conturarea unei idei
dezvoltate de-a lungul romanului: timpul acţionează necruţător asupra oamenilor, dar nu şi
asupra lumii obiectuale.
* Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea strazii si a casei lui mos
Costache din perspectiva lui Felix, in memente diferite, aproximativ zece ani. Felix revine la
locurile străbătute ca licean, pe strada Antim, care însă se schimbase şi ea, şi-şi aminteşte
nostalgic de cuvintele cu care îl întâmpinase Costache: ,,Aici nu stă nimeni!”.

PERSPECTIVA NARATIVA
Un alt element structural important pentru tema iubirii şi a moştenirii şi pentru
viziunea realistă asupra lumii este perspectiva narativă.
*Aceasta este obiectivă, naraţiunea făcându-se la persoana a III-a.
*Ca element de modernitate poate fi remarcată prezenţa a două categorii de naratori:
 naratorul omniscient, a cărui voce se regăseşte în incipitul romanului, cel care
oferă detaliile arhitecturale
 şi naratorul martor, identificabil cu personajul Felix Sima, din perspectiva
căruia povestitorul omniscient prezintă unele evenimente.
CONCLUZIE
Negresit, ,Enigma Otiliei” este un roman fundamental al literaturii române, situat între
tradiţie şi inovaţie, o veritabilă sinteză estetică, o izbândă a prozei românești interbelice.