DUMITRU FLORIN 12 B SERAL

1. Trăsături ale romanului

Publicat în 1938, romanul Enigma Otiliei este menit să ilustreze
convingerile teoretice ale lui George Călinescu. Într-o perioadă în
care polemicile vizând structura narativă a acestei specii epice
susțineau două puncte de vedere, aparent divergente – necesitatea
renunțării la structura de tip obiectiv, cu narator omniscient, prin
includerea evenimentelor relevate de amintirile involuntare și de fluxul
conștiinței și dorința perpetuării modelului clasic –realist, cu narator
care controlează desfășurarea epică – George Călinescu optează
pentru romanul obiectiv și metoda balzaciană (realismul clasic),
dar depășește programul estetic, realizând un roman al „vocației
critice și polemice” (N. Manolescu). Intenția polemică a autorului
este evidentă în structura romanului – aparent de factură
balzaciană –, situat la antipodul modelului proustian, atât de frecvent
invocat și experimentat în epocă. Cu toate acestea, în pofida
aparenței sale balzaciene, Enigma Otiliei este, prin dimensiunea
parodică și prin eterogenitatea elementelor care-l compun, un roman
modern, scris de un specialist în materie de literatură. George
Călinescu parodiază locurile comune ale romanului realist al secolului
al XIX-lea, iar atitudinea pe care o are naratorul din Enigma Otiliei
față de personajele sale nu diferă esențial de atitudinea pe care o
are, în general, criticul literar față de personajele care populează un
univers ficțional.
Roman realist, care reconstituie o atmosferă – aceea a Bucureștiului
antebelic –, dar și bildungsroman, urmărind maturizarea lui
Felix (îndelungata și frustranta sa educație sentimentală fiind una
dintre temele centrale ale cărții) – Enigma Otiliei urmărește evoluția
raporturilor dintre personaje, pe fondul așteptării unei moșteniri
supralicitate de unii (clanul Tulea), indiferente pentru alții (Felix, Otilia,
Pascalopol), reliefând „atenta observație a socialului” (Gheorghe
Glodeanu) practicată de autor. De aceea, acțiunea este amplă,
desfășurându-se pe mai multe planuri narative, care conturează un
conflict complex.
„Gustul detaliului, observarea umanității sub latură morală, fresca
Bucureștiului de dinainte de primul război mondial”. (Gheorhe
Gloddeanu) realizează o comedie de moravuri, pigmentată adeseori
de accente dramatice, înscrisă de Nicolae Manolescu în categoria
doricului, datorită perspectivei narative adoptate de romancier –
„narațiunea la persoana a treia și menținerea naratorului omniscient”.
DUMITRU FLORIN 12 B SERAL

2. Tema. Apărut în 1938, romanul prezintă, în manieră realistă, viaţa

burgheziei bucureştene de la începutul secolului al XX-lea,
accentuând problematica familiei, moştenirii şi pe cea a paternităţii. O
secvență ce surprinde tema familiei este cea inițială, cea a jocului de
cărți, când Felix intră pentru prima oară în casa lui moș Costache și
întâlnește toate personajele, autorul folosind acest prilej pentru o
caracterizare inițială elementară a acestora. Tema moștenirii este firul
roșu al romanului, cuprinzând în jocul ei o mare parte din personaje
(familia Tulea) și are ca punct culminant secvența în care Stănică
sustrage banii moșului de sub saltea, provocându-i acestuia un șoc
ce îl va ruina.
Motivele intalnite in opera aceasta sunt vaste si printre ele regasim:
motivul avaritiei, motivul iubirii, motivul "babei absolute", motivul
orfanilor, motivul mostenirii, motivul parvenitului, etc. 

3.  Relatia incipit-final
   
     Romanul incepe cu descrierea spatiului in care se desfasoara
actiunea. Incipitul fixand in mod veridic cadrul temporal iulie 1909 si
spatial descrierea strazii Antim din Bucuresti, a arhitecturii casei lui
mos Costache, a interioarelor.
    Tot in incipit sunt prezentate principalele personaje, este sugerat
conflictul si sunt trasate principalele planuri epice.
    Finalul este un final inchis si este urmat de un epilog. Simetria
incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea strazii si a casei lui
mos Costache din perspectiva lui Felix, in memente diferite,
aproximativ zece ani.
    Simetria este sustinuta si de replica pe care Costache
Giurgiuveanu i-o adreseaza lui Felix in momentul in care apare la
poarta casei si pe care Felix, devenit doctorul Sima, si-o aminteste in
finalul romanului "Aici nu sta nimeni"

4. Un plan urmareste lupta dusa de clanul Tulea pentru obtinerea

mostenirii lui Mos Costache si inlaturarea Otiliei Marculescu. Al
doilea plan prezinta destinul tanarului Felix Sima care, ramas
orfan, vine la Bucuresti pentru a studia Medicina, locuieste la
tutorele lui si traieste iubirea adolescentina pentru Otilia
(bildungsroman).
DUMITRU FLORIN 12 B SERAL

Autorul acorda interes si pentru planurile secundare, pentru

sustinerea imaginii ample a societatii citadine.
Incipitul romanului realist fixeaza veridic cadrul temporal ("intr-o
seara de la inceputul lui iulie 1909") si spatial (descrierea strazii
Antim, a arhitecturii casei lui Mos Costache, a interioarelor),
prezinta principalele personaje, sugereaza conflictul si traseaza
principalele planuri epice. Incipitul este de tipul captatio
benevolentiae.

Finalul este inchis prin rezolvarea conflictului si este urmat de

un epilog.Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin
descrierea strazii si a casei lui Mos Costache, din perspectiva lui
Felix, intrusul/strainul ...

5. Conflictul exterior  este declansat de mostenirea lui mos Costache,

a carui avere se cuvine fiicei sale vitrege, Otilia Marculescu, dar care
este vanata de claul Tulea si de ginerele sotilor Tulea, Stanica Ratiu.

Conflictul interior ii apartine lui Felix si are in vedere meandrele

sentimentului erotic. Insa Felix nu este singurul personaj care dezvolta
un conflict interior. Astfel putem observa :

Felix are de ales între a termina facultatea, a deveni medic si, pe de altă

parte, a ramane alaturi de Otilia, ceea ce ar fi propus abandonarea
visului sau.

Pascalopol nu isi poate da seama daca iubirea lui pentru Otilia este

una paterna sau erotica. La început el insista ca Otilia ii este ca o fiica si
ca singura lui fericire este de a-i face cadouri si de a o rasfata. Ulterior
insa, Pascalopol ii devine sot si descopera ca Otilia nu mai este o fetita,
ci o femeie de care este interesat.

Otilia are de ales între iubirea ideala despre care vorbeste Felix si viața

lipsita de orice griji reprezentata de Pascalopol. Ea incearca sa isi
motiveze hotararea de a fugi la Paris si de a se căsători cu mosierul ca
pe un gest de altruism; in scrisoarea pe care i-o trimite lui Felix dupa
despartire, ea încearca sa-l convinga de faptul ca parasindu-l i-a făcut
un bine.
DUMITRU FLORIN 12 B SERAL

6. Stanica = parvenitul, arivistul

Aurica = fata bătrână
Costache = avarul
Pascalopol = aristocratul rafinat
Titi = prostul, debil mintal, infantil
Aglae = baba absoluta
Simion = dementul senil , nebunul
Otilia = ingenua, cochetă
Felix = ambitiosul

7. Felix o vede pe Otilia frumoasa, inteligenta, altruista, talentata:"Otilia

e foarte frumoasa si apoi e culta si talentata". "frivola numai in
aparenta, in fond esti inteligenta si profunda".
Aglae Tulea ii inoculeaza de timpuriu complexul orfanului. Ea
considera ca Otilia urmareste averea lui Giurgiuveanu, ca este
vicleana si femeie usoara:"Fete ca ea pentru asta sunt. Sa traiasca
discret cu baietii din familie'. Pascalopol vede in Otilia aceleasi calitati
ca si Felix, in plus o scuza pentru usurinta cu care se lasa intretinuta:
"Ea nu a vut niciodata ideea ca e curtezana..."
Costache Giurgiuveanu o crede inca un copil si o numeste "fe-fetita
mea"