Dumitru Florin 13 B

Seral

Undele radio

Undele radio sunt unde electromagnetice utilizate în

special pentru transmisii de radio și televiziune,
cu frecvențe de la câțiva kilohertzi până la câțiva
gigahertzi (1 GHz = 109 Hz). În anumite aplicații speciale
însă domeniul de frecvențe poate fi mult extins. Astfel, în
comunicațiile cu submarinele se folosesc uneori frecvențe
de doar câțiva hertzi, iar în comunicațiile digitale fără fir
sau în radioastronomie frecvențele pot fi de ordinul sutelor
de gigahertzi. Uniunea Internațională a
Telecomunicațiilor, forul care reglementează
telecomunicațiile prin unde radio, stabilește prin convenție
limita superioară a frecvenței undelor radio la 3.000 GHz.
Spectrul frecvenţei radio este o mică parte din spectrul
electromagnetic. Acesta este de obicei divizat în şapte
regiuni pentru a descreşte lungimea de undă şi a creşte
energia şi frecvenţa. Categoriile sunt undele radio,
microundele, infraroşul, lumina vizibilă, ultravioletele,
razele X şi razele gamma, scrie Live Science.
Undele radio au cele mai mari lungimi de undă din
spectrul electromagnetic, de la un milimetru la 100 de
kilometri. De asemenea, au cele mai joase frecvnţe, de la
3.000 de cicluri pe secundă sau 3 kiloherţi la circa 300 de
miliarde de herţi sau 300 de gigaherţi.
Spectrul radio este o resursă limitată şi poate fi deseori
comparat cu terenul agricol. Aşa cum fermierii trebuie să-
şi organizeze terenul pentru a obţine cele mai bune recolte,
aşa şi spectrul radio trebuie împărţit între utilizatori în cel
mai eficient mod cu putinţă.
Fizicianul scoţian James Maxwell, care a elaborat teoria
unificată a electromagnetismului la sfârşitul secolului al
XIX-lea, a prezis existenţa undelor radio. În 1886,
Heinrich Hertz, fizician german, a aplicat teoriile lui
Maxwell pentru producerea şi recepţia undelor radio.
Hertz a folosit unelte simple, inclusiv o bobină de inducţie
şi un tip vechi de condensator pentru a crea undele
electromagnetice. Hertz a fost prima persoană care a
transmis şi a primit unde radio controlate. Unitatea de
frecvenţă a unei unde elecromagnetice – un ciclu pe
secundă – este herţul.
În afară de comunicaţii, undele radio sunt utile şi în
observaţiile astronomice. Spaţiul cosmic abundă cu surse
de unde radio: planete, stele, nori de gaz şi praf, galaxii,
pulsari şi chiar găuri negre. Prin studierea acestora,
astronomii pot afla mai multe despre mişcarea şi
compoziţia acestor surse cosmice, dar şi a proceselor care
cauzează aceste emisii.
Un telescop radio „vede” cerul foarte diferit faţă de cum
apare în lumină vizibilă. În loc să vadă lumina emisă a
stelelor, un telescop radio poate observa şi pulsarii de la
distanţe mari, invizibili în lumină normală, regiunile unde
se formează stele şi vestigii de supernove. Telescoapele
radio pot detecta quasarii, care radiază energie în spectrul
electromagnetic, dar mai ales în partea radio a spectrului.