Unde electromagnetice

Undele electromagnetice sau radiația electromagnetică sunt fenomene fizice în general

naturale care constau într-un camp electric și unul magnetic în același spațiu și care se generează
reciproc pe măsură ce se propagă.

Suntem înconjuraţi peste tot de unde electromagnetice (radiaţii) de diferite frecvenţe sau
lungimi de undă. Undele electromagnetice se formează atunci când un câmp electric intră în
contact cu un câmp magnetic. În fizică, radiația electromagnetică se referă la undele câmpului
electromagnetic, care se propagă prin spațiu-timp, purtând energia radiantă electromagnetică.
Radiația electromagnetică este o combinație de câmpuri electrice și magnetice oscilante care se
propagă prin spațiu și care transportă energie dintr-un loc în altul.

Undele electromagnetice au fost prezise teoretic de ecuațiile lui Maxwell și apoi descoperite
experimental de Heinrich Hertz în anul 1887. Hertz a reuşit să determine viteza de propagare a
undelor electromagnetice şi a pus în evidenţă printr-o serie de experimente proprietăţile acestora.
Heinrich Hertz a folosit unelte simple, inclusiv o bobină de inducţie şi un tip vechi de
condensator pentru a crea undele electromagnetice. Hertz a demonstrat faptul că undele
electromagnetice sunt similare undelor luminoase, acestea din urmă fiind de fapt o categorie de
unde electromagnetice.
Undele electromagnetice se deplasează cu o viteză constantă de 3,00 x 108 ms-1 în vid. Ele
nu sunt deviate nici de câmpul electric, nici de câmpul magnetic. Cu toate acestea, ele sunt
capabile să prezinte interferențe sau difracții. O undă electromagnetică poate călători prin orice –
fie el aer, material solid sau vid. Nu are nevoie de un mediu pentru a se propaga sau călători
dintr-un loc în altul. Undele mecanice (cum ar fi undele sonore sau undele apei), pe de altă parte,
au nevoie de un mediu pentru a călători.

Tipuri de unde electromagnetice

În funcție de frecvență sau lungimea de undă cu care radiația se repetă în timp, respectiv în
spațiu, undele electromagnetice pot fi de mai multe feluri:

Spectrul radiațiilor electromagnetice este împărțit după criteriul lungimii de undă în câteva
domenii, de la frecvențele joase spre cele înalte:

• radiațiile (undele) radio

• microunde

Undele cu frecventa foarte inalta (≈10¹¹Hz). Se folosește pentru transmiterea de televiziune,

comunicații prin satelit si telefonie mobilă.

• radiații infraroșii

Sunt emise de corpurile incalzite.Sunt utile in domeniile termoviziunii sau al detectoarelor

defum(incendiu),deoarece corpurile calde au proprietatea dea genera raze infrarosii.

• radiații luminoase

• radiații ultraviolete

Sunt generate de descarcari electrice si lumina solara.Se folosesc in medicină

(dermatologie) ,tehnica (iluminatul fluoriscent) si stiința.

• radiații X (Rontgen)

• radiații Y (gamma)

Undele radio - se folosesc și pentru transmiterea semnalelor de televiziune, pentru

comunicații prin satelit și telefonie mobilă. Microundele sunt folosite atât în comunicații cât și în
cuptorul cu microunde e care se bazează pe absorbția relativ puternică a radiațiilor de această
frecvență în apă și materiile vegetale și animale. Undele milimetrice se folosesc de exemplu în
astronomie.

Undele electromagnetice care compun radiația electromagnetică pot fi imaginate ca unde

oscilante transversal cu auto-propagare ale câmpurilor electrice și magnetice. Această diagramă
arată o undă a radiației electromagnetice plană polarizată linear care se propagă de la stânga la
dreapta. Câmpul electric este într-un plan vertical și câmpul magnetic într-un plan orizontal.
Câmpurile electrice și magnetice din undele radiației electromagnetice sunt întotdeauna în fază și
la 90 de grade unul față de celălalt.