CÂMP ELECTROMAGNETIC.

UNDE ELECTROMAGNETICE

Proiect realizat
de: Neaga Biana-
Maria
Cls a XI-a A
 I. Câmpul electromagnetic?

1.1 Ce este câmpul electromagnetic?

- Câmpul electromagnetic (prescurtat câmp EM) este un câmp fizic produs în jurul corpurilor care
sunt încărcate electric și afectează alte particule încărcate electric. Câmpul electromagnetic se propagă indefinit în
spațiu, constituind una dintre forțele principale ale naturii.
- Câmpul electromagnetic care se propagă în spațiu se numește undă electromagnetică. Mecanismul de
propagare a undelor electromagnetice are la bază fenomenul generării reciproce a câmpului electric și al celui
magnetic. Liniile de forță ale câmpurilor sunt situate în planuri reciproc perpendiculare, prin urmare și vectorii
respectivi sunt reciproc perpendiculari.
- Câmpul electric și câmpul electromagnetic este prezent peste tot unde există alimentare cu energie
electrică. Chiar dacă aceste câmpuri de energie sunt invizibile, ele sunt prezente în viața noastră și are efecte asupra
corpului uman mai mult sau mai puțin distructive în funcție de intensitatea sa și de expunere.
-Aceste surse se înmulțesc tot mai mult și nu avem cum să evităm acest lucru. Instalațiile și echipamentele
electrice din casa noastră sau de la serviciu sunt generatoare de astfel de câmpuri electrice și electromagnetice.
-Expunerea oamenilor la electromagnetism, nu este un fenomen nou. Cu toate acestea, expunerea a crescut
în mod constant odată cu creșterea consumului de energie electrică. Proliferarea tehnologiei fără fir, privită ca un
fenomen de progres tehnologic, este în realitate un factor cu implicații directe asupra sănătății multora dintre noi.
1.2 Câmpul electromagnetic
Tot ceea ce utilizează energie electrică produce câmp electromagnetic. Câmpul electromagnetic este
generat de funcționarea aparaturii electrice, adică de mișcarea sarcinilor electrice, de fluxul de curent absorbit de
aparatură și echipamentele electrice. Cu cât curentul absorbit este mai mare cu atât intensitatea câmpului
electromagnetic generat de echipament va fi mai mare.
1.3 Surse generatoare de camp electromagnetic:
• Transformatoarele de tensiune. Apropierea de astfel de suse, pot prezenta un mare pericol pentru sanatate si
sunt printre cele mai importante surse de electromagnetism
• Liniile de transport si distributie a energiei electrice
• Instalatiile electrice cablate in peretii locuintelor noastre
• Echipamentele electrice si electronice
• Retelele WI – FI
• Antenele radio pentru AM, FM, internet, telefonie mobila, alte antene de comunicatii
• Telefonia mobile
• Dispozitivele laser care scaneaza produsele cumparate la supermarket
1.4. Câmpuri electromagnetice statice, câmpuri electromagnetice variabile:

• Câmpul electromagnetic static – este generat de sursele de tensiune continuă, care au ca și caracteristică
unidirecționarea fluxului de curent. Convențional acesta fiind stabilit ca sens de la borna + la borna -.
• Câmpul electromagnetic variabil - este produs de curentul alternativ, care are acea proprietate de ași schimba în
timp direcția cu o anumită frecvență pe minut, numită frecvență rețelei electrice de alimentare cu energie (50 Hz
în România și Europa, sau 60Hz în America). În consecință, câmpul electromagnetic asociat va avea o schimbare
de orientare de 50 de ori pe secundă, întocmai ca și frecvența rețelei electrice de alimentare.
• Principalele caracteristici ale câmpului electromagnetic sunt: frecvența (numărul de oscilații pe secundă) și
lungimea de undă, termen ce descrie distanța dintre un „val” și altul. Frecvențele de intensitate diferită,
interacționează cu corpul uman în mod diferit. Efectele asupra oamenilor sunt mai mult sau mai puțin distructive,
în funcție de intensitatea sa, de apropierea sau departarea de sursa generatoare.
• Dacă tensiunea de alimentare este în general constantă și standardizată la valori de 230 V sau 400 V pentru
domeniul rezidențial spre exemplu, intensitatea curentului electric este o mărime fizică care variază foarte mult în
timp, în funcție de consumul de energie.
• Ceea ce este important să reținem, este faptul că aceste câmpuri electromagnetice nu sunt atenuate de obstacole,
iar prezența umană în locurile cu un consum ridicat de energie electrică este supusă unor radiații superioare.
1.5. Forta campulu i electromagnetic generat de aparatura electrocasnica la diferite
distante
1.6. Nivelurile de expunere tipica la domiciliu si in mediul ambiant
• Densitatea campului magnetic generat de pamant este de 70 μT, iar intensitatea campului electric este de 200 V/m
 II. Unde electromagnetice
2.1 Ce sunt undele electromagnetice?
-Undele electromagnetice sau radiația electromagnetică sunt fenomene fizice în general naturale care
constau într-un câmp electric și unul magnetic în același spațiu și care se generează reciproc pe măsură ce se
propagă.
2.2 Undele electromagnetice în viața de zi cu zi:
• Lumina albă normală este formată de fapt dintr-un curcubeu de diferite culori, de la roșu și portocaliu la
albastru și violet. Există multe alte „culori” de lumină pe care nu le putem vedea. Acestea includ ultraviolete
(UV) și infraroșu (IR) „lumină” care este chiar dincolo de raza viziunii umane. Acestea includ, de asemenea,
forme mai exotice de radiații, cum ar fi razele X, razele gamma și undele radio. Împreună, toate aceste „culori”
diferite ale luminii sunt denumite spectru electromagnetic sau, pe scurt, spectru EM.
• Suntem înconjuraţi peste tot de unde electromagnetice (radiaţii) de diferite frecvenţe sau lungimi de undă.
Undele electromagnetice se formează atunci când un câmp electric intră în contact cu un câmp magnetic. În
fizică, radiația electromagnetică se referă la undele câmpului electromagnetic, care se propagă prin spațiu-timp,
purtând energia radiantă electromagnetică. Radiația electromagnetică este o combinație de câmpuri electrice și
magnetice oscilante care se propagă prin spațiu și care transportă energie dintr-un loc în altul.
• Undele electromagnetice au fost prezise teoretic de ecuațiile lui Maxwell și apoi descoperite experimental de
Heinrich Hertz în anul 1887. Hertz a reuşit să determine viteza de propagare a undelor electromagnetice şi a pus
în evidenţă printr-o serie de experimente proprietăţile acestora. Heinrich Hertz a folosit unelte simple, inclusiv o
bobină de inducţie şi un tip vechi de condensator pentru a crea undele electromagnetice. Hertz a demonstrat
faptul că undele electromagnetice sunt similare undelor luminoase, acestea din urmă fiind de fapt o categorie de
unde electromagnetice.
• Undele electromagnetice se deplasează cu o viteză constantă de 3,00 x 108 ms-1 în vid. Ele nu sunt deviate nici
de câmpul electric, nici de câmpul magnetic. Cu toate acestea, ele sunt capabile să prezinte interferențe sau
difracții. O undă electromagnetică poate călători prin orice – fie el aer, material solid sau vid. Nu are nevoie de
un mediu pentru a se propaga sau călători dintr-un loc în altul. Undele mecanice (cum ar fi undele sonore sau
undele apei), pe de altă parte, au nevoie de un mediu pentru a călători.
2.3 Tipuri de unde electromagnetice:
În funcție de frecvență sau lungimea de undă cu care radiația se repetă în timp, respectiv în spațiu, undele
electromagnetice pot fi de mai multe feluri:
• radiațiile (undele) radio;
• microunde;
• radiații infraroșii;
• radiații luminoase;
• radiații ultraviolete;
• radiații X (Rontgen);
• radiații Y (gamma).
2.4. Aplicabilitatea undelor electromagnetice
Tehnologia modernă foloseşte unde electromagnetice în toate aplicaţiile sale:
a) Undele (radiațiile) radio
• Undele radio fac mult mai mult decât să aducă muzica în radiourile noastre. În 1887 Henrich Hertz, profesor
de fizică la Technische Hochschule în Karlsruhe din Germania, a detectat primele unde electromagnetice.
Undele radio se folosesc și pentru transmiterea semnalelor de televiziune, pentru comunicații prin satelit și
telefonie mobilă. Au cele mai mari lungimi de undă din spectrul electromagnetic. Aceste unde pot fi mai
lungi decât un teren de fotbal sau la fel de scurte ca o minge de fotbal.
b) Microundele
• Microundele pot fi generate, ca şi undele radio, de instalaţii electronice, însă nu fac parte din domeniul vizibil,
deci ochiul uman nu le percepe. Una dintre primele utilizări ale microundelor a fost în cadrul aparatelor radar
din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Dar, ele se folosesc într-o gamă mult mai largă de domenii.
c) Radiațiile infraroșii
• Energia produsă de radiaţia infraroşie este un tip de energie care, spre deosebire de alte tipuri de undă, nu
foloseşte aerul înconjurător drept mijloc de transmisie. Radiaţiile infraroşii sunt emise într-un spectru
continuu de corpurile calde. Trebuie remarcat faptul că jumătate din energia emisă de Soare corespunde
domeniului IR. Becurile emit mai multă radiaţie infraroşie decât lumină. În materialele incandescente, în
filamentele metalice încălzite puternic, gradul de agitaţie termică este mare astfel că electronii care sunt
acceleraţi suferă frecvente ciocniri. Astfel, rezultă o emisie numită radiaţie termică care este sursa principală
de lumină. Corpul omenesc emite radiaţii infraroşii de la 3000 nm având un maxim al emisiei în jur de
10.000 nm.
d) Radiațiile luminoase
• Radiaţiile luminoase pot fi naturale şi artificiale. Soarele este sursa naturală principală a radiaţiei luminoase la suprafaţa
pământului. Radiaţiile luminoase din spectrul solar acţionează la suprafaţa ţesuturilor biologice, în mare parte fiind
reflectate de către acestea, iar cele absorbite pătrund numai în straturile superficiale. Dintre toate sistemele şi organele
organismului, numai ochiul are proprietatea de a capta radiaţiile luminoase. Acesta este un proces complex, la care participă
retina, nervul optic şi sistemul nervos central.
e) Radiații ultraviolete
• Nu putem vedea lumina ultravioletă (UV), dar aceasta poate avea efecte periculoase asupra corpului uman. Lumina
ultravioletă în lumina soarelui poate face pielea să se bronzeze sau să se ardă. Radiațiile ultraviolete sunt unde
electromagnetice invizibile care sunt emise în mod natural de soare şi de toate corpurile fierbinţi.
f) Radiațiile X
• Radiația (razele) X sau radiația (razele) Röntgen sunt radiații electromagnetice ionizante, cu lungimi de undă mici. Fizicianul
german Wilhelm Röntgen este creditat ca descoperitor de raze X în 1895, deoarece el a fost primul care le studiază
sistematic, deși nu este primul care a si observat efectele. Lungimile de undă cu raze X sunt mai scurte decât cele ale razelor
UV și de obicei sunt mai lungi decât cele ale radiațiilor gamma.
g) Radiaţiile Y (Gama)
• Radiaţiile gama sunt radiaţiile electromagnetice cu frecvenţe mai mari de 5·1019 Hz şi respectiv cu lungimile de undă cele
mai mici. Distincția între razele X și Y se bazează pe sursa lor: razele X sunt emise de electroni, în timp ce razele gamma
sunt emise de nucleul atomic. Datorită lungimilor de undă mici este practic imposibil să se observe comportarea ondulatorie
a acestora.