Clasificarea undelor

elecromagnetice
De Cristea Alexandra
Salajan Patricia
• Sfârşitul secolului al XIX-lea aduce în fizică prima mare unificare a unor fenoneme/concepte:
electricitatea, magnetismul şi lumina.
1.Câmpul magnetic este o consecinţă a trecerii curentului electric prin circuite electrice.
2.M. Faraday evidenţiază fenomenul de inducţie electromagnetică (un flux magnetic variabil care
parcurge cu circuit generează o tensiune electromotoare şi un curent ) şi stabileşte legea care
descrie acest fenomen.
3.Pe de altă parte se demonstrează că la rândul său un câmp electric variabil în timp generează un
câmp magnetic. În 1865 J.C. Maxwell arată că la baza tuturor fenomenelor electrice şi
magnetice stau 4 ecuaţii. Din analiza acestor ecuaţii rezultă că sarcinile electrice în mişcare
accelerată generează un câmp electric şi magnetic interdependente. Acest câmp este numit
câmp electromagnetic şi viteza de propagare a acestuia este de 3∙108ms.    3∙108ms.    .
Forma de propagare în spaţiu a câmpului electromagnetic este unda electromagnetică.
4.În 1849 Fizeau efectuează primul expriment prin care se reuşeşte determinarea cu o bună
precizie a vitezei luminii în aer şi anume 3,15∙108ms.    3,15∙108ms.    
5.În 1887 fizicianul german R. Hertz construieşte primul circuit oscilant care propagă în spatiu şi
recepţionează unde electromagnetice în domeniul radio confirmând teoria lui Maxwell
privind undele electromagnetice.
• În scurt timp se ajunge la concluzia că uimitoarea coincidenţă între viteza luminii măsurată de
Fizeau şi viteza de propagare a câmpului electromagnetic dedusă teoretic de Maxwell nu este
o coincidenţă ci un fapt ştiinţific remarcabil. Ceea ce a condus la ideea că de fapt lumina este
un caz particular de undă electromagnetică şi că dincolo de limitele de percepţie umane mai
există şi altceva.
• Unda electromagnetică este o suprapunere de câmp electric şi magnetic
care se generează reciproc şi se propagă împreună. Cea mai simplă undă
este unda plană sinusoidală reprezentată mai jos.
• În funcție de frecvența sau lungimea de undă cu care radiația se repetă în
timp, respectiv în spațiu, undele electromagnetice se pot manifesta în
diverse forme.
• Spectrul electromagnetic reprezintă totalitatea radiațiilor
electromagnetice existente în Univers.
• Spectrul electromagnetic se extinde de la radiațiile cu lungime de undă
scurtă, cum sunt razele gamma, razele X, apoi lumina ultravioletă, lumina
vizibilă și razele infraroșii, apoi până la radiațiile cu lungime de undă mare,
cum ar fi undele radio
• Radiația electromagnetică, indiferent de frecvență, poate suferi diferite
fenomene:interferență,reflexie,refracție,difracție,absorbție
• Radiația electromagnetică are o natură duală: pe de-o parte, ea se
comportă în anumite procese ca un flux de particule (fotoni), de exemplu
la emisie, absorbție, și în general în fenomene cu o extensie temporală și
spațială mică. Pe de altă parte, în propagare și alte fenomene extinse pe
durate și distanțe mari radiația electromagnetică are proprietăți de unda.
• Undele radio sunt unde electromagnetice utilizate în special pentru
transmisii de radio și televiziune, cu frecvențe de la câțiva kilohertzi până
la câțiva gigahertzi (1 GHz = 109 Hz). În anumite aplicații speciale însă
domeniul de frecvențe poate fi mult extins. Astfel, în comunicațiile cu
submarinele se folosesc uneori frecvențe de doar câțiva hertzi, iar în
comunicațiile digitale fără fir sau în radioastronomie frecvențele pot fi de
ordinul sutelor de gigahertzi. Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor,
forul care reglementează telecomunicațiile prin unde radio, stabilește prin
convenție limita superioară a frecvenței undelor radio la 3.000 GHz
• Microundele sunt unde Hertziene a căror lungime de undă este cuprinsă
între 1 mm (300 GHz) și 1 m (0,3 GHz).Aplicațiile microundelor prezintă
interes în legătură cu propagarea acestora prin liniile de transmisie și prin
ghidurile de undă, precum și cu rezonatoarele electromagnetice, care
înlocuiesc circuitele rezonante clasice.Există o varietate de dispozitive și
elemente de circuit specifice sistemelor cu microunde: dispozitive pasive
(cuploare directive, divizoare de putere, filtre de diverse tipuri) și
dispozitive active (tuburi electronice speciale, tranzistoare, diode
speciale).
• Radiația în infraroșu (IR) este o radiație electromagnetică a cărei lungime
de undă este mai lungă decât cea a luminii vizibile (400 - 700 nm), dar mai
scurtă decât cea a radiației terahertz (100 μm - 1 mm) și a microundelor
(~30000 μm). Majoritatea radiației termice emise de către obiectele aflate
la temperatura camerei este în infraroșu.
• Lumina este o radiație electromagnetică; pentru a fi percepută de om ea
trebuie să aibă anumite caracteristici: frecvența trebuie să fie cuprinsă
între limitele sensibilității vizuale ale receptorilor fotosensibili din retină,
adică în domeniul de lungimi de unde de circa 300–660 nm, iar
intensitatea trebuie să depășească pragul de sensibilitate al acestora.
 BIBLIOGRAFIE
• www.quarq.ro
• www.wikipedia.org
• Google images