Câmp electromagnetic

Câmpul electromagntic
Câmpul electromagnetic (prescurtat câmp EM) este un câmp fizic produs în jurul
corpurilor care sunt încărcate electric și afectează alte particule încărcate electric.
Câmpul electromagnetic se propagă indefinit în spațiu, constituind una dintre forțele
principale ale naturii. Câmpul electromagnetic care se propagă în spațiu se numește
undă electromagnetică. Mecanismul de propagare a undelor electromagnetice are la
bază fenomenul generării reciproce a câmpului electric și al celui magnetic. Liniile
de forță ale câmpurilor sunt situate în planuri reciproc perpendiculare, prin urmare
și vectorii respectivi sunt reciproc perpendiculari.
Teoria electromagnetică a fost descoperită de fizicianul scoțian James Clerk
Maxwell.
Maxwell a generalizat diferitele teorii într-o formulare matematicã unicã, Ecuatiile
Maxwell.
 Un câmp magnetic variabil produce la rândul său un câmp electric variabil. De la
fenomenul de inducţie electromagnetică se cunoaşte că un câmp magnetic variabil produce
într-un circuit o tensiune electromotoare de inducţie. Generalizând aceste rezultate
Maxwell ajunge la concluzia că: în toate punctele spaţiului unde există un câmp magnetic
variabil în timp, apare un câmp electric indiferent dacă în locul respectiv există sau nu un
conductor.
 Astfel spus, orice câmp magnetic variabil în timp este legat de prezenţa unui câmp electric.
Spaţiul ocupat de un câmp electric variabil în timp este în acelaşi timp, ocupat de un câmp
magnetic variabil în timp. Cele două câmpuri electric şimagnetic sunt legate între ele şi
formează o unitate numită câmp electromagnetic.
 Aplicații:

 Campul electromagnetic este un camp rotativ si se propaga sub forma de unde

electromagnetice, cu o viteza care depinde de permitivitatea si permeabilitatea mediului.
Frecventa undelor este egala cu frecventa cu care se deplaseaza electronii. Lungimile de
unda ale undelor electromagnetice variaza intr-un interval foarte larg. Astfel, in
telecomunicatii se folosesc unde electromagnetice ale caror lungimi de unda ajung la mai
multe mii de metri, pe cand lungimile de unda ale radiatiilor gama emise de unele
elemente radioactive au valori de ordinul 10^-10 m.
Radiatiile vizibile sunt percepute de ochiul uman. Sunt emise de soare, stele, lampi cu filamente
incandescente a caror temperatura poate atinge 2000 - 3000˚C, tuburi cu descarcari de gaze, arcuri
electrice. Emisia luminii se obtine in urma tranzitiilor electronilor pe niveluri energetice inferioare
ale atomilor. Radiatiile ultraviolete sunt emise de soare, stele, corpuri incalzite puternic si vaporii
de mercur din tuburi de sticla speciala de cuart (care nu absoarbe acest tip de radiatii). Radiatiile
continute in lumina solara se absorb in mare parte in stratul superior al atmosferei (stratul de ozon).
Cu cat altitudinea creste, cu atat cresc si radiatiile ultraviolete. Lumina ultravioleta incurajeaza
formarea vitaminei D si omoara bacteriile. Este de asemenea utila in dermatologie, la iluminatul
fluorescent si la instalatii industriale de numerotare. Radiatiile se obtin in urma tranzitiei
electronilor de pe niveluri cu energii mari pe niveluri cu energii mici. Radiatiile X sunt emise de
tuburi Röntgen, in care sunt accelerati electroni in campuri electrice intense, astfel incat acestia
patrund in interiorul invelisurilor electronice ale atomilor anodului sau gazului din tub si smulg
electroni din straturile de langa nuclee, in urma franarii acestor electroni si in urma tranzitiilor
ulterioare ale electronilor de pe niveluri cu energii mici. Au frecvente mari si sunt folosite pentru
realizarea radiografiilor medicale, deoarece sunt absorbite diferit de muschi si oase, impresionand
placile fotografice. Radiatiile sunt folosite si in scopuri terapeutice, ajutand la combaterea
dezvoltarii tesuturilor celulare bolnave. Radiatiile cosmice si radiatiile gamma sunt emise in
procesele de dezintegrare nucleara si in reactiile nucleare din stele (sunt absorbite de atmosfera) si
in reactoarele nucleare terestre. Sunt cele mai penetrante, avand frecventele si energiile cele mai
mari. Sunt folosite in defectoscopie, pentru sterilizare, precum si in medicina (la tratarea
cancerului).
Radiatiile X, radiatiile cosmice si radiatiile gamma formeaza categoria radiatiilor ionizante, avand
efectul cel mai nociv asupra sanatatii omului. Restul radiatiilor sunt neionizante, care la randul lor
pot avea efecte nocive, in functie de parametrii campului care le produce.