1

I. TERMODINAMICA

I.1. Notiuni generale de termodinamica.

Termodinamica este o ştiinţă în bună parte experimentală. Aceasta înseamnă că

principiile şi legile termodinamicii derivă din experienţă, fără se facă ipoteze sau

modele structurale ale sistemelor termodinamice.

Formalismul matematic adoptat pentru a exprima legile fizicii ne cere să

definim o serie de mărimi fizice măsurabile, capabile să descrie sistemele

termodinamice. Rolul acestei introduceri este acela de a defini principalele noţiuni

din „limbajul” termodinamicii.

Definitii.

Sistemul termodinamic este o porţiune finită a spaţiului, pe care o delimităm (fie şi

doar imaginar) de restul Universului.

Situaţia de moment în care se află un sistem termodinamic se numeşte stare a

sistemului termodinamic.

Mărimile fizice măsurabile ale căror valori momentane permit caracterizarea stării

sistemului termodinamic şi a relaţiilor acestuia cu exteriorul se numesc parametri de

stare.
 2

Parametrii de stare pot fi clasificaţi în diferite moduri. Una dintre aceste

clasificări este următoarea :

1) parametri de stare externi (parametri de poziţie) – valoarea acestora depinde de

poziţiile ocupate corpurile care înconjoară sistemul termodinamic considerat

2) parametri de stare interni - valoarea acestora depinde de mişcarea de ansamblu

şi distribuţia în spaţiu ale componentelor microscopice ale sistemului termodinamic.

În general, din cauza interacţiunilor dintre sistemul termodinamic şi restul

Universului, starea sistemului termodinamic se poate schimba în timp.

Trecerea sistemului termodinamic dintr-o stare în alta care este însoţită de variaţia

parametrilor de stare se numeşte transformare de stare sau proces termodinamic.

Procesele termodinamice sunt caracterizate de mărimi specifice, denumite mărimi de

proces.

Diferenta esenţială între mărimile de stare şi mărimile de proces este aceea că

primele depind doar de stările iniţială şi finală ale sistemului termodinamic, pe când

celelalte depind şi de şirul de stări intermediare prin care a trecut sistemul.

Echilibrul termodinamic este situaţia în care parametrii de stare ai sistemului

termodinamic rămân constanţi în timp.

Sistemul termodinamic izolat este sistemul termodinamic care nu schimbă nici

energie nici substanţă cu exteriorul.

Starea unui sistem termodinamic se numeşte stare de echilibru termodinamic, dacă

toţi parametrii care o caracterizează nu se modifică în timp.

 3

Starea unui sistem termodinamic se numeşte stare de neechilibru termodinamic,

dacă parametrii care o caracterizează se modifică în timp.

Trecerea sistemului dintr-o stare în alta se numeşte proces sau transformare de

stare.

Procesul se numeşte cvasistatic, dacă parametrii de stare variază în timp atât de lent

încât, la orice moment, sistemul să poată fi considerat în echilibru.

Procesul în urma căruia sistemul trece dintr-o stare iniţială de echilibru într-o stare de

echilibru finală fără a trece succesiv prin stări intermediare de echilibru se numeşte

proces necvasistatic.

Procesul în care, în urma schimbării semnului de variaţie al parametrilor de stare

sistemul evoluează de la starea finală spre cea iniţială trecând prin aceleaşi stări

intermediare de echilibru prin care a trecut în procesul iniţial, de la starea inţială la

cea finală, fără ca în mediul exterior să se fi produs vreo modificare, se numeşte

proces reversibil .

Prin definiţie toate procesele care nu sunt reversibile se numesc ireversibile. Toate

procesele necvasistatice sunt şi procese ireversibile. Experienţele şi întreaga practică

ne arată că procesele din natură sunt ireversibile.

Transformarea este numită ciclică dacă starea finală a sistemului termodinamic

coincide cu starea sa iniţială.

Gazul ideal este cel mai simplu model cinetico-molecular folosit pentru gaze.

Caracteristicile principale ale acestui model sunt:

 4

– gazul este format dintr-un număr foarte mare de particule (molecule sau

atomi).

- dimensiunile moleculelor sunt mici în comparaţie cu distanţa dintre ele, astfel

încât ele pot fi considerate puncte materiale.

- moleculele se află într-o mişcare haotică continuă; mişcarea fiecărei

molecule, luată separat, se supune legilor mecanicii clasice.

- forţele intermoleculare se neglijează: moleculele se mişcă liber, traiectoriile

lor fiind linii drepte.

- ciocnirile dintre molecule gazului şi pereţii vasului în care se află sunt perfect

elastice.

Starea unui gaz ideal de masă m, la echilibru termodinamic este caracterizată

de trei parametri macroscopici de stare: presiune (p), volum (V), temperatură absolută

(T).

Gazul ideal, ca sistem termodinamic, poate suferi procese termodinamice în

care unul dintre parametri se menţine constant. Aceste transformări se numesc

transformări simple şi sunt:

a) Transformarea izotermă: T = constant

pV = constant (legea Boyle - Mariotte)

b) Transformarea izobară: p = constant

V
= constant (legea Gay - Lussac)
T

c) Transformarea izocoră: V = constant

 5

p
= constant (legea Charles)
T

d) Transformarea adiabatica (nu se realizeaza schimb de caldura intre gaz si

mediul exterior, Q = 0).

pVγ = constant (unde γ este exponentul adiabatic al gazului).

(legea Poisson).

Obiectul de studiu al termodinamicii clasice este constituit de sistemele

termodinamice la echilibru sau de sistemele termodinamice care evoluează spre

atingerea stării de echilibru.

Postulatele termodinamicii.

Studiul experimental al sistemelor termodinamice izolate de exterior, care nu

se află iniţial la echilibru termodinamic, a arătat că mai devreme sau mai târziu se

atinge starea de echilibru termodinamic. Generalizând aceste constatări experimentale

s-a enunţat primul postulat al termodinamicii:

Un sistem termodinamic izolat atinge după un anumit interval de timp starea de

echilibru termodinamic şi nu mai poate părăsi această stare de la sine (adică fără

variaţia parametrilor de stare externi sau, altfel spus, fără o intervenţie din exterior).

Studiul atingerii echilibrului termodinamic în cazul în care diferite sisteme

termodinamice sunt puse în interacţiune a arătat că pe lângă egalarea unor parametri

obişnuiţi (de exemplu cei mecanici: presiune, forţă, etc.) starea de echilibru
 6

termodinamic necesită considerarea unui singur parametru suplimentar. Acesta este

un parametru intern şi a fost denumit temperatură empirică. Generalizând aceste

constatări experimentale s-a enunţat al doilea postulat al termodinamicii:

Starea de echilibru termodinamic este caracterizată de totalitatea parametrilor

de stare externi, precum şi de o mărime denumită temperatură care este un

parametru intern al sistemului termodinamic.

Temperatura unui sistem termodinamic este un parametru de stare care are

următoarele proprietăţi :

� Temperatura este o mărime care poate fi definită doar pentru un sistem

termodinamic aflat în stare de echilibru termodinamic şi format dintr-un număr

extrem de mare de microentităţi componente. Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite

noţiunea de temperatură nu are sens.

� Dacă sistemul termodinamic considerat este în echilibru termodinamic, având

deci o anumită temperatură, şi dacă el este format din mai multe subsisteme, fiecare

dintre subsistemele componente este la echilibru termodinamic, având fiecare aceeaşi

temperatură.

� Dacă două sisteme termodinamice în contact nu schimbă energie când

parametrii lor de poziţie sunt constanţi în timp, atunci temperatura lor empirică este

egală. Echivalentul acestei afirmaţii este : sistemele termodinamice se pot afla în

echilibru termic când temperaturile lor sunt egale.

 7

Al doilea postulat al termodinamicii arată că starea de echilibru termodinamic

poate fi caracterizată doar de parametrii de poziţie (parametrii externi) şi de

temperatură. Urmează de aici că un alt enunţ al celui de-al doilea postulat al

termodinamicii ar putea fi următorul :

Toţi parametrii de stare interni ai unui sistem termodinamic aflat în

echilibru termodinamic sunt funcţii de parametrii de stare externi şi de

temperatura sistemului termodinamic.

Ecuatia calorica de stare.

Să considerăm un sistem termodinamic în echilibru termodinamic. Să notăm

parametrii de stare externi prin a1, a2, … an. Fie şi parametrii de stare interni b1, b2,

… bk. Temperatura sistemului o notăm prin T. Conform celui de-al doilea postulat al

termodinamicii, putem scrie :

bi = bi ( a1, a2, … an, T), pentru ∀i=1, 2, 3, ...k.

Una dintre mărimile de stare, parametru intern, este energia internă : U. Conform

celor spuse în paragraful anterior, energia internă se poate exprima în funcţie de

parametrii de poziţie şi de temperatură :

U=U( a1, a2, … an, T)

 8

Această ecuaţie se numeşte ecuaţia calorică de stare. Pentru orice sistem

termodinamic în echilibru există o singură ecuaţie calorică de stare.

Singura formă de energie pe care o posedă moleculele de gaz ideal este energia

cinetică. Energia internă a gazului ideal reprezintă deci energia cinetică totală a

tuturor moleculelor gazului.

Prin urmare, U = U (T) (legea Joule)

Se poate remarca faptul că energia internă a unui gaz ideal nu depinde de volumul

pe care-l ocupă gazul!

Ecuațiile termice de stare.

Parametrii de forţă sunt parametrii interni asociaţi fiecăruia dintre parametrii de

poziţie în condiţii de echilibru termodinamic. Conform principiului zero al

termodinamicii, putem scrie :

Ai = Ai ( a1, a2, … an, T) , ∀i=1, 2, 3, ...n.

Aceste relaţii poartă numele de ecuaţii termice de stare. Numărul ecuaţiilor termice

de stare este egal cu numărul parametrilor de poziţie.

Gazele împreună cu lichidele fac parte din categoria fluidelor. Starea termodinamică

a unui fluid este perfect determinată de trei parametri de stare : presiunea, volumul

şi temperatura.

Gazul ideal este un fluid, așadar este caracterizat de un singur parametru de poziţie :

volumul V. Prin urmare, există un singur parametru de forţă : presiunea.

 9

Ecuația termica de stare a gazului ideal este: p = p(V, T), adică ceea ce în manualul de

liceu se numea ecuația de stare a gazului ideal: pV = ν RT,

unde ν este numărul de moli (kilomoli) de gaz și R este constanta universala a

gazelor ideale R = 8,31 x103 J/(Kmol K).