Lucrare de laborator

Studiul pendulului gravitational ca OLA ideal

Determinarea valorii acceleratiei gravitationale terestre

Precupanu Alexia – XI F

1
 Cuprins

1. Consideratii teoretice .......................................................... 3

2. Principiul metodei ....................................................................... 4

3. Dispozitivul experimental ...........................................................

4. Materiale folosite

5. Modul de lucru

6. Date experimentale si prelucrarea acestora

7. Discutie asupra rezultatelor obtinute

8. Surse de erori si metode de reducere

9. Alte metode de a determina acceleratia gravitationala

1. Consideratii teoretice

2
  Pendulul gravitațional reprezintă un sistem fizic format dintr-un
corp de masă m suspendat de un punct fix printr-un fir de lungime l,
care efectuează o miscare oscilatorie sub acțiunea fortei
gravitationale. 
 În fizică, oscilația este un fenomen care constă în variația în timp a
mărimilor caracteristice unui sistem, însoțită de o transformare a
energiei dintr-o formă în alta, în mod periodic, aproape periodic
(cvasiperiodic) sau pseudoperiodic, reversibil sau în parte reversibil.
 Perioada de oscilaţie a unui pendul cu lungimea firului de suspensie
l a carui masa este concentratã într-o sferã cu raza foarte micã, se
calculeazã cu formula:
T =2 π
√ l
g
 unde g este acceleraţia gravitaţionalã a locului în care oscileazã
pendulul, cu condiţia sa oscileze izocron.
 Aceastã formula permite determinarea experimentala a valorii
acceleraţiei gravitaţionale(g) prin masurarea perioadei de oscilaţie a
pendulului(T) şi a lungimii pendulului(l).
 Mișcarea oscilatorie poate fi executată de un sistem fizic (corp solid
sau lichid) în jurul unei poziții de echilibru, pe aceeași traiectorie.
Sistemele care efectuează mișcări de oscilație se numesc oscilatori.
 Dacă mișcarea de oscilație se repetă la intervale egale de timp, ea
este periodică. Timpul necesar pentru efectuarea unei oscilații se
numește perioadă de oscilație (T) și se măsoară în secunde.
 Legea de mișcare a unei oscilații periodice este:

x= Asin ( ω t +φ 0 )

 
unde:
- x este elongația sistemului la momentul t
- A este amplitudinea mișcării (elongația maximă)

- ω este pulsația mișcării (frecvența unghiulară)

- φ 0 este faza inițială a mișcării. 3

  Pendulul ideal reprezintă un model matematic, unde se consideră că
firul pendulului este inextensibil și nu are greutate proprie, iar
corpul este punctiform și toată masa sa este concentrată în punctul
respectiv.

2. Principiul metodei
 Am realizat trei experimente pe un pendul gravitational.
 Pentru primul experiment, am vrut sa vedem daca perioada
depinde de masa, iar pentru al doilea, daca pozitia, respectiv
unghiul din care este lasat pendulul sa ajunga la starea de echilibru
influenteaza cu ceva perioada acestuia de oscilatie. Pentru acestea,
am intocmit tabele, unde am notat masuratorile luate.
 Iar in final, am vrut sa determinam acceleratia gravitatioanala,
 !!! g l T  2 unde g este acceleraţia gravitaţionalã a locului în care
oscileazã pendulul, cu condiţia sã oscileze izocron. Aceastã
formulã permite determinarea experimentalã a valorii acceleraţiei
gravitaţionale prin mãsurarea perioadei de oscilaţie a pendulului şi
a lungimii pendulului.
 Pentru acest experiment am luat cate 6 masuratori de tipul
lungime-timp, pe care le-am incadrat intr-un tabel si intr-un grafic
pentru a vedea schimbarile la nivel de acceleratie gravitationala.

3. Dispozitivul experimental

4
4. Materiale folosite
Pentru realizarea experimentului am avut nevoie de:

stativ din metal

bila din otel
5. plastilina Modul de lucru
ata
Pentru realizarea primului
raportor experiment am urmat
cronometru urmatoarele etape:
1. Am rigla fixat lungimea atei,
creion masurand-o cu rigla,
(lata= cantar 47 cm) ca mai apoi sa

5
 masuram diametrul bilei (d=1,5 cm), din care am aflat raza (R
= 0,75cm).
2. Am adunat aceste doua rezultate, afland lungimea totala a firului
( l = lata+ R ) care este l ≈ 48 cm.
3. Am cantarit masa bilei, m0=13.6 g.
4. Am scos pendulul din starea de echilibru pentru ⍬max fixat cu ajutorul
unui raportor.
5. Am fixat un numar de oscilatii (N=5), iar apoi am cronometrat timpul
pana la terminarea acestora (∆t ).
6. Am notat totul intr-un tabel.
7. Am schimbat masa corpului, cu ajutorul plastilinei si am reluat pasii
de la 2-5 de inca 3 ori.
∆t
8. La final, folosind formula perioadei, T ( N ), am calculat-o in toate
cele 4 cazuri.

Pentru realizarea celui de-al doilea experiment am urmat urmatoarele

etape:
1. Stiind deja lungimea totala a firului si masa initiala a corpului, tot ce
am facut a fost sa variem unghiul firului cu ajutorul unui raportor,
acesta crescand de la 1 cu cate un grad pana la 6.
2. Atunci cand am scos pendulul din starea de echilibru, am pornit
cronometrul pentru a afla ∆t, pastrand numarul fix de oscilatii N=5.
3. Am realuat etapele pana cand am intocmit 6 linii de date.
∆t
4. Folosind formula lui T ( N ), am calculat perioada.

Pentru realizarea celui de-al treilea experiment am urmat urmatoarele

etape:
1. Am lasat masa initiala a bilei si am fixat un unghi mic, ⍬= 6°.
2. Am masurat lungimea firului.

6
3. Am scos pendulul gravitational din starea de echilibru.
4. Am fixat numarul de oscilatii (N=5) si am porit cronometrul pentru a
afla ∆t.
5. Am realuat pasii 2-4 de inca 5 ori, variind descrescator lungimea
firului.
6. Toate datele le-am consemnat intr-un tabel si cu ajutorul acestora am
∆t 4 π∗π∗l
putut calcula: T ( N ), T2, g ( T∗T ), g, ∆g (│ g- g │), ∆ g, E
∆g
( g ).

9. Date experimentale si prelucrarea acestora

Experiment 1: Dependenta perioadei de masa
Tabelul de valori

Nr. m ∆t N T
Det. (g) (s) (s)
1. 13.6 6.39 1.27
2. 15.1 6.32 5 1.26
3. 16.5 6.21 1.24
4. 19.2 6.14 1.22

Graficul experimentului

7
Experiment 2: Dependenta perioadei de pozitia bilei
Tabelul de valori

Nr. ⍬max ∆t N T
Det. (°) (s) (s)
1. 1 5.72 1.14
2. 2 6.29 1.25
3. 3 6.34 5 1.26
4. 4 6.32 1.26
5. 5 6.35 1.27
6. 6 6.50 1.30

8
 Graficul experimentului

Experiment 3: Dependenta perioadei de lungimea firului

Tabelul de valori

Nr. l N ∆t T T2 g g ∆g ∆g E
Det. (cm) (s) (s) (s2) (m/ s )
2 (m/ s ) (m/ s ) (m/ s ) (%)
2 2 2

1. 48 6.45 1.29 1.66 11.41 0.43

2. 43.5 6.38 1.27 1.62 10.60 0.38
3. 41.5 6.10 1.22 1.48 11.06 0.08
5 10.98 0.33 3
4. 36 5.81 1.16 1.35 10.52 0.46
5. 31 5.32 1.06 1.13 10.83 0.15
6. 26.5 4.78 0.95 0.91 11.49 0.51

gexp = g ± E  gexp = 10.98 m/s2 ± 3%

9
 Compararea lui ga=9.81 m/s2, pe ggrf = 11.05 m/s2 ga = 9.81 m/s2
rand cu ggrf (obtinut din grafic) ∆g = │ ggrf - ga│ ∆g = 1.24 m/s2
si gexp ( g din tabel), iar dupa ∆g
Eg¿ g a  Eg = 12,6%
aflarea erorii.
gexp = 10.98 m/s2 ga = 9.81 m/s2
∆g = │ ga - gexp│ ∆g = 1.17 m/s2
∆g
Eg¿ g a  Eg = 11%

Graficul experimentului

10
 10. Discutie asupra rezultatelor obtinute
 Din primele doua experimente, uitandu-ne in tabelul valorilor
perioadei, putem constata ca perioada nu depinde de masa
obiectului cat si de pozitia firului lasat liber, ceea ce adevereste
∆t
formula T=
N .

11. Surse de erori si metode de reducere

SURSA ERORII METODE DE REDUCERE

Nesincronizarea corecta la masurarea Filmarea si identificarea exacta a
duartelor timpului
Erori de musura la nivel milimetric Folosirea unui instrument de masura

11
 mult mai precis
mici defecte ale materialelor de Inlocuirea aparaturii uzate
lucru folosite

12. Alte metode de a determina acceleratia gravitationala

12