Stelele.

Caracteristici principale,
clasificare. Evoluţia stelelor

Elaborat: Papuc Dorina

 Stea
• O stea este în general un anumit tip de corpuri cerești, masiv și strălucitor,
deseori de formă aproximativ sferică, alcătuit din plasmă în oarecare
echilibru hidrostatic, și care a produs în trecut sau încă mai produce și azi 
energie pe baza reacțiilor de fuziune atomică din interiorul său
• Stelele „împodobesc” cerul nocturn. Pentru un observator terestru ele
apar ca puncte de diverse culori, cu un diametru aparent egal dar cu
fluctuații de luminozitate. Ochiul uman distinge pe cerul nocturn până la
circa 6.000 de stele. Distanța până la stele este măsurată cu ajutorul 
paralaxei stelare, iar unghiul rezultat este de ordinul sutelor de miimi
dintr-o secundă de arc.
 GeneralitAti
Multe stele se pot vedea ca 
puncte strălucitoare pe cerul
 nopții. Ele tremură sau
sclipesc, aceasta însă
numai aparent, datorită
turbulențelor din atmosfera 
terestră. Cea mai cunoscută
stea este desigur Soarele.
El este o excepție notabilă,
fiind singura stea suficient
de aproape de Terra pentru
a fi vizibilă ca un disc, și nu
ca un punct.
 Generalitati:
Cu ochiul liber se pot observa aproape 6.000 de stele. Folosind un telescop se
pot observa deja sute de mii de stele din Calea Lactee (galaxia noastră). Cu
un radiotelescop se pot cerceta chiar milioane de galaxii din univers (numărul
stelelor fiind extrem de mare, circa 7•10 22). În Galaxia Noastră, care poartă
numele de Calea Lactee sau Calea Laptelui, există aproximativ 300 de miliarde de
stele. Cele mai mari dintre ele sunt atât de mari, încât, dacă ar putea fi
poziționate pe locul Soarelui, ar ocupa tot sistemul nostru solar inclusiv orbita
planetei pitice Pluton, cu tot cu Pământul și celelalte planete. Printre cele mai
mici stele se numără așa-numitele pitice albe, de mărimea planetei noastre.
Există și stele și mai mici, anume stele de neutroni, care pot avea un diametru de
numai 20 de km.
Sirius A și Sirius B

Steaua Pistol și nebuloasa

 Sirius
Sirius este cea mai strălucitoare stea observată cu ochiul
liber de pe cer. Cu o magnitudine aparentă de −1,46, ea
este aproape de două ori mai strălucitoare decât
Canopus, a doua cea mai strălucitoare stea. Numele
„Sirius” este derivat din limba greacă veche: Σείριος
(Seirios, „luminos”). Steaua a fost asociată cu vara și are
denumirea Bayer Alpha Canis Majoris (α CMa). Ceea ce
percepe ochiul ca o singură stea este de fapt o stea Poziția lui Sirius.
binară, din care face parte o stea de tip spectral A1V din
secvența principală, denumită Sirius A, împreună cu o
pitică albă de tip spectral DA2, denumită Sirius B.
Distanța care separă pe Sirius A de companioana sa
variază între 8,1 și 31,5 UA
 Caracteristicile stelelor

Atmosfera stelară
Singura parte vizibilă a unei stele este atmosfera. De exemplu, atmosfera Soarelui are
înălțimea de 320 de km și diametrul de 1.392.000 de km. Chiar atunci când atmosfera este
relativ mică în comparație cu dimensiunea stelei, astronomii pot aduna de la ea informații
importante despre stea. Lumina emisă de o stea are mai multe proprietăți:

magnitudinea este cea cu care astronomii măsoară strălucirea unei stele

luminozitatea reprezintă intensitatea totală a luminii pe care steaua o emite. Astronomii se
folosesc de luminozitate pentru a clasifica spectrul din care face parte steaua; ea mai oferă
date și despre temperatura și compoziția chimică a stelei.
Magnitudinea stelelor
Inițial astronomii au clasificat stelele după magnitudinea
aparentă sau după strălucirea relativă a lor[necesită citare]. Au
împărțit stelele în șase grupuri, sau magnitudini, care corespund
câte unui factor de strălucire. Cele mai strălucitoare sunt
clasificate ca având magnitudinea 1; o stea de magnitudinea 2 steaua Alpheratz
prezintă o strălucire de 2,5 ori mai mică. Cea mai „palidă” stea
are o magnitudinea 28[necesită citare].

Magnitudinea aparentă nu redă strălucirea reală a stelelor. Unele

stele pot apărea cu o magnitudine aparentă mică, doar pentru că
sunt la o distanță foarte mare de pământ. De aceea, astronomii
folosesc și o altă magnitudine, numită magnitudine absolută (sau
intrinsecă), și care redă factorul de strălucire după proprietățile
fizice ale stelei Pleiadele
Distanța
Dacă urmărim o stea suficient de apropiată de Pământ la un interval de șase luni, adică în
două perioade când Pământul se află în poziții opuse pe orbită, nu o vedem pe cer exact în
același loc. Cunoscând diametrul orbitei terestre (300 de milioane de kilometri), putem
calcula unghiul sub care steaua pare că s-a deplasat pe cer. Distanța stelei față de Pământ se
obține pornind de la valoarea jumătății acestui unghi. Această metodă se numește Paralaxă,
dar nu poate fi aplicată decât în cazul celor mai apropiate stele. Pentru celelalte stele,
unghiurile de măsurare sunt prea mici.

Distanța care le separă de Pământ nu poate fi evaluată decât prin metode indirecte. Stelele,
chiar și cele mai apropiate, se află atât de departe, încât distanța lor este greu de exprimat în
kilometri. Se preferă folosirea unei unități mult mai mari: anul lumină). Acesta este distanța
parcursă de lumină într-un an, în vid. Lumina se propagă cu cea mai mare viteză posibilă: ea
parcurge în vid aproximativ 300.000 de kilometri pe secundă. Steaua cea mai apropiată de
noi se află la o distanță de peste 4,22 ani-lumină, adică aproximativ 40 de mii de miliarde de
kilometri (Proxima Centauri).
 Clasificarea stelelor
După strălucirile lor absolute și după temperaturile sau spectrele lor:
- stele normale, (cele din secvență principală),
- stele gigante, (de diferite categorii),
- stele pitice albe,
- stele subpitice.
După compoziția lor chimică, după poziția în galaxie și după mișcările lor, stelele se împart în
diferite:
- populații de stele .
După existența sateliților care le însoțesc (cu sateliți luminoși sau sateliți întunecați):
- stele duble.
- stele duble optice, După modul de separare spre a fi vizibile:
- stele duble vizuale, (separate cu luneta),
- stele duble spectroscopice, (puse în evidență prin deplasarea periodică a liniilor spectrale).
- stele duble cu eclipsă, (puse în evidență prin eclipsarea lor reciprocă).
-
Stele cunoscute
  Stea     Celebritate  

Steaua Pistol Cea mai luminoasă (de 10 milioane de ori mai puternică ca Soarele)

Cea mai luminoasă de pe cerul nocturn. De 24 de ori mai luminoasă ca Soarele.

Sirius A Cunoscută și ca Steaua Câinelui.

Proxima Centauri Cea mai apropiată de noi (4,23 ani-lumină). Urmează Alpha Centauri A și apoi Alpha
Centauri B.

Betelgeuse Una dintre cele mai mari cunoscute (100 milioane km diametru)

VY Canis Majoris Cea mai mare stea cunoscută,dar și una dintre cele mai luminoase situata în constelația
Canis Major (distantă față de Pământ: 5,000 ani-lumina).

Shurnarkabtishashutu Cel mai lung nume de stea. În arabă - „Sub cornul sudic al taurului”.

Hyadele (300 stele) Cel mai apropiat roi de stele, cca. 150 ani-lumină. În constelația Taurului.

PSR J1748-2446ad Pulsarul cu cea mai rapidă rotație (716 rot/sec)[2]