Curs ACEMSC - Cap I Si II - LB - Rom.

BIOELECTROGENEZA.
EXPLORAREA ORGANISMULUI UMAN PE

BAZA ACTIVITATII ELECTROMAGNETICE A
TESUTURILOR SI ORGANELOR
(electro- si magnetocardiografia,
magnetoencefalografia)
 Jonctiunea (sinapsa ) neuro-musculara
 Potentialul electric de actiune
 Activitatea electrica a tesutului muscular cardiac
 Semnalul electrocardiografic
 Modelul vectorial al activitatii musculaturii cardiace
 Stimularea cardiaca
 Magnetocardiograma
 Magnetoencefalograma Conf. univ. dr. Loredana MEREUTA
Facultatea de Fizica, Univ. ‘Alexandru Ioan Cuza’-Iasi
Bioelectrogeneza
 Existenţa tuturor organismelor vii este fundamentată prin
îndeplinirea a trei funcţii esenţiale de către acestea, şi anume:
 Metabolism
 Reproducere
 Excitabilitate
 Prin definiţie, excitabilitatea reprezintă proprietatea materiei

vii de a reacţiona prin manifestări specifice (contracţie,
secreţie,etc.), ca raspuns la acţiunea unor stimuli externi.
 Fenomenele biofizice care conduc la generarea semnalelor

electromagnetice inregistrate pentru diagnosticarea starii
fiziologice sunt denumite generic bioelectrogeneza.
Potential electric de actiune
Prezentând ca proprietate esenţială excitabilitatea,

celulele nervoase şi musculare sunt caracterizate electric
prin posibilitatea iniţierii unei modificări controlabile a
diferenţei de potenţial transmembranar, care se auto-
propagă spaţio - temporal în lungul membranei celulare şi
care se numeşte potenţial de acţiune celular.
RT PK + CK + + PNa + CNa + + PCl − CCl −

(o) (o) (i )
Vm = ln
F PK + CK + (i ) + PK + CK + (i ) + PCl − CCl − ( o )
∂ 2Vm 1 ∂ 2Vm
= 2
∂x 2
v ∂t 2
Jonctiunea (sinapsa ) neuro-musculara
Celula nervoasa (neuronul) este
constituita de trei parti structurale si
functionale
(1) Corpul celular (cell body – soma)
(2) Dendrite
(3) Axon (1 - 20 µm)
Muschiul striat, denumit si muschi

scheletic datorita locatiei anatomice este
alcatuit dintr-un numar mare de fibre
musculare = celule musculare (cu
lungimi de 1-40 mm si diametre de 0.01-
0.1 mm) in care se disting fibrilele
alcatuite fiecare din filamente subtiri de
actina si groase de miozina dispuse in
mod alternant.
Potenţialele de acţiune ce apar la nivelul membranelor celulelor

nervoase şi musculare, precum şi a unor receptori şi celule
secretoare, îndeplinesc rolul de a transmite rapid informaţia
pe distanţe mari in fibre nervoase şi musculare şi de a
controla optim răspunsurile efectorilor (de exemplu contracţia
musculară, secreţia neurotransmiţătorilor sau a hormonilor).
Etapele jonctiunii neuromusculare care preced contractia muschilor scheletici:
(1,2)
1.Potential de actiune (impuls nervos)
muscular transmis de neuronul motor
2.Stimularea unitatii motoare a jonctiunii
neuromusculare
3.Eliberarea neurotransmitatorului
acetilcolina (Ach) la nivelul jonctiunii
neuromusculare din veziculele
sinaptice in spatiul sinaptic
Bulb terminal sinaptic 4.Legarea acetilcolinei de receptori
(3) specifici incorporati in sarcolema
Spatiul
fibrelor musculare (miocite) si
sinaptic
Degradarea
activarea acestora
Ach
5.Influxul de ioni de sodiu in fibra
(4,5) Placa musculara
motoare
terminala 6.Generarea si propagarea potentialului
(6) de actiune muscular spre tubulii T
7. Potentialul de actiune muscular la nivelul tubulilor T deschide canalele de
Ca2+ voltaj dependente localizate in membrana reticulului sarcoplasmatic
8. Ionii de calciu sarcoplasmatici se leaga de troponina inducand o modificare
a formei si perimte accesul capetelor de miozina la situsurile de legare ale
acestora din filamentele subtiri
9. Activarea contractiei – evenimente declansatorii in celula musculara

10. Degradarea Ach in spatiul sinaptic si pomparea calciului sarcoplasmatic inapoi in
reticulul sarcoplasmatic duce la incetarea semnalului
Activitatea electrica a tesutului muscular cardiac
Muschiul cardiac este un muschi striat, ramificat, involuntar; initiaza
contractiile inimii si este responsabil pentru circulatia sangelui in organism
 Orientarea
fibrelor
musculare
cardiace
Difera de muschiul scheletic prin doua moduri:

- cand este excitat genereaza un impuls electric mult mai lung decat muschii
scheletici, (de 300 ms) astfel contractia mecanica asociata activarii electrice
dureaza mai mult
- o proprietate esentiala – activitatea electrica a unei celule musculare se
propaga in orice directie la toate celulele musculare care o inconjoara, avand
un sistem eleborat de jonctiuni intercelulare
Muschiul cardiac cu fibre

Purkinje – fibre cardiace
modificate care isi au
originea in nodul
atrioventricular si se ramifica
Atriul drept in ambele ventricule.
Nodul Atriul
Sinoatrial stang
Fibre
Nodul Purkinje
Atrioventricular
Legatura Ramificatii
Atrioventriculara ale LA
(LA)
Fibre Purkinje
Aceste fibre Purkinje transmit impulsul

electric de la nodul atrioventricular catre
ventricule facand posibila contractia
simultana.
Tehnici bazate pe electrozi intracelulari - ‘clamp voltage’, ‘patch clamp’
Variatia in timp a potentialului

de membrana in celula
musculara cardiaca
Porţiunea AB
 O primă fază a potenţialului de acţiune
este o depolarizare rapidă a
B
sarcolemei (faţă de potenţialul de
C repaus care este de circa 70-100 mV)
până la anularea sau chiar pozitivarea
A D potenţialului de membrană.
 Ea este datorată activării
considerabile a canalelor ionice de
sodiu, respectiv a "canalelor rapide de
sodiu" (pot fi blocate de tetrodotoxină)
 Acest proces este echivalent cu o
amplificare a permeabilităţii
membranare pentru ionul de Na+ ceea
ce conduce la o intensificare a
transportului pasiv de sodiu înspre
citoplasmă.
Variatia in timp a potentialului de
membrana in celula musculara cardiaca
Portiunea BC
 Faza următoare este un "platou" (de
B fapt o scădere foarte lentă)
determinat de activarea altor două
C
tipuri de canale ionice.
A D
 În primul rând este vorba de aşa
numitele "canale rapide de sodiu" -
activate de voltaj (care se deschid ca
urmare a depolarizării electrice a
sarcolemei în faza AB).
 Peste influxul pasiv de ioni de sodiu

se suprapune şi un influx de ioni de
calciu dat de deschiderea unor
"canale lente de calciu şi sodiu".
Portiunea BC (cont.)
B
 Declanşarea contracţiei (sistola
mecanică) este precedată tocmai de
C creşterea concentraţiei de calciu
intracelular; dar semnalul propriu-zis
A D al contractării fibrei musculare este
dat de golirea rezervelor de calciu
din depozitele intracelulare ataşate
reticulului sarcoplasmic.
 Nivelul ridicat al concentraţiei ionilor

de Ca2+ activează sistemul actină-
miozină care este principalul
element contractil al fibrei
musculare.

Porţiunea CD
 Reprezintă o repolarizare electrică a

B
sarcolemei dată de două fenomene
C diferite: pe de o parte avem de-a face
cu activarea pompelor ionice
A D (transportul activ) care acţionează în
sens invers gradientului de
concentraţie (în opoziţie cu canalele
ionice care permit deplasarea în
sensul acestui gradient)
 Pe de altă parte avem de-a face cu

activarea unor canale ionice de
potasiu "retarde", prin care un eflux de
potasiu contribuie la restabilirea
potenţialului de membrană.
Porţiunea CD(cont.)
B  Fluxul total de ioni prin membrană

C
favorizează o repolarizare, până la
restabilirea potenţialului de repaus.
A D
 Intrarea în acţiune a pompelor ionice
de calciu din membranele cisternelor
ataşate reticulului sarcoplasmic
determină umplerea acestora
concomitent cu scăderea concentraţiei
calciului din citoplasmă.
 Se produce şi relaxarea elementelor

contractile din celulele musculare.

1 Deschiderea canalelor de sodiu (Na+) voltaj dependente
2 Influxul ionilor de sodiu determina depolarizarea membranei si declanseaza
deschiderea mai multor canale de sodiu, intensificand depolarizarea
Platou 
3 La depolarizare maxima de
aproximativ + 30 mV se inchid
canalele de sodiu
Potential de membrana (mV)
Potential
de actiune

4 Patrunderea ionilor de calciu Ca2+
Relaxarea
miocardului
prin canalele lente de Ca2+
Contractia prelungeste depolarizarea
miocardului
membranei determinand o faza de
Perioada
refractara
platou care scade usor datorita
absoluta scurgerii unor ioni de K+, desi
marea majoritate a canalelor de K+
raman inchise pana la finalul fazei
Timp (secunde) de platou

5 Inchiderea canalelor de Ca2+ si transportul ionilor de calciu in exteriorul
celulei; deschiderea canalelor de potasiu determina iesirea rapida a ionilor
de K+ din celula restabilind astfel potentialul de repaus membranar.
Semnalul electrocardiografic
 Inregistrarea proiecţiei cutanate a activităţii electrice a multitudinii de celule
musculare din componenţa fibrei musculare se realizează practic cu ajutorul
electrozilor de suprafaţă şi reprezintă rezultatul compunerii potenţialelor de
membrană generate în diferite etape ale contracţiei musculaturii cardiace.
 Activitatea electrica a unei celule musculare cardiace se propaga in orice
directie la toate celulele musculare care o inconjoara, determinand o forma
complexa a potentialului de actiune – semnalul electrocardiografic
 Variatia potentialului de membrana in celula musculara cardiaca este
reprezentativa pentru fiecare celula specializata a inimii
 Activitatea inimii poate

fi "divizată" în
activităţile a două
subansambluri, fiecare
asimilabil unei singure
celule musculare:
miocardul auricular şi
miocardul ventricular
Semnalul electrocardiografic - istoric
 Willem Einthoven, medic şi fiziolog olandez, a creat primul
electrocardiograf cu utilizare medicală practică în 1901-1903
şi a primit premiul Nobel în 1924 pentru activitatea sa
(inclusiv standardizarea metodei de înregistrare
electrocardiografica).
1900………….2000
Fotografie a unui cardiograf complet, in care se arata modul in

care electrozii sunt atasati pacientului care are mainile si un picior
imersati in solutii saline.
Undele (deflexiunile)
Sunt abateri ale liniei traseului de la linia izoelectrică.
Acestora li se descrie:
 durata (în secunde)
 amplitudinea (în mV sau mm)
 forma, adică particularităţile care
nu se pot exprima cifric
(îngroşări, neregularităţi)
Undele care se analizează pe traseul
ECG sunt
 unda P
 complexul QRS
 unda T
 unda U
Segmentele
Sunt porţiuni de traseu cuprinse între două unde.
Acestora li se descriu:
 durata
 poziţia faţă de linia izoelectrică
dacă segmentul este decalat faţă de
linia izoelectrică, se precizează:
 sensul (sub- sau supradenivelare)
 amplitudinea (în mm)
 forma decalării
 Segmentele care se analizează:
pe traseul ECG sunt
 segmentul ST
 segmentul PQ(PR)
 segmentul TP
Intervalele
definesc durata de timp între două repere de pe traseu
(începutul sau sfârşitul unor unde).
Intervalele care se analizează pe

traseul ECG sunt:
 intervalul PQ
 intervalul QT
 intervalul PR
Complexul de depolarizare notat cu QRS, proiecţie cutanată a
activării musculaturii ventriculare, în cadrul căruia:
Unda Q
este o hiperpolarizare de foarte
mică amplitudine nu întotdeauna
perceptibilă (undă negativă)
este o unda subţire, ascuţită cu
Durata de 0,04 secunde si
Amplitudine < ¼ din amplitudinea
undei R
Patologic: q îngroşat, cu A> ¼ R
sugerează necroză miocardică
Unda R
este o depolarizare de durată mică
şi amplitudine mare (undă pozitivă) -
cea mai mare undă pozitiva de pe
EKG
uneori poate fi urmată de o a doua
depolarizare la fel de rapidă dar cu
amplitudine şi mai mică
(componenta R′)
este o undă ascuţită, simetrică
amplitudinea ei este proporţională cu
masa ţesutului ventricular
depolarizat
in infarctul miocardic acut masiv
amplitudinea R scade – prognostic
sever
Unda S
este o hiperpolarizare de durată mică
şi cu amplitudine mică, (undă
negativă) ulterioară depolarizării R
urmată, în unele cazuri de o a doua
undă (componenta S′)
Este o unda ascutita si reprezintă
ultima fază a depolarizării VS
se studiaza impreuna cu celelalte
unde din complexul QRS; Durata qrS
= 0,08-0,10 sec.
qrS> 0,10-0,12 s → hipertrofie
ventriculară
qrS>0,12s → bloc de ramură (BRS,
BRD)
Unda T
 este ultima undă ce se înregistrează într-
un ciclu cardiac, o unda rotunjita,
asimetrica si reprezinta o depolarizare
lentă (undă pozitivă) şi de mică
amplitudine (repolarizarea)
 corespunde "revenirii" musculaturii
ventriculare şi se evidenţiază după un
interval de timp ce reprezintă faza în care
întreaga masă ventriculară este activată;
 Patologia undei T este caracteristică
tulburărilor de circulaţie coronariană,
modificările fiind desemnate cu termenul
electrocardiografic de "ischemie". Ele
cuprind fie creşterea în amplitudine (peste
1/2 din R), fie dimpotrivă, scăderea
amplitudinii sau chiar negativarea undei T,
ea devenind în mod caracteristic simetrică.
Unda P
 apare ca o depolarizare de mică
amplitudine (undă pozitivă) ce
precede complexul QRS si are o
semnificaţie similară (activarea
miocardului atrial - depolarizarea
ambelor atrii
 o undă hibrida, rotunjită, pozitivă cu
Durata = 0,10 sec. si Amplitudine =
0,25 mV/ 2,5 mm (1mV=10mm)
 Patologic unda P poate fi înlocuită
de unde f, mici, neregulate, în
fibrilaţia atrială sau de unde F, mici,
regulate, "în dinţi de fierăstrău", în
flutterul atrial.
Unda U
Reprezintă o mică deflexiune care
urmează undei T, care este generată
de postpotenţiale si este dezvoltata în
anumite regiuni ale miocardului
ventricular.
Durata normală este între 0.15 şi 0.25
sec, iar amplitudinea este sub 2 mm.
Forma undei U este rotundă, având
acelaşi sens cu unda T din derivaţia
respectivă.
Patologic, unda U poate deveni foarte
amplă în hipopotasemie sau în unele
cazuri de hipertrofie ventriculară, sau
se poate negativa, mai ales în urma
efortului în tulburările de circulaţie
coronariană.
Segmentul ST
Reprezintă prima fază a repolarizării ventriculare (repolarizarea lentă).
Durata segmentului ST este lipsită de importanţă practică, iar poziţia sa este
în mod normal izoelectrică.
Patologia segmentului ST cuprinde deviaţiile acestuia (sub- sau
supradenivelări), ele fiind în general expresia unor tulburări severe ale
circulaţiei coronariene (noţiunea electrocardiografică de "leziune").
Segmentul PQ
Reprezintă întârzierea stimulului electric la
nivelul joncţiunii atrioventriculare.
Durata normală este cuprinsă între 0.02-0.12
sec (în medie 0.07 sec), poziţia sa fiind
izoelectrică.
Intervalul PQ
Reprezintă timpul necesar
conducerii impulsului electric de la
NS la ventriculi.
Durata este în mod normal cuprinsă
între 0.12-0.21 sec. Variază fiziologic
în funcţie de vârstă (mai scăzută la
tineri) şi frecvenţa cardiacă (scade în
tahicardie).
Patologic: Intervalul PQ cu durata
sub 0.12 sec se întâlneşte în
sindroamele de pre-excitaţie
ventriculară, în care impulsul electric
trece de la atrii la ventriculi pe căi
care ocolesc NAV. Intervalul PQ cu
durata peste 0.21 sec se întâlneşte
în blocurile atrioventriculare.
Intervalul QT
Reprezintă sistola electrică
ventriculară care se măsoară de la
începutul undei Q până la sfârşitul
undei T.
Durata normală depinde de frecvenţa
cardiacă, fiind calculată pe baza unor
formule sau tabele; uzual este
considerat normală dacă nu depăşeşte
50% din durata R-R.
Patologic, intervalul QT este prelungit
în hipercalcemie, hiperpotasemie şi
mai scurt în hipocalcemie; anumite
medicamente antiaritmice modifică
durata intervalului QT.
Modelul vectorial al activitatii musculaturii cardiace
Modelul vectorial explică componentele răspunsului
electrocardiografic considerând inima ca pe un dipol electric ce
variază în timp.
 EKG = Înregistrarea la suprafaţa corpului a variaţiilor ciclice ale

campului electric indus de activitatea cardiacă
 Inima poate fi considerată o baterie, un generator de curent
electric inclus într-un volum conductor (corp).
 Inima generează un camp electric ce poate fi evidenţiat la
suprafaţa corpului, prin electrozi plasaţi pe tegument.
 În repaus, cardiomiocitele sunt încărcate pozitiv pe versantul

extern al membranei şi negativ la interior.
 În timpul depolarizării, potenţialul de membrană se inversează.
 Negativitatea de repaus a interiorului se reduce spre 0 şi apoi
interiorul devine pozitiv ca urmare a influxului de Na.
 Vectori elementari - vectori cardiaci care corespund dipolului
unei fibre miocardice
 Vectorii instantanei - reprezintă grafic situaţia sumării unor
vectori elementari într-un anumit moment, în cursul activităţii
cardiace.
 Proiectia
vectoriala
pe o axa
 Toţi aceşti vectori, se supun legilor matematice putând fi

sumaţi, deplasaţi şi măsuraţi, prin proiecţiile lor ortogonale pe
anumite axe, numite derivaţii
Principiul vectorial
 Dacă se imaginează că în fiecare moment al activităţii
cardiace, există un alt vector instantaneu, cu o altă orientare în
spaţiu şi cu o altă mărime, ei pot fi aduşi printr-o translaţie într-
un punct comun, în care în mod convenţional îşi au originea toţi
vectorii cardiaci, numit centrul electric al inimii (0).
 În această situaţie, în timpul unui ciclu cardiac, vârfurile
vectorilor instantanei se deplasează pe o curbă închisă, în
formă de evantai, care începe şi se termină în punctul 0, numită
vectocardiogramă (VCG).
 Proiecţia desfăşurată a
acestei curbe în funcţie
de timp, pe o dreaptă
din corpul omenesc,
corespunzătoare unei
derivaţii, reprezintă
electrocardiograma
(ECG) înregistrată în
acea derivaţie.
 Electrozii pentru culegerea potenţialelor generate de
activitatea inimii sunt plasaţi în diverse puncte pe suprafaţa
corpului. Un anumit raport între punctele de plasare a
electrozilor defineşte o derivaţie. O derivaţie este formată
din doi electrozi care culeg variaţiile de potenţial electric
produse în cursul ciclului cardiac
 Grafic, fiecărei derivaţii îi corespunde un ax, căruia i se

atribuie convenţional un sens. Pe acest ax se face proiecţia
vectorilor cardiaci; proiecţiile orientate în sensul axului se
înregistrează pozitive, iar cele orientate în sens invers se
înregistrează negative.
 Deoarece corpul omenesc este un mediu conductor
neomogen, este necesară standardizarea unor derivaţii
grupate în sisteme de derivaţii.
 În practică se folosesc în mod curent 3 sisteme de derivaţii:

 derivaţiile standard,
 derivaţiile unipolare ale membrelor
 derivaţiile toracice.
Derivaţiile Derivaţiile
membrelor precordiale
Bipolare I, II, III -
(derivaţiile standard ale
membrelor)
Unipolare aVR, aVL, aVF V1-V6
Derivaţiile standard (DS). D 1, D 2, D 3
Sunt derivaţii bipolare ale membrelor, standardizate de W.
Einthoven, care explorează activitatea inimii în planul frontal
(directia, amplitudinea si durata variatiilor de potential electric)
Utilizează 3 puncte de plasare a
electrozilor activi:
– membrul superior drept (R = right) D1
- roşu
– membrul superior stâng (L = left) -
galben
– membrul inferior stâng (F = foot) - D3
D2
verde
Un al patrulea electrod va fi plasat
pe membrul inferior drept, acesta
fiind un electrod de pământare
(negru).
 În reprezentare grafică, axele electrice ale celor trei derivatii
standard sunt reprezentate de cele trei laturi ale unui triunghi
echilateral, numit triunghiul lui Einthoven; inima, ca sursă
electromotoare este plasată în centrul acestui triunghi
 Notând cu VR, VL şi VF
potenţialele punctelor D1= VL-VR
respective, derivaţiile
standard măsoară
diferenţele de potenţial
care iau naştere între D2=VF-VR D3= VF-VL
câte două din aceste
puncte, în modul următor:
D2= D1+ D3
 Derivaţiile unipolare ale membrelor (DUM) au electrozii plasaţi în aceleaşi
poziţii ca pentru obţinerea derivatiilor standard (R, L şi F) si exploreaza
planul frontal al inimii.
VR +VL + VF = 0
 Sunt derivaţii unipolare, deoarece electrodul explorator (pozitiv) se plasează

pe R, L sau F, iar ceilalţi doi electrozi se leagă împreună, reprezentând
electrodul de referinţă (negativ); Derivaţiile obţinute se notează aVR, aVL şi
aVF; (Indicele a de la augmented = amplificat)
 DUM sunt perpendiculare pe DS, trecând prin punctele de plasare ale
electrozilor exploratori. În acest mod, în triunghiul lui Einthoven se mai
introduce un sistem de trei axe, permiţând analiza vectorului electric în
planul frontal într-un sistem hexaaxial
Derivaţiile toracice (DT),
numite şi derivaţii
precordiale, explorează
activitatea inimii într-un plan
orizontal fiind derivaţii
unipolare.
 Electrodul indiferent se
obţine prin metoda propusă
de Wilson, scurtcircuitând
într-un singur punct, numit
bornă centrală terminală
(BCT) electrozii de la cele
trei membre, R, L şi F.
 Electrodul explorator se plasează succesiv în anumite puncte
convenţionale de pe peretele toracic anterior, notate de la V1 la
V6
 V1 - spaţiul intercostal IV,
parasternal drept
 V2 - spaţiul intercostal IV,
parasternal stâng
 V3 - la mijlocul distanţei
dintre V2 şi V4
 V4 - spaţiul intercostal V,
pe linia medioclaviculară
pe linia axilară anterioară
pe linia axilară mijlocie
Pot fi aplicate şi derivaţii suplimentare stângi:
 V7, în spaţiul 5 intercostal, pe

linia axilară posterioară
stângă
 V8, tot în spaţiul 5 intercostal,
pe linia scapulară medie
stângă
 V9, pe linia paravertebrală
stângă, la jumătatea distanţei
dintre V8 şi coloana
vertebrală.
 De asemenea pot fi utile pentru diagnosticul unui infarct

miocardic de ventricul drept şi precordialele drepte: V3R, V4R,
V5R şi V6R, cu localizare simetrică cu cea a precordialelor
stângi
Originea
ritmului cardiac
este în mod normal
în nodul sinusal
(NS), de unde
impulsul se
propagă prin atrii
de sus în jos, apoi
prin nodul
atrioventricular
(NAV) şi fasciculul
His catre
ventricule.
Criteriile de recunoaştere a ritmului sinusal sunt următoarele:
 unda P prezentă în faţa fiecărui complex QRS;
 morfologia undei P se menţine constantă pentru toate
revoluţiile cardiace din aceeaşi derivaţie;
 distanţa dintre undele P se menţine constantă; sunt acceptate
totuşi mici diferenţe între aceste distanţe, legate de fazele
mişcărilor respiratorii (aritmie respiratorie)
 undele P sunt pozitive, semnificând conducerea de sus în jos
a excitaţiei în atrii
Patologic, ritmurile diferite de cel sinusal, se includ în categoria
aritmiilor. După originea lor acestea pot fi atriale (cu altă origine
decât NS), joncţionale sau ventriculare.
Regularitatea ritmului cardiac se apreciază pe baza distanţei

dintre undele R succesive.
 Dacă distanţa se menţine constantă, ritmul este regulat, iar
dacă se modifică de la un ciclu cardiac la altul, ritmul este
considerat neregulat.
 Neregularitatea ritmului cardiac poate fi periodică, atunci când
pe un ritm regulat se suprapun bătăi suplimentare (de
exemplu extrasistole atriale sau ventriculare) sau absolută (de
exemplu fibrilaţie atrială sau ventriculară).
Frecvenţa cardiacă - este dată de numărul revoluţiilor cardiace
dintr-un minut.
Normal: 60-100/min.
Valorile mai scăzute definesc bradicardia, iar cele mai crescute
tahicardia.
 Un ritm ventricular generat de un peacemaker cardiac este
asociat unui complex QRS larg deoarece electrozii sunt de
obicei localizati in ventricolul drept iar activarea nu implica un
sistem de conductie
 In ritmul generat de peacemaker contractia ventriculara este

de obicei precedata de un spike puls vizibil
 Ritmul impus este de obicei setat la 72/min.
Frecvenţa cardiacă
normal: 60-100/min.
Valorile mai crescute
definesc tahicardia.
 Defibrilator cardiac implantabil, mono sau

bicameral, pentru tratamentul tahicardiei
Frecvenţa cardiacă
normal: 60-80/min.
Valorile mai scăzute
definesc bradicardia
 Stimulator cardiac implantabil, mono sau

bicameral, pentru tratamentul bradicardiei.
MAGNETOCARDIOGRAMA
MAGNETOENCEFALOGRAMA
 Activitatea electromagnetica a tesuturilor si organelor din structura

organismului uman a fost multa vreme inregistrata doar la nivelul
componentei sale electrice si interpretata exclusiv prin prisma
masuratorilor de curenti electrici si potentiale electrice.
 Captarea semnalelor rezultate prin proiectarea la exteriorul corpului uman
a activitatii electrice a celulelor excitabile din componenta creierului, a
inimii sau a altor structuri neuronale (de exemplu retina) sau musculare
(muschii oculari, faciali, gastrici etc.) conduce insa la o informatie care
este modulata de impedantele electrice ale tesuturilor ce se interpun
intre organul sursa si dispozitivul de inregistrare.
 In cazul captarii componentei magnetice a semnalelor electromagnetice
emise de tesuturile si organele caracterizate de bioelectrogeneza se
elimina practic total acest dezavantaj deoarece permeabilitatea magnetica
relativa nu difera sensibil fata de unitate (in timp ce permitivitatea electrica
relativa a tesuturilor este considerabila).
μ=μ0μr; μ0 = 4π × 10−7 N A−2
MAGNETOCARDIOGRAMA
 Magnetocardiografia, prin definitie, este tehnica de
masurare a campurilor magnetice generate de tesutul cardiac
datorita curentilor electrici din celulele electric active ale
musculaturii cardiace. Magnetocardiografia (MCG) este o
tehnica total neinvaziva eliminand chiar si contactul cu
electrozii specific electrocardiografiei (EKG) si reprezinta o
sursa mai completa de informatii decat EKG.
 In mod analog, magnetoencefalografia (MEG) ofera

posibilitatea explorarii creierului pe baza inregistrarii activitatii
electromagnetice a acestuia fiind complementara
electroencefalografiei (EEG).
MAGNETIC FIELD OF CURRENT
 The magnetic field lines around a long wire which carries an
electric current form concentric circles around the wire.
 The direction of the magnetic field is perpendicular to the
wire and is in the direction the fingers of your right hand
would curl if you wrapped them around the wire with your
thumb in the direction of the current.
MAGNETOCARDIOGRAMA
 Din perspectiva istorica, dezvoltarea cercetarii in domeniul
biomedical din ultimele decenii a adus in prim planul preocuparilor
biofizicienilor si bioinginerilor medicali dezvoltarea metodelor de
inregistrare magnetometrica a activitatii principalelor tesuturi
excitabile din organismul uman
 Proiectarea si asamblarea dispozitivelor de tip SQUID
(semiconductor quantum interference device) a facut posibila
captarea semnalelor magnetocardiografic si magnetoencefalografic
intr-o maniera total neinvaziva, eliminand chiar si contactul
pacientului cu senzorii.
 Dezvoltarea sistemelor de inregistrare biomagnetometrica a condus
in prezent la utilizarea unor dispozitive cu zeci de canale avand
dispunere plana sau sferica in imediata apropiere a toracelui sau
craniului; utilizarea pompajului optic de tip laser a condus la
cresterea acuratetei inregistrarilor MCG si MEG.
MAGNETOCARDIOGRAMA
 Fundamentarea stiintifica a activitatii electromagnetice a inimii si creierului
porneste de la caracterul de dipol magnetic al unitatilor structurale de
baza ale acestor organe – celulele cu excitabilitate electrica
 Modelarea fizica cea mai intuitiva a proceselor de captare a semnalelor
magnetocardiografice se bazeaza pe inregistrarile bipolare ce permit
reconstructia acestor semnale din inregistrari succesive pe trei directii
ortogonale convenabil alese in raport cu morfologia organismului uman.
 Comparatia semnalelor electrocardiografic si magnetocardiografic permite
validarea tehnicilor biomagnetometrice precum si diagnosticarea mult
mai exacta a unor probleme patologice.
 Tehnicile magnetometrice s-au aplicat si la inregistrari ale semnalelor
legate de activitatea electrica a muschilor oculari (magnetooculograme)
sau de activitatea electrica a retinei (magnetoretinogramae) dovedindu-se
utile in studiile comparative – alaturi de electroretinograme si
electrooculograme.
METODA INREGISTRARII MAGNETOCARDIOGRAFICE
SCURT ISTORIC
 Primele inregistrari ale componentei magnetice a activitatii

electromagnetice a inimii au fost efectuate cu ajutorul unui set
de bobine de inductie de catre cercetatorii americani Gerhard
Baule si Richard McFee de la Universitatea din Syracuza
in 1963
 1969 - Jim Zimmerman inventeaza dispozitivul SQUID
(Superconducting QUantum Interference Device) - un
detector pentru campuri magnetice slabe si impreuna cu
Cohen colaboreaza in studii de biomagnetism
 Primul dispozitiv de inregistrare bazat pe efectul de
supraconductibilitate (prin utilizarea unui senzor de tip SQUID
– semiconductor quantum interference device) a fost utilizat in
1970 de catre David Cohen si colaboratorii sai de la Institutul
de Tehnologie din Masschusets
 Un dispozitiv SQUID (superconductor quantum

interference device) este proiectat pentru a masura semnale
(campuri magnetice) extrem de slabe.
 Functionarea dispozitivului SQUID se bazeaza pe o jonctiune

Josephson care detecteaza semnale de energii de 100
miliarde de ori mai mici decat energia magnetica necesara
rotirii unui ac de busola.
Ansamblul criostatic
inclus in sistemul de
captare a semnalului
magnetic cu ajutorul
unui dispozitiv SQUID
 Jonctiunea Josephson este Camp Magnetic
alcatuita din doua straturi de

materiale semiconductoare Superconductor
separate de un strat izolator

electric atat de subtire incat
electronii pot sa il strabata. Jonctiune
Josephson
 Un dispozitiv SQUID consta

din una sau mai multe bucle
superconductoare care
constituie niste jonctiuni
Josephson suprapuse in asa fel
incat electronii sa se deplaseze The voltage on the loop changes
simultan in ambele sensuri. as a function of the magnetic flux

passing through it.
SCURT ISTORIC
 Aplicarea tehnicii magnetometrice de inregistrare a activitatii iniimii
pentru diagnosticarea starii de sanatate la fat
(magnetocardiograma fetala) a fost realizata cativa ani mai tarziu de
Kariniemi si colaboratorii – reprezentand o realizare remarcabila in
medicina preventiva antenatala deoarece prin ECG astfel de
investigatii nu erau accesibile.
 Inregistrarile pe mai multe canale de captare a semnalului magnetic
la nivelul intregului torace precum si la nivelul sistemului nervos
central (magnetoencefalografie) au fost realizate prima data de
Schneider et al. in 1990
 Noi rezultate ale aplicarii tehnicii magnetometrice au fost raportate de
Konrad Brockmeier et al. (1994) care au studiat semnalul cardiac in
conditii de efort fizic si de Peter Van Leeuwen et al. care au reusit sa
detecteze aritmiile de la nivelul inimii fatului.
SCURT ISTORIC
 O noua varianta de senzor electromagnetic, HTS SQUID, a fost
introdusa de Saburo Tanaka et al. (1994) de la Superconducting
Sensor Laboratory and Itami Research Laboratories de la Sumitomo
Electric Industries in timp ce un sistem de inregistrare portabil a fost
propus de Meinhard Schilling et al. de la Universitatea din Hamburg.
 Cercetatorii finlandezi Helena Hänninen et al. (2000) au aplicat cu
succes inregistrarile MCG pentru a detecta ischemia miocardica
indusa in artera coronariana eliminand astfel una din principalele
limitari ale tehnicii electrocardiografice.
 Cercetatorii germani Bison et al. de la Université de Fribourg
(2002) au aplicat tehnica MCG cu laser pentru a carta la temperatura
camerei activitatea magnetica a inimii -cu rezolutia de 1 ms .
 Magnetocardiografia a permis detectarea curentilor circulari

din tesutul cardiac care nu sunt surprinsi in semnalul EKG.
 Astfel MCG poate oferi informatii, de exemplu, despre

deviatiile de la directia normala de depolarizare si
repolarizare induse de ischemie
 Magnetocardiografiile s-au dovedit mai precise decat

electrocardiografiile in cateva aplicatii clinince, in special in
diagnosticarea hipertrofiilor atriului si ventriculului drept si in
localizarea surselor de aritmie
 Masuratorile practicate in clinicile moderne sunt efectuate cu

sisteme senzor cu peste 50 de canale, cu un bun raport
semnal zgomot si buna rezolutie spatio- temporala, capabile sa
capteze semnale provenind nu numai de la curentii ce strabat
tesuturile si se proiecteaza pe suprafata corpului (ca in cazul
ECG) dar si de la curentii intracelulari si extracelulari de la
nivelul tesutului cardiac.
 Smith et al. (2006) au demonstrat avantajele practice ale MCG

fata de ECG in analiza dispersiei valorilor duratei repolarizarii
ventriculare utilizand un senzor cu 61 de canale.
 Daca electrocardiografia presupune maparea distributiei de

potential electric de la suprafata toracelui, similar,
magnetocardiografia presupune maparea campului
magnetic din jurul toracelui
Masurarea pe directia OX a campului magnetic generat de inima
SQUID
 Desi campul magnetic este o marime vectoriala avand astfel trei

componete pe directiile spatiale x, y, z, metoda de mapare a acestuia se
aplica inregistrand doar o singura componenta – componenta X a campului
magnetic cardiac din jurul toracelui pe 30-40 de localizari pe fata anterioara
a toracelui prin masuratori consecutive utilizand un singur magnetometru
sau simultan utilizand un magnetometru cu mai multe canale.
 Inregistrarile se pot face simultan daca se dispune de un sistem

multi-canal dar si consecutiv daca se utilizeaza un sistem uni – canal.
 Desigur, precizia de localizare a surselor de semnal magnetic creste
considerabil daca se ia in considerare si contributia quadipolilor
magnetici elementari asociati fiecarei fibre musuclare (Nenonen et
al., 1991a).
 Deasemenea, aceasta precizie, care este de ordinul centimetrului,
creste atunci cand se aplica un model fenomenologic corect pentru
explicarea proprietatilor de conductor volumic al tesutului cardiac
(Nenonen et al., 1991b)
 Un astfel de model descrie inima sub forma unei sfere conductoare
finite omogene aflata intr-un mediu neconductor (tesutul pulmonar)
 Desigur, fata de inregistrarea cu un singur sistem SQUID precizia
metodei MCG creste daca se fac inregistrari cu doua sisteme
 Inregistrarile se pot face simultan daca se dispune de un sistem

multi-canal dar si consecutiv daca se utilizeaza un sistem uni – canal.
 Desigur, precizia de localizare a surselor de semnal magnetic creste
considerabil daca se ia in considerare si contributia quadipolilor
magnetici elementari asociati fiecarei fibre musuclare (Nenonen et
al., 1991a).
 Deasemenea, aceasta precizie, care este de ordinul centimetrului,
creste atunci cand se aplica un model fenomenologic corect pentru
explicarea proprietatilor de conductor volumic al tesutului cardiac
(Nenonen et al., 1991b)
 Un astfel de model descrie inima sub forma unei sfere conductoare
finite omogene aflata intr-un mediu neconductor (tesutul pulmonar)
 Desigur, fata de inregistrarea cu un singur sistem SQUID precizia
metodei MCG creste daca se fac inregistrari cu doua sisteme
 Bazele fizice ale tehnicii MCG sunt legate de modelul de dipol

magnetic asociat fibrei musculare cardiace – sursa semnalului
MCG.
 Prin definitie, momentul magnetic m a unei distributii volumice
de curent intr-un conductor volumic neomogen este de forma:
 1 
m = ∫ rx Jdv
2
 unde r este vectorul de pozitie iar J
este densitatea volumica de curent Modelul dipolar magnetic
intr-un conductor omogen si infinit. atasat fibrei musculare
Orientarea componentelor momentului magnetic al dipolului precum si
a campului magnetic generat de acesta:
 Se considera ca dipolul magnetic punctiform asociat unei fibre

musculare are componentele mx my si mz iar campul magnetic
generat de acest dipol la o distanta r are compenentele Hx Hy si Hz
astefel incat Hx este paralel si de acelasi sens cu mx, in timp ce Hy
si Hz sunt paralele dar de sens opus lui my si mz.
Orientarea componentelor momentului magnetic al dipolului precum si
a campului magnetic generat de acesta:
 Trecand de la coordonate carteziene XYZ la coordonate sferice r θ
si Φ, daca m este orientat pe axa OZ (m=mx iar mx=my=0) atunci
componentele campului magnetic generat vor fi cele descrise in
figura alaturata.
m = Iπa2
I – curentul electric indus prin

bobina de raza a
m – momentul dipolului magnetic
r- distanta vectoriala
θ – unghiul polar
φ- unghiul azimutal
Inregistrarea unipolara a semnalului MCG generat de un dipol

magnetic punctiform (A) comparativ cu inregistrarea bipolara (B)
Semnalul MCG inregistrat pe directia OX pentru faze consecutive de
activare a muschiului cardiac (RV-ventricul drept; LV –ventricul stang)
 Generarea semnalului MCG de catre activarea progresiva a

muschiului cardiac este ilustrata cu aproximatie avand ca scop
sa formeze o impresie a principiului dupa care este produs
semnalul MCG
Semnalul MCG inregistrat pe directia OX pentru faze consecutive de activare a
muschilui cardiac (RV-ventricul drept; LV –ventricul stang)
 In ceea ce priveste componenta x se presupune ca datorita efectului

de proximitate, semnalul este generat in principal de activarea partii
anterioare a inimii, iar pentru componenta z s-a concluzionat faptul
ca in masuratorile nesimetrice unipozitionale MCG, linia de zero a
senzitivitatii este localizata in partea posterioara a inimii
 Deoarece senzitivitatea este proportionala cu distanta pana la linia 0
a senzitivitatii, contributia partii anterioare a inimii este dominanta
 Modelarile matematice riguroase trebuie sa ia in consideratie faptul

ca exista doua componente ale campului electric masurat in tehnica
EKG si anume sursa (tesutul cardiac) si tesuturile conductoare
interpuse.
i  1
( )  1 
4πσΦ (r ) = ∫ J .∇  dV + ∑ ∫ σ j ' −σ j " Φ∇   .dS j
V r j S j
r
Unde:  Ecuatia descrie potentialul electric
J - densitatea de curent electric [A/m2]; in orice punct dintr-un volum
conductor neomogen care contine
J= σE
o sursa volumica
σ - conductivitatea electrica [S/m]
Φ - potentialul electric [V]  In cazul cand neomogenitatile de
r - vectorul de pozitie la nivelul zonelor apropiate de
S - suprafata tesut sunt neglijabile se poate
neglija diferenta intre
V -volumul conductor.
conductibilitatile electrice.
 De importanta majora este

amplasarea sistemului bipolar
de captare a semnalului
magnetic. Malmivuo a propus
(1976) ca alegerea sistemului de
axe ortogonal de plasare a
senzorului bipolar sa fie diferita
de sistemul de axe legat de
simetria copului uman.
 El a propus sistemul de axe

ABC care definesc un cub cu
diagonala orientata pe directia
Sistemul de axe ACB propus pentru
perpendiculara la planul inregistrarea bipolara a MCG
toracelui.
Comparatia intre semnalele ECG si MCG recompuse din
inregistrarile uniaxiale
Not only does the angle between the EHV and the MHV vary during the QRS
but their magnitude ratio also varies.
Dintre avantajele diagnosticului medical prin intermediul

magnetocardiografiei se evidentiaza:
 posibilitatea inregistrarii activitatii inimii la fat
 studierea dispersiei valorilor duratei repolarizarii ventriculare
 detectarea curentilor circulari din tesutul cardiac care nu sunt
surprinsi in semnalul EKG (oferind informatii despre deviatiile
de la directia normala de depolarizare si repolarizare induse
de ischemie)
 detectarea ischemiei miocardice indusa in artera coronariana
(nepermisa de tehnica electrocardiografica)
Dezavantajul MCG - tehnologie care necesita echipamente

complexe si costisitoare ( magnetometru SQUID, heliu lichid).
 Desigur, combinarea celor doua tehnici, MCG si ECG in cadrul

unei variante experimentale de electromagnetocardiografie
(EMCG) conduce la extractia unui optim de informatie pentru
diagnosticarea afectiunilor inimii.
If the diagnosis is based

on the combination of
electric and magnetic
data (EMCG), the
number of correctly
diagnosed patients may
be increased to the area
bordered with correctly
diagnosed patients by
both methods.
 Captarea semnalelor rezultate prin proiectarea la exteriorul
corpului uman a activitatii electrice a celulelor excitabile din
componenta creierului, a inimii sau a altor structuri neuronale
(de exemplu retina) sau musculare (muschii oculari, faciali,
gastrici etc.) conduce la o informatie care este modulata de
impedantele electrice ale tesuturilor ce se interpun intre
organul sursa si dispozitivul de inregistrare.
 In cazul captarii componentei magnetice a semnalelor
electromagnetice emise de tesuturile si organele caracterizate
de bioelectrogeneza se elimina practic total acest dezavantaj
deoarece permeabilitatea magnetica relativa nu difera
sensibil fata de unitate (in timp ce permitivitatea electrica
relativa a tesuturilor este considerabila). μ=μ0μr; μ0 = 4π × 10−7 N A−2
METODA INREGISTRARII MAGNETOENCEFALOGRAFICE
SCURT ISTORIC
 1971 dispozitivele SQUID (superconductor quantum

interference device) devenisera disponibile comercial iar
Cohen reuseste sa inregistreze cu acuratete primul semnal
MEG
 In prezent echipamentele de inregistrare MEG contin pana la
300 de senzori SQUID
Prima inregistrare MEG realizata in 1971

[D. Cohen, “Boston and the history of biomagnetism,” Neurology
and Clinical Neurophysiology, vol. 114, pp. 1 – 4, 2004]
SEMNALE NEUROFIZIOLOGICE
 Creierul uman este alcatuit dintr-un

numar mare de neuroni activi din punct
de vedere electric si alte celule suport
(celule gliale) care alcatuiesc grupuri
functionale.
 In particular suprafata externa a

creierului este constituita din retele
intrinseci (aproximativ 1015 sinapse)
subtiri (in medie 2.5 mm), foarte
compactate (densitate obisnuita
105 celule/mm) de celule aranjate in
straturi.
 In timpul transmiterii impulsului nervos prin intermediul

sinapselor neuronale, au loc fenomene de transport
transmembranar al ionilor de sodiu (Na+), potasiu (K+), si
clor (Cl- ) din spatiul intracelular in cel extracelular si invers.
Sinapsa activa
Depolarizare
membranara
Curenti ionici
extracelulari Curenti
ionici
intracelulari
In particular, potentialele
electrice si campurile
magnetice inregistrate la
nivelul scalpului ca si
electroencefalograma (EEG)
sau magnetoencefalograma
(MEG) sunt datorate in
principal din sumarea
temporala si spatiala a
Celule
potentialelor postsinaptice
piramidale
din celulele piramidale (un
tip specific de neuroni
corticali) care creeaza dipoli
electrici intre corpul neuronal
si dedritele apicale.
DETECTING BRAIN ACTIVITY
 50,000 neurons need to fire to generate a

readable signal
 Neurons near the outside of the brain generate
the strongest signals
 Astfel miscarea ionilor reprezinta un curent ionic primar care
este responsabil pentru toate semnalele neurofiziologice
inregistrate din exterior.
 O populatie de neuroni activa electric (sageata rosie)
genereaza potentiale electrice la nivelul scalpului (zone
albastru si rosu) si campuri magnetice extracraniene (liniile
verzi)
EEG inregistreaza distributia
de potentiale electrice de la
nivelul scalpului
MEG inregistreaza distributia

campului magnetic in afara
capului
 Ambele metode transmit informatii referitoare la activitatea electrica

sincronizata de la nivelul creierului
 Spre deosebire de semnalul MEG, semnalul EEG este considerabil
atenuat si distorsionat pe masura ce traverseaza straturile de
tesuturi cu conductivitati diferite pentru a ajunge la pozitiile de
inregistrare de pe scalp. Din acest motiv, localizarea surselor ce
genereaza semnalul EEG este relativ imprecisa.
EEG inregistreaza distributia

de potentiale electrice de la
nivelul scalpului
MEG inregistreaza distributia

campului magnetic in afara
capului
 Electroencefalograma reflecta in primul rand activitatea

extracelulara a creierului, inregistrand toti curentii intracranieni
(componenta tangentiala si radiala a acestora)
 Magnetoencefalograma detecteaza campurile magnetice
generate de curenti intracelulari si inregistreaza doar
componentele tangentiale la craniu nu si la suprafata creierului
ale acestor surse (componente care sunt radiale la suprafata
creierului pot fi vazute ca si componente tangentiale la craniu)
Similar cu magnetocardiografia (MCG), tehnica
magnetoencefalografica (MEG) este o metoda neinvaziva
bazata pe inregistrarea componentei magnetice a activitatii
electromagnetice a creierului fiind caracterizata de o acuratete
mai buna fata de electroencefalograma - avand in vedere
minimizarea distorsionarii semnalului captat.
 Astfel MEG reuseste sa localizeze mult mai precis

adevaratele surse anatomice ale activitatii neuronale
spontane sau induse, detectand activitatile neuronale direct
prin craniu.
 Aceste avantaje sunt consecinta faptului ca tesuturile care se
interpun intre sursa semnalului si senzor (craniul, scalpul)
interfera considerabil mai putin cu campul magnetic decat cu
cel electric.
 Informatia obtinuta prin masuratori de tip MEG completeaza in
mod benefic datele furnizate de imagistica RMN de exemplu,
fiind extrem de utile in diagnosticarea unor afectiuni grave ale
creierului.
 Un dispozitiv SQUID (superconductor quantum

interference device) este proiectat pentru a masura semnale
(campuri magnetice) extrem de slabe.
 Functionarea lui se bazeaza pe o jonctiune Josephson care
detecteaza semnale de energii de 100 miliarde de ori mai mici
decat energia magnetica necesara rotirii unui ac de busola.
 Ansamblul criostatic
inclus in sistemul de
captare a semnalului
magnetic cu ajutorul
unui dispozitiv
SQUID
METODA INREGISTRARII ELECTROENCEFALOGRAFICE
Sistemul international de
masurare EEG (10-20,10%
electrozi intermediari)
Activitatea EEG este dependenta

de nivelul de constiinta.
SOME EXAMPLES OF EEG WAVES
 The alpha waves have the
frequency spectrum of 8-13
Hz and can be measured
from the occipital region in
an awake person when the
eyes are closed.
 The frequency band of the
beta waves is 13-30 Hz;
these are detectable over
the parietal and frontal lobes.
 The delta waves have the
frequency range of 0.5-4 Hz
and are detectable in infants
and sleeping adults.
 The theta waves have the
frequency range of 4-8 Hz
and are obtained from
children and sleeping adults
THE BASIC PRINCIPLES OF EEG DIAGNOSIS
 The EEG signal is closely related to
the level of consciousness of the
person.
 As the activity increases, the EEG
shifts to higher dominating frequency
and lower amplitude.
 When the eyes are closed, the alpha
waves begin to dominate the EEG.
 When the person falls asleep, the
dominant EEG frequency decreases.
 In a certain phase of sleep, rapid eye
movement called (REM) sleep, the
person dreams and has active
movements of the eyes, which can be
seen as a characteristic EEG signal.
 In deep sleep, the EEG has large and
slow deflections called delta waves.
 No cerebral activity can be detected
 EEG activity is dependent on the level of from a patient with complete cerebral
consciousness. death.
 Datorita semnalului slab MEG, masuratorile se

fac de obicei cat mai aproape posibil de cap
 Daca electroencefalograma presupune maparea distributiei de

potential electric de la suprafata scalpului, similar,
magnetoencefalografia presupune maparea campului
magnetic din jurul capului.
 Scopul fundamental al neuroimagisticii functionale este de a

identifica partile din creier care sunt active si momentele cand
sunt acestea active
 Acesta presupune in cazul MEG calculul activitatii neuronale

deduse din campul magnetic masurat din jurul capului.
 Fizic, capul poate fi considerat un volum conductor iar
activitatea neuronala o densitate de curent variabila in timp.
 Dupa inregistrarea distributiei fluxului magnetic pe intreaga

suprafata a capului, se construiesc harti de izocampuri si cu
ajutorul unor modele matematice bazate pe principii fizice se
localizeaza sursa semnalului intr-un mic volum al tesutului
creierului.
Localizarea planelor utilizate in evaluarea distributiei de
sensibilitate a senzorului MEG
 Campurile conductoare se pot ilustra fie cu vectorii de camp fie prin
linii de izosensibilitate
 De exemplu se poate ilustra campul conductor al unei singure bobine
intr-un plan la o distanta egala cu raza bobinei
 In descrierea bazata pe liniile de
izosensibilitate este important conceptul de
volum de semisensibilitate respectiv
spatiul in care sensibilitatea senzorului
este mai mare sau egala cu jumatate din
valaorea ei maxima.
 Cu cat acest volum este mai redus cu atat

este mai mare acuratetea de detectare
asemnalelor generate in creier
Linii de izosensibilitate in captarea semnalului magnetic
generat de creier de la diferite distante
(exprimate in multipli de raza ai bobinei senzor)
 Distributia sensibilitatii este
reprezentata de cercuri
concentrice care strabat volumul
sferic conductor
 La distante egale cu r marimea
sensibilitatii creste ca functie de
distanta
 Lungimea vectorilor din imaginile
B si C este multiplicata cu un
factor de normalizare nc, astfel in
fiecare figura lungimea maxima a
vectorului sa fie aproximativ
aceeasi
Campul magnetic generat la nivelul creierului poate fi
descris matematic printr-o relatie de forma:
 i  1
( )  1 
4πH (r ) = ∫ J x∇  dV + ∑ ∫ σ j ' −σ j " Φ∇   xdS j
V r j S j
r
Unde:
Ecuatia (descrisa prima data de catre
David Geselowitz in 1970), descrie H - intensitatea campului magnetic [T]
campul magnetic in afara unui volum J - densitatea de curent electric [A/m2]
conductor finit care contine doi termeni:
σ - conductivitatea electrica [S/m]
 o sursa (electrica) interna volumica i
generata de activitatea celulara avand Φ - potentialul electric [V]
astfel valoare diagnostica r - vectorul de pozitie
 al doilea termen poate fi consiterat o
perturbare indusa de neomogenitatile S - suprafata
(σ"j - σ'j ) conductorului volumic V -volumul conductor.
 La fel ca la MCG, in cazul cand neomogenitatile de la nivelul zonelor

apropiate de tesut sunt neglijabile se poate neglija diferenta intre
conductivitatile electrice.
MAGNETOENCEFALOGRAPHY
 La inceputul utilizarii unor variante experimentale de instalatii

MEG avantajele asupra inregistrarilor EEG erau mai putin
evidente.
 In functie de parametrii de calitate ai sistemului utilizat la
captarea semnalelor exista o serie de situatii care sunt bine
reprezentate atat de semnalul EEC cat si de cel MEG (cum ar
fi artefactele date de miscarea pleoapelor, undele lente
asociate unor tumori, activitatea difuza de tip unda teta,
ritmurile delta sinusoidal anterioare, spike-urile de 3/sec si
undele complexe)
 In unele cazuri inregistrarea MEG ofera avantaje fata de cea
EEG (unde lente asociate unor anumite tipuri de tumori
particulare, activitatea alpha la pacienti cu ritmuri delta difuze
si componentele armonice ale undelor complexe).
 In prezent inregistrarile semnalelor MEG se

realizeaza practic cu sisteme multicanal (zeci de
senzori dispusi in jurul capului pacientului) ceea ce
asigura preluarea cu mare acuratete a informatiei
generate - activitatea creierului.
MAGNETOENCEFALOGRAFIA
Comparatie intre semnalele MEG si EEG in cazul stimularii auditive
 N1 este cea mai proeminenta
componenta a potentialului evocat care
este initiat cu o latenta de aproximativ
100 msec dupa aplicarea stimulilor
auditivi tranzitorii
 O varietate de stimuli pot initia aceasta
componenta percum si componenta
magnetica N1m a carei sursa poate fi cu
usurinta identificata si localizata, dupa
masurarea distributiei campului magnetic
din jurul intregului cap si realizarea
hartilor de izosensibilitate.
 Localizarea sursei
semnalului N1m in
cortexul primar auditiv
Inregistrari MEG procesate pentru selectarea semnalelor
generate de creier
In unele situatii inregistrarile MEG contin, suprapuse, semnale

generate si de la nivelul cordului – care se elimina ulterior prin
procesarea corespunzatoare a inregistrarii .
 MEG permite o mai buna localizare a

functiilor creierului atat in cazuri normale cat
si in unele afectiuni ajutand considerabil la
prevenirea unor evenimente medicale
dramatice.
 De asemenea prezenta unor tumori
intracraniene situate eventual in apropierea
unei leziuni poate fi cel mai precis semnalata
prin MEG.
 Durata unei testari complete prin tehnica
MEG poate dura 1-2 ore.
MAGNETOENCEFALOGRAFIA - APPLICATII
Diagnosticarea epilepsiei
 Scanarea si procesarea datelor in cazul detectarii epilepsiei.
 In investigarea epilepsiei, masuratorile magnetice efectuate la nivelul

cutiei craniene – cel mai adesea simultane cu masuratorile electrice-
pot localiza sursa activitatii epileptiforme din creier;
 Doar prin asocierea datelor furnizate de electroencefalograma si RMN
localizarea unor leziuni ale creierului nu este suficient de precisa.
Diagnosticarea epilepsiei
 O metoda alternativa a MEG era EEG intracraniana - o
metoda invaziva care necesita operatii de chirurgie pe creier
care sa permita plasarea senzorilor EEG direct pe tesutul
neuronal.
 MEG poate confirma daca undele tipice bolii epileptice sunt

generate de o anumita leziune fapt de mare importanta
pentru planificarea unei interventii chirurgicale.
Imagistica functionala a creierului
 Utilizeaza rezolutia temporala
mare oferita de tehnica MEG
pentru a genera scanarea
creierului in timp real
 Aceste scanari sunt utilizate in
practica clinica pentru a
determina raspunsul creierului la
diferiti stimuli
 Scanarea multipla permite
construirea unei harti a creierului
care constituie un punct de
plecare in elucidarea legaturilor
dintre activitatea neuronala si
clase specifice de stimuli
REFERENCES
 Jaakko Malmivuo, 2006, Video lectures on bioelectromagnetism, RagnarGranit Institute (http://www.evicab.eu/bme/06malmi/video/index.htm)
 Bioelectromagnetism, Principles and Applications of Bioelectric and Biomagnetic Fields, J. Malmivuo & R. Plonsey, Oxford University Press,1995
(http://www.bem.fi/book/index.htm)
 2020 Foresight: Future Directions in Clinical Epilepsy and Neurophysiology June 9-10, 2011, Robert Knowlton, MD, MSPH University of
Alabama at Birmingham
 Auditory Neuroscience with Magnetoencephalography: New Quantitative Approaches, Jonathan Z. Simon University of Maryland, College
Park APAN 2010
 Functional characterization of human second somatosensory cortex by magnetoencephalography, Y.Y. Lin a,b,c,d,*, N. Forss a Behavioural
Brain Research 135 (2002) 141 /145
 Basics of Bioimpedance and Admittivity Imaging , Eung Je Woo Impedance Imaging Research Center (IIRC) Department of Biomedical
Engineering, Kyung Hee University KOREA http://iirc.khu.ac.kr
 Signal Processing for Magnetoencephalography, Rupert Benjamin Clarke, Submitted for the degree of Doctor of Philosophy, University of
York, Department of Electronics, September 2010
 Smith et al., Magnetocardiography and electrocardiographyAnatol J Cardiol 2007: 7 Suppl 1; 20-2
 Universitateade Medicinăşi Farmacie“Victor Babeş” Timişoara, CatedradeFiziologie, Catedra de Fiziologie, Sistemul Cardiovascular Sistemul
Cardiovascular, Cursul4, Electrocardiografia, Carmen Bunu
 Magnetoencephalography as a Research Tool in Neuroscience: State of the Art, ANDREAS A. IOANNIDES THE NEUROSCIENTIST
Magnetoencephalography in Neuroscience REVIEW 􀂄􀂄 Volume 12, Number 6, 2006
 http://www.uninet.edu/union99/congress/confs/mis/08Zouridakis.html MAGNETIC SOURCE IMAGING: FUNDAMENTALS AND
APPLICATION EXAMPLES
 EXPANDING THE APPLICABILITY OF MAGNETOENCEPHALOGRAPHY, Doctoral Dissertation, Lauri Parkkonen
 International Encyclopedia of the Social & Behavioral Sciences, Magnetoencephalography, R. J. Ilmoniemi and R. K. Na a ta nen
 Belle Dumé: Brain Scans Made Easy. http://physicsweb.org/articles/news/8/5/5
 CTF MEG Systems: http://www.ctf.com/products/meg/ctf/software.htm, http://www.ctf.com/products/meg/meg_apps/overview.htm
 National Society for Epilepsy: Information on Epilepsy. http://www.epilepsynse.org.uk/pages/info/leaflets/explaini.cfm
 Basic Principles of Electroencephalography & Magnetoencephalography, Po-Lei Lee, PhD Department of Electrical Engineering, National
Central University, TAIWAN Yung-Yang Lin, MD, PhD National Yang-Ming University Taipei Veterans General Hospital, TAIWAN
 Inverse Problems in Magnetoencephalography Christian Sobkowski University Of Bonn Spring 2011
 Highly sensitive magnetometers—a review, D. Robbes / Sensors and Actuators A 129 (2006) 86–93
 INVESTIGAREA CORDULUI, Catedra de Fiziologie, UMF “Carol Davila” Dr. Raluca Papacocea – 2005
 http://www.uninet.edu/union99/congress/confs/mis/08Zouridakis.html MAGNETIC SOURCE IMAGING: FUNDAMENTALS AND APPLICATION
EXAMPLES CONFERENCES, George Zouridakis
BIOELECTROGENEZA.
EXPLORAREA ORGANISMULUI UMAN PE
BAZA ACTIVITATII ELECTROMAGNETICE A
TESUTURILOR SI ORGANELOR
(electro- si magnetocardiografia,
magnetoencefalografia)
 Jonctiunea (sinapsa ) neuro-musculara
 Potentialul electric de actiune
 Activitatea electrica a tesutului muscular cardiac
 Semnalul electrocardiografic
 Modelul vectorial al activitatii musculaturii cardiace
 Stimularea cardiaca
 Magnetocardiograma
 Magnetoencefalograma
Monitorizarea Bioimpedantelor Electrice (MBE)
Impedanta sangelui
Modelarea impedantelor craniului si ale toracelui
Modele de impedante pentru suspensii de celule
Conferentiar univ. dr. Loredana MEREUTA

Facultatea de Fizica, Univ. ‘Alexandru Ioan Cuza’-Iasi
Monitorizarea Bioimpedantelor Electrice
 Monitorizarea Bioimpedantelor Electrice (MBE)

este o metoda neinvaziva de diagnosticare in
practica medicala bazata pe evaluarea
raspunsului tesuturilor biologice la aplicarea
unui curent electric alternativ
Schema generala a deplasarii semnalului electric prin organism

(MBE) - Aplicatii
 Masuratori celulare:
 Numaratoare Coulter – estimarea cantitatii de celule
din suspensie;
 Hematocritul (procentul volumic ocupat de eritrocite
in volumul sanguin) – concentratia particulelor
dielectrice dintr-o solutie conductoare poate fi estimata
daca se cunosc forma si marimea particulelor
 Monitorizarea culturilor celulare – cuantificarea
biomasei in bioreactoare industriale (Bragos et al.,
1999) sau evaluarea raspunsului culturilor celulare la
actiunea unor agenti externi (toxine, medicamente,
socuri electrice) (Giaever et Keese, 1993) (Borkholder, 1998).
(MBE) - Aplicatii
 Modificari de volum – modificarea bioimpedantei
tesuturilor poate da informatii despre alterarea
dimensiunilor geometrice ale unor tesuturi (Geddes et
Baker,1989)
 Impedanta pletismografica – estimarea volumului
de sange in extremitati (diagnosticare: tromboze
venoase, stenoze) sau volumul sangvin cerebral
 Impedanta cardiografica - estimarea volumului de
sange pompat de inima la fiecare contractie (accident
vascular) – bioimpedanta toracica
 Impedanta pneumografica – monitorizarea
volumului de aer respirat
(MBE) - Aplicatii
 Compozitia corpului uman – estimarea volumelor
relative ale diferitelor tipuri de tesuturi si fluide din
organismul uman (<1 mA si frecventa 50 kHz)
 Compartimentarea fluidelor – determinarea cantitatii de apa

din organism prin estimarea volumelor relative ale spatiilor
intra si extracelulare fie prin analiza bioimpedantei la o singura
frecventa (AMBE) sau prin spectroscopie MBES (utilizarea mai
multor frecvente)
 Compartimentarea grasimilor – evaluarea raportului masa
tesut adipos/ masa corporala fara tesut adipos, continutul total
de apa din organism, consumul caloric, masa celulara din
organism (Kushner and Shoeller, 1986; Lukaski et al., 1985).
(MBE) - Aplicatii
 Diagrama
compartimentelor
constituente ale
corpului uman
(U.G. Kyle et al., Clinical
Nutrition (2004) 23,
1226–1243)
 FFM (fat-free mass) - masa corporala lipsita de tesut adipos

 FM (fat mass) – masa tesutului adipos
 TBW (total body water) – continutul total de apa din organism
 ICW (intracellular water) – continutul de apa din spatiul intracelular
 ECW (extracellular water) - continutul de apa din spatiul extracelular
 BCM (body cell mass ) – masa celulara din organism
(MBE) - Aplicatii
 Monitorizarea tisulara - variatii ale valorilor impedantei
tisulare pot determina identificarea unor patologii (edem
celular, edem interstitial)
 Monitorizarea ischemiei in timpul interventiilor chirurgicale de la
nivelul cordului (Tsai et al., 2002), (Songer, 2001), (Warren, 1999),
(Cinca et al.,1997)
 Monitorizarea viabilitatii organelor utilizate in transplanturi prin
estimarea bioimpedantei inainte, in timpul si dupa realizarea
transplantului pentru a cuantifica efectele cauzate de ischemie la
nivelul organului transplantat (MicroTrans, 2002), (Sola et al., 2003),
(Yamada et al., 2002), (Haemmerich et al., 2002)
 Incompatibilitatea organelor transplantate cauzeaza procese
inflamatorii care pot fi depistate prin masurarea bioimpedantei
(Grauhan et al., 1996).
(MBE) - Aplicatii
 Clasificarea tesuturilor in functie de conductivitatea

electrica – detectarea tumorilor canceroase - initiat in
(Fricke and Morse, 1926) inca se cerceteaza (Walker et al.,
2000), (Jossinet et Schmitt, 1999). Se utilizeaza in prezent
pentru depistarea cancerului de san (TransScan Medical,
2002)(Malich et al., 2003)
Electrical Impedance Tomography (EIT) – ofera

rezolutie spatiala metodei clasice prin cartarea distributiilor
de impedanta in volume sau straturi tisulare; mai putin
eficienta decat RMN, ecografie, cost mai mic.
Impedantele tesuturilor biologice excitabile
 Tesuturile din corpul uman sunt conductori de

ordinul al doilea anizotropi si neomogeni (definiti
de preponderenta purtatorilor de sarcina ionici atat in
mediul intracelular cat si in cel extracelular precum si
de proprietatile semiconductoare ale unor proteine ca,
de exemplu, hemoglobina si rodopsina).
 In prima aproximatie insa, se accepta ca anizotropia

este caracteristica in special tesutului muscular si
celui nervos in timp ce sangele poate fi descris printr-
un model de tesut cvasi omogen.
 Proprietati electrice pasive ale tesuturilor ~ circuit

electric alcatuit din rezistori, capacitori.
Z=R + jX =Z ∠θ
i (t ) = I m cos (ωt )
= cos θ , X Z sin θ
R Z=
v(t ) I m Z cos (ωt + θ )
 Proprietati electrice active - tesuturi excitabile ~

sursa de curenti si potentiale electrice.
 Propagarea impulsurilor electrice generate in celulele

excitabile ale unor tesuturi si organe ca muschiul
cardiac, creierul sau retina (semnale larg utilizate in
diagnosticul medical) catre exteriorul corpului
presupune strabaterea altor tesuturi – osos, adipos,
cutanat etc. - care introduc impedante diferite
distribuite neomogen - producand atenuarea
amplitudinilor, modificarea duratelor si defazarea
semnalelor.
Parametrii fundamentali ce caracterizeaza

macroscopic tesuturilor biologice:
 Conductivitatea electrica – σ [S/m]– defineste

comportamentul microscopic al conductorilor ~ o
masura a abilitatii materialelor de a conduce
curentul electric; densitatea de curent electric (J)
este orientata in directia campului electric (E)
 Conductivitatea electrica – σ [S/m]–
Parametrii fundamentali ce caracterizeaza

macroscopic tesuturilor biologice:
 Permitivitatea electrica relativa – εr = ε/ε0 –

defineste gradul de polarizabilitate a unui material
~ orientarea (P) momentelor de dipol in camp
electric (E)
ε0 = 8.854 187 817... x 10−12 [F/m]

 Permitivitatea electrica relativa – εr = ε/ε0 –

 Schawn (Schawn, 1957) a definit trei domenii de

frecventa corespunzatoare valorilor conductivitatii si
permitivitatii electrice ale tesuturilor vii – mediu
dispersiv
α-dispersion
β-dispersion
γ-dispersion
δ –dispersion
 Schawn (Schawn, 1957)
α-dispersion –
implica procesele de
difuzie a speciilor
ionice
β-dispersion – proprietatile dielectrice ale membranelor

celulare si interactiunea acestora cu mediile intra si extra
celulare electrolitice ; constituenti tisulari – proteine, aminoacizi,
organele (K. R. Foster & H. P. Schwan 1989)
 Schawn (Schawn, 1957)
γ-dispersion – proprietati
dielectrice atribuite
continutului apos mare din
celule si tesuturi si
prezenta moleculelor mici,
a proteinelor si a
aminoacizilor (Foster et
Schawn, 1989).
δ –dispersion – cauzate de momentele dipolare asociate

moleculelor mari - proteine
Tesut (Ωm) Observatii
Creier 5,8 In medie
6,8 Materia alba
2,2 Materia cenusie In tabelul alaturat sunt
Lichid cerebrospinal 0,7 prezentate valori ale
Sange 1,6 hematocritul de 45% rezistivitatii (Ωm)
Plasma sangvina 0,7 unor tesuturi si organe
Muschiul cardiac 2,5 Longitudinal (dupa Malmivuo
5,6 Transversal &Plonsey)
Muschi scheletic 1,9 Longitudinal
13,2 Transversal
Sange
Ficat 7 Muschiul cardiac
Tesut adipos 25 Muschi scheletic

Plaman
Plaman 20 Tesut adipos
Os
Os 177 Longitudinal
15 Circumferential
158 Radial
215
IMPEDANTA SANGELUI
 Impedanta sangelui, pentru diferitele valori ale

hematocritului (procentajul volumic al hematiilor din
plasma sangvina), au fost masurate inca din prima
jumatate a secolului XX.
 Curbele ascendente ale rezistivitatii sangvine la

cresterea hematocritrului intre 20% si 60% (valori in
limite fiziologice) au fost modelate matematic de
Fricke (1924) dar si de Geddes & Sadler (1973).
IMPEDANTA SANGELUI
 Fricke propune un model celular sferoid pe
baza caruia se poate deduce rezistivitatea
sangelui prin relatia (relatia Maxwell – Fricke):
1 + 0,015 Hct
ρ = 0,586
1 − 0,01 Hct
 Geddes propune o relatie exponentiala:
ρ = 0,053 exp(0,0015 Hct )
unde Hct este hematocritul.

IMPEDANTA SANGELUI
 Graficele celor doua functii sunt destul de apropiate
intersectandu-se pentru Hct=45%.
 Relatia exponentiala
aproximeaza datele
experimentale cu un
coeficient de corelatie de
peste 0.98 in timp ce relatia
lui Fricke da cele mai exacte
valori al rezistivitatii sangvine
pentru valori extreme ale
hematocritului.
 Rezistenta sangelui mai

depinde si de starea de
miscare a acestuia.
MODELAREA CRANIULUI
Privit din punct de vedere al modului in care se
opune la propagarea curentilor ionici generati in
celulele neuronale, craniul apare ca o
succesiune de tesuturi conductoare:
 Creierul (tesut neuronal)

 Tesutul osos
 Scalpul (tesut muscular si
tesut cutanat)
MODELAREA IMPEDANTELOR CRANIULUI
Cel mai convenabil mod de a reprezenta aceste
tesuturi este bazat pe geometria sferelor
concentrice omogene din punct de vedere al
proprietatilor electrice.
MODELAREA IMPEDANTELOR CRANIULUI
Dupa Rush &Driscoll (1969) dimensiunile si rezistivitatile
celor trei sfere succesive sunt urmatoarele:
Sfera Tesutul Tesutul osos Scalpul

neuronal
Raza (cm) 8,0 8,5 9,2
Rezistivitatea
(ohmi*metru) 2,22 177,0 2,22
 Valorile marimilor geometrice si electrice au fost alese ca

indicatori reprezentativi pentru starile fiziologice medii.
 Desi nu ia in considerare anizotropia si neomogenitatea
tesutului neuronal si al celui osos modelul este destul de util
in calcularea impedantelor medii.
MODELAREA TORACELUI
Modelarea toracelui se poate face utilizand sase
tipuri de tesuturi distribuite cu o anume simetrie
bilaterala:
Tesut Rezistivitate
[Ohm.m]
Sange 1.6
Muschiul 2.5 paralel
cardiac 5.6 normal
 muschiul cardiac Muschi 1.9 paralel
scheletic 13.2 normal
 tesutul sangvin Plaman
Tesut adipos
20
25
Os 177
 tesutul pulmonar
 tesutul osos (stern, coaste, vertebre)
 muschiul scheletic
 tesutul adipos
MODELAREA TORACELUI
 Modelul „impedantelor toracice” este elaborat in
primul rand datorita necesitatii intelegerii
semnalelor electro-si magnetocardiografic.
 Plasarea electrozilor pentru masurarea impedantelor toracelui

MODELAREA TORACELUI
 In diferitele modele de torace se admite ca
sectiunea transversala are forma aproximativ
trapezoidala corespunzatoare conturului
geometric in care se poate incadra corpul
uman.
MODELAREA TORACELUI
Doua modele mai simplificate au fost propuse
de Rush, Abildskov si McFee (1971) care se
bazeaza pe numai doua sau respectiv trei
tipuri principale de tesut.
Muschi Sange Tesut Tesut Muschi Tesut Tesut
cardiac pulmonar osos scheletic adipos
2,5 paralel 1,6 20 177 1,9 paralel 25

cu fibrele cu fibrele
musculare musculare Rezistivitate
5,6 normal - - - 13,2 normal - (ohmi*metru)
la fibrele la fibrele
musculare musculare
MODELAREA TORACELUI
 Modele simplificate pentru impedantele toracelui -Rush (1971)
cu trei componente distincte –plamanul, inima, sangele
In varianta cu trei tipuri de tesut:
 rezistivitatea sangelui este

considerata egala cu 1.6 Ωm,
 rezistivitatea tesutului
pulmonar este egala cu 20 Ωm
 rezistivitatea muschilor cardiac
si intracostali este evaluata la
4 Ωm .
Inima Sange Plaman
MODELAREA TORACELUI
 Modele simplificate pentru impedantele toracelui -Rush
(1971) cu doua componente distincte – plamanul, sangele
In modelul cel mai simplificat

toracele se considera a fi
constituit din doua
compartimente:
 Tesut – plamani a caror

rezistivitate este considerata
ca fiind egala cu 10 Ωm
 Sangele intracardiac avand

rezistivitatea fiind egala cu Sange Plaman
1 Ωm
MODELAREA TORACELUI
Aplicatii clinice
 Daca pacientul nu respira, toate componentele impedantei
toracelui sunt constante cu exceptia cantitatii de sange care
se modifica in functie de ritmul cardiac
 In timpul sistolei, ventriculul drept pompeaza o cantitate de
sange in plaman egala cu volumul cardiac si in acelasi timp
sangele trece din plaman in atriul stang
 Efectele acestor modificari ale distributiei de sange de la
nivelul toracelui in functie de ritmul cardiac pot fi
determinate prin masurarea modificarilor valorilor
impedantelui toracelui.
 Problema ramane in a determina volumul de sange pompat
de un ventricul la fiecare contractie cardiaca (cardiac stroke
volume) ca o functie de impedanta toracica
MODELAREA TORACELUI
 In alte modele, asa numite modele electro- si magneto
cardiografice de ordinul intai inima poate fi conceputa ca un
tesut omogen de forma sferica in timp ce in cadrul modelelor de
ordinul al doilea compartimentul ventricular stang este cel
aproximat printr-o sfera omogena de raza 5,6 cm – adica cu
un volum de 736 cm3 - umpluta cu fluid sangvin.
 Dezvoltarea in ultimii ani a posibilitatilor de modelare fizica si
computationala (incepand cu Hyttinen -1988) a condus la
elaborarea de modele „antropomorfe”, in care se iau in
consideratie si caracteristicile dimensionale si cele de
neomogenitate ale tuturor tipurilor de tesuturi din structura
toracelui inclusiv pericardul - astfel ca s-au realizat progrese
semnificative in explicarea valorilor impedantelor ca si a
semnalelor electro- si magneto cardiografice.
MODELE DE IMPEDANTE PENTRU SUSPENSII DE CELULE
 a)Reprezentare
schematizata a unei
suspensii de celule si
b)circuitul electric
echivalent corespunzator
acesteia
 Masurarea impedantelor pentru sange ca si pentru diferite

culturi de celule – in prima aproximatie modele in vitro ale
tesuturilor – a furnizat o serie de date numerice care depindeau
de caracteristicile electrice ale sistemului de masura (curent
continuu sau alternativ, frecventa curentului alternativ) dar si de
diferiti parametri fiziologici intre care gradul de oxigenare a
tesutului s-a dovedit deosebit de important.
Parametrul fiziologic ce depinde in mod direct de

presiunea partiala a oxigenului din tesuturi este
raportul dintre volumul ocupat de celule si volumul
tisular total:
Vcelule
γ=
Vtesut
γ = f (PO 2 ) unde PO2 este presiunea partiala a

oxigenului in tesutul considerat.
 Deoarece peste 80% din volumul oxigenului

intratisular se regaseste la nivelul membranei
interne a mitocondriei unde este implicat in
procesele de oxido-reducere ce stau la baza
energeticii celulare, rezulta ca un grad mai mare de
oxigenare inseamna implicit un flux mai mare de
electroni care circula de la donori catre acceptori.
 Asadar este de asteptat ca si proprietatile
conductoare ale tesutului sa depinda de nivelul
de oxigenare al acestuia.
 Printre primele relatii cantitative propuse pentru

descrierea dependentei impedantei tisulare de
frecventa tensiunii electrice aplicate mentionam pe
cele sugerate de primele masuratori experimentale
efectuate pe suspensii de celule (modele
simplificate de tesuturi)-masuratori ce au aratat ca
impedanta creste la scaderea frecventei tensiunii
electrice aplicate probei (sugerand un efect
capacitiv):
r0 − r∞
Z = r∞ +
1 + ( jωτ )
α
r0 − r∞
Z = r∞ +
1 + ( jωτ )
α
Formula impedantei este un numar complex a

carui forma tipica este: N=x+jy
cu x si y numere reale iar j=(-1)^(1/2)
Z=R + jX = Z ∠θ
=R Z=cos θ , X Z sin θ
r0 − r∞
Z = r∞ + 0 <α ≤1
1 + ( jωτ )
α
 Pentru α = 1 diagrama
impedantelor este un cerc cu
raza egala cu r/2 care taie axa
reala in punctele r ∞ si r0 .
 In acest caz membrana este

considerata un dielectric
perfect dar poate fi poroasa.
 Deoarece impedanta mediului de suspensie (mediul

extracelular, electrolit) ca si cea a citoplasmei (mediul
intracelular) nu variaza sensibil cu frecventa toate variatiile
observate la schimbarea frecventei sunt atribuite
membranelor celulare.
MODELUL SUSPENSIEI CU CELULE SFERICE IAR
MEMBRANA=DIELECTRIC FARA PIERDERI
Se poate arata ca la frecvente mici (ρ1)

2+ γ
ρ1 = ρ e
2(1 + γ )
si respectiv la frecvente mari (ρ2):
ρ2 = ρe
(1 − γ )ρ e + (2 + γ )ρ i
(1 + 2γ )ρ e + 2(1 − γ )ρ i
ρe si ρi sunt rezistivitatile lichidului extracelular si respectiv
intracelular
MODELUL SUSPENSIEI CU CELULE SFERICE IAR
MEMBRANA=DIELECTRIC FARA PIERDERI
 S-a aratat ca rezistivitatea unei suspensii este

constanta pina la o anumita frecventa joasa apoi
descreste si se stabilizeaza din nou pentru frecvente
mari.
 Deci se poate lucra in aproximatia (rezistentele se
aproximeaza cu impedantele):
r0 ≈ Z 1 ; r∞ ≈ Z 2
Efectul capacitiv este dat de prezenta lipidelor din
membranele celulare.
MODELUL CELULELOR ELIPSOIDALE CU MEMBRANA FARA
PIERDERI
a) Daca se neglijeaza capacitatea membranelor celulare atunci:
Z1 = ρe
λ+γ
Z 2 = ρe
(1 − γ )ρ e + (λ + γ )ρ i
λ (1 − γ ) (1 + λγ )ρ e + λ (1 − γ )ρ i
unde λ este un factor de forma depinzand de axele elipsoidului
ceea ce este valabil in

aproximatia lui Fricke:
γ<3
Z1 si Z2 corespund valorilor la frecvente mici si respectiv la

frecvente mari
MODELUL CELULELOR ELIPSOIDALE CU MEMBRANA FARA
PIERDERI
b) Daca se ia in consideratie capacitatea membranelor celulare

ca un dielectric fara pierderi atunci:
λ +γ Z2 = Ze
(1 − γ )ρ e + (λ + γ )ρ 'i
Z1 = Z e
λ (1 − γ ) (1 + λγ )ρ e + λ (1 − γ )ρ 'i
unde Ze este impedanta mediului extracelular pentru γ=0
iar rezistivitatea mediului intracelular este o marime complexa:

ρ' i = ρ i + jx
unde x este contributia caracterului capacitiv al membranelor

celulare
MODELUL SUSPENSIEI DE CELULE ELIPSOIDALE
CU MEMBRANELE=DIELECTRIC CU PIERDERI
Expresia rezistivitatii suspensiei la o frecventa oarecare:
ρ = ρe
(1 − γ )ρ e + (λ + γ )ρ "i
(1 + λγ )ρe + λ (1 − γ )ρ "i
unde rezistivitatea mediului intracelular este o marime complexa:
ρ' ' i = ρ i + r + jx
unde x este contributia caracterului capacitiv al membranelor

celulare iar r reprezinta pierderile (caracter rezistiv).
 Asadar, se poate face o generalizare pentru exprimarea

celor doua impedante limita: la frecvente mici si respectiv la
frecvente mari.
 RE rezistenta extracelulara – o
masura a opunerii la trecerea
curentului electric prin spatiul
extracelular
 RI rezistenta intracelulara – o
masura a opunerii la trecerea
curentului electric prin spatiul
intracelular
 Cm capacitatea membranei – o
masura a acumularii sarcinii
electrice la nivelul membranei
 Modele mai complexe au fost elaborate ulterior pentru
situatii concrete de culturi de celule si tesuturi.
 (A) La frecvente joase membrana celulara nu permite trecerea

curentului ionic datorita acumularii de sarcini electrice la
suprafata
 (B) La frecvente inalte membrana nu mai poate fi un obstacol
pentru trecerea curentului datorita modificarilor rapide ale
directiei curentului electric
(C) Circuitul electric echivalent ia in considerare o cale rezistiva

a curentului extracelular si o cale rezistiva si reactiva a
curentului intracelular
 in biological tissues lower frequency currents travel
preferentially in the extracellular space,whereas high
frequency currents traverse both ECV and ICV.
 Cole-Cole model is applying to calculate extracellular and
intracellular resistance
REFERENCES
 Jaakko Malmivuo, 2006, Video lectures on bioelectromagnetism, RagnarGranit Institute
(http://www.evicab.eu/bme/06malmi/video/index.htm)
 Bioelectromagnetism, Principles and Applications of Bioelectric and Biomagnetic Fields, J. Malmivuo & R. Plonsey, Oxford University
Press,1995 (http://www.bem.fi/book/index.htm)
 Arch. Biol. Sci., Belgrade, 64 (3), 1165-1171, 2012 DOI:10.2298/ABS1203165S 1165 ELECTRICAL CHARACTERISTICS OF FEMALE
AND MALE HUMAN SKIN , JOVANA SIMIĆ-KRSTIĆ1, A. KALAUZI2, S. RIBAR1, G. LAZOVIĆ1 and R. RADOJIČIĆ3
 Advances in Magnetic Resonance Electrical Impedance Mammography Nataliya Kovalchuk, University of South Florida
 Physiol. Meas. 32 (2011) 755–765 doi:10.1088/0967-3334/32/7/S03 Evaluation of algorithms for calculating bioimpedance phase
angle values from measured whole-body impedance modulus
 Basics of Bioimpedance and Admittivity Imaging, Eung Je Woo Impedance Imaging Research Center (IIRC) Department of Biomedical
Engineering, Kyung Hee University KOREA http://iirc.khu.ac.kr
 Bioelectrical impedance analysis Fpart I: review of principles and methods Ursula G. Kylea, Ingvar Bosaeusb, Antonio D. De Lorenzoc,
Paul Deurenbergd, Marinos Eliae, Jos!e Manuel G!omezf, Berit Lilienthal Heitmanng, Luisa Kent-Smithh, Jean-Claude Melchiori,
Matthias Pirlichj, Hermann Scharfetterk, Annemie M.W.J. Scholsl, Claude Pichardm,*, Composition of the ESPEN Working Group,
Clinical Nutrition (2004) 23, 1226–1243
 Bioelectrical impedance analysis—part II: utilization in clinical practice Ursula G. Kylea, Ingvar Bosaeusb, Antonio D. De Lorenzoc, Paul
Deurenbergd, Marinos Eliae, Jose´ Manuel Go´mezf, Berit Lilienthal Heitmanng, Luisa Kent-Smithh, Jean-Claude Melchiori, Matthias
Pirlichj, Hermann Scharfetterk, Annemie M.W.J Scholsl, Claude Picharda , Clinical Nutrition (2004) 23, 1430–1453
 Bioimpedance Monitoring for physicians: an overview Antoni Ivorra July, 2002 Centre Nacional de Microelectrònica Biomedical
Applications Group
 Electrical Bioimpedance Cerebral Monitoring: Fundamental Steps towards Clinical Application FERNANDO SEOANE MARTINEZ ISBN
978-91-7291-971-6, Doktorsavhandlingar vid Chalmers Tekniska Högskola Ny serie nr 2652 ISSN 0346-718X, Division of Biomedical
Engineering Department of Signals and Systems Chalmers University of Technology SE-412 96 Göteborg Sweden
 ELECTRIC PROPERTIES OF TISSUES, DAMIJAN MIKLAVCˇ ICˇ NATAS ˇ A PAVS ˇ ELJ University of Ljubljana
 Ljubljana, Slovenia FRANCIS X. HART University of the South Sewanee, Tennessee Wiley Encyclopedia of Biomedical Engineering,
Copyright & 2006 John Wiley & Sons, Inc.
 Electrical Bioimpedance Cerebral Monitoring Fernando Seoane University College of Borås, Sweden Kaj Lindecrantz University College
of Borås, Sweden http://www.igi-global.com/chapter/electrical-bioimpedance-cerebral-monitoring/12975
 Touch Current Basics prepared for CTL PTP Workshop May 2010 Ronald Vaickauski Senior Staff Engineer Underwriters Laboratories
Inc.
 Non-invasive Bio-impedance Measurement Using Voltage-Current Pulse Technique -Sagar K. Dhar and Quazi D. HossainInternational
Conference on Electrical, Electronics and Biomedical Engineering (ICEEBE'2012) Penang (Malaysia) May 19-20, 2012
 Roth, B. J. “The Electrical Conductivity of Tissues.” The Biomedical Engineering Handbook: Second Edition. Ed. Joseph D. Bronzino
Boca Raton: CRC Press LLC, 2000

Curs ACEMSC - Cap I Si II - LB - Rom.

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs ACEMSC - Cap I Si II - LB - Rom.

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BIOELECTROGENEZA.

EXPLORAREA ORGANISMULUI UMAN PE

 Prin definiţie, excitabilitatea reprezintă proprietatea materiei

 Fenomenele biofizice care conduc la generarea semnalelor

Prezentând ca proprietate esenţială excitabilitatea,

RT PK + CK + + PNa + CNa + + PCl − CCl −

Muschiul striat, denumit si muschi

Potenţialele de acţiune ce apar la nivelul membranelor celulelor

9. Activarea contractiei – evenimente declansatorii in celula musculara

Difera de muschiul scheletic prin doua moduri:

Muschiul cardiac cu fibre

Aceste fibre Purkinje transmit impulsul

Variatia in timp a potentialului

 Peste influxul pasiv de ioni de sodiu

 Nivelul ridicat al concentraţiei ionilor

Variatia in timp a potentialului de

 Reprezintă o repolarizare electrică a

 Pe de altă parte avem de-a face cu

B  Fluxul total de ioni prin membrană

 Se produce şi relaxarea elementelor

Variatia in timp a potentialului de

 Activitatea inimii poate

Fotografie a unui cardiograf complet, in care se arata modul in

Intervalele care se analizează pe

 EKG = Înregistrarea la suprafaţa corpului a variaţiilor ciclice ale

 În repaus, cardiomiocitele sunt încărcate pozitiv pe versantul

 Toţi aceşti vectori, se supun legilor matematice putând fi

 Grafic, fiecărei derivaţii îi corespunde un ax, căruia i se

 În practică se folosesc în mod curent 3 sisteme de derivaţii:

 Sunt derivaţii unipolare, deoarece electrodul explorator (pozitiv) se plasează

 V7, în spaţiul 5 intercostal, pe

 De asemenea pot fi utile pentru diagnosticul unui infarct

Regularitatea ritmului cardiac se apreciază pe baza distanţei

 In ritmul generat de peacemaker contractia ventriculara este

 Defibrilator cardiac implantabil, mono sau

 Stimulator cardiac implantabil, mono sau

 Activitatea electromagnetica a tesuturilor si organelor din structura

 In mod analog, magnetoencefalografia (MEG) ofera

 Primele inregistrari ale componentei magnetice a activitatii

 Un dispozitiv SQUID (superconductor quantum

 Functionarea dispozitivului SQUID se bazeaza pe o jonctiune

 Jonctiunea Josephson este Camp Magnetic

alcatuita din doua straturi de

separate de un strat izolator

 Un dispozitiv SQUID consta

simultan in ambele sensuri. as a function of the magnetic flux

 Magnetocardiografia a permis detectarea curentilor circulari

 Astfel MCG poate oferi informatii, de exemplu, despre

 Magnetocardiografiile s-au dovedit mai precise decat

 Masuratorile practicate in clinicile moderne sunt efectuate cu

 Smith et al. (2006) au demonstrat avantajele practice ale MCG

 Daca electrocardiografia presupune maparea distributiei de

 Desi campul magnetic este o marime vectoriala avand astfel trei

 Inregistrarile se pot face simultan daca se dispune de un sistem

 Inregistrarile se pot face simultan daca se dispune de un sistem

 Bazele fizice ale tehnicii MCG sunt legate de modelul de dipol

 Se considera ca dipolul magnetic punctiform asociat unei fibre

I – curentul electric indus prin

Inregistrarea unipolara a semnalului MCG generat de un dipol

 Generarea semnalului MCG de catre activarea progresiva a

 In ceea ce priveste componenta x se presupune ca datorita efectului

 Modelarile matematice riguroase trebuie sa ia in consideratie faptul

 De importanta majora este