Cursul 12

Integrale ale funcţiilor reale scalar-scalare

Noţiunea de integral¼ a este utilizat¼

a ˆin diverse ramuri ale matematicii, dar şi ˆin domenii conexe matematicii.
Spre exemplu, ˆin teoria probabilit¼ aţilor, integralele folosesc la calculul densit¼aţii de probabilitate, mediei şi
dispersiei pentru variabile aleatoare continue, p̂e când, în …zic¼ a, la determinarea momentelor de inerţie, a lucrului
mecanic sau a coordonatelor centrului de greutate, etc. Mai mult, integralele pot … utilizate şi pentru calculul
lungimilor, ariilor şi volumelor.
ˆIn acest curs, sunt amintite cˆateva noţiuni despre integrala nede…nit¼ a şi despre integrala Riemann a unei
funcţii reale scalar-scalare, apoi sunt studiate atˆat integralele improprii (pe intervale nem¼ arginite sau din
integranzi nem¼ arginiţi), cât şi integralele cu parametri. ˆIn …nal, sunt prezentate pe scurt dou¼ a exemple de
integrale cu parametru: funcţiile lui Euler (gamma) şi B (beta).

Integrale nede…nite. Primitive

Fie I R un interval cu interior nevid şi f : I ! R.
De…niţia 12.1 a) O funcţie F : I ! R se numeşte primitiv¼
a (pe intervalul I) a funcţiei f dac¼a F este
derivabil¼a pe I şi F 0 (x) = f (x), 8 x 2 I.
b) Dac¼a f are cel puţin o primitiv¼a pe I, atunci f se numeşte funcţie primitivabil¼
a pe I şi acest fapt se
noteaz¼a prin f 2 P(I).
c) Dac¼a f 2 P(I), atunci mulţimea tuturor primitivelor
Z pe I ale funcţiei f poart¼a denumirea de integrala
nede…nit¼a a lui f pe I şi se noteaz¼a cu f (x) dx.

Observaţii:
i) Dac¼a f 2 P(I) şi F : I ! R este o primitiv¼a a lui Zf , pe I, atunci toate primitivele funcţiei f sunt de
forma F + c, unde c este o constant¼
a real¼
a. Aşadar: f (x) dx = F (x) + c, 8 x 2 I.

ii) Dac¼
a f : I Z! R este o funcţie derivabil¼ a a funcţiei f 0 , pe intervalul I şi
a pe I, atunci ea este o primitiv¼
deci avem f 0 (x) dx = f (x) + c, 8 x 2 I, unde c este o constant¼
a real¼
a arbitrar¼
a.

iii) Determinarea unei primitive F; a lui f , pe intervalul I, se numeşte operaţie de integrare a lui f pe I.
Integrarea este "inversa" operaţiei de diferenţiere a unei funcţii f : I ! R, cu primitiva F : I ! R, c¼
aci:
Z
0
d f (x) dx = d (F (x) + c) = (F + c) (x) dx = F 0 (x)dx = f (x)dx şi
Z Z Z
0
d(F (x) + c) = F (x) dx = f (x) dx = F (x) + c; 8 x 2 I; c 2 R:

iv) Mulţimea P(I) este nevid¼a, întrucât orice funcţie continu¼a pe I are primitive pe I, adic¼
a C(I; R) P(I).
În plus, din punct de vedere algebric, P(I) este un subspaţiu liniar real al spaţiului vectorial (peste R)
F(I; R), deoarece, pentru orice f; g 2 P(I) şi ; 2 R, avem f + g 2 P(I) şi
Z Z Z
( f (x) + g(x)) dx = f (x) dx + g(x) dx; pe I:

1
 ¼ - ANUL I
MATEMATICA

v) P(I) este parte a mulţimii funcţiilor f care au proprietatea lui Darboux pe I (8 x1 ; x2 2 I, cu x1 < x2 şi
e 2 (x1 ; x2 ), astfel încât f (e
8 2 R cuprins ˆintre f (x1 ) şi f (x2 ), 9 x x) = ). Prin urmare, dac¼
a o funcţie
f : I ! R nu are proprietatea lui Darboux pe I, atunci ea nu este primitivabil¼ a pe I.

Metode de calcul pentru primitive

1. Folosirea tabelului integralelor nede…nite ale unor funcţii elementare:
8
Z > x +1 Z
< ; 2 R n f 1g 1 x
x dx = +1 + c; ax dx = a + c; a 2 R+ n f1g;
>
: ln a
Z ln jxj; = 1 Z
dx 1 x a dx 1 x
2 2
= ln + c; 2 2
= arctg + c; a 2 R ;
x a 2a x+a x +a a a
Z p Z
dx dx x
p = ln x + x2 + a2 + c; p = arcsin + c; a 2 R ;
x2 + a2 a2 x2 jaj
Z Z
sin x dx = cos x + c; cos x dx = sin x + c;
Z Z x Z Z x
e e x e +e x
sh x dx = dx = ch x + c; ch x dx = dx = sh x + c;
2 2
unde x 2 I R; iar c 2 R.
2. Integrarea prin p¼arţi - aplicabil¼ a ori de câte ori avem de-a face cu dou¼ a funcţii f; g : I ! R, derivabile şi
cu derivatele f 0 şi respectiv g 0 continue pe I - se face în conformitate cu formula
Z Z
f 0 (x)g(x) dx = f (x)g(x) f (x)g 0 (x) dx; x 2 I;

care, în virtutea relaţiilor f 0 (x)dx = (df ) (x), g 0 (x)dx = (dg) (x) şi d(f g) = f (dg) + g(df ), poate … redat¼
a prin:
Z Z
g(x)(df )(x) = f (x)g(x) f (x)(dg)(x); x 2 I:

Aplicând integrarea prin p¼

arţi, vom obţine urm¼
atoarele formule:
Z p
xp 2 a2 x
a2 x2 dx = a x2 + arcsin + c; a 2 R+ ; jxj < a; c 2 R;
2 2 jaj
Z p
xp 2 a2 p
x2 a2 dx = x a2 ln x + x2 a2 + c; a 2 R ; x 2 I; c 2 R;
2 2
Z
Tot integrarea prin p¼
arţi este recomandat¼
a pentru cazul integralelor de forma Pn (x)f (x) dx; unde Pn 2 R[X]
iar f este una dintre funcţiile elementare ex , ln x, arcsin x, etc. Prin aplicarea acestei metode, se reduce treptat,
cu câte o unitate la …ecare utilizare (repetat¼ a) a integr¼arii prin p¼
arţi, gradul polinomului Pn , n 2 N.
3. Metoda transform¼arilor algebrice se utilizeaz¼ a pentru calculul primitivelor unor funcţii raţionale, de forma
P (x)
f (x) = , unde P; Q 2 R[X], de…nite pe I R, cu I 6= ? şi Q(x) 6= 0 pe I. Cum, orice funcţie raţional¼ a se
Q(x)
descompune, în mod unic, într-o sum¼ a de fracţii raţionale "simple", în conformitate cu formula
P (x) H(x) X Ak;m X Bk;m x + Ck;m
( ) f (x) = = G(x) + = G(x) + m
+ ; x 2 I;
Q(x) Q(x) 1 (x xk ) 2 (x2 + pk x + qk )m

în care G este un polinom (nul, când grad P < grad Q), X H tot un polinom (cu gradul strict mai mic decât
gradul lui Q şi identic cu P; atunci când grad P < grad Q), este o sum¼a relativ¼a la toate r¼
ad¼
acinile reale xk
X 1
ale lui Q, iar se raporteaz¼a la toate r¼ acinile complexe ale lui Q (cu pk ; qk 2 R; aşa încât p2k 4qk < 0),
ad¼
2
integrarea lui f revine la determinarea primitivelor tuturor componentelor din suma de descompunere ( ).

2
 ¼ - ANUL I
MATEMATICA

P (x)
În cazul în care polinomul Q are r¼
ad¼
acini multiple, calculul primitivei funcţiei raţionale se mai poate
Q(x)
face şi prin metoda lui Gauss-Ostrogradski , bazat¼
a pe formula
Z Z
P (x) P1 (x) P2 (x)
( ) dx = + dx; x 2 I;
Q(x) Q1 (x) Q2 (x)
Q
unde Q1 2 R[X] este cel mai mare divizor comun al polinoamelor Q şi Q0 (derivata lui Q), Q2 = , iar P1
Q1
şi P2 sunt polinoame care au gradul cu o unitate mai mic decât grad Q1 şi respectiv grad Q2 , determinarea lor
realizându-se prin derivarea relaţiei ( ), adic¼
a pe baza relaţiei

P (x) P 0 (x)Q1 (x) P1 (x)Q01 (x) P2 (x)

= 1 + ; x 2 I;
Q(x) Q21 (x) Q2 (x)

prin identi…care şi a‡are, în acest mod, a coe…cienţilor (iniţial necunoscuţi ai) lui P1 şi P2 .
4. Metoda substituţiei
Metoda transform¼ arilor trigonometrice, se foloseşte pentru calculul primitivelor unor funcţii în ale c¼
aror
expresii sunt prezente funcţii trigonometrice. În cazul integralelor trigonometrice de forma
Z
E(sin x; cos x) dx; x 2 I = ( ; );
x
unde E este o funcţie raţional¼
a de dou¼ a variabile, se foloseşte, în general, substituţia tg = t, care, pe baza
2
relaţiilor
2t 1 t2 2
sin x = ; cos x = ; x = 2 arctg t; dx = dt;
1 + t2 1 + t2 1 + t2
Z
conduce la calculul primitivei unei funcţii raţionale în variabila t. Calculul integralei E(sin x; cos x) dx poate
x
… simpli…cat, evitându-se utilizarea substituţiei standard tg = t, în urm¼ atoarele trei cazuri:
2
1. E( sin x; cos x) = E(sin x; cos x), adic¼
a E este impar¼
a în sin x, se utilizeaz¼
a substituţiei cos x = t.
2. E(sin x; cos x) = E(sin x; cos x), adic¼
a E este impar¼
a în cos x şi atunci se face substituţia sin x = t.
3. E( sin x; cos x) = E(sin x; cos x), adic¼
a E este par¼
a (simultan) în sin x şi cos x, iar atunci tg x = t.

a şi pentru calculul unor integrale iraţionale de forma

Metoda substituţiei se practic¼
Z p
E x; ax2 + bx + c dx; unde a; b; c 2 R aşa încât ax2 + bx + c 0; 8x 2 I;

E …ind o expresie raţional¼

a. Pentru calculul acestor integrale, se utilizeaz¼
a substituţiile lui Euler :
p p
i) ax2 + bx + c = x a t, când a > 0;
p p
ii) ax2 + bx + c = tx c, când c > 0;
p
iii) ax2 + bx + c = t(x x0 ), când b2 4ac > 0, unde x0 este o r¼ ad¼ a ( din R) a ecuaţiei ax2 + bx + c = 0.
acin¼

Pentru integrale iraţionale de forma

Z !
p1 =q1 pk =qk
ax + b ax + b
E x; ;:::; dx; x 2 I R; k 2 N
cx + d cx + d

a de k + 1 variabile reale şi cu valori în R, iar a; b; c; d 2 R, a2 + b2 + c2 + d2 6= 0,

în care E este o funcţie raţional¼
ax + b
cx + d 6= 0, 8 x 2 I, > 0, 8 x 2 I, pi 2 Z, qi 2 N , 8 i = 1; k, se utilizeaz¼ a substituţia x ! t, dat¼ a de
cx + d
ax + b
relaţia = tq0 , unde q0 este cel mai mic multiplu comun al numerelor q1 ; q2 ; : : : ; qk .
cx + d

3
 ¼ - ANUL I
MATEMATICA

Pentru calculul integralelor de forma

Z
xp (axq + b)r dx; x 2 I R; unde a 2 R ; b 2 R şi p; q; r 2 Q;

se utilizeaz¼
a substituţiile lui Cebîşev, potrivit urm¼
atoarelor cazuri:

j) r 2 Z, când se face substituţia x = tm , cu m cel mai mic multiplu comun al numitorilor lui p şi q;
p+1
jj) 2 Z, situaţie în care se face substituţia axq + b = tl , unde l 2 N este numitorul lui r.
q
p+1 q
jjj) + r 2 Z, caz în care se face substituţia a + bx = tl , l …ind numitorul lui r.
q
Pentru calculul integralelor de forma
Z
E (ar1 x ; ar2 x ; : : : ; arn x ) dx; unde a 2 R+ n f1g; r1 ; r2 ; : : : ; rn 2 Q;

iar E este o funcţie raţional¼

a, de n variabile reale şi cu valori în R, se utilizeaz¼a substituţia ax = t , unde t > 0,
şi este cel mai mic multiplu comun al numitorilor numerelor r1 ; r2 ; : : : ; rn .
Atragem atenţia asupra faptului c¼ a exist¼a şi o serie de primitive care nu se pot exprima prin combinaţii
liniare …nite de funcţii elementare. Este cazul integralelor eliptice, adic¼ a al integralelor de forma
Z q
(1 a2 sin2 x) 1 dx; cu a 2 (0; 1) şi x 2 Ia R

precum şi al urm¼

atoarelor integrale:
Z Z
sin x cos x
dx (sinusul integral); dx (cosinusul integral);
x x
Z Z x
dx e
(logaritmul integral); dx (exponenţialul integral);
ln x x
Z Z Z
2
e x dx (primitiva lui Poisson); cos(x2 )dx şi sin(x2 ) dx (primitivele lui Fresnel):

Integrala de…nit¼
a (în sens Riemann)
De…niţia 12.2 Fie a; b 2 R, a < b şi f : [a; b] ! R.

1) Se numeşte diviziune a intervalului compact [a; b], notat¼a prin , o mulţime …nit¼a şi ordonat¼a cresc¼a-
tor de elemente x0 ; x1 ; : : : ; xn 2 [a; b], cu a = x0 < x1 < : : : < xn 1 < xn = b. Elementele xi , i = 0; n se
numesc puncte ( noduri ) ale diviziunii , iar [xi ; xi+1 ], i 2 0; n 1, se numesc intervale parţiale
ale diviziunii .
2) Num¼arul notat cu k k şi de…nit prin k k = max fxi xi 1 g, se numeşte norma diviziunii .
16i6n

b a
3) O diviziune a intervalului [a; b] se numeşte echidistant¼
a dac¼a xi xi 1 = , 8 i = 1; n, caz în
n
b a b a
care avem k k = şi xi = a + i , 8 i = 0; n.
n n
a, mulţimea tuturor diviziunilor unui interval compact [a; b]
De regul¼ R se noteaz¼
a cu D[a; b].

De…niţia 12.3 a) Fie a; b 2 R, a < b şi = fa = x0 < x1 < : : : < xn = bg din D[a; b]. Mulţimea
= f i j i 2 [xi 1 ; xi ]; i = 1; ng, adic¼a mulţimea n-uplelor ( 1 ; 2 ; : : : ; n ) 2 Rn ; unde i este arbitrar
ales din [xi 1 ; xi ], 8 i = 1; n se numeşte mulţime a punctelor intermediare asociate diviziunii .

4
 ¼ - ANUL I
MATEMATICA

b) Numim sum¼
a Riemann a funcţiei f : [a; b] ! R, în raport cu 2 D[a; b] şi cu ( 1 ; 2; : : : ; n) 2 ,
num¼arul Xn

f( ; )= f ( i )(xi xi 1 );
i=1
unde xi sunt punctele diviziunii = fa = x0 < x1 < : : : < xn = bg:
De…niţia 12.4 Funcţia f : [a; b] ! R se numeşte integrabil¼ a, în sens Riemann, pe intervalul [a; b], dac¼a
exist¼a I 2 R, astfel încât, 8" > 0; 9 " > 0, astfel încât, 8 2 D[a; b], cu k k < " , s¼a avem j f ( ; ) Ij < ",
pentru orice alegere a punctelor intermediare . Se mai spune c¼a f este R-integrabil¼ a pe [a; b].
Zb Z
Num¼arul I se numeşte integrala Riemann a lui f pe [a; b] şi se noteaz¼a cu f (x) dx sau cu f (x) dx.
a [a;b]

Mulţimea tuturor funcţiilor R-integrabile (Riemann-integrabile) pe un interval compact [a; b] din R se

noteaz¼
a cu R[a; b].
Propoziţia 12.5 Orice funcţie f : [a; b] ! R, integrabil¼a în sens Riemann pe un interval compact [a; b] din R
este, în mod necesar, m¼arginit¼a pe [a; b].

Demonstraţie: Cum f 2 R[a; b], exist¼ a I 2 R, astfel încât, în conformitate cu De…niţia 12.4, 8 " > 0,
9 " > 0, pentru care, 8 2 D[a; b] cu k k < " şi 8 = ( 1 ; 2 ; : : : ; n ) 2 , avem j f ( ; ) Ij < ", adic¼
a:
X n
(!) I "< f ( i )(xi xi 1 ) < I + ":
i=1
Fixând " = 1 şi 2 D[a; b] (cu k k < " ), l¼as¼
am 1 s¼ a varieze în [x0 ; x1 ], iar pe 2 ; 3 ; : : : ; n le menţinem, pe
moment, constante. Atunci, din ( ! ), deducem c¼ a avem
" n
# " n
#
1 X 1 X
I 1 f ( i )(xi xi 1 ) < f ( 1 ) < I +1 f ( i )(xi xi 1 ) ;
x1 x0 i=2
x1 x0 i=2

8 2 [x0 ; x1 ]. Deci funcţia f este m¼

1 arginit¼
a pe intervalul parţial [x0 ; x1 ] al lui .
În mod analog, se arat¼ a c¼
a f este m¼ a şi pe celelalte intervale [xi 1 ; xi ], 8 i = 1; n. Ca atare, f rezult¼
arginit¼ a
m¼
arginit¼
a pe intervalul [a; b]. J
Observaţie: Dac¼ a o funcţie f : [a; b] ! R (cu a; b 2 R, a < b) nu este m¼ arginit¼
a pe intervalul [a; b], atunci
ea nu este R-integrabil¼
a pe [a; b]. Exist¼ a îns¼
a şi funcţii m¼
arginite pe un interval [a; b] R, care nu sunt din
1; x 2 [a; b] \ Q
R[a; b]. De exemplu, funcţia lui Dirichlet, f : [a; b] ! R, dat¼a prin f (x) =
0; x 2 [a; b] n Q:
Teorema 12.6 (de caracterizare Cauchy a integrabilit¼ aţii Riemann)
Funcţia f : [a; b] ! R este integrabil¼a în sens Riemann pe [a; b] dac¼a şi numai dac¼a
0 00
8" > 0; 9 " > 0; aşa încât 8 2 D[a; b]; cu k k < " şi ; 2 ; avem f( ; 0) f( ; 00
) < ":
aţi ale funcţiilor R-integrabile pe intervale compacte din R)
Propoziţia 12.7 (Propriet¼
i) Dac¼a f 2 R[a; b], atunci f 2 R[c; d], oricare ar … subintervalul [c; d] al lui [a; b].
ii) Fie f : [a; b] ! R şi c 2 (a; b). Dac¼a f 2 R[a; c] şi f 2 R[c; b], atunci f 2 R[a; b] şi are loc egalitatea:
Zb Zc Zb
f (x) dx = f (x) dx + f (x) dx:
a a c

iii) Dac¼a f 2 R[a; b], atunci jf j 2 R[a; b] şi are loc relaţia:
Zb Zb
f (x) dx 6 jf (x)j dx:
a a

5
 ¼ - ANUL I
MATEMATICA

iv) Dac¼a f; g 2 R[a; b], atunci f g 2 R[a; b] şi are loc inegalitatea ("Cauchy-Schwarz-Buniakowski" pentru
funcţii R-integrabile):
0 b 12 0 b 10 b 1
Z Z Z
( !! ) @ f (x)g(x) dxA @ f 2 (x) dxA @ g 2 (x) dxA :
a a a
2
v) Dac¼a f 2 R[a; b], atunci f 2 R[a; b].
1
vi) Dac¼a f 2 R[a; b] şi jf (x)j > 0, 8 x 2 [a; b], atunci 2 R[a; b].
f
vii) Dac¼a f; g 2 R[a; b] şi ; 2 R, atunci f + g 2 R[a; b] şi
Zb Zb Zb
( f (x) + g(x)) dx = f (x) dx + g(x) dx:
a a a
Zb
viii) Dac¼a f 2 R[a; b] şi f (x) 0, 8 x 2 [a; b], atunci f (x) dx 0.
a

Observaţii:
a) Inegalitatea (!!) are, drept generalizare, inegalitatea lui Hölder pentru funcţii R-integrabile şi anume:
0 b 1 p1 0 b 1 q1
Zb Z Z
f (x)g(x) dx @ jf (x)jp dxA @ jg(x)jq dxA ;
a a a

1 1
8 f; g 2 R[a; b], p; q 2 (1; +1), cu + = 1 şi jf jp ; jgjq 2 R[a; b].
p q
b) Ţinând seama de viii) din Propoziţia 12.7, rezult¼a c¼
a 8 f; g 2 R[a; b], cu proprietatea c¼
a f (x) g(x),
8 x 2 [a; b], avem:
Zb Zb
( ) f (x) dx g(x) dx:
a a

Zb Za Za
c) Convenind ca, pentru f 2 R[a; b], s¼
a de…nim f (x) dx ca …ind f (x) dx, rezult¼
a f (x) dx = 0:
a b a

Zb
d) Având în atenţie relaţia ( ), se poate vedea c¼
a, dac¼
a f 2 R[a; b], atunci m(b a) f (x) dx M (b a),
a
unde m = inf f (x) 2 R şi M = sup f (x) 2 R.
x2[a;b] x2[a;b]

Zb
f (x) dx
a
Dac¼
a, în plus, f 2 C[a; b], atunci, deoarece m M şi f , ca funcţie continu¼a pe [a; b],
b a
îşi atinge marginile (m şi M ), având totodat¼
a proprietatea lui Darboux, exist¼ a c 2 [a; b], astfel încât
Zb
f (x) dx
a
f (c) = , adic¼
a are loc formula de medie:
b a
Zb
f (x) dx = f (c)(b a):
a

6
 ¼ - ANUL I
MATEMATICA

Dac¼a f : [a; b] ! R este o funcţie m¼ a pe [a; b], se pot de…ni sumele Darboux (corespunz¼atoare lui f
arginit¼
şi unei diviziuni 2 D[a; b] arbitrare), inferioar¼
a şi respectiv superioar¼a , prin
n
X n
X
sf ( ) = mi (xi xi 1) şi Sf ( ) = Mi (xi xi 1 );
i=1 i=1

unde = fa = x0 < x1 < : : : < xn = bg, mi = inf f (x) şi Mi = sup f (x), 8 i = 1; n. Notând
x2[xi 1 ;xi ] x2[xi 1 ;xi ]

elementul sup sf ( ) cu I şi inf Sf ( ) cu I, numim I integrala Darboux inferioar¼

a a lui f pe [a; b],
2D[a;b] 2D[a;b]

iar I integrala Darboux superioar¼ a a lui f pe [a; b]. Folosind aceste elemente, se poate pune în evidenţ¼
a
urm¼ atorul criteriu (al lui Darboux ) pentru stabilirea R-integrabilit¼ aţii lui f pe [a; b].

Teorema 12.8 O funcţie f : [a; b] ! R, m¼arginit¼a pe [a; b], este integrabil¼a în sens Riemann pe [a; b] dac¼a şi
numai dac¼a I = I 2 R, sau echivalent: 8 " > 0; 9 " 2 D[a; b] astfel încât Sf ( " ) sf ( " ) < ":
Zb
Valoarea comun¼a a elementelor I şi I este, atunci când are loc relaţia I = I 2 R, tocmai f (x) dx.
a

Pe baza oric¼ aruia dintre criteriile de R-integrabilitate formulate de Teoremele 12.6 (criteriul lui Cauchy) şi
12.8 (criteriul lui Darboux ), se pun în relief categorii de funcţii ce sunt integrabile Riemann pe intervale
compacte din R. Are loc, astfel, rezultatul ce urmeaz¼ a.

Teorema 12.9 Fie funcţia f : [a; b] ! R.

a) Dac¼a f 2 C[a; b], atunci f 2 R[a; b].

b) Dac¼a f este monoton¼a pe [a; b] (sau pe porţiuni, pe [a; b], intervalul [a; b] putându-se scrie ca o reuniune
…nit¼a de intervale [a; c1 ]; [c1 ; c2 ]; : : : ; [ck ; b], astfel încât, pe …ecare dintre ele, f este monoton¼a, nu neap¼arat
de acelaşi fel), atunci f 2 R[a; b].
Zx
Propoziţia 12.10 Fie f 2 R[a; b] şi, 8x 2 [a; b], …e F : [a; b] ! R, dat¼a de relaţia: F (x) = f (t) dt. Atunci
a
au loc urm¼atoarele concluzii:

a) F 2 C[a; b]: Mai mult, 9 L > 0, aşa încât

jF (x) F (e
x)j Ljx ej; 8 x; x
x e 2 [a; b].

b) Dac¼a f este continu¼a într-un punct x0 2 [a; b], atunci F este derivabil¼a în x0 şi F 0 (x0 ) = f (x0 ). Dac¼a
f 2 C[a; b], atunci F este o primitiv¼a a lui f şi deci f 2 P[a; b].

Calculul integralelor de…nite pentru funcţii f 2 R[a; b] se face, atunci când f 2 P[a; b], pe baza formulei
lui Leibnitz-Newton
Zb
b
(#) f (x) dx = F (x)ja = F (b) F (a);
a

unde F este o primitiv¼

a a lui f pe [a; b].
Conform Propoziţiei 12.10, b), formula ( # ) are sens când f 2 C[a; b].
Zb
Tot pentru calculul unei integrale de…nite dintr-o funcţie f : [a; b] ! R, pentru care exist¼
a f (x) dx, se mai
a
poate folosi metoda schimb¼
arii de variabil¼
a , potrivit formulei
Z '(
Z )
0
(f ')(t)' (t) dt = f (x) dx;
'( )

7
 ¼ - ANUL I
MATEMATICA

când f 2 C([a; b]; R), iar ' 2 C 1 ([ ; ]; [a; b]), sau în conformitate cu formula
1
Zb Z (b)

f (x) dx = (f )(t) 0 (t) dt;

a 1 (a)

când f 2 C([a; b]; R) şi 2 C 1 ([ ; ]; [a; b]), …ind bijectiv¼

a.
La fel de bine, atunci când este posibil, se foloseşte şi formula de integrare prin p¼
arţi pentru calcule de
integrale de…nite. Aceasta se exprim¼ a prin relaţia

Zb Zb
0 b
f (x)g (x) dx = f (x)g(x)ja f 0 (x)g(x) dx;
a a

ori de câte ori f şi g : [a; b] ! R sunt derivabile pe [a; b] şi cu f 0 ; g 0 2 R[a; b] (în particular, când f; g 2 C 1 [a; b]).
Pentru un şir (fn )n2N C([a; b]; R) care este uniform convergent, pe [a; b], la o funcţie f : [a; b] ! R, are
loc un transfer de integrabilitate (Riemann), de la fn la f , în conformitate cu urm¼ atorul enunţ.

Propoziţia 12.11 Dac¼a (fn )n2N C([a; b]; R) este un şir de funcţii uniform convergent, pe [a; b], la f :
[a; b] ! R, atunci f 2 R[a; b] şi

Zb Zb Zb
f (x) dx = lim fn (x) dx = lim fn (x) dx:
n!1 n!1
a a a

Demonstraţie: Aplicarea rezultatului de transfer de continuitate la şiruri uniform convergente de funcţii

, ne conduce la o prim¼
a concluzie: f 2 C([a; b]; R). Atunci, prin Teorema 12.9, a), rezult¼ a: f : R[a; b].
u=[a;b]
Cum fn şi f sunt continue pe [a; b], exist¼
a sup jfn (x) f (x)j 2 R. Şi, pentru c¼
a fn ! f , avem:
x2[a;b] n!1
!
lim sup jfn (x) f (x)j = 0. Deci, 8 " > 0, 9 n" 2 N , aşa încât, 8n 2 N , cu n n" , are loc re-
n!1 x2[a;b]
"
laţia: sup jfn (x) f (x)j < . În acest fel, constat¼
am c¼
a, 8 " > 0, 9 n" 2 N , astfel încât, 8 n 2 N , cu
x2[a;b] b a
n n" , avem:

Zb Zb Zb
fn (x) dx f (x) dx jfn (x) f (x)j dx (b a) sup jfn (x) f (x)j < ":
x2[a;b]
a a a

Zb Zb
Aşadar, exist¼
a lim fn (x) dx şi este egal¼
a cu f (x) dx. J
n!1
a a

Integrale improprii
O extindere natural¼ a a integralei Riemann, integral¼a în leg¼
atur¼a cu care, atât intervalul de integrare, cât şi
integrandul, au fost considerate m¼ a de integralele improprii (…e din pricina
arginite, este aceea constituit¼
nem¼ arginirii domeniului de integrare, …e din cauza faptului c¼a funcţia de integrat este nem¼arginit¼
a).
Integralele pe intervale nem¼ arginite sunt acelea în care cel puţin una dintre limitele de integrare este
in…nit¼a, adic¼a integrale de forma
Z
+1 Za Z
+1

f (x) dx; f (x) dx sau f (x) dx:

a 1 1

8
 ¼ - ANUL I
MATEMATICA

Zb
Integralele din funcţii nem¼
arginite sunt acelea de forma f (x) dx, unde f : (a; b) ! R este nem¼
arginit¼
a
a
cel puţin în vecin¼
atatea unui punct din (a; b).

De…niţia 12.12 Fie f : A R ! R o funcţie de…nit¼a pe mulţimea A = ( ; ) n f 1 ; 2 ; : : : ; n 1 g, unde

1 ; 2 ; : : : ; n 1 2 ( ; ) şi 1 < 2 < : : : < n 1 . De asemenea, prin notaţie, …e 0 = şi n = .
Dac¼a f este integrabil¼ a local (în sens Riemann) pe A, adic¼a f este integrabil¼a pe orice interval compact
inclus în A, iar funcţia F : R2n ! R, de…nit¼a prin
X1 Z
n vi

F (u0 ; v0 ; u1 ; v1 ; : : : ; un 1 ; vn 1 ) = f (x) dx; 8 ui ; vi 2 ( i ; i+1 ); 8 i = 0; n 1;

i=1 u
i

are o limit¼a …nit¼a când (u0 ; v0 ; u1 ; v1 ; : : : ; un 1 ; vn 1 ) ! ( 0 ; 1 ; 1 ; 2 ; : : : ; n 1 ; n 1 ; n ), atunci valoarea

acestei limite se ia ca de…niţie a integralei lui f pe intervalul ( ; ). Vom spune, în acest caz, c¼a
funcţia f este integrabil¼ a impropriu (generalizat) pe ( ; ) sau, prin analogie cu termenul corespunz¼ator
Z
din teoria seriilor, vom spune c¼a integrala f (x) dx este convergent¼ a.

Dac¼a F nu are limit¼a sau limita sa exist¼a dar nu este …nit¼a când (u0 ; v0 ; u1 ; v1 ; : : : ; un 1 ; vn 1 ) tinde la
( 0 ; 1 ; 1 ; 2 ; : : : ; n 1 ; n 1 ; n ), spunem c¼a f nu este integrabil¼a, impropriu, pe ( ; ) sau, echivalent, c¼a
Z
integrala f (x) dx nu este convergent¼ a (adic¼a este divergent¼ a).

Observaţii: Cum existenţa limitei …nite a lui F este legat¼ a …ecare funcţie Fi : R2 ! R, de…nit¼
a de faptul c¼ a
Zv i

prin Fi (ui ; vi ) = f (x) dx; unde ui ; vi 2 ( i ; i+1 ); i 2 0; n 1; trebuie s¼a aib¼

a limit¼
a …nit¼a când (ui ; vi ) tinde
ui
Zi+1
la ( i ; i+1 ), adic¼
a integrala f (x) dx trebuie s¼
a …e convergent¼
a pentru orice i 2 0; n 1, se poate spune
i
Z
c¼
a stabilirea convergenţei (sau divergenţei) integralei f (x) dx revine la stabilirea naturii …ec¼
areia dintre
Zi+1
integralele f (x) dx, i 2 0; n 1. Întrucât, în cazul acestora, intervalele ( i ; i+1 ) nu conţin alte puncte în
i
Zi+1
care integrandul f este nem¼
arginit, stabilirea convergenţei integralelor f (x) dx, i 2 0; n 1, va consta, în
i
stabilirea existenţei şi …nitudinii, respectiv nonexistenţei ori existenţei şi ne…nitudinii limitelor
Z!i Z
lim f (x) dx şi lim f (x) dx, unde i < < !i < < i+1 , i 2 0; n 1:
& i % i+1
!i

Când aceste limite exist¼ a şi sunt …nite, atunci ele de…nesc integralele funcţiei f pe intervalele necompacte ( i ; ! i ] şi
respectiv [! i ; i+1 ), integrale notate, de regul¼ a, cu
0
Z!i Z
i+1

f (x) dx şi respectiv f (x) dx.

i +0 !i
Z
i+1 0

Prin analogie, pentru integrala improprie a funcţiei f pe intervalul ( i ; i+1 ) se foloseşte notaţia f (x) dx.
i+ 0

9
 ¼ - ANUL I
MATEMATICA

i+1 Z 0 Z!i Z
i+1 0

Deoarece f (x) dx = f (x) dx+ f (x) dx; 8 i = 0; n 1, este su…cient ca, în studiul convergenţei
i+ 0 i+ 0 !i
integralelor pe interval necompact, s¼
a ne ocup¼
am de convergenţa unor integrale de tipul

Zb Z
b 0

(!) f (x) dx şi f (x) dx;

a+0 a

unde funcţia f este R -integrabil¼a pe orice interval compact conţinut în intervalele (a; b] şi respectiv [a; b).
Când a şi/sau b sunt in…nite ( 1), integralele în cauz¼ a (din (!)) sunt improprii, pe intervale nem¼arginite,
iar când a şi b sunt din R , atunci integralele (!) sunt improprii, din funcţii nem¼arginite.

De…niţia 12.13 i) Dac¼a funcţia f este integrabil¼a Riemann pe orice interval compact inclus în intervalul
Zb Z
b 0

(a; b] sau [a; b), iar integrala jf (x)j dx, respectiv jf (x)j dx, este convergent¼a, atunci vom spune c¼a
a+0 a
Zb Z
b 0

integrala f (x) dx, respectiv f (x) dx, este absolut convergent¼

a.
a+0 a
Zb Z
b 0

ii) dac¼a integrala f (x) dx, respectiv f (x) dx, este convergent¼a, dar nu şi absolut convergent¼a, atunci
a+0 a
a (sau simplu convergent¼
ea se numeşte semiconvergent¼ a).

Integrale improprii pe intervale in…nite

ˆIn cele ce urmeaz¼
a, vom studia integralele improprii pe intervale in…nite, adic¼
a integrale de forma
Z
+1 Za Z
+1

f (x) dx; f (x) dx sau f (x) dx:

a 1 1

Za Z
+1

Dac¼
a vom considera substituţia x = t, atunci, vom putea scrie: f (x) dx = f ( t) dt. În plus, avem
1 a
Z
+1 Z
+1 Z
+1

f (x) dx = f ( t) dt + f (x) dx. Aşadar, ne putem limita la a studia doar prima integral¼
a, deoarece
1 a a
Z
+1

celelalte dou¼
a pot … redate pe baza unor integrale de tipul f (x) dx:
a

De…niţia 12.14 i) Fie f : [a; +1) ! R, cu a 2 R, o funcţie R-integrabil¼a pe orice interval compact
[a; b], cu b 2 R, b > a. Se numeşte integral¼ a improprie, de la a la +1, din funcţia f , limita
Zb Z
+1

lim f (x) dx, dac¼a aceasta exist¼a. În caz de existenţ¼a, respectiva integral¼a se noteaz¼a cu f (x) dx.
b!1
a a
Z
+1 Zb
ii) Integrala improprie f (x) dx se numeşte convergent¼
a dac¼a limita lim f (x) dx exist¼a şi este …nit¼a.
b!1
a a
Z
+1

În acest caz, vom nota: f (x) dx (C).

a

10
 ¼ - ANUL I
MATEMATICA

Z
+1 Zb
iii) Integrala improprie f (x) dx se numeşte divergent¼
a dac¼a limita lim f (x) dx nu exist¼a sau, dac¼a
b!1
a a
Z
+1

exist¼a, este in…nit¼a. Atunci, se utilizeaz¼a notaţia: f (x) dx (D).

a

Z
+1
1
Exemplu: Integrala improprie dx, unde a > 0, este convergent¼
a când p > 1 şi divergent¼
a când p 1.
xp
a
Zb b
!
1 x1 p a1 p
Într-adev¼
ar, pentru p > 1, obţinem lim p
dx = lim = 2 R, iar pentru p 1, avem:
b!1 x b!1 1 p a p 1
a
Zb
1
lim dx = +1.
b!1 xp
a

Propoziţia 12.15 (criteriul lui Cauchy de convergenţ¼ a pentru integrale improprii)

Z
+1

Integrala f (x) dx este convergent¼a dac¼a şi numai dac¼a, oricare ar … " > 0, exist¼a a" > a, astfel încât,
a
8 a0 ; a00 > a" , avem: 00
Za
( ) f (x) dx < ":
a0

Considerând a00 = a0 + 1, pe baza Propoziţiei 12.15 deducem c¼

a, 8" > 0; 9a" > a, aşa încât, 8 a0 > a" ,
Z
+1

avem: Ma0 = sup jf (t)j < ". Aşadar, o condiţie necesar¼a de convergenţ¼
a a integralei f (t) dt este:
t2[a0 ;a0 +1]
a
Z
+1 Z
+1

lim f (x) = 0. Mai mult, se poate vedea c¼

a dac¼
a jf (x)j dx (C), altfel spus f (x) dx (AC), atunci integrala
x!1
a a
Z
+1

f (x) dx este convergent¼

a.
a

Propoziţia 12.16 (Criteriul general de comparaţie)

Z
+1 Z
+1

Dac¼a jf (x)j g(x), 8 x 2 [a; +1), cu g(x) 0, 8 x 2 [a; +1) şi g(x) dx (C), atunci f (x) dx (C).
a a
Zb Zb
Demonstraţie: Cum 0 jf (x)j g(x), 8 x 2 [a; +1), rezult¼
a: 0 jf (x)j dx g(x) dx, 8 b a. Pe de
a a
Z
+1 Zb
alt¼
a parte, cum integrala g(x) dx (C), rezult¼
a c¼
a exist¼
a şi este …nit¼
a limita lim g(x) dx. Aşadar, exist¼
a
b!+1
a a
Zb Z
+1 Z
+1

şi este …nit¼

a şi limita lim jf (x)j dx. Deci f (x) dx (AC) şi, drept urmare, avem: f (x) dx (C). J
b!+1
a a a

Teorema 12.17 (Criteriul în ) Fie un num¼ar real …xat. Dac¼a exist¼a ` = lim x jf (x)j, atunci:
x !+1

11
 ¼ - ANUL I
MATEMATICA

Z
+1

j) f (x) dx (AC) , când > 1 şi ` < +1;

a

Z
+1

jj) jf (x)j dx (D) , când 1 şi 0 < ` .

a

Z
+1

Observaţie: În cazul în care f (x) 2 R+ ; 8 x x" , jj) implic¼

a: f (x) dx (D).
a

Propoziţia 12.18 (Criteriul integral al lui Cauchy) Dac¼a funcţia f : [1; +1) ! R+ este monoton de-
Z
+1 1
X
scresc¼atoare, atunci integrala improprie f (x) dx are aceeaşi natur¼a cu seria f (n).
1 n=1

nZ+ 1 n kZ+ 1
X
Demonstraţie: Scriind f (x) dx = f (x) dx şi folosind faptul c¼
a, din monotonia lui f , avem
1 k=1 k
f (k + 1) f (x) f (k), 8 x 2 [k; k + 1], 8 k = 1; n 1; 8 n 2 N , obţinem:

n nZ +1 n
X X
f (k + 1) f (x) dx f (k); 8 n 2 N :
k=1 1 k=1

Pe baza acestei relaţii, are loc concluzia din enunţ. J

Z
+1

Observaţie: Pot … formulate şi alte criterii de convergenţ¼

a pentru integrale de tipul f (x) dx, pornind
a
de la criteriile corespunz¼
atoare pentru serii numerice.

Integrale din funcţii nem¼

arginite

De…niţia 12.19 a) Fie funcţia f : [a; b) ! R, cu lim jf (x)j = +1 şi f 2 R[a; b "], 8 " 2 (0; b a).
x%b
Dac¼a exist¼a şi este …nit¼a limita
Z
b "

( ) lim f (x) dx;

"&0
a

atunci spunem c¼a f este integrabil¼

a (impropriu) pe [a; b) sau c¼a integrala de la a la b din f este
Z
b 0 Zb
convergent¼a. Valoarea limitei se noteaz¼a cu f (x) dx şi scriem: f (x) dx (C).
a a
Zb
În caz contrar, dac¼a limita ( ) nu exist¼a sau este in…nit¼a, spunem c¼a f (x) dx este divergent¼
a.
a

b) Dac¼a f : (a; b] ! R este integrabil¼a local (adic¼a f 2 R[a + "; b], 8 " 2 (0; b a)) şi lim jf (x)j = +1,
x&a
Zb Zb
iar lim f (x) dx exist¼a şi este …nit¼a, …ind notat¼a cu f (x) dx, atunci spunem c¼a f este integrabil¼
a
"&0
a+" a+0

12
 ¼ - ANUL I
MATEMATICA

Zb Zb
(impropriu) pe intervalul necompact (a; b] şi scriem: f (x) dx (C). Dac¼a lim f (x) dx nu exist¼a
"&0
a a+"
Zb
sau este in…nit¼a, spunem c¼a f nu este integrabil¼a pe (a; b], sau c¼a f (x) dx (D).
a+0

Observaţie: Pentru cazul în care f : [a; b] n fcg ! R, c 2 (a; b) şi lim jf (x)j = +1, iar integralele improprii
x!c
Zc Zb Zb
f (x) dx şi f (x) dx sunt convergente, avem f (x) dx (C) şi
a c a

Zb Z
c " Zb
f (x) dx = lim f (x) dx + lim
0
f (x) dx:
"&0 " &0
a a c+"0

Zb
dx
Pe baza De…niţiei 12.19, integrala improprie , unde 2 R, este convergent¼
a atunci când <1
(x a)
a
şi divergent¼a când 1.
Şi pentru asemenea tipuri de integrale improprii exist¼ a criterii de convergenţ¼
a şi de absolut¼
a convergenţ¼
a.
Cel mai des utilizat în aplicaţii este aşa-numitul criteriu în .
Teorema 12.20 (Criteriul de convergenţ¼ a în ) Fie 2 R şi f : [a; b) (respectiv (a; b]) ! R o funcţie
R-integrabil¼a pe orice interval compact inclus în [a; b) (respectiv (a; b]). În plus, f (x) 0, 8 x 2 [a; b) (respectiv
(a; b]).
Dac¼a exist¼a limita L = lim [(b x) f (x)] (respectiv L = lim [(x a) f (x)]), atunci:
x%b x&a

Zb
i) integrala f (x) dx este convergent¼a când < 1 şi L < +1;
a

Zb
ii) avem f (x) dx (D) când 1 şi L > 0.
a

Demonstraţie: Se utilizeaz¼a interpretarea existenţei limitei L în limbajul " şi convergenţa/divergenţa

Zb Zb
dx dx
integralei ( respectiv ), la fel ca în Teorema 12.17. J
(b x) (x a)
a a

Teorema 12.21 (Criteriul de convergenţ¼ a de tip Cauchy)

Z
b 0

a) Integrala improprie f (x) dx este convergent¼a dac¼a şi numai dac¼a

a
00
Zb
0 00 0 00
8 " > 0; 9 b" 2 (a; b), aşa încât, 8 b ; b 2 (b" ; b), cu b < b , avem f (x) dx < "
b0
Zb
b) Integrala proprie f (x) dx este convergent¼a dac¼a şi numai dac¼a
00
a+0 Za
0 00 0 00
8 " > 0; 9 a" 2 (a; b), aşa încât, 8 a ; a 2 (a; a" ), cu a < a , avem f (x) dx < ":
a0

13
 ¼ - ANUL I
MATEMATICA

Acest criteriu rezult¼

a prin interpretarea, în sens Cauchy, a existenţei limitei …nite, în …ecare caz în parte. Pe
baza sa, se pot deduce şi alte criterii de convergenţ¼
a pentru asemenea integrale improprii, de interes particular
strict.

Integrale cu parametri
Fie A Rk o mulţime nevid¼ a, a; b 2 R, cu a < b, precum şi f : [a; b] A ! R, cu proprietatea c¼ a, 8 y 2 A,
arbitrar …xat, funcţia f ( ; y) este Riemann integrabil¼a pe [a; b]. Atunci funcţia F : A ! R, de…nit¼
a prin

Zb
F (y) = f (x; y) dx; 8 y = (y1 ; y2 ; : : : ; yk ) 2 A
a

se numeşte integral¼ a Riemann, pe [a; b], cu parametri y1 ; y2 ; : : : ; yk .

Mai general, dac¼ a, în plus, se iau în consideraţie şi funcţiile p : A ! [a; b], q : A ! [a; b], atunci este bine
de…nit¼
a şi funcţia G : A ! R, dat¼a de:
q(y)
Z
G(y) = f (x; y) dx; y 2 A:
p(y)

Aceasta se numeşte integral¼ a Riemann cu parametri şi cu limitele de integrare dependente de para-
metri .
În leg¼
atur¼
a cu astfel de integrale, intereseaz¼a îndeosebi condiţiile în care propriet¼ aţi ale integrandului f ,
relative la parametrul vectorial (când k > 1) sau scalar (când k = 1) y, din A, se transmit funcţiilor F şi G.
Încercând s¼a vedem, mai întâi, dac¼
a transferul de existenţ¼
a a limitei lim f (x; y), 8 x 2 [a; b], într-un punct de
y!y0
acumulare al mulţimii A (y0 2 A0 ), se produce sau nu, ne punem, …resc, întrebarea dac¼
a exist¼
a lim F (y) şi dac¼
a
y!y0
Zb Zb
lim F (y) = lim f (x; y) dx = g(x) dx. R¼
aspunsul, negativ în general, este a…rmativ doar dac¼
a lim f (x; y)
y!y0 y!y0 y!y0
a a
exist¼
a uniform în raport cu x. Astfel, cel puţin în cazul în care A = N, y = n şi f (x; y) = f (x; n) = fn (x),
Zb Zb h i u=[a;b]
8 x 2 [a; b], vedem c¼
a lim fn (x) dx nu este egal¼
a cu lim fn (x) dx, decât dac¼
a fn ! g.
n!1 n!1 n!1
a a

De…niţia 12.22 Pentru y0 2 A0 , spunem c¼a funcţia f : [a; b] A ! R are limita g : [a; b] ! R, când
y ! y0 , adic¼a g(x) = lim f (x; y), uniform în raport cu x 2 [a; b], dac¼a, 8 " > 0, 9 V" 2 V(y0 ), vecin¼atate a
y!y0
lui y0 , independent¼a de x, astfel încât, 8 x 2 [a; b] şi 8 y 2 V" n fy0 g s¼a avem: jf (x; y) g(x)j < ".

Folosind acum noţiunea de limit¼a uniform¼

a introdus¼
a prin De…niţia 12.22, precum şi caracterizarea de tip
Cauchy a existenţei unei limite într-un punct, putem vedea c¼a rezultatul enunţat de propoziţia care urmeaz¼a
este adev¼arat, pe baza Teoremei 12.6.

Propoziţia 12.23 Dac¼a f : [a; b] A ! R este integrabil¼a pe [a; b] (în raport cu 8 y 2 A) şi, pentru un y0 2 A,
avem lim f (x; y) = g(x), uniform în raport cu x 2 [a; b], atunci g este integrabil¼a pe [a; b] şi are loc relaţia:
y!y0

Zb Zb
lim f (x; y) dx = g(x) dx:
y!y0
a a

În ceea priveşte transferul de continuitate, în cazul cel mai general, adic¼

a cel al funcţiei G, are loc urm¼
atorul
rezultat.

14
 ¼ - ANUL I
MATEMATICA

Propoziţia 12.24 Dac¼a A este o mulţime compact¼a din Rk , f 2 C([a; b] A; R) , iar p; q 2 C(A; [a; b]), atunci
G 2 C(A; R). În particular, când p; q sunt constante, ca de pild¼a când p a şi q b, obţinem: F 2 C(A; R).

În aplicaţii, cea mai util¼

a proprietate de transfer este cea relativ¼
a la derivabilitatea funcţiilor F şi G, realiz-
a, în condiţiile din Propoziţia 12.25, prin formula lui Leibniz de derivare.
abil¼

Propoziţia 12.25 Dac¼a A este un paralelipiped compact în Rk , f : [a; b] A ! R o funcţie continu¼a pe

@f
[a; b] A, care admite continu¼a pe [a; b] A, iar p şi q sunt dou¼a funcţii de la A la [a; b], derivabile în raport
@yi
cu yi (i 2 f1; 2; : : : ; kg) pe A, atunci G (şi implicit F , în situaţia în care p şi q sunt constante) este derivabil¼a
în raport cu yi pe A şi are loc formula (lui Leibniz):
q(y)
Z
@G @q @p @f
(y) = f (q(y); y) (y) f (p(y); y) (y) + (x; y) dx, 8 y 2 A:
@yi @yi @yi @yi
p(y)

Cât priveşte R-integrabilitatea integralelor cu parametri, menţion¼

am urm¼
atorul rezultat.

Propoziţia 12.26 Dac¼a A = [c; d] R (cu c; d 2 R, c < d) şi f 2 C ([a; b] [c; d]; R), atunci funcţia F :
Zb
[c; d] ! R, dat¼a prin F (y) = f (x; y) dx , 8 y 2 [c; d] este integrabil¼a Riemann pe [c; d] şi are loc relaţia:
a
0 0 b 1 1 0 1
Zd Zd Z Zb Zd
F (y) dy @= @ f (x; y) dxA dy A = @ f (x; y) dy A dx:
c c a a c

Când, în expresia lui F sau a lui G, …e domeniul de integrare, …e integrandul f ( ; ), în raport cu x, nu mai
este m¼
arginit, avem de-a face cu integrale improprii (pe interval necompact) şi cu parametri. Şi în cazul unor
asemenea integrale intereseaz¼a transferul propriet¼
aţilor integrandului asupra integralei din context.
Z
b 0

De…niţia 12.27 Fie integrala improprie f (x; y) dx, unde funcţia f este nem¼arginit¼a, în raport cu x, în b.
a
Zb
j) Integrala improprie f (x; y) dx, y 2 A, se numeşte convergent¼
a punctual pe A dac¼a exist¼a F : A !
a
0
Zb
R astfel încât lim
0
f (x; y) dx = F (y), y 2 A.
b %b
a
0
Zb Zb
jj) Spunem c¼a integrala f (x; y) dx este convergent¼
a uniform pe A, dac¼a lim
0
f (x; y) dx = F (y)
b %b
a a
exist¼a uniform în raport cu y 2 A.

Utilizând acum, simultan, conceptele introduse de De…niţiile 12.22 şi 12.27, se pot formula, în anumite
condiţii, rezultate de transfer de proprietate şi pentru astfel de integrale (improprii şi cu parametri).

Propoziţia 12.28 (transferul de derivabilitate de la integrand la integrala improprie cu parametri)

Z
b 0

Fie [a; b) R, [c; d] = A R, f : [a; b) [c; d] ! R şi integrala improprie cu parametru f (x; y) dx, unde
a
y 2 A. De asemenea, …e satisf¼acute urm¼atoarele ipoteze:
Zb
1) Integrala improprie f (x; y) dx converge punctual la o funcţie F (y), pentru y 2 A;
a

15
 ¼ - ANUL I
MATEMATICA

@f
2) Funcţia f admite derivat¼a parţial¼a în raport cu y, , pe A;
@y
@f
3) Funcţiile f şi sunt continue pe [a; b) [c; d];
@y
Z
b 0
@f
4) Integrala improprie (x; y) dx converge uniform în raport cu y 2 A.
@y
a

Zb Z
b 0
0 @f
Atunci funcţia F (y) = f (x; y) dx este derivabil¼a în orice punct y 2 [c; d] şi F (y) = (x; y) dx; 8 y 2
@y
a a
A:

Exemple remarcabile de integrale improprii cu parametri

În continuare, vom prezenta dou¼ a exemple de integrale improprii cu parametrii: Funcţia Gamma şi Funcţia
Beta (integralele (funcţiile) lui Euler ).

Funcţia (Funcţia Gamma)

Funcţia este de…nit¼
a prin:
Z
+1

(p) = xp 1
e x
dx; p 2 R+ :
0

Ea este bine de…nit¼a (deci convergent¼ a improprie), pentru orice p 2 R+ , dup¼

a ca integral¼ a cum rezult¼
a imediat
prin aplicarea criteriilor de convergenţ¼
a în şi în (v. Teoremele 12.17 şi 12.20).
Câteva propriet¼ aţi imediate ale funcţiei sunt prezentate în cadrul urm¼ atoarelor relaţii:

1. (p + 1) = p (p); 8 p > 0;
2. (1) = 1;

3. (n + 1) = n!; 8 n 2 N;
1 p
4. = ;
2

5. (p) (1 p) = ; 8 p 2 (0; 1);

sin (p )
n!np
6. (p) = lim ; 8 p > 0;
n !1 p(p + 1)(p + 2) (p + n)
1
Y
1 p p p=n
7. ( (p)) = pe 1+ e ; 8 p > 0 (Weierstrass), unde = 0; 5772::: este constanta lui Euler.
n = 1
n

Funcţia B (Funcţia Beta)

Funcţia B este de…nit¼
a prin:
Z1
B(p; q) = xp 1
(1 x)q 1
dx; p > 0; q > 0:
0

Integrala improprie cu parametru, B(p; q), este convergent¼

a pentru orice p > 0; q > 0. Mai mult, satisface
relaţiile:

16
 ¼ - ANUL I
MATEMATICA

Z
+1
tp 1
1. B(p; q) = dt; 8 p; q > 0;
(1 + t)p+q
0

Z2
2. B(p; q) = 2 sin2p 1
cos2q 1
d ; 8 p; q > 0;
0

3. B(p; q) = B(q; p); 8 p; q > 0;

(p) (q)
4. B(p; q) = ; 8 p; q > 0;
(p + q)
q q
5. B(p; q + 1) = B(p; q) = B(p + 1; q); 8 p; q > 0;
p+q p
6. B(p; q) = B(p + 1; q) + B(p; q + 1); 8 p; q > 0;
n!
7. B(p; n + 1) = ; 8 p > 0; n 2 N.
p(p + 1) (p + n)

Bibliogra…e recomandat¼
a

1. Narcisa Apreutesei Dimitriu, Gabriela Apreutesei - Introducere în teoria integrabilit¼aţii, Editura "Per-
formantica", Iaşi, 2005.
2. Marina Gorunescu, Florin Gorunescu, Augustin Prodan - Matematici superioare. Biostatistic¼a şi Infor-
matic¼a (Cap. 8), Editura Albastr¼ a, Cluj-Napoca, 2002.
3. Gh. Mocic¼ a - Probleme de funcţii speciale, Editura Didactic¼
a şi Pedagogic¼
a, Bucureşti, 1988.
4. Horiana Tudor - Analiz¼a matematic¼a, Editura Albastr¼ a, Cluj-Napoca, 2008.
5. M. Postolache, Ariana Pitea, Dragoş Cioroboiu - Calcul integral, Editura "Fair Partners", Bucureşti,
2010.
6. Sever Angel Popescu - Mathematical Analysis II. Integral Calculus, Conspress, Bucharest, 2011.
7. Lee Larson - Introduction to Real Analysis, Univ of Louisville Publ., 2014.
8. Ph. B. Iaval - Improper Integrals, Kennesaw State University, 2015.
9. Marina Delgado, Téllez de Cepeda - Calculus II, Unit 3: Integrals Depending on a Parameter, Universidad
Carlos III de Madrid, 2016.
10. D DeTurck - Improper Integrals, University of Pennsylvania, 2018.

17