1

Subiecte fizio LP

1. Explorarea conducerii nervoase

A. Teorie:
Un neuron primeste potentiale excitatorii si inhibitorii prin numeroasele aferente de la
nivelul somei si dendritelor => are loc o sumatie spatiala si de frecventa a stimulilor primiti.
→ informatia prelucrata este transmisa mai departe spre conul axonal.
La nivelul corpului neuronului, mesajul este codificat in amplitudinea semnalului
electric. Semnalul, odata ajuns la nivelul conului axonal, poate genera un PA doar daca
atinge valoarea prag. Conul axonal este punctul de plecare al noului PA: este o zona cu
densitate mare de canale de NaV.
La nivelul axonului semnalul este codificat in frecventa → PA se deplaseaza prin axoni
dupa legea “totul sau nimic” => nu pierde amplitudine → PA se autogenereaza.
Zona precedenta in care s-a produs transferul de ioni este in perioada refractara => PA
are o anumita directie de propagare.
Viteza de propagare este data de:
- nr de canale de NaV
- diametrul conductorului (axonului) – direct proportional
- prezenta/absenta tecii de mielina
Membrana axonilor mielinizati contine numeroase canale de NaV grupate in zona
nodurilor Ranvier.
Canalele de KV sunt slab reprezentate si se gasesc paranodal, sub teaca de mielina => in
cazul sclerozei multiple (demielinizare axonala) canalele KV sunt expuse => se altereaza
conducerea nervoasa.
B. Experiment:
1. Scopul experimentului: Determinarea vitezei de conducere a nervului ulnar la
voluntari.
2. Obiective:
- Determinarea nivelului prag al stimulului
- Inregistrarea impulsului nervos de la electrozii de stimulare la electrozii de culegere
dupa aplicarea unui stimul de nivel prag
- Calcularea vitezei de conducere a impulsului la nivelul nervului ulnar
3. Aparatura necesara
 2

- Calculator + sistem BIOPAC MP35

- BSL Stimulator
- Electrod de stimulare
- Set derivatii electrozi
- Electrozi de unica folosinta
- Gel conductor
- Banda adeziva
C. Importanta determinarii vitezei de conducere nervoasa:
Se foloseste la pracientii cu simptome si semne neurologice (parestezii, paralizii) in vederea
diferentierii unei patologii de nerv periferic (neuropatie) de o eventuala leziune
musculara primitiva.
2. Reflexele osteo-tendinoase la om
A. Teorie:
Reflexul:
= elementul de baza al comportamentului
= raspunsuri involuntare, rapide, automate si stereotipe la aplicarea unui anumit stimul
specific.
Fiecare reflex este alcatuit dintr-un arc reflex …
a) Reflexul de axon = rezultatul eplicarii unui stimul pe una din ramurile unui nerv
- Este implicat in reglarea fluxului sanguin cutanat si transpiratie (termoreglare)
- Mai este implicat si in modularea inflamatiei si durerii
b) Reflexul miotatic = reflex de intindere  intinderea brusca a tendonului unui muschi
determina rapid contractia acestuia => activarea fusului neuro-muscular
● Fusul neuro-muscular:
- Este alcatuit din fibre cu sac nuclear si fibre cu lant nuclear
- Prezinta ambele tipuri de inervatie
- Fibrele senzitive primare (anulospirale) -> transmit informatii privind gradul de
intindere al muschiului => permit adaptarea tonica de postura si miscare la variatia
lungimii si vitezei de intindere musculara -> cale monosinaptica
- Fibrele senzitive secundare (in buchet) -> transmit informatii privind alungirea
instantanee a muschiului
- Inervatia motoria: prin fibrele gamma si beta:
o Pe fibrele cu sac nuclear -> fibrele gamma dinamice
o Pe fibrele cu lant nuclear -> fibrele gamma statice
- Stimularea axonilor motori gamma si beta moduleaza 2 tipuri functionale de
raspunsuri ale activarii fusurilor si anume:
o Raspuns static -> cand portiunea receptoare a fusului nm este intinsa incet,
numarul impulsurilor transmise prin fibrele senzitive este dp cu gradul de
 3

intindere al fusului si dureaza cateva minut => se realizeaza contractia

muschiului pe toata perioada cat muschiul este mentinut la o lungime
excesiva
o Raspuns dinamic -> se declanseaza o contractie instantanee puternica cand
lungimea fusului creste rapid, brusc, iar nr de impulsuri transmise prin fibrele
senzitive primare este foarte mare, deoarece aceste fibre raspund extrem de
activ la o rata rapida de schimbare a lungimii fusului (patelar, ahilean,
bicipital.
Tracturile descendente cu origine in diferite arii corticale regleaza neuronii
motori ai sistemului gamma, modificand sensibilitatea fusurilor, in vederea
realizarii controlului postural.
Anxietatea creste activitatea motoneuronilor gamma => reflexele sunt
hiperactive.
c) Reflexul de intindere = reflex polisinaptic care moduleaza tensiunea musculara.
- Receptorul este ONT Golgi: retea de TN incapsulate printre fasciculele tendonului
- ONTG detecteaza tensiunea musculara => inhiba activitatea muschiului respectiv

B. Experiment:
1) Obiective
- Masurarea timpului reflex pentru diferiti nervi, in diferite conditii, utilizand
ciocanelul pentru refleze
- Compararea si corelarea magnitudinii loviturii aplicate cu ciocanul fata de
magnitudinea raspunsului (prin activitate EMG)
Manevra Jendrassik → subiectul trage cu putere o mana cu cealalta. Manevra inhiba
unele cai inhibitorii descendente catre centrii reflecsi.
C. Importanta:
Raspunsul obtinut da indicatii asupra localizarii leziunii pe arcul reflex cercetat.

3. Secusa si contractia tetanica a muschiului striat

A. Teorie:
Secusa = raspunsul contractil secundar unei excitatii unice
Fazele secusei:
- De latenta  10ms
- De contractie  40ms
- De relaxare  50ms
● Fibrele musculare lente au secusa de durata mai lunga
● -------“--------------- rapide au secusa de durata mai scurta
 4

Fenomenul Treppe → aplicarea repetata de stimuli prag asupra fibrei musculare pentru
a produce secuse individuale consecutive, duce la aparitia fenomenului Treppe → atunci gand
un muschi scheletic e stimulat a doua oara, dupa incheierea fazei de relaxare a unei contractii
initiale, contractia produsa va dezvolta o tensiune superioara fata de prima stimulare.
Crestearea tensiunii musculare va fi prograsiva, iar apoi va ramane constanta. Fen se datoreaza
cresterii prograsive a conc de Ca.
Fenomenul de superpozitie → Stimularea fibrei musculare de catre 2 stimuli prag succesivi la
un interval de timp mai mic decat durata secusei fibrei stimulate, determina suprapunerea secusei
secundare peste prima => a doua secusa va dezvolta o tensiune mai mare decat prima.

Fenomenul de sumare a secuselor → Cresterea frecventei de stimulare sau scaderea

intervalului de timp dintre 2 stimuli consecutivi, duce la aparitia fenomenului de supare. Astfel, fibra
musculara nu mai apuca sa se repolarizeze complet intre 2 stimuli succesivi → Creste tensiunea
dezvoltata de muschi peste valoarea corespunzatoare unei secuse izolate => tetanos incomplet.

Tetanos incomplet = fenomenul prin care un muschi dezvolta o tensiune superioara prin cicluri
rapide de contractie-relaxare.

Tetanos complet → se obtine prin stimularea muschiului cu o frecventa suficient de mare

pentru a observa disparitia fazei de relaxare → celula musculara este depolarizata cu o frecventa atat de
mare, invat RS nu mai apuca sa recapteze Ca => conc mare de Ca citoplasmatic permite mentinerea
constanta a contractiei.

Tonicitatea = proprietatea de mentinere a unei tensiuni constante in fibrele musculare.

B. Experiment:
EMG = inregistrarea grafica a activitatii electrice produse in muschiul striat → se inregistraza
variatia de potential, care variaza in functie de dimensiunea muschiului investigat.

- Poate fi neinvaziva (cu electrozi de suprafata) sau invaziva (cu electrozi intramusculari).
● Tehnici de electromiografie:
- Testarea reactivitatii musculare  distrugerea filamentelor nervoase care deservesc un
muschi, determina in acesta o stare de iritabilitate, care se manifesta prin depolarizari
spontane de repaus.
- Reflexul H (Hoffmann) = analogul electric al reflexului monosinaptic de intidere  stimulare
electrica a nervului aferent (alternativa la intinderea mecanica a fusului neuromuscular.
- EMG de fibra unica = investigatie utila pentru estimarea densitatii fibrelor musculare ce
apartin unei unitati motirii.
- Potentiale de actiune de placa motorie  pot oferi informatii valoroase pentru diagnosticul
diferential al afectiunilor neuromusculare.

4. Curba oboselii muschiului striat

A. Teorie:
 5

In eforturi moderate (plimbare, alergare) sunt recrutate fibre intermediare inervate de

neuronii alfa mici (raspund la un prag scazut de descarcare).
Cand efortul este mentinut, o parte din fibre scad forta generata → sunt recrutate noi fibre
(fibrele folosite incep o perioada de recuperare). Dupa recuperare, fibrele reintra in contractie,
inlocuind alte fibre epuizate => succesiunea recuperare-contractie permite muschiului
generarea unei forte musculare constante pe o perioada lunga.
Effort brusc maximal pe un muschi odihnit: Cand efortul continua, fibrele se epuizeaza si
intra in perioada de recuparare → sunt inlocuite de fibre rapide (care nu au o contractie
prelungita sa permita recuperarea fibrelor) => forta generata scade si apare oboseala
musculara.
Prin folosirea fibrelor rapide (care au un metabolism ce foloseste glicoliza anaeroba), creste
cantitatea de acid lactic => se accentueaza oboseala musculara.
Principala cauza a oboselii musculare este cresterea cantitatii de fosfat anionic ca urmare a
desfacerii rapide a creatin fosfatului => se modifica activarea canalelor de Ca si sunt mentinute
mai mult timp deschise.
Alte cauze:
- Lipsa antrenamentului muscular
- Epuizarea fibrelor musculare
- Motivatia psihologica
- Epuizarea mediatorilor din fanta sinaptica

B. Experiment:
Se aplica 3 electrozi pe antebrat
a) Calibrarea
- Se ia dinamometrul in mana
- Dupa 2 sec incepe calibrarea
- Strangeti dinamometrul cat de tare puteti, apoi relaxati
b) Recrutare motorie
- Strangeti, relaxati de mai multe ori, crescand succesiv forta
- Mentineti priza 2-3 sec
- Asteptati 15 sec pana la urmatoarea
c) Oboseala musculara
- Strangeti dinamometrul cu forta maxima si mentineti
- Cand forta a scazut sub 50% din cea initiala, apasati suspend.
5. EEG normala
EEG = metoda noninvaziva utilizata pentru studiul activitatii electrice a scoartei
cerebrale prin intermediul unor electrozi plasati pe scalp.
 6

Are multe aplicatii clinice: in neurologie, neurochirurgie, ATI si cercetare.

Modificarile potentialului de membrana sunt de 2 feluri:
1. PA = depolarizare totala de scurta durata ce se propaga nealterat de-a lungul
axonului
2. PPS (potentiale postinaptice)  se formeaza subsinaptic si se propaga decremental
EEG se inregistreaza cu electrozi asezati pe scalp => se inregistreaza activitatea a mai
multor neuroni situati sub electrod.
EEG inscrie suma vectoriala a campurilor electrice minuscule generate de neuronii
individuali.
Principalii neuroni implicati in generarea semnalelor EEG sunt cei din stratul piramidal.
Neuronii din stratul piramidal au axoni lungi dispusi perpendicular pe suprafata corticala
=> au posibilitatea de a forma dipoli electrici. Pentru ca activitatea electrica a neuronilor
corticali sa poata fi inregistrata, este necesar ca activitatea lor sa fie sincronizata in timp, astfel
incat este nevoie de sincronizarea a cel putin 108 neuroni de pe o suprafata de 6cm patrati
pentru a inregistra o modificare vizibila pe EEG.
Ritmuri esentiale / tipuri de unde → apar in urma interactiilor talamo-corticale:
a) Beta = frecventa maxima | amplitudine minima  apare in stare de veghe si e
asociat cu o activitate intelectuala intensa.
F = 13-27 Hz
A = 5-10 microV
b) Alfa  se prezinta sub forma unor fusuri cu durata de 1-3s. Apare asociat cu starea
de veghe relaxata. Dispare la deschiderea ochilor.
➔ Se observa pe EEG in momentul deschiderii ochilor
F = 7-13 Hz
A = 20-100 microV
c) Teta  este ritmul dominant la copii intre 2 si 5 ani si la adulti in primele faze ale
somnului
F = 4-7 Hz
A= 30-70 microV
d) Delta  frecventa minima | amplitudine maxima. Este prezenta doar in somnul
profund si la copii pana la 2-3 ani.
F = 0,5-4 Hz
A = 30-70 microV
EEG se utilizeaza in:
- Studiul starii de constiinta
- Studiul somnului si al visului
 7

- Diagnosticul epilepsiei
- Declararea mortii cereblare

6. Determinarea acuitatii vizuale

A. Teorie:
Acuitatea vizuala = capacitatea de a distinge 2 puncte dinstincte care subintind un unghi
de un minut.
Pentru determinarea AV se folosesc optotipurile = tabele care prezinta litere, inele sau E
la care fiecare componenta subintinde un unghi de un minut. Ex.: Litera E este formata din
25 de patrate. Aceste patrate, privite de la 5m, vor subintinde un unghi de 1 minut arc de
cerc.
AV egala cu 1 → atunci cand o persoana vede randul cu litere ale caror componente
subintind un unghi de 1 min arc de cerc.
Acuitatea vizuala = distanta de la care vede pacientul litera / distanta standard de la
care o persoana fara probleme oculare vede litera.
Cele mai comune teste: E-urile Snellen si C-urile landolt. Testele se numest optotipusi si
reprezinta un tablou care contine mai multe randuri cu litere de dimensiuni diferite. Ultimul
rand este pentru acuitate vizuala 1.
B. Experiment:
Modul de examinare al pacientului:
1. Se testeaza pentru fiecare ochi in parte
2. Se incepe cu ochiul care vede cel mai slab (pe ochiul contralateral se monteaza un
ocluzor)
3. Se pune pacientul la distanta pentru care este conceput optotipul si se incepe cu
randul cel mai mare
4. Se noteaza ultimul rand care poate fi citit si se calculeaza acuitatea vizuala ca fiind:
AV = distanta de la care vede pacientul / distanta standard de la care poate fi citit randul
respectiv
5. Se repeta pentru celalalt ochi si se noteaza acuitatea vizuala
● Daca pacientul poarta ochelari, se va nota AV cu si fara ochelari.
● Cand subiectul nu poate veddea ultimul rand de litere, se cauta daca acuitatea
vizuala este scazuta datorita unor afectiuni organice  afectiuni ale corneei,
cristalinului, retinei) sau unor anomalii de refractie care pot fi corectate cu
ochelari.
 8

C. Scopul investigatiei:
1. Acuitatea vizuala, alaturi de campul vizual si sensibilitatea cromatica, reprezinta un
parametru important al functiei vizuale. O valoare normala arata o buna functionare
a maculei si cailor optice.
!!! Daca exista o afectiune oculare care nu implica macula, caile optice sau mediile
transparente ale ochiului, nu se va modifica AV.
2. Daca AV este scazuta:
- Afectiuni ale maculei
- Afectiuni ale cailor optice
- Vicii de refractie  corectate cu lentile corespunzatoare
7. Investigarea campului vizual
A. Teorie:
Campul vizual = aria sau totalitatea punctelor din spatiu percepute concomitent cu fixatia.
Insula vederii = structura tridimensionala obtinuta prin luarea in calcul a sensibilitatii
maxime pe care o are retina pentru fiecare punct din spatiu.
Caracteristicile campului vizual normal:
In fotopic, insula prezinta:
a) Un varf  spre centru, la nivelul foveei (acolo unde sensibilitatea retinei este maxima)
b) O depresiune  la nivelul petei oarbe (acolo unde fotoreceptorii lipsesc)
La nivelul retinei avem puncte cu sensibilitate egala → linia care uneste punctele cu
sensibilitate egala se numeste IZOPTER si reprezinta practic un cerc centrat pe punctul de
fixatie.
Linia din scotopic:
- Este complet plata
- Prezinta 2 depresiuni:
a) Una centrala  unde lipsesc bastonasele
b) Una corespunzatoare petei oarbe

Campul vizual este impartit de catre liniile orizontala si verticala care trec prin punctul de fixatie
in:
1. O parte superioara  care se proiecteaza in partea inferioara a retinei
2. O parte inferioara  partea nazala se proiecteaza in partea temporala
Astfel, o modificare a CV intr-un anumit sector este data de suferinta retinei
situata in oglinda cu acesta.
B. Experiment:
 9

CV se exprima grafic sub forma unor diagrame in care avem punctul de fixatie in centru
si limitele periferice care se marcheaza pe meridian pe cercul eccentricitate pana la care a
vazut stimulul.
Se unesc apoi punctele de pe fiecare meridian si se obtine izopterul periferic.
Aria delimitata de acesta formeaza CV.
Luminiscenta minima a spotului pentru fiecare punct din CV este memorata  se
realizeaza o harta cu toate aceste puncte dispuse pe meridiane si cercuri eccentricitate.
La final:
- Se vor urmari rezultatele fals pozitive: s-a apasat si cand studentul nu a vazut
- Se vor urmari rezultatele fals negative: nu s-a apasat cand spotul a fost oferit in
macula
- Daca rezultatele fals poz si neg sunt mai mari de 30%, CV nu se poate interpreta si se
va repeta investigare
8. Explorarea clinica a aparatului acustico-vestibular.
Audiometria.
A. Audiometria tonala liminara:
Examenul audiometric se realizeaza cu ajutorul audiometrului in mediu fara zgomot in
camere sau cabine izolate fonic.
O senzatie auditiva rezulta din stimularea sistemului auditiv printr-un sunet.
Pentru ca sunetul sa fie perceput trebuie ca el sa aiba:

- O amplitudine care sa depaseasca un anumit prag (0-130dB)

- O frecventa situata in limita frecventelor percepute de urechea umana (20-20000Hz)
Inainte de a incepe testele, trebuie indeplinite cateva cerinte:

- Varsta minima a pactientului pentru a putea respecta cerintele

- Subiectul nu trebuie expus la zgomot cu minim 2h inainte de test
- Subiectul este instruit sa raspunda imediat ce aude tonul, indiferent de cat de incet il aude
- Trebuie examinate conductele auditive externe pentru a avea certitudinea ca nu exista
obstacol
- Castile trebuie bine centrate pe meatele auditive externe
Modalitatea de raspuns poate fi:

- Apasarea unui buton

- Ridicarea mainii
- Raspuns verbal
Mod de examinare:

1) Daca se cunoaste care ureche este mai buna, se incepe testarea cu ea

2) Se testeaza primele frecventele acute, deoarece frecventele grave exercita o actiune de
mascare asupra frecventelor acute  ceea ce duce la obtinerea unor praguri mai joase
decat sunt in realitate
 10

3) Frecventa de 1kHz se testeaza la sfarsit, deoarece pacientul s-a obisnuit intre timp cu
cerintele testului
Pragul = cea mai mica intensitate la care subiectul raspunde la minim jumatate din stimuli si de
cel putin 3 ori in stimulare ascendenta.

● Auzul normal  curbele audiometrice normale sunt cele la care pragurile nu sunt mai
jos de 15dB la copii si 25dB la adult.
● Hipoacuzie de transmisie  apare in momentul in care pragurile din conducerea
aeriana sunt situate mai jos decat normal, in timp ce pragurile in conducerea osoasa se
gasesc in zona normalului.
● Hipoacuzie neurosenzoriala  nu exista o diferenta mai mare de 5dB intre pragurile
din conducere aeriala si cele din conducerea osoasa, iar pierderea de auz este mai
importanta pe frecventele acute.
● Hipoacuzia mixta  se intalnesc atat caracteristici ale hipoacuziilor de transmisie cat si
caracteristici ale hipoacuziilor neurosenzoriale.

B. Audiometria vocala
Capacitatea de a intelege vorbirea este cel mai important aspect al functiei auditive umane.

Vorbirea poate fi detectata la nivele de intensitate mai mici decat este necesar pentru
intelegerea cuvantului.

Gradul de intelegere este legat de intensitatea semnalului si de tipul semnalului (cuvinte

monosilabice/bisilabice, propozitii, fraze).

Stimulii testelor audiometriei vocale sunt vorbirea sau materialul fonetic → silabe, numere,
propozitii, cuvinte fara sens etc.

Testele inteligibitatii vorbirii trebuie sa indeplineasca cateva conditii:

- Cuvintele din lista sa aiba acelasi numar de silabe

- Sa nu existe cuvinte cu sens dublu
- Pronuntarea structurilor sa fie fixe
- Cuvintele sa faca parte din vocabularul pacientului

9. Numararea eritrocitelor, leucocitelor si

trombocitelor
Numararea, masurarea si clasificarea celulelor sangvine se face cu o baterie de teste
pentru care se foloseste termenul traditional de hemograma  poate reflecta fidel o serie
de boli hematologice / nonhematologice => ocupa primul loc pe lista de investigatii a
oricarui pacient.
A. Numararea eritrocitelor
I. Teorie:
 11

Eritrocitele sunt elemente sanguine cu aspect de disc biconcav.

Au diametrul de 7microni si culoare rosie (datorita hemului intracelular).
Nu prezinta nucleu, mitocondrii, RE si aparat golgi.
Numarul absolut de reticulocite furnizeaza informatii mai exacte asupra capaticatii de
productie eritrocitara a maduvei. La pacientii cu anemie se poate face o corectie a valorii
procentuale in functie de gradul anemiei => indicele reticulocitar. (N → 0,5-2% din hematiile
circulante)
● Factorii care stimuleaza eritropoieza:
- Interleukina 3 = factor de crestere pentru toate celulele stem
- Scaderea presiunii partiale a O2 arterial
- Eritropoietina = factor de crestere cu structura glicoproteica, sintetizat de celulele
fibroblast-like din rinichi si in cantitate mica de celulele Kupffer hepatice.
II. Numaratoarea manuala a eritrocitelor:
a) Recoltarea sangelui
- Se poate folosi sange venos recoltat pe anticoagulant sau sange capilar din pulpa
degetului.
- Se realizeaza cu pipete Potain, formata din:
o Un tub capilar pe care sunt 2 repere  0,5 si 1.
o O portiune dilatata in care se afla o bila de culoare rosie  rol de
omogenisare a solutiei  imediat ce se termina aceasta parte, apare reperul
101.
o O portiune de cauciuc care se termina cu o piesa prin care se aspira sangele
- Se tine pipeta aproape orizontala, cu varful in sange si se aspira pana la diviziunea
0,5 sau 1.
b) Diluarea hematiilor
- Se aspira pana la reperul 101 solutie Hayem  lizeaza leucocitele si trombocitele si asigura
un mediu izoton pentru eritrocite.
- Sangele va fi impins in zona dilatata a pipetei si diluat 1/200 (daca sangele a fost aspirat
pana la 0,5) sau 1/100 (…1).
- Se omogenizeaza solutia aproximativ 3min.
c) Umplerea camerei de numarat
- Hematocitometrul de tip Burker  are 3 suprafete dreptunghiulare despartite prin santuri
 pe suprafata din mijloc sunt gravate 2 suprafete de numarat
- Daca acoperim camera de numarat cu o lamela, aceasta delimiteaza cu suprafata din mijloc
un spatiu  in acest spatiu patrunde sangele diluat  celulele se disipeaza intr-un singur
strat.
- Se arunca jumatate din cantitatea continuta in pipeta  se lasa sa cada o picatura la limita
camera/lamela  lichidul se va intinde pe suprafata retelelor, prin capilare.
d) Numararea eritrocitelor
- Camera de numarat se aseaza la microscop
 12

- Se numara hematiile aflate in interiorul a 80 de patrate mici

- Se calculeaza numarul mediu de hematii/patrat
e) Valori normale
Nou-Nascut  6mil/mm3
Pana la 5 luni  4mil/mm3
Femeie  4,7mil/mm3
Barbat  5,2mil/mm3
La varstinici, nr scade, deoarece maduva hematogena e inlocuita de tesut adipos.
f) Variatii
- Pot fi aparente (hemodilutie/hemoconcentratie) sau reale (in conditiile unui volum
plasmatic normal)
- Cresterea nr de eritrocite (val intre 3 si 20mil/mm3) = poliglobulie:
▪ Expunere la mediu hipoxic
▪ Efortul fizic moderat
▪ Emotiile
▪ Bolile pulmonare care induc hipoxemie

- Scaderea numarului de eritrocite sub 3mil/mm3:

▪ Presiunea atmosferica crescuta
▪ Effort fizic excesiv  intensifica hemoliza
▪ Anemia aplastica  inlocuirea maduvei hematogene cu tesut adipos
▪ Anemia cronica simpla  asociata infectiilor / inflamatiei cronice
▪ Anemia feripriva
▪ Anemia posthemoragica
▪ Anemia megaloblastica
▪ Anemie hemolitica

B. Numararea leucocitelor
I. Teorie:
Leucocitele sunt o populatie celulara neomogena
* In functie de prezenta granulatiilor citoplasmatice vizibile in MO se clasifica in:
- Granulocite
- Agranulocite  monocite si limfocite
* Granulocitele se pot diferentia dupa afinitatea pentru diferiti coloranti in:

- Neutrofile  granulatii violet cu afinitate pentru coloranti neutri

- Bazofile  granulatii violet-negre cu afinitate pentru coloranti bazici
- Eozinofile  granulatii rosii cu afinitate pentru coloranti acizi
* Dupa aspectul microscopic al nucleului, pot fi:

- Cu nucleu unic
 13

o Reniform  monocit
o Rotund si mare  limfocit
- Nucleu polilobat  PMN
o Nucleu cu 2-3 lobi  eozinofile si bazofile
o Nucleu cu 1-5 lobi  neutrofile
* Limfocitele se clasifica in:
- Limfocite B
- Limfocite T

II. Numararea manuala a leucocitelor

➔ La fel ca la eritrocite, doar ca se foloseste sol Turk  lizeaza hematiile si trombocitele
➔ Valori normale:
o La nastere  15.000 – 25.000/mm3
o La 12 ani  5.000 – 9.000/mm3
➔ Variatii:
o Cresterea nr de leucocite
▪ Dupa effort fizic
▪ Posprandial
▪ In sarcina  neutrofile
▪ La marii fumatori  neutrofile
▪ In perioada de menstruatie  neutrofile
▪ Majoritatea infectiilor bacteriene
▪ Leucemii
o Scaderea nr de leucocite = leukopenie:
▪ La varstnici
▪ Infectii virale
▪ Postchimio- / radioterapie

III. Formula leucocitara:

- Evaluarea diferentiala automata a leucocitelor poate fi realizata de analizatoarele
hematologice pe baza a 5 parametrii
- Se recolteaza sange  se pune pe lama  se intinde  se usuca  se coloreaza rapid cu sol.
MGG  se spala la robinet  se usuca la temperatura camerei
!!! Citirea formulei leucocitare:
o Se porneste de la marginea frotiului si se numara in zig-zag spre celalalt capat
o Valori normale
▪ Neutrofile  60-70% ad  30-60% cp
▪ Eozinofile  1-4% ad  4% cp
▪ Bazofile  0,5-1% ad  1% cp

▪ Monocite  6-10% ad  4-8% cp

▪ Limfocite  25-32% ad  30-60% cp
* Variatii:
 14

a) Neutrofile

- Cresterea numarului de neutrofile (neutrofilie):

> infectii acute

> debutul IMA → ca raspuns nespecific inflamator la aparitia tesutului de necroza

> paraneoplazic → cancere

> dupa administrarea ce cortizon

> la fumatori, gravide, intoxicatii cu plumb

- Scaderea numarului de neutrofile (neutropenie):

> reducerea proliferarii medulare a liniei granulocitare

> distrugerea masiva a neutrofilelor in hipersplenism / boli auto-imune cu formarea de

Ac anti-leucocitari

> la alcoolici, malnutriti

b) Bazofile

- Nr lor creste n leucemia granulocitara cronica

- Nr lor scade dupa administrarea de preparatie cortizonice

c) Eozinofile

- Nr lor creste in:

> reactii alergice, infectii parazitare, ereditar

- Ne lor scade dupa administrarea de preparate cortizonice

c) Monocite

- Nr loc creste in

> Mononucleoza infectioasa (boala sarutului)

> Epstein-Barr

> leucemie monocitara

> tuberculoza

d) Limfocite

- Nr creste in

> leucemia limfatica cronica

> majoritatea infectiilor virale / unele bacteriene (sifilis, tuberculoza)

 15

- Nr lor scade in:

> distrugerea maduvei hematogene secundar iradierii / chimioterapiei

> tratament cortizonic / boala Cushing / stres acut

C. Numararea trombocitelor
I. Teorie:
Trombocitele = fragmente celulare cu diametrul de 2-4 microni, desprinse din
megacariocitul rezident in maduva hematogena
Roluri:
- in mentinerea integritatii endoteliului vascular
- in inflamatie
- HEMOSTAZA  datorita fenomenelor de aderare si agregare si datorita eliberarii din
granulatii si din sistemul tubular a factorilor plachetari.
II. Numararea manuala a trombocitelor:
- Se recolteaza  se adauga lichidul de dilutie (care contine oxalat de amoniu) => liza
eritrocitelor si impiedicarea aglutinarii trombocitelor  se agita  se lasa in repaus
pentru producerea hemolizei  se agita iar  se arunca primele picaturi  se
umple camera de numarat
- Numararea se face la MO pe baza regractaritatii => un camp optic cenusiu, pe care
trombocitele apar ca mici sfere stralucitoare, refringente si mobile
- Se numara plachetele in 80 de patrate mici, se calculeaza nr mediu de
trombocite/patrat si se face corectia pentru volum si dilutie
- Valori normale  150.000-400.000/mm3
o Scaderea nr de trombocite:
▪ Scaderea productiei medulare
▪ Distrugere crescuta  hipersplenism
▪ Administrarea unor medicamente poate genera trombocitopenie 
acid valproic
o Cresterea nr de trombocite:
▪ Esentiala  boala mieloproliferativa
▪ Secundara  asociata bolilor inflamatorii, splenectomiei,
interventiilor chirurgicale, anemie/hemoragie

10.Determinarea hematocritului
 16

A. Teorie:
Hematocritul reprezinta procentul volumului de elemente figurate din volumul sangvin total.
Se poate aproxima ca hematocritul este raportul globulo-plasmatic.
B. Experiment:
- Se recolteaza o proba de sange venos pe anticoagulant.
- Se umple tubul de hematocrit (tub capilar special inalt de 100mm, cu pereti grosi de
sticla) cu pipeta Pasteur (cu varf lung, efilat, pentru a putea ajunge pana la fundul
tubului de hematocrit).
- Inaltimea coloanei de sange trebuie sa fie de 100mm.
- Se centrifugheaza proba => sangele se va separa in plasma si elemente figurate
● Valori normale:
o La nou-nascut  56,6%
o La 1 an 35%
o Adulti  femei 40%  barbati 46,5%
o Modificarea raportului in sensul cresterii lui, se
numeste policitemie, iar scaderea sa oligocitemie.
- Hematocritul depinde de:
o Numarul de eritrocite
o Locul de recoltare  volumul hematiei este mai mare in sangele venos
o Starea de hidratare a organismului  hiperhidratare => hemodilutie =>
hematocritul scade
o Volumul eritrocitului
- Factori de eroare pentru determinarea hematocritului:
1) Proba de sange este recoltata din vena si are hematocritul cu 9% mai mare decat
hematocritul determinat din sangele total
2) Dupa centrifugare, intre eritrocite mai ramane plasma  plasma incatusata
3) Anticoagulantul pe care s-a recoltat proba de sange creste presiunea osmotica a
plasmei si determina reducerea volumului hematiilor
⇨ Ht corectat = Ht masurat x 0,91 x 0,96 x 1,09

11.Indici eritrocitari
Indicii eritrocitari sunt parametrii care apreciaza marimea, forma si gradul de incarcare cu Hb al
hematiilor.
Sunt utili in diagnosticul tipurilor de anemie.
Pentru a-I putea calcula, este nevoie de:
- Valoarea Ht
 17

- Concentratia sangvina de Hb
- Nr de eritrocite/mm3 (E)
A. Volumul eritrocitar mediu VEM
= media volumului hematiilor
- VEM = Ht x 10 / E
- Valori normale  80-94 microni3 (cubi)
- Valori mai mici => prezenta unor eritrocite microcite (microcitoza)  in anemiile
feriprive
- Valori crescute => macroeritrocite (macrocitoza)  in anemiile megaloblastice
- VEM critic = 134 microni3
B. Hemoglobina eritrocitara medie HEM
= cantitatea medie de Hb aflata in eritrocit
- HEM = Hb x 10 / E
- Valori normale  25-33 pg => eritrocite normocrome
- Valori crescute => eritrocite hipercrome
- Valori scazute => eitrocite hipocrome
C. Concentratia de Hb eritrocitara medie CHEM
= procentul de Hb din eritrocit  cat la suta din V hematiei e ocupat de Hb
- CHEM = Hb x 100 / Ht
- Valori normale  32-36%
- Valori crescute => hipercromie
- Valori scazute => hipocromie

D. Indicere de sfericitate
= diametrul hematiei raportat la grosimea eritrocitara
- Valori normale  3-3,4
- Valori scazute  in sferocitoza (boala ereditara)  se modifica citoscheletul
hematiei
E. Largimea distributiei eritrocitare RDW
- Cuantifica heterogenitatea volumului hematiilor (gradul de anizocitoza)
- RDW in asociere cu VEM ajuta la identificarea probabila a cauzei anemiilor
- Valori crescute (>17%)  anemii feriprive
- Crestere progresiva a RDW pe masura scaderii valorii Hb  in anemiile hemolitice

12.Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH)

* Principiu:
 18

- Sangele recoltat pe anticoagulant se separa de plasma, iar viteza cu care se intampla

acest fenomen este masurata in mililitri de plasma clara prezenta in partea de sus a
tubului la o ora.

- VSH este determinata de echilibrul intre vactorii pro-sedimentare si cei anti-

sedimentare:

o Incarcatura electronegativa a eritrocitelor impiedica in mod normal

aglutinarea acestora
o Prezenta unei stari inflamatorii, tumorale sau mediate imun in organism,
determina cresteri care produc o alterare de distributie a sarcinilor la
suprafata hematiilor => formare de aglomerari => cresterea VSH
a) Cresterea VSH este determinata de factori:
1) Hematologici  anemie, macrocitoza
2) Proteici  hiperfibrinogenemie, heparina, IgM
3) Alti factori  febra, obezitate, hipercolesterolemie, sarcina
b) Scaderea VSH este determinata de factori:
1) Hematologici  policitemie, microcitoza, sferocitoza, siclemie, concentratii crescute
de saruri biliare in sange, leucocitoza marcata
2) Proteici  hipofibrinogenemie, coagularea intravasculara diseminata
3) Alti factori  hipotermie, casexie, insuficienta cardiaca congestica, postprandial,
medicamente: Acid valproic, antiinflamatoare

Metode de determinare VSH:

1) Metoda Westergren:
- se aspira in seringa anticoagulant, se clateste seringa si se pastreaza 0.4ml
- se punctioneaza vena si se extrag 2mL de sange
- se omogenizeaza continutul seringii
- se transfera continutul intr-o eprubeta
- se aspira cu pipeta Westergren pana la diviziunea 0
- se plaseaza pipeta in stativ
- se citeste dupa o ora
- se citesc mm de plasma clara ce se gasesc in partea superioara a tubului, deasupra
sedimentului eritrocitar
- rezultatul se exprima in mm/h
2) Metoda Wintrobe:
- este asemanatoare cu 1, doar ca tubul Wintrobe este mai subtire si are lungimea de
100mm
 19

- se astira in tub sange cu anticoagulant

- se masoara VSH la 1h
- metoda este mai putin sensibila (coloana de sange este mai scurta)
Valori normale
- La barbati:
o La 20 de ani  10mm/h
o La 55 de ani  14mm/h
o La 90 de ani  19mm/h
- La femei:
o La 20 de ani  15mm/h
o La 55 de ani  21mm/h
o La 90 de ani  23mm/h
▪ Poate creste in timpul menstruatiei si in sarcina
- La copii:
o Nou-nascut la nastere  0-2mm/h
o Nou-nascut in ziua 8  4mm/h
o Nou-nascut in ziua 14  17mm/h

13. Rezistenta globulara

A. Teorie:
Rezistenta globulara = valoare care apreciaza fragilitatea eritrocitelor
Se cerceteaza investigand rezistenta osmotica a hematiilor, adica rezistenta acestora la solutii
hipotone de NaCl.
Expunerea hematiilor la mediul hipoton produce cresterea volumului eritrocitar → la depasirea
volumului critic apare hemoliza.
Determinarea rezistentei globulare a hematiilor = aflarea concentratiei solutiei de NaCl in care
Hb incepe sa paraseasca hematiile mai putin rezistente (rezistenta minima) si a
concentratiei solutiei in care toate hematiile sunt lizate (rezistenta maxima).
B. Tehnica de lucru:
1) Prepararea dilutiilor de solutie de NaCl
- Se aseaza 18 eprubete de hemoliza
 20

- Se realizeaza dilutii succesive de NaCl  in prima eprubeta 1,8mL de ser fiziologic 

in a 2a 1,7mL …etc  ultima eprubeta 0,1mL de ser fiziologic
- Se completeaza toate eprubetele cu apa distilata, astfel incat in fiecare eprubeta sa
fie 1,8mL solutie
- Se vor obtine solutii de NaCl a caror concentratie scade de la 0,9% pana la 0,01%
(concentratie scade cu 0,05% de la o eprubeta la urmatoarea)
2) Evaluarea hemolizei
- Se adauga cate o picatura de sange in fiecare eprubeta
- Se lasa la repaus o ora
➔ Valori normale:
o Hemoliza partiala apare in eprubetele 10 11 12 13  cu supernatantul roz
o Incepand cu a14a eprubeta pana la ultima, supernatantul lipseste, iar solutia
are culoarea rosie
o Rezistenta globulara minima  concentratia solutiei saline de 0,45% din
eprubeta 10  prima eprubeta in care apare hemoliza partiala
o Rezistenta globulara maxima  …0,3% din eprubeta 13  ultima eprubeta in
care apare hemoliza partiala
➔ Variatii:
o Rezistenta scazuta  anemie, icter, hemoliza intensa
o Rezistenta crescuta  hipersplenism, dupa hemoragii importante  cand
sunt eliberate hematii tinere

14. Hemoglobina. Evidentierea cristalelor Teichman.

A. Teorie:
= cromoproteina transportoare a gazelor respiratorii
o Tipuri de Hb umane:
1) Hb embrionara:
a. Gower 1  in primele 25-30 de zile ale vietii embrionare
b. Portland  in cantitati foarte mici la embrioni
c. Gower 2  in primele 3 luni ale vietii embrionare
2) Hb fetala:
a. Hb F  apare in primele luni de viata intrauterina  la nastere
reprezinta 70-80% din Hb totala  sinteza ei scade rapid => la
varsta de 1 an reprezinta 0,5-1% din Hb totala
3) Hb adulte:
a. Hb A  HbA1  test glucidic
 21

→ HbA2 → este permanenta

- Compusi ai Hb prezenti in mod normal in circulatie:

o OxiHb
o CarbHb
o Hb redusa
o MetHb  compusul in care Fe2+ este oxidat la Fe3+  incapabil sa se combine cu
O2  leaga stabil OH
- Compusii patologici ai Hb:  generati prin modificari in structura hemului
o CarboxiHb  format prin expunerea Hb la CO  nu mai permite formarea oxiHb
o SulfHb  Hb combinata ireversibil cu S in prezenta unui oxidant  dispare prin
distructia hematiilor
B. Metoda cristalografica prin observarea cristalelor Teichman
Cristalele Teichman sunt cristale de hematina (clorhemina), obtinute prin tratarea Hb cu HCl in stare
nascanda (rezultate din reactia NaCl cu acidul acetic glacial)
- Tehnica:
1) Se face un frotiu
2) Se usuca frotiul
3) Se adauga o picatura de amestec de acid acetic glacial si NaCl 1%
4) Se acopera cu o lamela
5) Se incalzeste la flacara pana la fierbere  apar bule  culoarea devine maron =>
hematiile lizeaza  se elibereaza Hb  HCl in stare nascanda descompune Hb in hem si
globina
6) Are loc reactia: HEM + HCl  CLORHEMINA
7) Se raceste lent si se examineaza la MO => prezenta unor cristale mari, rombice, brune
TEICHMAN
- Interpretare: prezenta cristalelor Teichman demonstreaza utilizarea sangelui in reactie.
- Metoda se foloseste in identificarea petelor de sange  in medicina legala

15. Grupele sangvine

Termenul de grup sangvin este folosit pentru a caracteriza sangele unui individ in functie de
prezenta sau absenta unui antigen pe suprafata eritrocitelor acestuia.

I. Grupele sangvine 0AB

A. Teorie:
Antigenele eritrocitare 0 A B se numest aglutinogene
Anticorpii plasmatici cu care reactioneaza specific (Aalfa Bbeta) se numesc aglutinine
“Legea excluderii reciproce”  niciodata in sangele unui individ nu poate sa coexiste
aglutinogenul si aglutinina specifica
Antigenele 0AB se gasesc pe membranele tuturor celulelor din organism si se fixeaza si pe
hepatoglobina, transferina, imunoglobuline. Se mai gasesc si in secretia salivara,
gastrica, lacrimala si in laptele matern. Lipsesc in lichidul cefalorahidian.
 22

Aglutininele sunt Ac de tip IgG si IgM, care au proprietatea de a da reactii de aglutinare cu

antigenele eritrocitare specifice si de a liza eritrocitele.
Aglutininele pot fi:
o Naturale  cele care se gasesc in mod normal in plasma persoanelor care nu
au aglutinogene specifice pe eritrocite
o Imune  cele care apar prin imunizare, dupa transfuzii incompatibile sau
dupa sarcini cu feti ce au grup sangvin incompatibil cu cel matern.
Aglutinarea = fenomenul de agregare eritrocitara care apare atunci cand eritrocitele, care au pe
membrana aglutinogene, sunt puse in contact cu aglutinine specifice. Celulele aglutinate sunt
lizate prin fagocitoza de sistemul reticulo-histiocitar din maduva osoasa, ficat si splina.
B. Tehnica de lucru pentru determinarea
grupelor sangvine 0AB
Metoda Berth-Vincent → permite o determinare sigura si rapida a grupelor sangvine OAB
- Presupune punerea in contact a eritrocitelor de cercetat cu seruri care contin Ac
cunoscuti si se observa daca apare aglucitarea
- Sunt necesare 3 flacoane cu seruri hemotest:
o Ser hemotest 0  cu aglutinine alfa si beta
o Ser hemotest A  cu aglutinine beta
o Ser hemotest B  cu aglutinine alfa
- Se recolteaza sange cu coltul unei lame curate  raportul dintre cantitatea de sange
si serul hemotest sa fie cam 1/10 – 1/20 pentru ca aglutinarea hematiilor sa fie
vizibila.
- Se amesteca sangele recoltat cu picatura de ser hemotest 0
- Se face la fel si pentru serurile hemotest A si B
- Rezultate:
o Grup sangvin 0
▪ Hemotest 0  nu aglutineaza
▪ Hemotest A  nu aglutineaza
▪ Hemotest B  nu aglutineaza
o Grup sangvin A
▪ Hemotest 0  aglutineaza
▪ Hemotest A  nu aglutineaza
▪ Hemotest B  aglutineaza
o Grup sangvin B
▪ Hemotest 0  aglutineaza
▪ Hemotest A  aglutineaza
▪ Hemotest B  nu aglutineaza
o Grup sangvin AB
▪ Hemotest 0  aglutineaza
▪ Hemotest A  aglutineaza
 23

▪ Hemotest B  aglutineaza
Uneori apare o a 5a varianta, grup sangvin A slab antigenic in care se observa
▪ Hemotest 0  aglutineaza slab
▪ Hemotest A  nu aglutineaza
▪ Hemotest B  nu aglutineaza

II. Sistemul antigenic Rh

A. Teorie:
Spre deosebire de sistemul OAB, la persoanele care nu au antigen Rh (Rh-) nu apar spontan
anticorpi anti-Rh in plasma, ci numai dupa contact cu antigen Rh prin mecanisme de
izoimunizare.
Sistemul antigenic Rh este format din mai multe antigene grupate, fiecare din ele avand putere
antigenica diferita.
La determinarea Rh-ului se stabileste numai prezensta sau absenta factorului Rh (D).
Cunoasterea tipului de Rh este importanta pentru transfuzii si in cazurile de femei cu Rh- si
anticorpi anti-Rh, insarcinate cu feti Rh+. Ac anti-Rh trec bariera feto-placentara si ajung in
circulatia fetala unde produc hemoliza. In functie de intensitatea hemolizei fatul este afectat
moderat (anemie) sau fatal (moarte intrauterina). → patologie numita eritroblastoza fetala →
anemie asociata cu hepatosplenomegalie si icter.
B. Tehnica determinarii grupelor sangvine Rh:
- Se recolteaza sange pe o lama de sticla degresata si uscata
- Se amesteca sangele cu o picatura de ser hemotest anti-Rh
- Se lasa lama la termostat 37 grade celsius timp de o ora
- Se observa daca apare sau nu aglutinare, eventual folosind un MO
C. Importanta clinica a determinarii grupelor sangvine  transfuzia
Transfuzia = cea mai frecventa forma de “transplant”
REGULA TRANSFUZIEI → IN SANGELE PRIMITORULUI SA NU EXISTA AGLUTININE CARE SA
LIZEZE HEMATIILE TRANSFUZATE.

16. Teste de investigare a hemostazei primare

A. Teorie:
Hemostaza = procesul de oprire a unei sangerari
Hemostaza primara = interventia imediata a peretelui vascular si a trombocitelor in oprirea
sangerarii produse ca urmare a unei leziuni vasculare
 24

Este impartita in 2 faze: vasculara si plachetara

1) Faza vasculara  vasoconstrictia imediata a vasului afectat si dilatatia vaselor colaterale
- Se reduce astfel pierderea sangvina
- Vasoconstrictia indusa este realizata pe cale umorala prin intermediul endotelinei,
serotoninei si tromboxanului.
- Se reduce bresa vasculara, dar nu se opreste sangerarea decat in cazul lezarii vaselor
sangvine cu diametru foarte mic.
2) Faza plachetara
- Se suprapune celei vasculare prin interventia prompta a trombocitelor
- Acestea sunt atrase la nivelul leziunilor  se realizeaza aderarea plachetara = proces
de atasare a trombocitelor la structurile subendoteliale
- Adezivitatea trombocitelor este asigurata de secretia de catre celulele endoteliale a
fibronectinei  se leaga de factorul von Willebrand  creste capacitatea
trombocitului de aderare la membrana plachetara
- Activarea enzimatica la nivel trombocitar catalizeaza formarea acidului arahidonic
din fosfatidilinozitol si fosfatidilcolina
- O parte din acidul arahidonic format este convertit in tromboxan A2  cu efect
puternic vasoconstrictor si agregant plachetar
- Trombusul format poate obstrua lumenul vasului cu consecinte ischemice severe sau
se poate fragmenta, embolizand in alte teritorii vasculare => accidente ischemice
secundare.
B. Explorarea hemostazei primare
1) Testul fragilitatii capilare – Rumpel-Leede
= modalitate clinica de apreciere a rezistentei mecanice a capilarelor sangvine prin aplicarea
unei presiuni negative sau pozitive.
- Tehnica de lucru
o Se foloseste manseta tensiometrului
o Se mentine la nivelul bratului timp de 5min la o presiune de 90-100mmHg
o Distal de zona aplicarii compresiei, presiunea crescuta prin staza in sistemul
venos si capilar, poate determina efractia capilarelor cu aparitia unor
hemoragii cutanate punctiforme
o Dupa 5min se indeparteaza manseta si se numara petesiile cuprinse in aria
unui cerc cu diametrul de 20nm
- Interpretarea testului
o Testul este negativ la mai putin de 10 petesii, slab pozitiv intre 10-20 petesii,
pozitiv la 30-40 petesii, intens pozitiv la peste 40 petesii.
o Daca in 3min apar peste 10 petesii, testul este considerat pozitiv si se
intrerupe
2) Timpul de sangerare
 25

Este un test ce permite evaluarea de ansamblu a hemostazei primare, utilizat de rutina

inaintea interventiilor chirurgicale sau pentru supravegherea tratamentului
antiagregant plachetar.
Consta in precizarea duratei unei sangerari probocate intr-o plaga intepata in conditii
standard.
- Tehnica de lucru
o Metoda Duke  se inteapa lobul urechii
o Metoda Ivy  se inteapa fata mediala a antebratului  se aplica manseta
unui tensiometru deasupra regiunii cubitale  se creste presiunea in
manseta pana la 40mmHg
o Cronometrarea incepe in momentul aparitiei primei picaturi de sange
- Valori normale
o 2-4min metoda Duke
o 2-9min metoda Ivy

3) Numaratoarea trombocitelor
Este un test uzual in aprecierea hemostazei primare, rezultatele sale corelandu-se cu cele
ale TS.
- Normal  150.000-450.000/mm3
- Sub 50.000/mm3 TS este prelungit si pot surveni hemoragii dupa traumatisme
minore
4) Alte teste
- Timpul de ocluzie
- Teste de functionalitate plachetara
- Explorarea factorului von Willebrand

17. Teste de investigare a hemostazei secundare

A. Teorie:
Formarea cheagului de fibrina se realizeaza urmand 3 etape principale:
1) Formarea activatorului protrombinei  protrombinaza = complex proeteolitic alcatuit
din factorul Xactivat, factorul V activat, calciu ionic si fosfolipide expuse de membrane
plachetare activate
2) Formarea trombinei prin proteoliza protrombinei, catalizata de protrombinaza
3) Formarea fibrinei insolubile prin clivarea enzimatica a fibrinogenului, sub actiunea
trombinei
B.Teste de investigare a coagularii:
 26

1) Timpul de coagulare TC
a. Metoda lamelor
- Exporeaza calea intrinseca a coagularii
- Consta in masurarea timpului scurs intre recoltarea unei probe de sange si
coagularea acesteia
- Tehnica de lucru
o Se recolteaza o picatura de sange
o Prima picatura se indeparteaza
o A doua picatura se aplica pe o lama de sticla
o Se porneste cronometrul
o Coagularea se verifica din minut in minut prin inclinarea usoara a lamei
o Se opreste cronometrul atunci cand picatura nu isi modifica forma prin
inclinarea lamei la 90 de grade sau prin rasturnarea acesteia
- Valori normale  6-8 minute
b. Metoda eprubetelor
- Tehnica de lucru
o Se recolteaza sange prin punctie venoasa folosind ace
o Se determina timpul necesar coagularii probei de sange intr-o eprubeta
tinuta in baie de apa la 37 de grade celsius
o Gradul de coagulare se verifica prin inclinarea eprubetei din minut in minut
o Cronometrul se porneste in momentul patrunderii sangelui in seringa si se
opreste cand, prin raspurnarea eprubetei, proba nu curge si nu isi modifica
forma
- Valori normale  6-10 minute
2) Teste de evaluare a inhibitorilor coagularii
a. Dozarea antitrombinei plasmatice
- Se realizeaza prin radioimunodifuzie
- Scade la pacientii cu trombembolism venos idiopatic sau in timpul terapiei cu
heparina
b. Dozarea proteinelor C si S
- Niveluri plasmatice scazute se observa la pacienti cu trombembolism idiopatic si in
coagulopatia intravasculara diseminata
3) Teste de evaluare a fibrinolizei
a. Timpul de fibrinoliza
- Este indicat pentru evaluarea fibrinolizei si monitorizarea terapiei cu
streptokinaza/urokinaza  enzime ce convertesc plasminogenul in plasmina.
- Consta in adaugarea plasminei pacientului peste un peste un cheag de sange normal
si observarea acestuia timp de 24 de ore
- Fibrinoliza cheagului in mai putin de 1h este considerata patologica
 27

4) Timpul de trombina TT
- Exploreaza formarea fibrinei
- Tehnica de lucru:
o Se fac dilutii de trombina 1/64 1/128 1/256 1/512
o Se alege dilutia, care, in amestec 1:1 cu plasma recoltata de la individul
sanatos, da un timp de trombina de 20-30 de secunde
o Se amesteca cu 0,2mL de plasma recoltata de la pacient
o Se masoara timpul necesar coagularii
- Valori normale  20-30 secunde
- Interpretare:
o Timpul este prelungit de activarea antitrombinei indusa de heparina si de
anomalii calitative ale fibrinogenului  hipofibrinogenemie
o Timpul este scazut in stari de hipercoagulabilitate cauzate de scaderea
heparinei fiziologice

5) Fibrinogenul plasmatic
- Calculeaza nivelul plasmatic al fibrinogenului
- Valori normale  200-400 mg/dL
- Interpretare:
o Valori scazute  hipocoagulabilitate
▪ Afectiuni hepatice
▪ Coagulopatie de consum
▪ Prezenta fibrinolizinelor
▪ Malnutritie
▪ Deficit congenital de fibrinogen
o Valori crescute
▪ Inflamatii/infectii acute
▪ Sarcina
▪ AVC
▪ IMA
▪ Arteriopatie
▪ Neoplazii
▪ Traumatisme