Anatomia Topografica a peretelui

anterolateral al abdomenului
Limite
 Superior- de rebordurile costale si apendice;e xifoid
 Inferior- de crestee iliace , simfiza pubiana si ligamentele
inghinale
 Lateral – de liniile verticale ce unesc capetele libere ale
coastelor XI cu crestele iliace.
In aceste zone se proiecteaza viscerele abdominale:
Hipocondrul drept- lobul drept al ficatului,vezicula biliara,
flexura drapta a colonului transvers, lobul superior al
rinichiului drept, glanda suprarenala
Epigastru- lobul sting al ficatului, stomacul, jumatatea
superioara a duodenului, pancreasul, aorta abdominala,
trunchiul si plexul ciliac
Hipocondrul sting- fundul stomacului,splina, unghiul sting
al colonului transvers,lobul superior al rinichiului
sting,glanda suprarenala stinga si coada pancreasului
Mezogastru- colonul transvers, jumatatea inferioara a
duodenului , ansele intestinului subtire, curbura mare a
stomacului, hilul rinichilor, aorta abdominala, vena cava
inferioara
Flancul drept-colonul ascendent drept, rinichiul drept,
ansele intestinului subtire, ureterul drept
Flancul sting- rolonul descendent sting, rinichiul sting,
ureterul sting
Reg,inghinala drapta- cecul si apendicele,portiunea
terminala a ilionului,ureterul drept
Reg.pubiana- amsele intestinului subtire,vezica urinara,
portiunile inferioare ale ureterelor, uterul
Reg.inghinala stinga- colonul sigmoid, ansele intestinului
subtire, ureterul sting
Straturile peretului abdominal
 Pielea : fină, mobilă și elastică; cea mai caracteristică formațiune cutanată este cicatricea
ombilicală situată aproximativ la mijlocul distanței dintre apendicele xifoid și simfiza
pubiană
 Tesut celular subcutanat - cu grosime variabile si delimitat de 2 foite ale fasciei superficiale.
 Fascia superficiala- alcatuita din 2 lame: superficiala (laxa,subtire,trece in regiuni vecine,in
special pe coapsa,deasupra ligamentului inghinal) si profunda (din t.conjunctiv,densa,
bine pronuntata in reg.inghinala,concreste cu ligamentul inghinal)
Muschiul oblic extern
Reprezintă stratul muscular superficial al peretelui abdominal
 Origine : fața laterala si pe ,marginea inferioara a ultimelor 8 coaste
Inserție : buza externă a crestei iliace, linia albă, ligamentul inghinal
Fibrele aponevrotice sup-lat de tuberculul pubian se grupează în
crus laterale(pe tuberculul pubian) și crus mediale(pe simfiza
pubiană). Cei 2 stâlpi sunt solidarizați între ei prin fibre arciforme
intercrurale. Aceste fibre delimitează împreună anulus inguinalis
superficialis
Acțiune : în contracție unilaterală flectează coloana și determină o
rotașie a toracelui de partea opusă
Muschiul oblic intern
Formează pătura mijlocie a peretelui abdominal,
fasciculele musculo-aponevrotice au o direcție oblică în
sus și medial, inversă oblicului extern
Origine : aponevroza dorso-lombară(fascia thoraco-
lumbalis); linia intermediară a crestei iliace, jumătatea
laterală a ligamentului inghinal
Inserție : marg. Inf a coastelor X-XII, linia albă,
marginea sup a simfizei pubiene și a pubisului prin
intermediul tendonului conjunct
Acțiune : în contracție unilaterală flectează coloana și
rotează toracele de partea sa, intervine în expir și
presiune abdominală
Muschiul transvers abdominal
Formează stratul muscular profund, fibrele musculo-
aponevrotice au un traiect transversal. Limita dintre
porțiunea musculară și aponevrotică a mușchiului
formează o linie cu convexitatea situată lateral(linea
semilunaris Spiegel)
Origine : fața internă a coastelor VII-XII, aponevroza
dorso-lombară, buza internă a crestei iliace, jumătatea
laterală a ligamentului inghinal
Inserție : linia albă, simfiza pubiană și marginea
superioară a pubisului, prin intermediul tendonului
conjunct
Acțiune : strânge toracele ca un brâu, expirator, presa
abdominală
Linia Alba abdominala
Linia alba prezinta o placa din tesut conjunctiv
formata din incrucisarea pe linia mediana a
fasciculelor aponevrotice ale muschilor lati ai
abdomenului.

Aceasta prezinta cea mai convenabila cale de

acces chirurgicala spre organele cavitatii
abdominale
Stratul profund al peretelui
anterolateral
 Este format din fascia transversala, tesut celular
preperitoneal si peritoneul perietal
 Fascia transversala in dependenta de muschii pe care ii
inveleste poarta denumiri diferite: fascia care tapeteaza fata
profunda a muschiului transvers- fascia transversala; care
tapeteaza diafragmul- fascia diafragmala; muschiul patrat al
lombelor- fascia patrata,cavitatea bazinului- fascia
endopelviana.
 Spaţiul preperitoneal este cuprins între fascia transversală şi peritoneul parietal anterior.
 Ţesutul celulo-adipos, care umple acest spaţiu, continuă cu ţesutul celulo-adipos al celorlalte
teritorii extraperitoneale ale cavităţii abdomino-pelvine. Posterior de simfiza pubiană, spaţiul
preperitoneal se lărgeşte şi continuă cu spaţiul retropubian sau prevezical al lui Retzius (Spatium
retropubicum). În ţesutul celulo-adipos al spaţiului preperitoneal, dedesubtul ombilicului, se află
vestigii embrionare, care converg înspre ombilic, cuprinse între lamă fibroasă,cu aspect de fascie.
Ele sunt:
 ligamentul ombilical median, reprezintă fostul canal alantoidian (uraca)
 ligamentele ombilicale mediale, două cordoane fibroase rezultate din obstrucţia postnatală a
arterelor ombilicale
 fascia ombilico-prevezicală a lui Testut, include relicvatele embrionare amintite. Are o formă
triunghiulară, aşezată cu baza prevezical, cu vârful la ombilic. Această fascie dispusă în plan frontal,
compartimentează spaţiul preperitoneal şi retropubian.
 Peritoneul parietal anterior reprezintă ultimul strat peretelui abdominal. Este uşor
decolabil, separat fiind de teaca drepţilor prin spaţiul preperitoneal. Deasupra simfizei,
peritoneul parietal se distanţează trecând posterior ţi acoperind organele cavităţii
pelviene.
 Vestigiile embrionare ridică peritoneul parietal la acest nivel în cute şi anume:
 Uracha fibrozată determină median plica umbilicală mediană (plica umbilicalis
mediana), plica ombilicală medială (Plica umbilicalis medialis) fiind formată de
cordonul arterei ombilicale.
 Artera epigastrică inferioară cudează peritoneul formând plica ombilicală laterală.
 Între plicile ombilicale mediale şi plica ombilicală mediană, deasupra simfizei pubiene se
află cîte o mică depresiune peritoneală, denumită gropiţă supravezicală (Fossa
supravesicalis).
Vascularizatia
 Este efectuata de arterele superficiale si profunde
 Cele superficiale sint situate in t. celular subcutanat . Din
regiunea inferioara fac parte: artera epigastrica superficiala,
artera circumflexa iliaca superficiala,arterele rusinoase
externe, ramurile inghinale
 Toate se desprind din artera femurala
 In reg superiaora arterele au calibru mic si sint ramuri ale
a/intercostale si lombare. Din arterele profunde fac parte:
a.epigastrice superioara si inferioara, artera circumflexa iliaca
profunda.
Anastomoze venoase
 Anastomozele cavo-cavale, se realizează între afluenţii sistemului venos cav superior şi
inferior. Aceste anastomoze se situează atât la nivelul venelor superficiale, cât şi în
profunzimea peretelui abdominal.
 Superficial, în stratul subcutanat, între venele superficiale extrinsece ale peretelui
toracic, care aparţin teritoriului venei cave superioare şi venele superficiale ale peretelui
abdominal- ramuri tributare ale sistemului cav inferior
 Profund, se realizează anastomoze venoase între venele epigastrice superioare şi
inferioare, respectiv anastomoza venelor lombare, cu vena cavă inferioară pe de o parte
şi venele lombare ascendente pe de altă parteAnastomozele porto-cavale, se formează
între ramurile sistemului venos cav şi cele ale venei porte. O astfel de reţea
anastomotică se situează periombilical, denumit sistem venos periombilical
Regiunea inghinala
 Regiunea inghinală ocupă partea infero-laterală a peretelui abdominal.
 Limite:
 Superior: linia orizontală de la spina iliacă antero-superioară la
 marginea externă adreptului abdominal.
 Inferior: plica inghinală
 Medial: marginea externă a dreptului abdominal
 Orificiul intern sau profund (Anulus inguinalis profundus). Corespunde gropiţei
inghinale laterale (Fossa inguinalis lateralis) de pe peritoneul parietal, situat lateral de
plica epigastrică şi ligamentul interfoveolar al lui Hesselbach. Se proiectează cam la
mijlocul ligamentului inghinal, la 2 cm, deasupra acestuia. Aparent aici există doar acest
orificiu, pentru că în realitate este acoperit de fascia transversală, care evaginează
infundibuliform, continuându-se în cordonul spermatic. La femeie deasemenea la acest
nivel, fascia transversală nu este întreruptă.
 Hernia inghinală indirectă dobândită se formează prin fosa inghinală laterală de-alungul
canalului inghinal.
Peretii canalului inghinal
 Pereţii canalului : se disting patru pereţi
 peretele anterior, aponevrotic, este constituit din aponevroza oblicului extern. Este
peretele prin care se abordează chirurgical, canalul inghinal.
 Peretele inferior, ligamentos, este format din jgheabul ligamentului inghinal.
 Peretele superior, musculos, este alcătuit din marginea inferioară liberă a oblicului
intern şi transversului abdominal.
 Peretele posterior, membranos este format din fascia transversală. Este peretele cel
mai subţire, al canalului inghinal cu rol decisiv în mecanismul producerii herniilor
inghinale indirecte. Acest perete corespunzător gropiţei inghinale mediale (Fossa
inguinalis medialis), situat medial de plica epigastrică, între ligamentul interfoveolar şi
tendonul conjunct, reprezintă deasemenea un teritoriu slab rezistent al canalului
inghinal. Este locul de formare al herniilor inghinale directe, acestea nu pătrund în
canalul inghinal.
 Conţinutul la bărbat, este reprezentat de cordonul spermatic (Funiculus spermaticus),
care străbate oblic acest canal, până în scrot
 Cordonului spermatic i se ataşează trei nervi, după cum urmează:
 anterior, ramurile genitale ale iliohipogastricului şi ilioinghinalului.
 postero-inferior, ramuri genitale din genitofemoral.
 Conţinutul la femeie: este reprezentat de ligamentul
rotund al uterului. Ligamentul aderă de pereţii canalului
inghinal, conferind o structură mai solidă care la femeie
poate fi doar potenţial un canal herniar, formarea herniilor
inghinale fiind foarte rare. Ligamentul rotund al uterului este
însoţit de artera ligamentului rotund (din artera epigastrică
inferioară ) şi vestigiul canalului Nuck.
HERNIILE PERETELUI ANTERO-
LATERAL AL ABDOMENULUI
 Ieşirea parţială sau totală a unui viscer din
cavitatea abdomino-pelvină (ajungând să
proemine sub tegument) printr-un traiect sau
orificiu anatomic preexistente ca “puncte slabe
ale peretelui abdominal”
 Protruzia unui viscer printr-un defect al celui
mai profund strat de rezistenţă al peretelui
cavităţii în care se găseşte în mod natural
ANATOMIA PATOLOGICĂ
 Traiectul anatomic (orificiul herniar)

 Învelişurile herniare

 Conţinutul herniar
ETIO-PATOGENIE
 Hernii congenitale (anomalii de dezvoltare a peretelui
abdominal)
 Hernii dobândite: dezechilibru între rezistenţa mecanică a
peretelui (“zonă slabă”) şi presiunea intraabdominală
 Zonă slabă anatomică (hernii)
 Zonă slabă dobândită (eventraţii – hernii postoperatorii)
 Fascia endoabdominală

• Fascia transversalis
• Fascia diafragmatică inferioară
• Fascia lombară
• Fascia ilio-psoasului
• Fascia obturatorie superioară
• Fascia pelvină superioară
HERNII
 Ale peretelui antero-lateral
 Diafragmatice
 Lombare
 Perineale
 Obturatorii
 Sciatice
 Forme particulare

Hernie strangulată prin pensare

laterală a intestinului Strangulare retrogradă în W
RICHTER MAYDL
Hernia inghinala: reprezinta exteriorizarea in
regiunea inghinala a unui viscer, cel mai frecevent epiplon,
intesin subtire sau colon;
 Stratigrafia peretelui abdominal: piele, tesut celular subcutanat, fascia
superficialis , aponevroza oblicului extern, muschii oblic intern si
trasvers reuniti in tendonul conjunct, fascia trasversalis, grasimea
properitoneala si peritoneu;
 De mentionat ca la acest nivel tendonul conjunct se termina inferior ca o arcada
lasand descoperit un mic spatiu pana la ligamentul inghinal ; acesta
reprezentand zona slaba a peretelui posterior al canalului inghinalpe unde se
produc herniile directe.
 Ligamentul inghinal reprezinta condensarea distala a fibrelor
aponevrozei muschiului oblic extern mergand de la spina iliaca antero-
superioara la tuberculul pubic.
 Ligamentul pectineal Cooper este o banda fibroasa situata pe linia
iliopectineana a ramului superior pubic.
 Ligamentul lacunar Gimbernat reflectie a ligamentului inghinal de la
tuberculul pubic catre ramul pubian.
 Tractul ileo-pubic este o densificare regionala a fasciei transversalis intinsa de la
pube la spina iliaca anterosuperioara, trecand peste lacuna vasculara si cea
musculara. Aceasta structura este vizibila in abordul laparoscopic dupa
decolarea peritoneului parietal anterior, fiind un reper important in aceasta cale
de abord.
 Triunghiul Hasselbach este delimitat de marginea laterala a muschiului drept
abdominal, vasele epigastrice inferioare si ligamentul inghinal.
 Canalul peritoneo-vaginal este un diverticul al cavitatii peritoneale primitive
angajat pe traiectului cordonului spermatic pana in scrot, odata cu procesul de
coborare a testiculului din regiunea lombara. Portiunea sa in contact cu
testiculul formeaza cavitatea vaginala a acestuia, iar portiunea proximala se
fibrozeaza in mod normal.
Persistenta acestui canal dupa nastere genereaza anagajarea viscerelor pe
traiectul sau, fiind responsabila de herniile inghinale congenitale.
 Canalul inghinal este un interstitiu musculo-aponevrotic cu un traiect sicanat “in
baioneta”, prin care trec din abdomen spre exterior elementele funiculului
spermatic la barbat sau ligamentul rotund al uterului la femeie.
Peretii canalului inghinal:

 anterior: aponevroza oblicului extern;

 posterior: fascia transversalis;
 superior: tendonul conjunct;
 inferior: ligamentul inghinal;
Orificiile canalului inghinal:

 profund (lateral), a carui proiectie se situeaza la 1,5 cm deasupra

mijlocului pliului inghinal;
 superficial (medial), situat in apropierea tuberculului pubic, acesibil
palparii;
 Profilul anteroposterior al canalului
inghinal.
 A. Conceptul lui Fruchaud.
 1. Aponevroza muschiului oblic extern; 2. Muschiul
oblic intern; 3. Muschiul transvers abdominal;
 4. Peritoneul; 5. Fascia transversalis; 6. Fascicolul
principal extern al muschiului cremaster;
 7. Vasele epigastrice; 8. Arcada crurala; 9.
Ligamentul Gimbernat; 10. Ligamentul Cooper;
 11. Muschiul pectineu.
 B. Conceptul lui Read.
 1. Fascia transversalis; 2. Foita anterioara a fasciei
transversalis;
 3. Foita posterioara a fasciei transversalis; 4. Vasele
epigastrice;
 5. Unirea aponevrozei muschiului transvers
abdominal cu foita anterioara a fasciei transversalis.
Cadrul de rezistenta al zonei inghinale si orificiul musculopectineal
dupa Fruchaud.
1. Muschiul oblic intern; 2. Muschiul drept abdominal; 3.
Fascia iliaca; 4. Ligamentul Cooper;
5. Arcada lui Douglas.
A. Vedere anterioara.
B. Vedere posterioara.
Planul musculoaponevrotic.
1. Muschiul oblic extern;
2. Muschiul oblic intern;
3. Aponevroza muschiului oblic extern;
4. Muschiul transvers abdominal.
Zona de rezistenta minima a regiunii inghinale
dupa Fruchaud.
1. Aponevroza muschiului oblic extern;
2. Muschiul oblic intern;
3. Muschiul transvers abdominal;
4. Fascia transversalis;
5. Arcada crurala;
6. Tractul ileopubic;
7. Ligamentul Henle.
Principalele tipuri de hernii inghinale (A, B).
1. Hernia indirecta (oblica externa);
2. Arcada crurala;
3. Funicolul spermatic;
4. Hernie femurala;
5. Hernie directa.
 Regiunea inghinala este cunoscuta ca o zona slaba a peretelui
abdominal antero-lateral.
 La acest nivel, privind de pe fata peritoneala peretele abdominal
prezinta 3 falduri/plici:
 Plica mediana – data de uraca, cordon fibros intins de la vezica urinara la
ombilic;
 Plica mediala – data de arterele ombilicaale obliterate;
 Plica laterala – data de arterele epigastrice inferioare, care pornesc din vasele
iliace externe si se indreapta spre medial si cranial spre marginea laterala a
muschilor drept abdominali.
 Intre aceste 3 plici se delimiteaza 3 fosete:
 Foseta laterala (externa) situata lateral de vasele epigastrice; corespunde
orificului inghinal profund al canalului inghinal;
 Foseta mijlocie: - situata intre vasele epigastrice inferioare si cordonul arterei
ombilicale obliterate;
 Foseta interna: - situata intre uraca si arterele ombilicale obliterate si uraca;
 Aceste 3 fosete reprezinta punte slabe pe unde se produc
herniile inghinale, care se prezinta sub forma a 3 varietati
topografice:
 Hernie oblica externa: - este cea mai frecventa varietate si se
produce prin foseta externa , pe unde trec elementele
funiculului spermatic sau ligamentul rotund al uterului;
 Hernie directa: - se produce prin foseta mijlocie si bombeaza
prin peretele posterioar al canalului inghinal;
 Hernia oblica interna: - se produce prin foseta interna si este
foarta rara;
 Hernia oblica externa si hernia directa sunt cele mai frecvente forme de hernie
inghinala, astfel ca in literatura adesea pentru prima categorie de foloseste termenul de hernie
indirecta, pentru a o pune in opozitie cu cea directa.

Hernia oblica interna este practic identica etiopatogenic, morfologic si terapeutic cu hernia
directa, astfel incat practic herniile inghinale cuprind doua varietati:
 Hernie indirecta;
 Hernie directa;

Hernia indirecta rezulta din exteriorizarea viscerelor intraperitoneale care se angajeaza prin
orificiul inghinal profund in canalul inghinal alaturi de elementele funiculului spermatic.

Hernia directa se formeaza prin protruzia viscerala prin zona slaba a peretelui posterior
corespunzator fosetelor mijlocii si mediale avand ca proiectie aria triunghiului Hasselbach.

 Herniile indirecte reprezinta 2/3 din herniile inghinale , apare la tineri consecutiv persistentei
canalului peritoneo-vaginal, iar la adulti consecutiv eforturilor fizice sustinute- hernii de forta.
 Herniile directe apar de obicei la varstnici, tarati consecutiv eforturilor repetate de tuse si
defecatie, care slabesc rezistenta peretelui posterior an canalului inghinal – hernii de slabiciune.
 Prezenta simultana a unei hernii directe si a unei
indirecte se numeste hernie “in pantalon”.
 Hernia de alunecare (sliding hernia) apare cand un viscer
acolat la peritoneul parietal (vezica, sigmoid, cec) “ aluneca”
cu fata extraperitoneala printr-un orificiu herniar astfel incat
apare sub tegument fara a fi acoperit de un sac peritoneal.
 Hernia inghino-scrotala cu pierderea dreptului de
domiciliu este o hernie voluminoasa, neglijata, in care o
masa viscerala importanta migreaza in afara cavitatii
 Tratament chirurgical
 Bassini(1890)
 Principiu
Incizia peretelui posterior – FT, urmata de sutura cu fire separate a FT, TA, OI la ligamentul inghinal intr-un singur strat.
 Indicatii
Hernii de dimensiuni medii si mici;
La pacienti tineri.
 Avantaje
Abordeaza defectul primar la locul de producere – peretele posterior
 Critici
Rata crescuta de recidiva in raport cu procedeele protetice;
Soliditatea refacerii parietale este dependenta de calitatea tesuturilor proprii.
 Schouldice(1945)
 Incizia FT urmata de refacerea peretelui posterior in 4 straturi, folosind doua surjeturi
 Indicatii
Herniile primare;
Herniile recidivate.
Avantaje
Ansestezie locala;
Chirurgie de o zi (“One day surgery”)
Rata de recidiva redusa (sub 1%)
 Critici
Tehnica necesita o curba de invatare lunga, fiind greu reproductibila in afara centrelor de excelenta;
Necesita o selectie a pacientilor in sensul eliminarii celor supraponderali.
 Hernia femurala:
reprezinta cam 5% din totalul herniilor peretelui abdominal si intr-un procent covarsitor apar la femei
(85% din cazuri).
Rata de strangulare este ridicata – circa 25% din cauza inextensibilitatii peretilor inelului
femural.
Anatomic, hernia se produce prin inelul femural si se exteriorizeaza pe fata mediala a
coapsei ca o formatiune pseudotumorala de mici dimensiuni.

Inelul femural este delimitat astfel:

•antero-superior: ligamentul inghinal;
•postero-inferior: creasta pubelui cu
ligamentul Cooper;
•medial: ligamentul lacunar
Gimbernat;
•lateral: - vena femurala;
Calea de abord femural.
1. Aponevroza oblicului extern;
2. Funiculul spermatic;
3. Fascia Cribriforma incizata;
4. Sacul herniar;
5. Vena femurala acoperita de teaca vasculara.
 Hernia ombilicala: este a 3-a ca freceventa dupa hernia
inghinala si femurala. Factorii favorizanti sunt obezitatea,
multiparitatea, rahitismul in copilarie.
Se prezinta ca o distensie la nivelul cicatricii ombilicale cu
bombarea tegumentului in functie de volumul sacului
herniar.
 Herniile liniei albe:
Linia alba se intinde din epigastru la ombilic fiind realizata de
incrucisarea aponevrozelor muschilor peretelui abdominal
anterior.
Hernii rare:
 Hernia Spiegel;
 Hernia lombara;
 Hernia obturatorie;
 Hernia ischiatica;
 Hernii perineale.
 Hernia Spiegel
 Hernia Spiegel se produce la nivelul unei zone
slabe a peretelui abdominal anterior, situata lateral
de muschiul drept abdominal, in dreptul linei
arcuate Douglas (inferior de aceasta linie lama
posterioara a tecii dreptului este formata doar din
fascia transversalis).
 Se descrie la acest nivel o linie semilunara
Spiegel, cu concavitate mediala data de limita de
separatie intre portiunea musculara si cea
aponevrotica a muschiului transvers abdominal.
 Particularitatea acestei hernii consta in faptul
ca viscerul angajat in aria slaba poate ramane
cantonat intre planurile musculare dand acuze
dureroase sau ocluzive fara a se exterioriza sub
tegumente
 Hernia lombara
Se produce prin:
 triunghiul lui J.L. Petit delimitat intre:
 creasta iliaca,
 marginea posterioara a m. oblic extern
 muschiul latissimus dorsi.
 patrulaterul lui Gryenfeld delimitat intre:
 coasta a 12amuschiul oblic intern,
 muschiul dintat posterior inferior,
 coloana musculara sacrolombara.
Prin aceste elemente slabe pot hernia elemente ale aparatului urinar,
chiar rinichii.
Reparatia lor este dificila prin procedeu tisular pentru ca se gasesc in
apropierea unor structuri osoase, impunandu-se de aceea
protezarea.
 Hernia obturatorie
 Se produce prin angajarea unui viscer intre cele doua foite
ale membranei obturatorii, cu exteriorizarea pe fata mediala a
coapsei. Clinic se palpeaza o masa pseudotumorala prin peretele
lateral al vaginului sau la nivelul fetei mediale a coapsei
 Hernia ischiatica
 Apare mai ales la femei si se prezinta ca o tumefactie
herniara in regiunea fesiera produsa prin marea sau mica incizura
ischiatica.
Hernii perineale

 Prezente mai ales la femei fiind determinate de

persistenta fundului de sac Douglas primitiv care la embrion
coboara intre vagin si rect, pana la planseul perineal. Un
astfel de sac herniar se angajeaza fie posterior catre rect
reprezentand proctocelul (hedrocel), fie anterior spre
vagin reprezentand elitrocelul.
 Practic, aceste hernii fac parte din grupa tulburarilor de
statica pelvina, cu solutii chirurgicale variate - abord
abdominal sau perineal, solutii tisulare sau protetice.
Tehnici operatorii ale operatorii
cazariene
Pfannennstiel-Kerr Joel-Cohel (incizia Misgav-Ladach
(incizie arcuata a 2- dreapta a 3 cm sub
3 cm suprasimfizar) linia bispinoasa)
Incizia cuatanata pfannennstiel Joel-Cohel Joel-Cohel

Tesut subcutant Disectie ascutita Disectie digitala Disectie digitala

Deschiderea Desch. Ascutita Desch.digitala Desch. Digitala
peritoneului parietal

Histerotomia : incizia superficiala cu bisturiul si digitala profunda

Placenta Extractie manuala Delivrenta spontana Extractie manuala
Histerorafie Monostrat intrerupt Monostrast intrerupt Monostrat continuu
Peritoneul vezoco- Inchis Nesuturat Nesuturat
uterin
Aponevroza Intrerupt Intrerupt Continuu
Tes.subcutanat Nesuturat Nesuturat nesuturat