BIOFIZICA CONTRACŢIEI MUSCULARE

 Proprietăți mecanice ale corpurilor solide

 Elemente de structură a muşchiului striat
 Etapele contracţiei musculare
 Manifestările mecanice ale contracţiei musculare
 Aplicarea principiului I al termodinamicii în cazul
contracţiei musculare
 Efecte biologice ale unor factori mecanici
 Proprietăți elastice ale corpurilor
 Deformarea corpurilor rigide se poate face prin:
 întindere

 comprimare

 încovoiere

 forfecare

 torsiune

 Deformare elastică:
 dacă este direct proporțională cu mărimea forței deformatoare

 dispare după încetarea acțiunii forței

 Legea lui Hooke F = k l

 Limită de elasticitate

 Limită de rupere
  sistem osos
Aparatul locomotor  articulaţii
 muşchi
Sistemul osos

creçterea rezistenței globale a osului

 orientarea formaţiunilor trabeculare se face de-a lungul
traiectoriilor pe care se exercită tensiunea maximă

Orientarea trabeculelor pe Curbe de tracţiune şi compresie ale

direcţia efortului maxim extremităţii superioare a femurului
 Stâlpii de rezistență (v1, v2, v3) și
grinzile de susținere (o1, o2, o3) din
craniu

 pe osteocite se separă sarcini

electrice sub efectul exercitării unei
presiuni mecanice.
 efect piezoelectric
 mineralizarea osoasă ar fi ghidată
de procese ionice legate de
metabolismul fosfo-calcic
 exemplu de combinare a
proceselor biofizice şi biochimice.
 Articulaţia sinovială
 Lichidul sinovial dintre cartilaje - rol de
lubrifiant

 Vâscozitatea lichidului sinovial variază la efort

 Există diferite modele ale mecanismului de
lubrifiere
Elemente de structură a muşchiului striat
 mănunchi de fibre musculare (celule
polinucleate)
 sarcolemă:
 înveleşte fascicule de miofibrile separate
între ele de un sistem de tubuli şi cisterne
membranoase care aparţin reticulului
sarcoplasmic

Extremitatea unei fibre musculare (M – miofibrile, liniile Z care delimitează sarcomerele,

TT – tubii transversali, SNM – sinapsa neuromusculară, S – sarcolema, N – nucleii)
Fibra musculară
 Sarcomerul
 Linii Z – separă sarcomerele

 Filamente subţiri (50 Å)

 Filamente groase (100Å)

 Filamente subţiri (50 Å)
 actina globulară (actina G) (42 kDa)

 tropomiozina (70 kDa)

 troponina (50 kDa)

 Filamente groase (100Å)
 Molecule de miozină (500 kDa)
 Partea fibrilară - Meromiozină uşoară (MMU)
 Partea globulară - Meromiozină grea (MMG)
 S1 - solubilă în apă

 S2 - legătura cu cea uşoară

 Punţi transversale miozinice

Prin legarea actinei şi miozinei se formează complexul

actomiozinic care amplifică activitatea ATP-azică a miozinei de

250 de ori
Muşchiul relaxat

 CCa++ 10-7 M

 locurile de legare ale actinei cu miozina mascate

de tropomiozină

 punţile transversale MMG nu sunt legate de

actină

 miozina - activitate ATP-azică scăzută

 produşii de scindare sunt eliberaţi în

Etapele contracţiei musculare

1. Excitaţia fibrei

2. Cuplajul excitaţie – contracţie

3. Contracţia propriu-zisă a fibrei

 Excitaţia
 începe la nivelul sinapselor neuro-musculare prin eliberarea
acetilcolinei AC

 moleculele AC se fixează pe moleculele receptoare ale

membranei postsinaptice

deschiderea canalelor
cationice

 cationii intră în fibră

producerea PA

 PA se deplasează

 prin sarcolemă în lungul fibrei

 prin membrana tubilor transversali în profunzime

 Cuplajul excitaţie- contracţie
 depolarizarea tubulilor

 deschiderea canalelor de Ca++

 Ca++ este eliberat din cisterne,

concentraţia lui în sarcoplasmă
creşte de la ~ 0,1 M la 10 M

 troponina fixează Ca++ şi

deplasează
moleculele de
tropomiozină
 Contracţia
 miozina se fixează pe locul de legare actinic
 complexul actomiozinic creşte activitatea ATP-azică de 250 ori
 produşii de scindare sunt eliberaţi rapid
 eliberarea Pi induce o modificare conformaţională, puntea se înclină
cu 450 faţă de filament, deplasându-l axial cu 7,5 nm
 sarcomerul este scurtat

FORŢĂ
 ataşarea unei noi molecule de ATP (după 10-3 s) care
comandă desprinderea punţii de filamentul subţire

 ciclul se reia
 Scurtarea sarcomerului
În lipsa ATP (după moarte, de ex.)

 ciclul se întrerupe în faza în

care puntea este legată de
filamentul subţire, fiind
înclinată la 450

 legătura actomiozinică
devine permanentă

Teoria glisării  apare rigor mortis

(rigiditatea cadaverică)
Cicluri biochimice
 se închid canalele de
Ca++ din cisterne
Relaxarea
 se reface concentraţia
de 103 ori mai mare
în cisterne decât în
sarcoplasmă

 troponina îsi reia

conformaţia,
tropomiozina
maschează locurile de
legare cu miozina
Mecanismele de refacere a rezervei de ATP

 Glicoliză anaerobă

 Fosforilare oxidativă

 Reacţia creatin-chinazei (Lohmann):

ADP + CP  ATP + C

 Reacţia miochinazei:

ADP + ADP  ATP + AMP

 Muşchiul glicerinat

 parţial sau total lipsit de sarcolemă, tubi transversali şi
reticul sarcoplasmic
 se pot desfăşura cele 2 cicluri prin modificarea concentraţiei
de ioni de Ca++ şi ATP în soluţia în care se află fibra:
 În soluţie lipsită de ATP -rigor mortis
 La adăugare de ATP - relaxare
 La adăugarea Ca++ se produce contracţia
 La îndepărtarea Ca++ (cu chelatori) se produce relaxarea sau
rigor mortis
 Manifestările mecanice ale contracţiei
musculare
 Contracţie izotonică - forţă exterioară constantă
 Contracţie neizotonică - forţă exterioară variabilă
 Contracţie izometrică - lungimea muşchiului
constantă, tensiunea creşte
 Contracţia tetanică -
stimulat cu un impuls
unic, muşchiul se
contractă sub forma
unei secuse unice
 Relaţia forţă - lungime
 forţa generată depinde de lungimea sarcomerelor
 valoarea maximă pentru o lungime iniţială a fibrei (în repaus)
 forţa nulă: muşchiul întins peste o lungime a sarcomerelor de 3,6mm
 forţa MAXIMĂ: toate punţile sunt implicate în interacţiunea
actomiozinică

Relaţia dintre forţa de contracţie şi lungimea muşchiului

 Relaţia forţă - viteză
de scurtare (Hill)

(F + a)(v + b) = (Fmax + a)b

Puterea dezvoltată de
muşchi
F
F Fmax
PFv F  b
 Lucrul mecanic efectuat de muşchi

LFd
Muşchi de formă cilindrică

Lmax = Fmax  Cmax

Fmax = kS
C max = k1l
L max = kS k1l
L max = k2 V Lucrul mecanic efectuat de muşchi
depinde direct de volumul muşchiului
 Aplicarea
principiului I în
cazul contracţiei
musculare

 căldura de repaus Q1

 căldura de contracţie: căldura de menţinere a forţei de contracţie Q2

 căldura de scurtare Q3 (proporţională cu gradul scurtării)

 căldura de relaxare Q4 se produce imediat după încetarea stimulării

 căldura de restabilire Q5 se produce în urma reacţiilor chimice de

 Biofizica mecanorecepţiei

atingere – corpusculii Meissner

Receptori
apăsare – corpusculii Pacini tactili

tensiune – corpusculii Golgi Mecano-

receptori
întindere – fusurile neuro-
musculare
 Corpusculii Meissner
 Atingerea pielii
 Generarea potenţialelor de acţiune
 Corpusculul Pacini
 sesizează schimbările bruşte de
presiune
 Corpusculul Golgi
 Tensiunea mecanică din tendoane

prin

 Măsurarea forţei de contracţie

 Fusurile
neuro-
musculare

Măsoară gradul de
scurtare sau de
alungire a
muşchiului
 Efectele biologice ale presiunilor
hidrostatice mari
 diviziunea celulară este blocată
 forţa şi viteza contracţiei musculare scad
 excitabilitatea nervoasă creşte, până la autoexcitabilitate

Efectele biologice ale gravitaţiei

 imponderabilitate

Efectele biologice ale acceleraţiilor

 apare riscul redistribuirii sângelui în patul vascular, ducând la
pierderea temporară a vederii în hipotensiunea cerebrală
 acumularea sângelui în extremitatea cefalică
 Forţa gravitaţională
 Legea graviaţiei a lui Newton: orice particulă de
materie din Univers atrage orice altă particulă cu o
forţă care este direct proporţională cu produsul
maselor particulelor şi invers proporţională cu
pătratul distanţei dintre ele.

Fg  K mm'
2
r
 Considerând Pământul o sferă omogenă de
rază R şi masă mP, greutatea G a unui corp
de masă m aflat la suprafaţa Pământului este

G  Fg  KmmP
2
R
KmP
g
2
R
 Centrul de greutate (CG) al corpului uman
 formă neregulată şi o
structură
neomogenă şi
nerigidă
 CG al corpului uman se
modifică în
permanenţă
 CG al corpului uman se
află la intersecţia a
trei plane reciproc
perpendiculare
 Statica

 Studiul echilibrului

n
→ →
n

 Fi  0  Mi  0
i1 i1

Suma forţelor să fie nulă Suma momentelor să fie nulă

Momentul forţei
 Poziţii anormale ale corpului uman
 poziţa momentană datorată purtării unei greutăţi;
 atitudini patologice datorate flexiei sau extensiei anormale a
diferitelor segmente;
 poziţii vicioase:
 scolioza
(deformare a coloanei
vertebrale)
cifoza - exagerare a curburii
dorsale, pentru a cărei
compensare se produce o
aplificare a curburii lombare
cu convexitatea anterioară -
lordoza;
piciorul plat - datorat
discordanţei dintre apăsarea
puternică şi continuă a corpului
celui care stă mult timp în
picioare şi este supraîncărcat
cu greutăţi şi rezistenţa
oaselor şi a ligamentelor
Echilibrul corpului în şedere
 Echilibrul corpului în poziţie culcată

 echilibrul cel mai stabil

 CG are poziţia cea mai joasă;
 poligonul convex de sprijin are aria cea mai mare

 echilibru instabil - subiectul este culcat pe o parte

 acest lucru poate fi îndepărtat prin îndoirea membrelor aflate în
contact cu planul de sprijin

 efortul muscular minim, toţi muşchii fiind

relaxaţi
 de echilibru

Pârghiile

de forţă

de deplasare
 Pârghiile în medicină
 Pîrghii de gradul I în organism
 trunchiul pe picioare
 capul pe atlas
 antebraţul în extensie
 Pârghiile de gradul al II-lea

 incisivii şi caninii

 piciorul are ca rezistenţă

greutatea corpului

transmisă prin tibie şi

aplicată la nivelul

articulaţiei tibio-tarsiene

 instrumente medicale

(bisturiu, daltă, lanţetă)

 Pârghii de gradul al III-lea
 Sunt elemente de deplasare

antebraţul în flexie funcţionează ca o pârghie de gradul al III-

lea când muşchii flexori se contractă pentru a-l ridica
 Pârghii umane multiple
 grupe de pârghii acţionate de un singur muşchi

 ex: falangele care au extensorii şi flexorii comuni

 suma rotaţiilor diverselor pârghii osoase mişcate de

un singur muşchi = cu rotaţia pe care ar determina-o
acest muşchi, acţionând asupra unei singure pârghii
umane, muşchiul contractându-se cu aceeaşi
lungime
Pârghii asociate