Echilibrul corpului omenesc. Pârghiile.

Autor: GUBCEAC NATALIA

Lector universitar,
Catedra Fiziologia Omului si
Biofizica

natalia.gubceac@usmf.md
1
 Planul de studiu:
Numărul de ore

ТЕМА Lucrări de Lucru

Prelegeri
laborator individual

1. Introducere. Bazele fizice ale mecanicii. Mecanica

2 4
corpului rigid. Cinematica. Cinematica umană. 2
2. Dinamica. Lucrul mecanic. Puterea. Energia. Elemente de 2
2 4
dinamica umană.
3. Statica. Echilibrul corpului omenesc. Pârghiile. 2 2 4
4. Mecanoterapia. Elasticitatea. Rezistența. Elasticitatea 2 4
2
elementelor anatomice.
5. Mecanica corpului lichid. Hidrostatica. Hidrodinamica. 2 5
2
Hemodinamica.
6. Mecanica gazelor. Legile gazelor. Mecanica respirației. 2 2 5
7. Termodinamica. Bazele teoretice ale fenomenului termic. 3 4
3
Măsurarea temperaturii. Căldura animală.

2
 Echilibru corpului omenesc in pozitie
verticala
In aceasta pozitie, corpul uman este in echilibru stabil, iar
verticala CG trece prin interiorul unui poligon convex de sprijin care in
conditiile pierderii echilibrului isi mareste suprafata prin indepartarea
picioarelor.
Conditiile de echilibru al intregului corp cuprind si echilibrul
capului, trunchiului si membrelor inferioare.

3
 Capul
 Craniul este rezemat pe condilii primei vertebre, atlasul.

 Verticala CG (b in Fig.) trece cu putin anterior de articulatia occipito-

atlantoida, adica in fata liniei transversale care uneste cei doi condili,
fapt pentru care capul nu se mentine in echilibru fara efort (exemplu).

 In stare de veghe insa, muschii cefei, in usoara contractie statica,

opresc capul de a cadea inainte.

 Prin urmare, echilibrul craniului este asigurat de muschii cefei, care

produc un moment de rotatie pd, avand rolul de a anula efectul greutatii
capului.

 Pentru regiunea cervicala si dorsala, intervin muschii spatelui, in timp

ce in regiunea lombara unde verticala CG trece prin spatele vertebrelor,
momentul compensator pentru mentinerea echilibrului este format de
muschii abdomenului.

4
 Trunchiul
 sta in echilibru pe picioare,
rezemat pe capetele celor doua
femururi;
 verticala CG trece prin spatele
axei imaginare orizontale care
uneste articulatiile coxofemurale,
 momentul compensator fiind
realizat de ligamentul lui Bertin,
muschiul psoasiliac si tensorul
fasciei late, care, sprijinindu-se pe
coapsa, trag bazinul inainte.

5
 Echilibrul coapselor pe tibie
 condilii femurului se sprijina
pe tibie, iar verticala CG trece
la nivelul genunchiului prin
fata axei transversale
articulare;
 Gemenii si ligamentele
genunchiului asigura
echilibrul;
 genunchii sunt mentinuti in
extensie prin actiunea
gravitatiei, in limita permisa
de distensia ligamentelor
articulare.
6
 Echilibrul gambei pe picior
 verticala CG al intregului corp
trece prin fata articulatiei
tibio-tarsiene;
 acesta este mentinut de
tricepsul sural, care in
ortostatism se afla in stare de
contractie permanenta;
 pentru mentinerea echilibrului
corpului in pozitie verticala,
intervin mai activ muschii
gambei.

7
 Poziții anormale ale corpului uman

 pozita momentana datorata purtarii unei greutati –

verticala CG se deplaseaza, si, ca urmare, omul
trebuie sa isi schimbe pozitia pana ce aceasta
verticala trece din nou prin poligonul de sprijin;
 atitudini patologice datorate flexiei sau extensiei
anormale a diferitelor segmente;
 pozitii vicioase datorate modificarilor scheletului,
care rezista foarte bine la un efort de scurta durata,
dar nu si la cele mai indelungate si se deformeaza
sub influenta contractiilor musculare anormale de
lunga durata;

8
 Exemplu 1
 La un om care are un picior mai
scurt, mentinerea echilibrului
cere aplecarea trunchiului
lateral catre piciorul mai scurt,
consecinta acestei aplecari
repetate fiind aparitia scoliozei
(Fig.) care este o deformare a
coloanei vertebrale a carei
convexitate este indreptata spre
partea piciorului mai scurt;

9
 Exemplu 2
 In anumite conditii, la
adolescenti mai ales,
poate aparea o
exagerare a curburii
dorsale numita cifoza
(Fig.), pentru a carei
compensare se produce
o amplificare a curburii
lombare cu convexitatea
anterioara, numita
lordoza.

10
 Piciorul plat
 Reprezinta tot o consecinta a pozitiei
verticale vicioase. Apare datorita
discordantei dintre apasarea puternica si
continua a corpului celui care sta mult timp
in picioare si este supraincarcat cu greutati
si rezistenta oaselor si a ligamentelor
(exemple??)

11
 Echilibru corpului în ședere
Cazuri posibile:
 trunchiul este aplecat inainte (Fig. a)); verticala CG nu trece prin linia care uneste cele doua ischioane; pentru a-si
mentine echilibrul subiectul are doua posibilitati:
• se sprijina cu mainile marind astfel poligonul de baza al trunchiului;
• contracta muschii sacro-lombari, prin efortul acestora putandu-se mentine pentru catva timp echilibrul trunchiului;

 trunchiul este aplecat inapoi (Fig. b)), verticala CG cazand in spatele liniei care uneste ischioanele, pentru
mentinerea echilibrului in aceasta pozitie, subiectul se reazema cu spatele de un spatar;
 in cazul in care verticala CG intersecteaza linia ischioanelor (Fig. c)), in pozitia de sedere trunchiul este in echilibru
stabil, contractia musculara este minima, iar efortul depus pentru mentinerea stabilitatii corpului este foarte mic.

 Sederea vicioasa poate de asemenea duce la aparitia scoliozei. Corectarea scoliozelor se poate face prin
mecanoterapie, dar si printr-o corecta supraveghere a tinutei in banca.

12
 Echilibru corpului în poziție culcată

 echilibrul cel mai stabil al corpului din

doua motive
• CG are pozitia cea mai joasa;
• poligonul convex de sprijin are aria cea
mai mare
• in cazul in care subiectul este culcat pe
o parte, corpul intins se afla in echilibru
instabil, datorita reducerii poligonului
convex de sprijin, dar acest lucru poate
fi indepartat prin indoirea membrelor
aflate in contact cu planul de sprijin
• efortul muscular pentru mentinerea
echilibrului corpului in stare culcata este
minim, toti muschii fiind relaxati.

13
 Pârghiile
Parghiile sunt niste masini mecanice foarte
simple, ele fiind folosite pentru a multiplica
forta sau deplasarea in conditii optime.

14
 Pârghiile

Ce au de-a face pârghiile cu miscarile

corpului nostru?

15
 Pârghiile
 In organismul uman se intalnesc peste 200 de
parghii osoase.

Actiunea parghiilor se bazeaza pe echilibrul

momentelor a doua forte: o forta de rezistenta pasiva si
o forta activa. Ele sunt caracterizate prin trei puncte
principale:
• punctul de aplicatie a fortei F,
• punctul de aplicatie a rezistentei R,
• punctul de aplicatie S a rezultantei fortelor, numit
punct de sprijin a parghiei, in jurul acestuia fortele F
si R dand parghiei o miscare de rotatie.

• Legea parghiilor: momentele fortelor F si R sa fie

egale.
• Clasificarea parghiilor se face in functie de pozitiile
celor trei puncte de aplicatie F, R si S

16
 Parghiile
 parghia de gradul I sau parghia de echilibru
(deoarece realizeaza echilibru static) are
punctul de sprijin S situat intre punctul de
aplicatie a fortei F si cel de aplicatie a
rezistentei;

 parghia de gradul al II-lea sau parghia

de forta – are punctul de aplicatie a rezistentei
intre cel de aplicatie a fortei si cel de sprijin;
prin structura lor, distanta de la R la S este mai
mica decat de la F la S , asadar F este mai
mic decat R, motiv pentru care putem
amplifica forta;

 parghia de gradul al III-lea sau parghia

de deplasare – are F intre R si S, ele
utilizeaza o forta mare si inving o forta mica, in
schimb deplaseaza mult punctul lui R; acest tip
de parghii este cel mai intalnit in corpul uman
(punctul de aplicatie a fortei, adica locul de
inserare a muschiului, se afla intre punctul de
sprijin care este articulatia si punctul de
aplicatie a rezistentei).
17
 Pârghiile în medicină
Pirghiile de gradul I
 Sunt relativ putine in organism. Trunchiul se afla in echilibru pe picioare
ca o parghie de gradul I, la fel si capul, care sprijinit pe atlas,
functioneaza ca o parghie cu brate inegale, verticala CG netrecand prin
atlas (Fig. a)); antebratul in extensie se comporta ca o parghie de
gradul I.
 In practica medicala, parghiile de gradul I sunt foarte numeroase (Fig.
b)), in primul rand parghiile duble cum sunt foarfecele si clestii, care se
impart in functie de utilitate, dupa lungimea bratelor:
-Foarfece pentru invins rezistente mari (cum ar fi gipsul sau clestii pentru
extractii dentare)
- Clestii la care bratele parghiei pe care apasam sunt mici, iar cele pe care
se aplica rezistenta sunt lungi (forcepsul)

18
19
20
 Pârghiile în medicină
Pârghiile de gradul al II-lea

Ca prim exemplu, incisivii si

caninii. Aceste parghii au forma de
pana, iar conditia necesara si
suficienta pentru echilibrul
fortelor la un astfel de instrument
este ca raportul dintre forta si
rezistenta sa fie acelasi ca intre
marimea bazei de apasare si
lungimea suprafetei laterale a
instrumentului (eficacitatea
instrumentului creste cu cat baza
este mai mica, deci, cu cat el este
mai ascutit).

21
22
 • Parghiile de gradul al III-lea

Sunt elemente de deplasare. Antebratul in flexie functioneaza ca o

parghie de gradul al III-lea cand muschii flexori se contracta pentru
a-l ridica; bicepsul se contracta producand o forta care are punctul
de aplicatie pe antebrat. In general, distanta dintre punctul de
aplicatie al fortei F si punctul de sprijin S este de 8 ori mai mica
decat distanta dintre punctul de aplicatie a rezistentei R si punctul
S. Rezulta, ca in acest caz, forta desfasurata de muschi pentru a roti
antebratul este de 8 ori mai mare decat rezistenta. In schimbul
pierderii de forta avem un castig de deplasare, contractia de cativa
cm a bicepsului determinand o deplasare liniara de 8 ori mai mare
a extremitatii antebratului.

23
24
25
26
 Parghii umane multiple
Sunt grupe de parghii actionate de un singur
muschi. De exemplu: falangele care au
extensorii si flexorii comuni. La parghiile
multiple suma rotatiilor diverselor parghii
osoase miscate de un singur muschi este egala
cu rotatia pe care ar determina-o acest
muschi, actionand asupra unei singure parghii
umane, muschiul contractandu-se cu aceeasi
lungime.
27
 Parghii asociate
Sunt intalnite in miscarea membrelor. De exemplu,
datorita faptului ca membrele superioare sunt compuse
din doua segmente, viteza liniara a mainii este mai mare
cand antebratul descrie un unghi fata de brat si
concomitent bratul descrie un unghi fata de trunchi. Se
observa cum aducerea mainii la nivelul umarului se face
mai rapid, daca ambele segmente se misca simultan,
decat in cazul in care membrul superior se misca rigid.

28
 Tema pentru acasa:
1. Yumeiho, terapia care are ca obiectiv
restaurarea echilibrului functional al
biomecanicii si fiziologiei corpului uman
2. Utilizarea scripeților in medicina

29
 Vă multumesc
pentru atenție!!!
Întrebări???
30