Suport curs Kinetoterapie 1

Miclăuș Roxana & Roman Nadinne

Crestomație de texte

Cursul 5 + 6
Corectarea posturii si aliniamentului corpului

Acest obiectiv al kinetoterapiei se adresează următoarelor aspecte:

1. Defecte posturale din perioada copilăriei și adolescenței, care ajung să se consolideze în
perioada adultă, devenind punct de plecare pentru degradarea ulterioară a aparatului
locomotor.
2. Există anumite afecțiuni ale aparatului locomotor care determină deposturări și
dezalineri ale corpului sau ale unor segmente corporale.
3. Recuperarea unui deficit funcțional impune restabilirea raporturilor fiziologice ale
corpului, deoarece deposturarea și dezalinierea unui segment determină dzechilibre
musculare subiacente sau supraiacente, cu vicierea mișcărilor funcționale și încărarea
vicioasă a structurilor articulare.
Mecanismele dezechilibrului muscular :
• Prin substituție (înlocuire funcțională)
a. slăbirea unui agonist (prin scurtare- apropierea capetelor de inserție)→
b. antrenarea sinergiştilor→
c. noi stereotipii defavorabile.
• Prin “înstrăinare” (pareză funcțională)
a. contractura puternică prelungită/spasticitatea antagonistului (pareză
funcțională) →agonistul deşi este funcțional, nu poate fi utilizat.
• Prin compensare (deosebit de primul mecanism)
a. când un întreg grup muscular este slab, necesită contracția altor grupe
musculare, rezultând o caricatură a mişcării.
• Prin incoordonare
• –dereglarea de forță musculară sau dereglare în derularea cronologică a
activităților muşchilor; stereotipurile dinamice vor dispărea repede.
Problema deposturărilor se cere rezolvată concomitent, chiar înaintea celorlalte obiective.

1
 Suport curs Kinetoterapie 1
Miclăuș Roxana & Roman Nadinne
Crestomație de texte

• Capul - Trebuie pozitionat drept, in linie

verticala, in echilibru, fara ca barbia sa
fie prea in sus ( capul in extensie ) sau
prea jos (capul in flexie)
• Umerii– Trebuie pozitionati la acelasi
nivel; din vedere laterala niciunul nu
trebuie sa fie nici inainte nici inapoi.
Bratele sunt relaxate pe langa corp, cu
palmele privind corpul
• Piept – Trebuie pozitionat antero-
superior si spatele mentinut aliniat.Pozitia
ar trebui sa fie intre inspiratie completa si
expiratie fortata.
• Coloana vertebrala si pelvisul – Trebuie
respectate cele 4 curburi naturale: uşoară
lordoză cervicală şi lombară, uşoară
cifoză dorsală si soldurile sa fie la acelasi
nivel.

• Abdomen – Ceea ce influenteaza cel mai mult la aceasta parte a corpului e varsta
persoanei.La copii, abdomenul e proeminent, in timp ce la adulti e mai plat.
• Genunchi si picioare – Trebuie sa priveasca spre inainte si sa ramane drepte de sus
in jos.Daca privim din lateral,ambii genunchi trebuie sa fie pozitionati la acelasi
nivel.
• Picioare – Trebuie pozitionate paralel si cu varfurile degetelor indreptate spre
exterior.Greutatea corpului trebuie suportata in mod egal de ambele picioare.

2
 Suport curs Kinetoterapie 1
Miclăuș Roxana & Roman Nadinne
Crestomație de texte

Tehnici pentru corectarea posturii şi a aliniamentului

1. Postură corectată/hipercorectată menținută pe diverse metode de fixare
o Posturări corective/hipercorective
 Posturare liberă
 Posturare liber-ajutată
o Imobilizare de corecție

2. Mobilizări pasive, auto-pasive, active, asistate

3. Contracții izometrice, izotonice
4. Stretching- țesut moale
5. Tehnici de facilitare neuroproprioceptivă: HR,SR, IL
6. Reeducare respiratorie
Multe afecțiuni musculo-scheletice pot fi atribuite unor stresuri care apar din activități
repetitive sau susținute atunci când se află într-o aliniere posturală defectuoasă în mod
obișnuit. Capul, gâtul, toracele, coloana lombară și pelvisul sunt toate interdependente; iar
devierile dintr-o regiune afectează cealaltă zonă.
Alinierea posturală
Este esențial să înțelegem influența gravitației asupra structurilor trunchiului și a
extremităților inferioare atunci când ne uităm la postură și funcționalitate. Gravitația
solicită structurile responsabile de menținerea corpului în poziție verticală și, prin urmare,
oferă o provocare continuă pentru stabilitate și mișcare eficientă.
Pentru ca o articulație portantă să fie stabilă sau în echilibru, linia gravitațională a masei
trebuie să cadă exact prin axa de rotație sau trebuie să existe o forță pentru a contracara
momentul cauzat de gravitație. În corp, forța este asigurată fie de mușchi, fie de structuri
inerte (oasele). În plus, postura în ortostatism, implică de obicei o ușoară legănare
anterioară / posterioară a corpului de aproximativ 4 centimetri (cm), astfel încât mușchii
sunt necesari pentru a controla oscilația și a menține echilibrul.
În postura verticală, linia de greutate intersectează curbele spinale, care sunt echilibrate
anterior și posterior și este aproape de axa de rotație în articulațiile extremității inferioare.
În cele ce urmează se descrie standardul unei poziții verticale echilibrate.

3
 Suport curs Kinetoterapie 1
Miclăuș Roxana & Roman Nadinne
Crestomație de texte

Gleznă.
Pentru gleznă, linia gravitațională este anterioară
articulației, astfel încât tinde să rotească tibia înainte în
jurul gleznei.
Stabilitatea este asigurată de mușchii flexori plantari, în
primul rând mușchiul solear.
Genunchi.
Linia gravitațională normală trece anterior articulației
genunchiului, care tinde să mențină genunchiul în extensie.
Stabilitatea este asigurată de ligamentul încrucișat
anterior, capsula posterioară (mecanism de blocare a
genunchiului) și tensiunea în mușchii posteriori ai
genunchiului (mușchii gastrocnemieni și ischiogambieri).
Solearul oferă stabilitate activă trăgând posterior de tibie.
Cu genunchii complet extinși, nu este necesar sprijin
muscular la acea articulație pentru a menține o postură
verticală; dar dacă genunchii se flexează ușor, linia
gravitațională se deplasează posterior articulației, iar
mușchiul cvadriceps femural trebuie să se contracte pentru
a împiedica flexia genunchiului (instabilitatea lui).
Şold.
Linia gravitațională de la șold variază în funcție de
legănarea corpului. Când linia trece prin articulația
șoldului, există echilibru și nu este necesar niciun suport
extern. Când linia gravitațională se deplasează posterior
articulației, apare o anumită rotație posterioară a bazinului,
care este controlată de tensiunea mușchilor flexori ai
șoldului (în primul rând iliopsoas).
În timpul relaxării, ligamentul iliofemoral oferă stabilitate
pasivă articulației și nu este necesară tensiunea musculară.
Când linia gravitațională se deplasează anterior, stabilitatea
este asigurată de sprijinul activ al mușchilor extensori ai
șoldului. (Gluteu mare, ischiogambieri- punct fix gambă,
adductor mare- sinergist)

4
 Suport curs Kinetoterapie 1
Miclăuș Roxana & Roman Nadinne
Crestomație de texte

Trunchi.
În mod normal, linia gravitațională de la nivelul
trunchiului trece prin corpurile vertebrelor lombare și
cervicale, iar curbele sunt echilibrate.
anumită activitate în mușchii trunchiului și pelvisului
ajută la menținerea echilibrului.
Pe măsură ce trunchiul își schimbă poziția, mușchii
contralaterali se contractă și funcționează ca firele de
susținere Deviațiile extreme susținute de structuri inerte
(t osos; articular).

Cap.
Centrul de greutate al capului cade anterior
articulațiilor atlanto-occipitale.
Mușchii cervicali posteriori se contractă pentru a
menține capul echilibrat. În posturile în care capul este
înainte, apare o solicitare mai mare la nivelul acestor
mușchi.
Într-o flexie extremă, tensiunea ligamentului nuchal
împiedică mișcarea suplimentară.

STABILITATE
Atâta timp cât linia centrului de greutate de la centrul de masă cade în poligonul de
susținere, o structură este stabilă. Stabilitatea este îmbunătățit prin coborârea centrului de
greutate sau creșterea baza de sprijin.
În poziție verticală, corpul este relativ instabil deoarece este o structură înaltă cu o mică
baza de sprijin. Când centrul de greutate cade în afara baza suportului, structura fie cade,
fie trebuie o anumită forță care acționează pentru a menține structura în poziție verticală.
Atât inert cât și dinamic structurile susțin corpul împotriva forței gravitațională și a altor
forțe externe. Structurile osoase și ligamentele (inerte) asigură tensiune pasivă atunci când
o articulație ajunge la capătul amplitudinii sale de mișcare (AM). Mușchii acționează ca
niște fire dinamice, răspunzând la perturbări, oferind forțe cuplului de greutate, precum și
stabilitate în AM, astfel încât tensiunile nu sunt plasate pe țesuturile inerte.

5
 Suport curs Kinetoterapie 1
Miclăuș Roxana & Roman Nadinne
Crestomație de texte

Stabilitatea coloanei vertebrale este descrisă în termeni de trei subsisteme:

1. pasiv (structuri inerte / oase și ligamente),
2. activ (mușchi),
3. controlul neuronal.
Cele trei subsisteme sunt interconectate și pot fi considerate ca un scaun cu trei picioare;
dacă oricare dintre picioare nu oferă sprijin, aceasta afectează stabilitatea întregului corp.
Instabilitatea unui segment al coloanei vertebrale este adesea o combinație de leziuni
tisulare, forță sau rezistență musculară insuficientă și un control neuromuscular
slab.

Structuri inerte: influență asupra stabilității

AM a oricărui segment este împărțită într-o zonă elastică și o zonă neutră. Când
segmentele coloanei vertebrale se află în zona neutră (gama medie / neutră) capsulele
articulare inerte și ligamentele oferă o rezistență pasivă minimă la mișcare și deci
stabilitate minimă. Pe măsură ce un segment se mută în zona elastică, structurile inerte
oferă reținere ca apare rezistență pasivă la mișcare. Când o structură limitează mișcarea
într-o direcție specifică, asigură stabilitate în acea direcție.
Pe lângă țesuturile inerte care asigură stabilitatea pasivă la limitarea mișcării, receptorii
senzoriali din capsulele și ligamentele articulare simt poziția și schimbările de poziție.
Stimularea acestor receptori oferă feedback sistemului nervos central, influențând astfel
sistemul de control neuronal.
Tabelul 1 rezumă caracteristicile stabilizatoare ale țesuturilor osteoligamentare la nivelul
coloanei vertebrale.
Muschii: influență asupra stabilității
Rolul activității musculare globale și de bază
Mușchii gâtului și trunchiului nu acționează doar ca motoare primare sau ca antagoniști ai
mișcării cauzate de gravitație în timpul activității dinamice, ci sunt stabilizatori
importanți ai coloanei vertebrale. Fără activitatea dinamică de stabilizare a mușchilor
trunchiului, coloana vertebrală s-ar prăbuși în poziție verticală. Atât mușchii superficiali
(globali), cât și mușchii adânci (nucleu) funcționează pentru a menține postura verticală.
Mușchii globali, fiind multisegmentali, sunt firele care răspund la sarcinile externe impuse
6
 Suport curs Kinetoterapie 1
Miclăuș Roxana & Roman Nadinne
Crestomație de texte

trunchiului care schimbă centrul de masă (Fig. 2). Reacția lor este specifică direcției
pentru a controla orientarea coloanei vertebrale. Mușchii globali sunt incapabili să
stabilizeze segmente individuale ale coloanei vertebrale, cu excepția unei încărcări
compresive, deoarece au o atașare directă redusă sau deloc de vertebre. Dacă un segment
individual este instabil, încărcarea compresivă din firele tip individuale poate duce sau
perpetua o situație dureroasă, deoarece stresul este plasat pe țesuturile inerte la sfârșitul
intervalului respectiv.

(A) Funcția de fire stabilizatoare ale musculaturii trunchiului global asigură în general stabilitate
împotriva perturbărilor. (B) Instabilitatea în coloana vertebrală multisegmentală nu poate fi controlată de
firele musculare ale trunchiului global. Încărcarea compresivă din firele lungi duce la stres pe țesuturile
inerte la intervalele de capăt ale segmentului instabil.

Mușchii de bază, profunzi, care au atașamente segmentare, răspund indiferent de direcția

de mișcare
Aceștia oferă sprijin dinamic segmentelor individuale din coloana vertebrală și ajută la
menținerea fiecărui segment într-o poziție stabilă, astfel încât țesuturile inerte să nu fie
tensionate la limitele mișcării. Atât musculatura globală, cât și cea centrală joacă roluri
critice în asigurarea stabilității coloanei vertebrale multisegmentale. Tabelul 2 rezumă
caracteristicile stabilizatoare ale musculaturii globale și ale nucleului Profunzi/core).

7

Structură
Orientarea fațetei articulației
-Fațete ale coloanei cervicale orientate în
plan frontal cu angulație oblică spre plan
transversal
-Fațete ale coloanei toracice: coloanei
vertebrale superioare similare cu cele
cervicale, fațetele medii până la cele
inferioare mai mult în plan sagital
-Fațetele coloanei vertebrale lombare în
plan sagital cu o anumită curbură în plan
frontal.
Coastele
Procesele spinoase
Discul intervertebral
Inelul fibros
Miclăuș Roxana & Roman Nadinne Crestomație de texte
Caracteristică
Permite îndoirea liberă înainte (flexie) și
îndoirea înapoi (extensie)
Rotirea, îndoirea laterală și îndoirea
înainte sunt permise în diferite grade de
fațete
Se permite îndoirea înainte și înapoi
Coastele se apropie de partea
concavității coloanei vertebrale cu orice
mișcare
Limitează extensia. Cu cât procesele
spinoase sunt mai lungi, cu atât este mai
mare restricția.
Cu cât este mai mare raportul dintre
grosimea discului și înălțimea
vertebrală, cu atât este mai mare
mobilitatea
Inelele concentrice organizate se
8
Suport curs Kinetoterapie 1
Limite
Capsula încordată la sfârșitul flexiei; suprafețele
articulare aproximative la sfârșitul extensiei
Fațetele nu sunt la fel de restrictive ca coastele și
procesele spinoase
Restricționează rotația; orientarea planului frontal
oferă stabilitate la capătul intervalului în flexie
Restricționează aplecarea înainte, aplecarea laterală
și rotația în regiunea toracică
Restricționează extensia, în special în regiunea
toracică
Coloana cervicală (raport 2: 5) cel mai mobil
Coloana lombară (raport 1: 3)
Coloana toracică (raport 1: 5) cel mai puțin mobilă
Unele fibre sunt întinse indiferent de direcția în care
segmentul coloanei se rotește
 Suport curs Kinetoterapie 1
Miclăuș Roxana & Roman Nadinne Crestomație de texte

comportă similar cu ligamentele

Flexie anterioară limitată de ligamentele
interspinoase și supraspinoase, ligamentele
capsulare, ligamentum flavum și ligamentul
longitudinal posterior.
Extensie limitată de ligamentul longitudinal
Ligamentele Relaxat la ½ AM, întins la final AM
anterior
Flexie laterală limitată de ligamentele contralaterale
intertransverse, ligamentum flavum și ligamente
capsulare
Rotație limitată de ligamentele capsulare

Sistemul fascial extins este format din

Limitează AM finala de flexie anterioară (aplecare)
mai multe straturi care înconjoară
Fascia toraco-lombară, al Coloanei Lombare
erector spinae și quadratus lumborum;
are funcție statică și dinamică

Mușchii cu elasticitate normală nu

Când mușchii dezvoltă contracturi, limitează
provoacă limitări ale mișcării coloanei
Mușchii mișcarea opusă direcției lor de contracție
vertebrale; oferă în mod normal
stabilitate și control dinamic
Caracteristici stabilizatoare ale țesuturilor inerte din coloana vertebrală

9
 Suport curs Kinetoterapie 1
Miclăuș Roxana & Roman Nadinne Crestomație
de texte

Mușchi Globali Mușchi nucleu (profunzi)/Core

Caracteristici
• Superficial: mai departe de axa de mișcare
• Încrucișați mai multe segmente vertebrale
• Produce mișcare și asigură o funcție de
susținere mare
• Încărcare compresivă cu contracții
puternice
Regiunea Cervicală
• Adânc: mai aproape de axa de mișcare
• Atașați la fiecare segment vertebral
• Controlează mișcarea segmentară;
funcție de sârmă tip segmentar
• Procent mai mare de fibre musculare de
tip I pentru rezistență musculară

• Sternocleidomastoidian • Drept al capului- anterior si lateral

• Scaleni • Lung al gâtului
• Levator Scapule
• Trapez superior
• Erector spinae

Regiunea Lombară

• Drept abdominal • Transvers abdominal

• Oblici externi și interni • Multifizi
• Quadratus lumborum (porțiune laterală) • Quadratus lumborum (porțiune profundă)
• Erector spinae • Rotatori profunzi
• Iliopsoas

10
 Suport curs Kinetoterapie 1
Miclăuș Roxana & Roman Nadinne Crestomație
de texte

11
 Suport curs Kinetoterapie 1
Miclăuș Roxana & Roman Nadinne Crestomație
de texte

Control neurologic: influență asupra stabilității

Mușchii gâtului și trunchiului sunt activați și controlați de sistemul nervos, care este influențat
de mecanisme periferice și centrale ca răspuns la forțe și activități fluctuante. Practic, sistemul
nervos coordonează răspunsul mușchilor la forțele așteptate și neașteptate la momentul potrivit
și cu cantitatea potrivită, modulând rigiditatea și mișcarea pentru a se potrivi diferitelor forțe
impuse.

Controlul avansului și stabilitatea coloanei vertebrale.

Sistemul nervos central activează mușchii trunchiului în așteptarea sarcinii impuse de mișcarea
membrelor pentru a menține stabilitatea coloanei vertebrale. Cercetările au demonstrat că există
mecanisme avansate care activează răspunsurile posturale ale tuturor mușchilor trunchiului care
preced activitatea la mușchii care mișcă extremitățile și că activarea anticipativă a transversului
abdominal și a fibrelor profunde ale multifidusului este independentă de direcția sau viteza
perturbării posturale.
Mușchii trunchiului mai superficiali variază ca răspuns în funcție de direcția mișcării brațului și
a picioarelor, reflectând funcția lor de sârmă posturală, care controlează deplasarea centrului de
masă atunci când corpul își schimbă configurația. Există diferențe raportate în modelele de

12
 Suport curs Kinetoterapie 1
Miclăuș Roxana & Roman Nadinne Crestomație
de texte

recrutare musculară la pacienții cu dureri lombare cu recrutarea întârziată a transversului

abdominal în toate direcțiile de mișcare și recrutarea întârziată a dreptului abdominal, a
erectorului spinal și a mușchilor abdominali oblici specifici direcției de mișcare, comparativ cu
subiecții sănătoși.

Efectele mișcării membrelor asupra stabilității coloanei vertebrale

Fără o stabilizare adecvată a coloanei vertebrale, contracția musculaturii membrului-centurii

transmite forțe proximal și provoacă mișcări ale coloanei vertebrale care pun tensiuni/presiuni
excesive asupra structurilor coloanei vertebrale și a țesuturilor moi de susținere.
De exemplu, stabilizarea pelvisului și a coloanei lombare de către mușchii abdominali
împotriva tragerii mușchiului iliopsoas este necesară în timpul flexiei active a șoldului pentru a
evita creșterea lordozei lombare și forfecarea anterioară a vertebrelor.
Stabilizarea coastelor de către mușchii intercostali și abdominali este necesară pentru o forță
eficientă de împingere de la mușchii pectorali majori și dințați anteriori.
Oboseala localizată în musculatura stabilizatoare a spinării poate apărea cu activitate repetitivă
sau efort intens. Există o șansă mai mare de rănire în structurile de susținere ale coloanei
vertebrale atunci când muschii stabilizatori obosesc. Cercetările anterioare au raportat
modificări semnificative ale modelelor de mișcare între coloana vertebrală și articulațiile
extremităților inferioare, precum și modificări semnificative ale modelelor de recrutare
musculară cu ridicare repetitivă pe o perioadă extinsă de timp, rezultând scăderea compresiei
coloanei vertebrale, dar creșterea forfecării anterioare / posterioare a coloanei lombare.
Dezechilibrele în flexibilitatea și forța musculaturii șoldului, umărului și gâtului provoacă forțe
asimetrice pe coloana vertebrală și afectează postura.

Efectele respirației asupra posturii și stabilității

Inspirația și extinderea coloanei toracale ridică cutia toracică și aliniază coloana

vertebrală. Mușchii intercostali funcționează ca mușchi posturali pentru stabilizarea și
mișcarea coastelor; și acționează ca o membrană dinamică între coaste pentru a preveni
aspirarea și suflarea țesutului moale odată cu modificările de presiune în timpul respirației.
Funcția de stabilizare a TrA funcționează, de asemenea, împreună cu diafragma, într-un
răspuns avansat la mișcările rapide ale brațului. Contracția diafragmei și creșterea presiunii
intra-abdominale apar înainte de mișcarea rapidă a brațului, indiferent de faza de respirație sau
de direcția mișcării brațului.
13
 Suport curs Kinetoterapie 1
Miclăuș Roxana & Roman Nadinne Crestomație
de texte

Activitățile tonice ale TrA și ale diafragmei sunt modulate pentru a satisface cerințele
respiratorii atât în timpul inspirației, cât și în expirație și oferă stabilitate coloanei vertebrale
atunci când există mișcări repetitive ale membrelor.
Manevra Valsalva este o tehnică frecvent utilizată de persoanele care ridică sarcini grele și are
potențial riscuri cardiovasculare, de aceea se recomandă ca persoanele să fie învățate să expire,
menținând contracțiile abdominale pentru a reduce riscurile. În plus, dacă se menține un efort
expulsiv static (menținerea respirației în timp ce contractă mușchii abdominali), activarea
transversului abdominal este întârziată. Deoarece activarea transversului abdominal este
necesară pentru stabilitatea segmentară a coloanei vertebrale, expirarea în timpul efortului
întărește această funcție de stabilizare.

DEVIAȚII POSTURALE COMUNE: CARACTERISTICI ȘI NECESITĂȚI

Regiunea pelviană și lombară

A. Postura lordotică (3A) se caracterizează printr-o creștere a unghiului lombosacral (unghiul
pe care îl face marginea superioară a primului corp vertebral sacral cu orizontală, care în mod
optim este de 30 de grade), o creștere a lordozei lombare și o creștere a înclinării pelviene
anterioare și flexia șoldului. Este adesea văzut cu cifoză toracică crescută și capul înainte și se
numește postură cifolordotică.
Potențiale tulburări musculare
Afectarea mobilității mușchilor flexori ai șoldului (iliopsoas, tensor fasciae latae, rectus
femoris) și a mușchilor extensori lombari (erector spinae)

Performanță musculară afectată de mușchii abdominali întinși și slabi (drepți abdominali, oblici
interni și externi și transvers abdominal)
Surse potențiale de simptome
Stresul/suprasolicitare a ligamentului longitudinal anterior.
Îngustarea spațiului discului posterior și îngustarea foramenului intervertebral. Aceasta
poate comprima dura și vasele de sânge ale rădăcinii nervoase aferente sau rădăcina
nervoasă însăși, mai ales dacă există modificări degenerative la nivelul vertebrei sau
discului.
Apropierea fațetelor articulare. Fațetele se încarcă cu greutate, ceea ce poate provoca
iritații sinoviale și inflamații articulare.

14
 Suport curs Kinetoterapie 1
Miclăuș Roxana & Roman Nadinne Crestomație
de texte

O postură defectă susținută, sarcina, obezitatea și mușchii abdominali slabi sunt cauze frecvente.

Fig 3
(A) Postură lordotică caracterizată printr-o creștere a unghiului lombosacral, creșterea lordozei
lombare, creșterea înclinării anterioare a bazinului și flexia șoldului.
(B) Postură relaxată sau înclinată caracterizată prin deplasarea excesivă a segmentului pelvian
anterior, rezultând extensia șoldului și deplasarea segmentului toracic posterior, rezultând flexia
toracelui pe coloana lombară superioară. Se observă, de asemenea, o cifoză toracică compensatorie
crescută și plasarea capului înainte.
(C) Postura lombară plană caracterizată printr-un unghi lombosacral scăzut, lordoză lombară scăzută
și înclinarea posterioară a bazinului.
(D) Spatele superior plat și coloana cervicală caracterizată printr-o scădere a curbei toracice,
scapule deprimate, clavicula deprimată și o exagerare a extensiei axiale (flexia occiputului pe atlas și
aplatizarea lordozei cervicale).

B. Postură relaxată sau înclinată

Postura relaxată sau înclinată (3B) se mai numește swayback. Nivelul de înclinare al bazinului
este variabil, dar, de obicei, există o deplasare a întregului segment pelvian anterior, rezultând

15
 Suport curs Kinetoterapie 1
Miclăuș Roxana & Roman Nadinne Crestomație
de texte

extensia șoldului și deplasarea segmentului toracic posterior, rezultând flexia toracelui pe

coloana lombară superioară. Acest lucru are ca rezultat lordoză crescută în regiunea lombară
inferioară, cifoză crescută în regiunea toracică și, de obicei, capul înainte.
Poziția coloanei lombare medii și superioare depinde de nivelul de deplasare al toracelui. Când
stă în picioare pentru perioade prelungite, persoana își asumă de obicei o poziție asimetrică în
care cea mai mare parte a greutății este suportată pe o extremitate inferioară cu cădere pelviană
(înclinare laterală) și abducție de șold pe partea neponderată. Acest lucru afectează simetria
planului frontal.

Potențiale afectări musculare

Afectarea mobilității în mușchii abdominali superiori (segmente superioare ale dreptului
abdominal și oblici), intercostal intern, extensor de șold și mușchii extensori lombari inferiori și
fascia conexă.

Performanța musculară afectată de mușchii abdominali inferiori întinși și slabi (segmente

inferioare ale dreptului abdominal și oblici), mușchii extensori ai regiunii toracice inferioare și
mușchii flexori ai șoldului.

Surse potențiale de simptome

Stresul/suprasolicitarea către ligamentele iliofemorale, longitudinalul anterior,
ligamentul coloanei vertebrale lombare inferioare și ligamentul longitudinal posterior al
coloanei lombare superioare și toracice.
Cu posturi asimetrice, există, de asemenea, suprasolicitare în banda iliotibială de pe
partea șoldului ridicat.
Pot fi prezente și alte asimetrii ale planului frontal și sunt descrise în secțiunea
următoare.
Îngustarea foramenului intervertebral în coloana lombară inferioară, care poate
comprima vasele de sânge, dura și rădăcinile nervoase, în special cu afecțiuni artritice.
Apropierea fațetelor articulare în coloana lombară inferioară.
Cauze comune
După cum sugerează și numele, aceasta este o postură relaxată în care mușchii nu sunt folosiți
pentru a oferi sprijin. Persoana cedează pe deplin efectelor gravitației și doar structurile pasive
de la sfârșitul fiecărei zone articulare (de exemplu, ligamente, capsule articulare, aproximare
osoasă) oferă stabilitate.

16
 Suport curs Kinetoterapie 1
Miclăuș Roxana & Roman Nadinne Crestomație
de texte

Cauzele pot fi atitudinale (persoana se simte confortabilă atunci când se înclină), oboseala
(observată când este necesar să stea în picioare pentru perioade lungi de timp) sau slăbiciune
musculară (slăbiciunea poate fi cauza sau efectul posturii). Un program de exerciții prost
conceput - unul care pune accentul pe flexia toracică fără a echilibra forța cu alte exerciții
adecvate și antrenament postural - poate perpetua aceste deficiențe.
C. Postura spatelui plat
Postura lombară plată (C) se caracterizează printr-un unghi lombosacral scăzut, lordoză lombară
scăzută, extensie de șold și înclinare posterioară a bazinului.
Potențiale tulburări musculare
Afectarea mobilității în flexorul trunchiului (rectus abdominis, intercostali) și în mușchii
extensorului șoldului

Performanță musculară deficitară datorită extensorului lombar întins și slab și posibil al

mușchilor flexorului șoldului
Surse potențiale de simptome
Lipsa curbei lombare fiziologice normale, care reduce efectul de absorbție a șocului
regiunii lombare și predispune persoana la rănire
Stresul către ligamentul longitudinal posterior,
Creșterea spațiului discului posterior, care permite nucleului pulpos să absoarbă fluid
suplimentar și, în anumite circumstanțe, poate ieși în afară atunci când persoana încearcă
extinderea
Cauze comune
Continuarea înclinării sau flexiei în posturile așezat sau în picioare; accentuarea excesivă a
exercițiilor de flexie în programele generale de exerciții

Regiunea cervicală și toracică

Spate rotund (Hipercifoză) cu capul înainte

Spatele rotund cu postura capului orientată înainte (B) se caracterizează prin

curbă toracică crescută,
scapule în protracție (umeri rotunzi),
și capul înainte (in protractie).

17
 Suport curs Kinetoterapie 1
Miclăuș Roxana & Roman Nadinne Crestomație
de texte

Un cap orientat înainte implică o flexie crescută a regiunii cervicale inferioare și a regiunii
toracice superioare, extensie crescută a vertebrei cervicale superioare și extensia occiputului
pe C1. De asemenea, poate exista disfuncție articulară temporomandibulară cu retruzie (proces
de deplasare spre posterior a maxilarelor sau/si dintilor.) a mandibulei.

Potențiale afectări musculare

Deficiența de mobilitate în:
mușchii toracelui anterior -mușchii intercostali,
mușchii extremității superioare originari pe torace -pectoral major și minor, latissimus
dorsi, serratus anterior,
mușchii coloanei vertebrale cervicale și ale capului care se atașează la scapulă și toracele
superior- scapule levator, sternocleidomastoid, scalen, trapez superior,
și mușchii regiunii suboccipitale-rectus capitis posterior major și minor, obliquus
capitis inferior și superior
Performanță musculară afectată de întindere și slăbiciune
cervical inferior și toracic superior-erector spinae și
mușchi retractori (adductori) scapulari- romboizi, trapez mijlociu,
mușchii anteriori ai gâtului -suprahioizi și infrahioizi
și flexori esențiali- rectus capitis anterior și lateralis, longus colli oblic superior,
longus capitis.
Cu simptome articulare temporomandibulare, mușchii masticării pot avea tensiune crescută
(pterigoid, maseter, mușchii temporali).

Surse potențiale de simptome

a. Stresul către ligamentul longitudinal anterior în coloana cervicală superioară și

ligamentul longitudinal posterior în coloana cervicală și toracică inferioară
b. Oboseală- erector spinal toracic și a mușchilor retractori (adductori) scapulari- romboizi
mari și mici și trapez inferior.
c. Iritarea fațetelor articulare de la nivelul coloanei cervicale superioare

18
 Suport curs Kinetoterapie 1
Miclăuș Roxana & Roman Nadinne Crestomație
de texte

d. Îngustarea foraminei intervertebrale în regiunea cervicală superioară, care poate afecta

vasele de sânge și rădăcinile nervoase, mai ales dacă există modificări degenerative

e. Impingement* asupra fasciculului neurovascular de la nivelul scalenului anterior sau

prezenta tensiunii musculare al pectoralului mic- prin ”rigidizare/înțepenire/scurtare”
f. Tensiunea asupra structurilor neurovasculare în protracția (abducția) scapulară
g. Impingementul plexului cervical creat de tensiunea musculară a elevatorului scapulelor
h. Impingementul nervilor occipitali mai mari creat de tensiunea/contractura mușchiul
trapez superior (determina dureri de cap)

19
 Suport curs Kinetoterapie 1
Miclăuș Roxana & Roman Nadinne Crestomație
de texte

i. Durere articulară temporomandibulară de la alinierea defectuoasă a capului, gâtului și

mandibulare și asociera tensiunii musculare faciale.
j. Leziuni inferioare ale discului cervical de la postura vicioasă de flexie.
Impingement*= o afecțiune dureroasă cauzată de frecare sau presiune asupra unui tendon, nerv etc., de
structuri adiacente
Cauze comune
– Efectele gravitației, înclinarea și alinierea ergonomică defectuoasă la locul de muncă sau
la domiciliu.
– Posturile ocupaționale sau funcționale care necesită înclinare înainte sau înapoi a capului
pentru perioade lungi de timp,
– posturi de șezând vicioase, cum ar fi lucrul și pozitionarea necorespunzătoare în lucrul
cu tastatură sau ecranului de,
– posturi relaxate sau posturi deficitare ale coloanei vertebrale lombare și centurii pelvine
sunt cauze frecvente ale posturii prin care se proiecteaza capului înainte.
– Cauzele sunt asemănătoare cu postura lombară relaxată sau postura plană a spatelui,
unde există o înclinare continuă, și exagerarea exercițiilor de flexie în programele
generale de exerciții.

Postura plată a spatelui și a gâtului

Postura superioară plată a spatelui și a gâtului (D) se caracterizează printr-o scădere a curbei
toracice, scapule deprimate, clavicule deprimate și lordoză cervicală scăzută cu o flexie
crescută a occiputului pe atlas. Este asociat cu o postură militară exagerată, dar nu este o
abatere posturală obișnuită. Poate exista o disfuncție articulară temporomandibulară cu
protracția mandibulei.

Potențiale tulburări musculare

Afectarea mobilității mușchilor anteriori ai gâtului, a erectorului spinal toracic și a
mușchilor retractori (adductori) scapulari și a mișcării scapulare potențial restricționate,
care scade libertatea ridicării umărului
Performanță musculară afectată la nivelul m protractori (abductori) scapulari și la nivelul
mușchilor intercostali ai toracelui anterior.

Surse potențiale de simptome

20
 Suport curs Kinetoterapie 1
Miclăuș Roxana & Roman Nadinne Crestomație
de texte

a. Oboseala mușchilor necesari pentru menținerea posturii

b. Compresia fasciculului neurovascular la nivelul ieșirii toracice între claviculă și coaste
c. Dureri articulare temporomandibulare și modificări ocluzive.
d. Scăderea funcției de absorbție a șocurilor a curburii cifolordotice, care poate predispune
gâtul la rănire.

Tehnici pentru corectarea posturii şi a aliniamentului

1. Postură corectată/hipercorectată menținută pe diverse metode de fixare
o Posturări corective/hipercorective
 Posturare liberă
 Posturare liber-ajutată
o Imobilizare de corecție

2. Mobilizări pasive, auto-pasive, active, asistate

3. Contracții izometrice, izotonice
4. Stretching- țesut moale
5. Tehnici de facilitare neuroproprioceptivă: HR,SR, IL
6. Reeducare respiratorie

Studiu de caz 1: Pacienta in varsta de 22 de ani, cu hipercifoză dorsala.

Specificați exerciții de kinetoterapie pe baza tehnicilor de mai sus.

Studiu de caz 2: Pacienta de 18 ani, cu scolioză dorsală stângă ( în C stângă).

Stretchingul țesutului moale (pasiv).

Este realizat printr-o forță exterioară: alte părți ale corpului sau propria greutate corporală
(autostretching pasiv), kinetoterapeutul sau cu ajutorul unui echipament. Cel mai folosit în kinetoterapie
este stretchingul manual, pasiv, executat lent (pentru evitarea stretch-reflexului) cu o menținere a
întinderii într-un usor disconfort timp de l5-60 sec. (durata optimă pare să fie de 30 sec).
În cazul mușchilor multiarticulari stretchingul se aplică mai întâi analitic, începându-se cu articulația
distală, încheindu-se cu un stretching global pentru toate articulațiile. Din considerente de gradare a
forței de întindere (mai ales la pacienții ce prezintă o teamă crescută față de durere), dar si din motive de
economie de timp se aplică auto (selv) stretchingul.

21
 Suport curs Kinetoterapie 1
Miclăuș Roxana & Roman Nadinne Crestomație
de texte

• este pasiv, mecanic, de lungă durată (20-30 min) şi se bazează pe întinderea fibrelor de colagen
(în repaus acestea sunt “creţe”).
• Această întinderea ţesutului conjunctiv trece progresiv printr-o etapă elastică, apoi una plastică,
urmată de un punct de"gâtuire" după care orice tensiune ce tinde să mai alungească ţesutul, ce
determină ruperea lui.
• Elasticitatea = proprietatea ţesutului de a reveni la lungimea iniţială după ce o forţă l-a scos din
starea de repaus
• Plasticitatea= tendinţa unui ţesut ce a fost deformat de a nu se mai întoarce la poziţia de la care
s-a început deformarea.
Imobilizarea sau repausul prelungit la pat (chiar dacă încă nu s-au produs fenomene de scurtare
adaptativă), corticoterapia cât şi înaintarea în vârstă determină o slăbire a rezistenţei ţesutului
conjunctiv, ceea ce obligă FKt-ul la precauţie în aplicarea stretchingului.
Muşchiul, ca şi cele mai multe ţesuturi biologice, are proprietăţi vâscoelastice.
Cel mai folosit în kinetoterapia este stretchingul manual, pasiv, executat lent (pentru evitarea
stretch-reflexului dinamic) cu o menţinere a întinderii într-o întindere de uşor disconfort timp de
l5-60 sec.(durata optimă pare să fie de 30 sec).
Studii recente au arătat că după primele patru repetări a stretchingului (dintr-un total de l0) s-au
înregistrat modificările cele mai avantajoase, respectiv o creştere de l0% din lungimea iniţială de
repaus.
Bob Anderson, recomandă următoarea formulă de stretching (valabilă pentru oricare muşchi):
contracţie izometrică maximă (6 sec), relaxare(3-4 sec), autostretching pasiv (20-30 sec), executat
la limita de durere (acea durere “plăcută”,suportabilă).
• -încălzirea generală a organismului, printr-un efort aerob de minim 5 min.
• -stretchingul să fie precedat de mişcări active pe întregul ROM (combaterea tixotropiei)
• -i se cere P-lui să se gândească la muşchiul întins şi să “trăiască” întinderea
• -respiraţia să fie uniformă şi liniştită
• -nu se fac aprecieri asupra gradului şi duratei întinderii (nu este concurs)
• în cazul ambelor direcţii de mişcare limitată, după stretchingul unei grupe musculare se
aplică stretchingul şi pe muşchii antagonişti (se începe cu musculatura cea mai
contractată)
• -nu se face stretching pe două grupe musculare simultan

22
 Suport curs Kinetoterapie 1
Miclăuș Roxana & Roman Nadinne Crestomație
de texte

-durerea ce apare după 2 ore de repaus (de la terminarea stretchingului) denotă că intensitatea
acestuia a fost prea mare, iar durerea care persistă peste 24 de ore arată că au avut loc leziuni
fibrilare

-după şedinţa (şedinţele) de tratament ce au avut în program stretchingul, nu trebuie să apară spasm
muscular, să scadă forţa musculară sau să apară oboseala musculară.

23